249 matches
-
este guvernată de legi imuabile și universale. Când mecanismul social se învechește, resorturile uzate trebuie schimbate, spre a restabili echilibrul originar. Înlocuirea, inevitabilă, se face prin evoluție, nu prin revoluție. Singura formă de guvernământ pe care T. o aprobă este autocrația luminată. A condamnat vehement marea boierime, în pamflete a căror importanță e amplificată de valoarea lor literară. Tonul este interpelativ, de o amploare necunoscută altor texte similare din epocă. Autorul subordonează toate artificiile retoricii unui patetism de orator înnăscut, a
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
Oltul publicase în editorialul din 29 iunie 1874 referitor la alegerile pentru Senat de la Bolgrad fraze incendiare la adresa guvernului: „Jos guvernul ingagiamentelor străine, jos trădătorii țării, jos falsificatorii alegerilor naționale, jos criminalii care merită ghilotina! Jos cei cari au reînființat autocrația în țara românească, insinuându-se pe lângă domnitore și profitând de neesperiența sa. Sus libertatea! Sus poporul!“ (Oltul, an. II, nr. 42, 29 iunie 1874, p. 1 - cf. Adrian Marino, Viața lui Alexandru Macedonski, Ed. pentru Literatură, București, 1966, p. 117
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bat cap în cap, dar nimeni nu îndrăznește să contrazică sau să aibă o părere proprie. Aș dori ca postul dvs. de radio să sublinieze în cadrul emisiunilor sale acest aspect, să se arate cât de nefastă este pentru țară această autocrație care o întrece pe departe cea a fostei dictaturi regale în perioada Frontului Renașterii Naționale. Vă mulțumesc pentru publicarea acestor rânduri. P.S. Îmi pare rău că nu pot semna cu numele meu aceste rânduri, dar familia noastră se compune din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care se naște în acest la bo rator ideologic ce urmează eșecului Comunei din Paris. Leninismul este avatarul ultim și cel mai influent al unei pasiuni revoluționare ce, părăsind Franța și Eu ropa de Vest, migrează către răsărit, acolo unde autocrația rusă pregătește terenul unei hibridizări ideologice ce pregătește marele Octombrie 1917. Trecerea de la lupta solitară a nihiliștilor la organizarea de oțel a bolșevicilor nu anulează, în nici un moment, apetitul sangvinar și mesianic. Confruntarea dintre aparatul de represiune țarist și organizațiile
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ca, de pildă, Ruckman, în Țara Românească). Intervenția Rusiei în reprimarea Revoluției de la 1848 a intensificat sentimentul de ostilitate al forțelor înaintate ale societății moldo-muntene față de Rusia imperială. Ca întreaga generație pașoptistă europeană, și segmentul ei românesc a văzut în autocrația țaristă principalul obstacol în calea progresului societății românești. Declarațiile, memoriile și corespondența conducătorilor Revoluției române de la 1848 abundă în formulări ostile la adresa Rusiei, denunțată ca „jandarmul Europei”. Războiul Crimeii (1853-1856) a pus capăt condominiului ruso-turc asupra Principatelor Dunărene, trecute sub
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
marea literatură românească a ultimelor decenii, scrisă și publicată sub aspra cenzură, e rezistentă estetic și (pentru cărturărie) valabilă științific. Ar mai trebui meditat asupra faptului că marea literatură rusă a secolului al XIX-lea s-a zămislit sub cenzura autocrației țariste. Se vede faptul că în lupta cu cenzura izbîndește talentul și marea vocație, înfrîngînd opresiunea. Adrian Marino, Cenzura în România. Schiță istorică introductivă. Editura Aius, 2000. N.R. Referiri la cartea d-lui Adrian Marino au mai apărut în "România
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
așezări în vestul Siberiei. Moartea fiului fără de urmași al lui Ivan cel Groaznic, Feodor, a fost urmată de o perioadă de războaie civile cunoscute ca "timpurile tulburi" ca urmare a luptelor pentru succesiune între nobilii care-și recuceriseră pozițiile dominante. Autocrația a spraviețuit acestei perioade de tulburări și de domnii ale unor țari slabi și corupți datorită puterii birocrației centrale guvernamentale. Funcționarii au continuat să-și facă datoria, indiferent de legitimitatea țarului sau de facțiunea care-l controla din umbră pe
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Stenka a fost capturat, condamnat la moarte și decapitat. Răscoala șî represiunile care au urmat după înfrângerea revoltei au dus la o scădere importantă a populației țărănești în zonele în care se desfășurase revolta. Petru cel Mare, 1672-1725, a consolidat autocrația în Rusia și a avut un loc de primă mărime în transformarea țării într-un stat după model european. De la începuturile modeste ale Principatului Moscovei din secolul al XIV-lea, Rusia devenise cel mai mare stat din lume în vremea
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
