2,138 matches
-
ultima carte de proză a lui Vasile Iancu, Prizonierul. Infernul din imperiul sovietic. Reportaj? Nu, n-a fost acolo și n-a relatat de la fața locului. Roman? Nu, pentru că nu funcționează nici pactul ficțional, nici acela al verosimilității. Jurnal intim, autobiografie literară, confesiuni, amintiri, memorii? Nu, pentru că naratorul-personaj nu are legătură, de biografie, cu autorul de pe coperta cărții. Și totuși. Cartea e prefațată de un cunoscut istoric, Gheorghe I. Florescu. Un document, s-ar zice, atunci. Înainte, se află Un temei
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
cvasicompletă "analiză spectrală" a totalitarismului și a invențiilor acestuia în materie de "transformare a omului și a societății". Deși a reținut prea puțin atenția autorilor prezentului studiu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal - caleidoscop eseistic în care se întrepătrund ficțiunea cu autobiografia și fișele de lectură - este un text profund, original, cutremurător, care reprezintă (așa cum remarca și Elvira Sorohan în cartea menționată anterior) partea poate cea mai valoroasă și mai durabilă a creației lui Ion D. Sârbu. Iar corespondența acestui autor (nici
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
lipsiți de iluzii, întrețin încă iluzia că literatura reprezintă ceva important - o formă de salvare, o justificare a existenței. Această încredere în literatură se remarcă imediat, când începem să citim recenta carte a lui Dan Cristea, Versiune și subversiune (paradoxul autobiografiei). Cunoscutul critic literar și-a ales un subiect aparent inactual - problemele teoretice pe care le ridică scrierile autobiografice - și a folosit ca material de studiu texte de Benjamin Franklin (1706-1790), Henry Adams (1838-1919) și Michel Leiris (1901-1990), pe care în
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
Franklin diferă mult de reveria lui Rousseau. Aceasta presupune un timp al solitudinii și al identificării melancolice cu "farmecul" naturii. Tihna, dimpotrivă, e un timp folosit pentru sau în vederea vreunui proiect util. Iar scrisul, chiar în forma personală, intimă a autobiografiei, rămâne pentru Franklin o operațiune esențialmente folositoare, pentru el și pentru ceilalți." Iată, apoi, o caracterizare sintetică memorabilă a Educației lui Adams - strania autobiografie redactată la persoana a treia: " Compusă în registru literar, istoric, filozofic și științific, Educația e o
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
timp folosit pentru sau în vederea vreunui proiect util. Iar scrisul, chiar în forma personală, intimă a autobiografiei, rămâne pentru Franklin o operațiune esențialmente folositoare, pentru el și pentru ceilalți." Iată, apoi, o caracterizare sintetică memorabilă a Educației lui Adams - strania autobiografie redactată la persoana a treia: " Compusă în registru literar, istoric, filozofic și științific, Educația e o ilustrare exemplară a amestecului de limbaje și culturi din secolul al nouăsprezecelea. Cartea lui Adams arată ca o enciclopedie a timpului său. Ea oglindește
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
ingenios în care este sesizat textualismul paginilor autobiografice ale lui Leiris: "L'âge d'homme ne arată că schimbările din viața noastră încep o dată cu schimbările în interpretarea semnelor prin care ne situăm, ne proiectăm și ne înțelegem pe noi înșine. Autobiografia trece astfel de la o elucidare de sine efectuată în termenii complexului oedipian, al vinovăției metafizice sau prin intermediul diferitelor măști literare la o elucidare ce tinde să-și extragă valoarea din luciditatea și sagacitatea ei." Prin cartea sa, Dan Cristea repune
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
un emoționant memento pentru critica literară de azi. Impresionant, prin luciditate și finețe, este și portretul pe care Nicolae Manolescu i-l face Danei Dumitriu, într-o scrisoare către Liana Cozea, publicată ca postfață. Dan Cristea, Versiune și subversiune (paradoxul autobiografiei), București, Ed. Cartea Românească, 1999. 288 pag. Liana Cozea, Dana Dumitriu - portretul unei doamne, postfață de Nicolae Manolescu, Pitești, Ed. Paralela 45, col. "Deschideri", seria "Universitas", 2000. 204 pag., 35 000 lei.