pe tron pe fratele lui Nicolae I ca monarh constituțional. Insurecția a fost foarte ușor înăbușită, făcându-l pe Nicolae să înceteze programul de occidentalizare a țării început de Petru cel Mare și să pună accentul pe politica numită și "Autocrație, orthodoxie, și respect pentru popor." Rusia a trebuit să facă față si revoltelor din teritoriile proaspăt cucerite în vest - Revolta din noiembrie în 1830 și Revolta din ianuarie în 1863. Înăbușirea dură a "insurecției din decembrie" a făcut din "14
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
completeze legea abolirii iobagiei, reforme care trebuiau să scadă presiunea revoluționară. Spe deosebire de tatăl său, noul țar Alexandru al III-lea a fost de-a lungul întregii sale domnii un împărat conservator care a dus pe culmi noi principiul "Autocrație, orthodoxie și naționalism" al lui Nicolae I. Un slavofil convins, Alexandru al III-lea a crezut că Rusia poate fi salvată de la haos prin îndepărtarea rușilor în frunte chiar cu el de influența ocidentală subversivă. Cel mai important sfătuitor al
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
luni mai târziu, țarul Nicolae al II-lea l-a numit pe Stolîpin în funcția de Prim-ministru, înlocuindu-l pe Goremîkin. Rusia anului 1906 era zguduită de mișcările revoluționare și de nemulțumirile populare. Organizațiile de stânga concepeau campanii împotriva autocrației având suport popular. În toată Rusia, oficiali ai poliției și membri ai birocrației guvernamentale erau asasinați. Pentru a răspunde acestor atacuri, Stolîpin a introdus un sistem de tribunale militare care judecau rapid rebelii acuzați. Dacă acuzații erau condamnați la moarte
Piotr Arkadievici Stolîpin () [Corola-website/Science/298574_a_299903]
-
erau de origine necunoscută. Imperiul Roman este termenul utilizat, în mod convențional, pentru a descrie statul roman în secolele după reorganizarea sa din ultimele trei decade î.Hr., sub Gaius Iulius Caesar Octavianus. Deși Roma deținea un imperiu cu mult înainte de autocrația lui Augustus, statul pre-augustian este descris, în mod convențional, ca Republica Romană. Imperiul Roman controla toate statele elenizate de la Marea Mediterană, precum și regiunile celtice din nordul Europei. Ultimul împărat de la Roma a fost detronat în 476, dar, pe atunci, regiunile din
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
ortodox. Multe din ideile politice ale lui Dostoievski, legate de conservatorism și sprijinirea absolutismului monarhic, au fost inspirate și consolidate de lectura "Istoriei statului rus" de Nikolai Karamzin, un ciclu de volume pe care scriitorul l-a studiat în tinerețe. Autocrația țarului era esențială, în viziunea lui Dostoievski, pentru menținerea independenței și a unității statului rus: Dostoievski considera ridicolă ideea transformării Rusiei în republică. Cu toate că se opunea ferm iobăgiei și sistemului feudal, era sceptic în ceea ce privește adoptarea unei constituții sau implementarea democrației
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
unui iraționalism aproape kierkegaardian, Dostoievski afirmă: În ciuda unor astfel de exemple de iraționalitate religioasă, trebuie remarcată schimbarea convingerilor religioase ale scriitorului de-a lungul timpului: la început de carieră, atât în anii în care se face simțită influența ideologiilor opuse autocrației (socialism utopic francez, socialism materialist german) cât și în timpul (sau după) perioada de pedeapsă, Dostoievski respinge superstițiile populare și religia formală a Bisericii Ortodoxe, considerată a fi fatalistă și mistică și „o religie a fricii și groazei” (în cuvintele lui
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
mai puțin de un an a devenit văduvă și nepotul Victoriei, Wilhelm, a devenit împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. Sub Wilhelm, speranțele Victoriei și ale lui Albert de a liberaliza Germania nu s-au împlinit; el credea în autocrație. La 23 septembrie 1896, Victoria și-a depășit bunicul George al III-lea ca monarhul britanic cu cea mai lungă domnie din istorie. Regina a solicitat ca orice celebrare specială să fie amânată până în 1897, care coincidea cu Jubileul de
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
repede în Războiul Civil. Negocierile pentru eliberarea Romanovilor între capturile lor bolșevice și familia lor extinsă, multi dintre ei au fost membrii de frunte a Casei regale din Europa, au fost stagnate. Cum albii( încă fideli tarului și principiilor de autocrație) avansau spre Ekaterinburg, Reds au fost într-o situație precară. Reds știau că Ekaterinburg ar scădea la Armată Albă mai puțin echipată .Cand albii au ajuns în Ekaterinburg, membrii familiei imperiale au dispărut pur și simplu. Cea mai acceptată considerare
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
folosește erau trupe pestrițe ușor înarmate mai slab instruite pe care se putea baza în mai mică măsură mulți dintre locuitori au ales să se sinucidă mai degrabă decât să fie cuceriți de către cartaginezi organizațiile de stânga concepeau campanii împotriva autocrației având suport popular el decide formațiile de start solicită înlocuirile și timpii de odihnă pentru a da instrucțiuni în ultima parte a vieții romanele sale au fost concepute și scrise ca opere unitare mai târziu a fost îngropat sub diferite