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
început să scriu atît de tîrziu, teritoriul lecturilor mele, al lecturilor inocente, a fost considerabil, căci doar ele contează și nu lecturile analitice, cerebrale. Trebuie să citești tot atît de firesc pe cît trăiești și doar atunci lectura curge în autobiografie... Într-un anume fel s-ar putea spune că în Apus nu există o poveste de dragoste fără Madame Bovary, fără baladele trubadurilor, că nu există despărțiri în gări fără Anna Karenina. Desigur pare amuzant ceea ce spun, dar eu sînt
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
știut să profite nu doar prin traduceri, ci și prin prețuri, din moment ce acestea sînt unele dintre cele mai scumpe cărți din librării. O reeditare mult așteptată ( și, evident, la un preț pe măsură ) a fost cea de anul acesta, a autobiografiei lui Jung, Amintiri, vise, reflecții, în traducerea Danielei Ștefănescu, în eleganta și sobra prezentare a colecției de jurnale/convorbiri/ memorii de la Humanitas. în 1957, la optzeci și doi de ani, Jung primește după îndelungi ezitări propunerea unei edituri din New York
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
vise la care se gîndește ani întregi și al căror sens îl înțelege uneori foarte tîrziu, ca visul din copilărie, primul de care își aduce aminte, și care îl inițiază în �misterele pămîntului". A numi însă Amintiri, vise, reflecții o autobiografie e oarecum impropriu, din moment ce o parte a capitolelor au fost alcătuite de Aniela Jaffé, secretara personală și colaboratoarea lui Jung, în urma convorbirilor cu acesta. Așa că plăcerea lecturii e serios diminuată atunci cînd știi că e doar un �efect de regie
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
ori el se gîndește la ele, eu simt că scrisul e o amuletă ascunsă." E prima notație, datată 1 septembrie 1985, din Oniria, jurnalul de vise al lui Corin Braga. Rezumînd, în mod poetic, capitolul despre anii de copilărie din autobiografia lui Jung, această însemnare din deschiderea unui jurnal de vise, ce se întinde pe o perioadă de zece ani, îi creează cititorului senzația că tot ce urmează nu e decît o provocare de a interpreta visul îi modul savant și
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
ni-l dezvăluie pe Alex. Paleologu mișcându-se cu grație printre evenimentele și personajele politice importante ale Estului, dezvăluind și explicând aspecte mai puțin cunoscute, poate chiar străine, restului Europei. Răspunde printr-o scrisoare deschisă actriței Vanessa Redgrave care în autobiografia publicată în Franța vorbește despre "necessité absolue du marxisme", face două excelente portrete, unul lui Noica și celălalt lui Iorga sau ține scurte prelegeri de istorie modernă occidentalului ignorant sau neinteresat îndeajuns de mult pentru a nu-și face păreri
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
a durut o singură afirmație a dvs.: "Am 68 de ani!" Nu vreau să pară că vă propun o consolare puerilă, dar Manoel de Oliveira face film la 93 de ani, și e nelipsit de la Cannes! Cred că, în loc de explicații, autobiografii, scrisori, memorii, proteste, lamentații, amenințări, revendicări - oricît de justificate ar fi ele! - ar fi bine să vă continuați, aici și acum, drumul imperial, comme si de rien n'était! Ar fi momentul să înființați propriul "Studio de creație Lucian Pintilie
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
Itt etc.) - își pierd "materialitatea" plicticoasă pe care le-ar fi dat-o evocarea memorialistică. Raportarea lui Andrei Codrescu la real se face prin paradoxul negării pus în funcțiune de fabulație:" După ce fusesem Ionesco și Dracula, voiam să fiu Nadia". "Autobiografia", ca povestire despre sine, este o consecință a provocării. The Life & Times of an Involuntary Genius a fost scrisă la sugestia editorului George Braziller. Titlul cărții aparține mamei scriitorului, după cum precizează autorul. Se creează senzația că Andrei Codrescu încearcă să
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
incriminatelor (,,nenorocitelor") croșete (care ,,sluțesc textele"). Cronica edițiilor pe care a scris-o Z. Ornea atîta vreme nu este însă o ,,cronică" propriu-zisă, ci un articol de istorie literară; în cîteva asemenea ,,cronici", Z. Ornea face spectaculoase descoperiri de arhivă (autobiografia lui Maiorescu, de pildă), comentează fapte aparținînd unor domenii de mare interes cultural, face să răzbată chiar și nostalgii (,,Apuse vremi de început, cînd un tînăr - ce-i drept, extraordinar dotat - putea deveni profesor universitar la 22 de ani, rector
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
al lui Sebastian: "textele psihanalitice le-a devorat că pe române de formare, povestirile interpretate că metafizica, eseurile critice savurate ca niște povești, istoria deghizata în compilații de anecdote, programele de televiziune că sociologie și românul unchiului său că pe autobiografia acestuia". Mod de lectură inevitabil într-o societate de consum, în care " vi se vinde, într-o oferta specială, propria imagine împreună cu un suflet". În cele din urmă dificilă reconciliere are loc printr-o sublimare lucida și ludica a dublului