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
etatizare în industrie și comerț. Tradiția politică rusă reprezintă unul din factorii care au influențat în mod decisiv practica noului regim postrevoluționar rus: există o aproape perfectă continuitate de metodă și practică în materie de politici represive și antidemocratice între autocrația țaristă pe de-o parte și regimul bolșevic care a înlocuit-o pe de cealaltă, diferențele existând eventual, acolo unde ele chiar există, la nivel de eficacitate ale acestor politici: birocrația și aparatul represiv bolșevice s-au dovedit a fi
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
lume, fiecare dezvoltând o varietate locală a marxismului bolșevic. Acest din urmă tip de marxism care este o dezvoltare a ideilor lui Marx de către revoluționarii ruși în primele decenii ale secolului al XX-lea, sub influența experienței lor politice cu autocrația țaristă și a curentelor intelectuale revoluționare specific rusești apărute ca reacție la regim, are o importanță specială pentru estul Europei și România, zonă care a cunoscut în mod direct și îndelung regimurile comuniste organizate pe modelul bolșevic. Marxismul este o
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
împotriva lui Napoleon din vestul Europei s-au reîntors în Rusia cu idei revoluționare, inclusiv în ceea ce privește drepturile omului, guvernul reprezentativ și democrație. Occindentalizarea intelectuală, care fusese inițiată în secolul luminilor de statul paternalist autocratic rus, includea acum și opoziția la autocrație, cereri pentru alegerea unui guvern reprezentativ, cereri pentru abolirea iobăgiei și, uneori, chemând la răsturnarea pe cale revoluționară a guvernării țariste. Ofițerii erau în mod particular incitați de faptul că Alexandru I oferise Poloniei o constituție, în vreme ce Rusia nu avea o
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
bune cu Biserica, care îi sprijinise lovitura de stat. Totuși, la încoronarea ei de la Moscova din 1742, a luat coroana din mâinile arhiepiscopului de Novgorod și și-a pus-o pe cap, gest prin care se afirma subordonarea bisericii față de autocrație. Nepotul ei Karl Petru Ulrich a fost chemat în Rusia și desemnat moștenitor al ei în 1742. În 1745, Elisabeta a aranjat o căsătorie între Petru și prințesa germană Sofia Augusta Federica de Anhalt-Zerbst care s-a convertit la ortodoxism
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
a reorganizat Academia de Științe și a înființat Universitatea de la Moscova în 1755. Opera, baletul și teatrul au cunoscut o mare înflorire. În arhitectură, stilul baroc preferat de țarină a ajuns unul dintre mijloacele prin care s-a demonstrat puterea autocrației. Mănăstirea Smolnîi fondată de împărăteasă în 1748 și a cărei denumire derivă din cuvântul rus care se traduce prin "smoală", reflectă faptul că locul pe care a fost amplasată fusese utilizat la prelucrarea păcurii în timpul domniei lui Petru cel Mare
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
-lea al Angliei. Istoria sa este o strălucită operă literară. Din punct de vedere istoric, ea pune accentul, uneori în mod dogmatic, asupra modelului progresiv al istoriei Regatului Unit, după care statul a ajuns să se desbare de superstiții, de autocrație și de confuzii pentru a crea o societate echilibrată și o cultură progresistă, în care libertatea convingerilor se combină cu libertatea de expresie. Acest model al progresului uman a ajuns să fie cunoscut ca ‘’interpretarea liberală a istoriei (Whig interpretation
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
1894) a fost împărat al Rusiei din 14 martie 1881 până la decesul său în 1894. Spre deosebire de tatăl său, Alexandru al III-lea a fost de-a lungul întregii sale domnii un împărat conservator care a dus pe culmi noi principiul „Autocrație, ortodoxie și naționalism” al lui Nicolae I. Un slavofil convins, Alexandru al III-lea a crezut că Rusia poate fi salvată de la haos prin îndepărtarea rușilor (în frunte chiar cu el) de influența ocidentală subversivă. Cel mai important sfătuitor al
Alexandru al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/306887_a_308216]
-
creat o uriașa rețea de informatori și spioni, gestionată cu ajutorul jandarmeriei. Guvernul a exercitat cenzura și controlul strict în domeniile educației publice, presei și a tutror manifestărilor vieții publice. În 1833, ministrul educației, Serghei Uvarov, a conceput un program numit "Autocrație, ortodoxie și naționalitate" ca ghid călăuzitor al regimului. Poporul trebuia să fie loial autorității nelimitate a țarului, bisericii ortodoxe și, într-un mod vag definit, națiunii ruse. Aceste principii nu s-au bucurat de susținerea populară, în schimb au dus
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]