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
publicați, apoi, în cîteva publicații americane și, în traducere românească, în Dilema)? Într-un roman de idei care continuă. Care ar fi rețeta unei reviste literare cu tiraj? Fotografii cu sex și măcelărie și texte macabre-sexual în stil verite plus autobiografii scrise exclusiv de criminali. Ca profesor, în facultate, aveți discipoli? Da - le-am dat și uniforme. Poartă toți un fular albastru de mătase pe care scrie "Discipol AC" și niște pantalonași foarte strîmți pe care nu scrie nimic, dar se
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
fiind mai curînd obscură, mediocră, pe alocuri deprimantă. Pentru cine nu e deja familiarizat cu stilul lui Kermode, dar și cu rolul pe care l-a jucat în cercetarea literară din ultimul secol, cartea aceasta ar putea ușor trece drept autobiografia unui veleitar care în pragul morții înțelege și-și recunoaște public neputința. Stupefiantă prin această uriașă reticență, frustrantă aproape prin felul în care deplasează sistematic accentul evocativ de la literar la uman (și astfel de la sublim la ridicol...), cartea e cu
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
aspect al unei întîmplări din viața mea, uit inevitabil altul. Îmi scapă, prin urmare, tocmai ceea ce caut: înlănțuirea perfectă a tuturor ipostazelor din viața mea, grație cărora aș putea reconstitui, prin simplă însumare, cine sînt sau cine am fost. Orice autobiografie este, așadar, o încercare ratată de a descoperi, tardiv, o făptură interioară punînd laolaltă toate manifestările ei exterioare. Dar tocmai acea făptură interioară e prinsă în însuși actul ordonării celor exterioare. E investită în ele, și deci nu poate fi
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
exterioare. E investită în ele, și deci nu poate fi desprinsă și identificată separat. Cu toate acestea, Kermode e conștient că nu vom conteni niciodată să ne întrebăm ce este "sinele", cine a fost cutare, sau cine sîntem noi înșine. Autobiografia lui Sir Frank Kermode, un excepțional efort de căutare de sine, se rezumă onest la a descoperi mai multe ipostaze ale autorului, și de a recunoaște că între ele se poate să nu existe nici o legătură. Fără titlu poate să
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
o nouă atenție acordată realității, chiar celei sociale, după minimalismul anilor '80-'90. Astăzi se lansează prima ta carte în limba română. Care ai vrea să fie a doua? Eu aș vrea să fie Bagheria. Bagheria este un crâmpei de autobiografie, singura pe care am scris-o. Ea se leagă de Lunga viață a Mariannei Ucria, este scrisă mai târziu, dar, ca fapt de viață, o precede. Eu simt însă foarte aproape și o carte ca Voci, care este istoria unei
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
misterioasă de prezență și de uitare care îi face să se schimbe în ochii ei, plecînd, revenind, rămînînd, devenind". Pentru a "mima" acest joc de du-te-vino în care se țes și se destramă legăturile personajului feminin al romanului - ficțiune, nu autobiografie - alcătuirea lui este discontinuă, "cu intrări și ieșiri ca la teatru", cu reveniri mai mult sau mai puțin numeroase, sau cu simple și accidentale "apariții", așa cum se întîmplă în viață sau în amintire. Așadar, autoarea distribuie în dezordine, diferențiat și
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
Louis Meyer, Saint Jean Chrysostome, Maître de perfection chrétienne, G. Beauchesne, Paris, 1933, p. 185. 74 B. Critterio, La polemica antichristiana nei primi sei secoli delle Chiessa, în „LA SCUOLA CATTOLICA”, LXIV, (1936), pp. 53-55. 75 Pr.Prof. Ioan G. Coman, Autobiografia în literatura patristică, în rev. Studii Teologice, Seria a II-a, XXVI (1974), nr. 9-10, p. 666. 76 Idem, Valoarea literaturii patristice a primelor secole în cadrul culturii antice..., p. 7. 77 Pr. Dr. Corneliu Sîrbu, art. cit., p. 41. 19
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
accelerează" sfîrșitul. Soluție aleasă în mod surprinzător și de persoane cu o existență normală și chiar prosperă, bîntuiți totuși de neliniști obscure. Mai tonic, deși cu un final nu tocmai "fericit", Așteptîndu-l pe Mesia al argentinianului Daniel Burman pare o autobiografie dramatizată, căci relatează cu nerv experiențele sentimentale și profesionale ale unui tînăr evreu ce hotărăște să-și părăsească mediul familial închistat în tradiții și să-și încerce norocul la un post de televiziune. Iubirea pentru o reporteră ce se dovedește
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
Autor al unei admirabile cărți a dezrădăcinării (apărută la noi cu titlul Memoria balenei, în 1997, la Albatros), Jean Portante revine la obsesiile sale în acest nou roman (Mourir partout, sau La Differdange) mai complex și mai original. Desprins de autobiografie, nu și de rădăcinile ei, prozatorul creează un personaj proteic - totodată librar și măcelar, medic și pacient, polițist și infractor, familist și holtei, după cum și autor al cărții pe care tocmai o citim -, totuși mereu același sub toate înfățișările lui
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]