393 matches
-
grandioase, gesturi intelectuale îndrăznețe, primejduite însă de imposibilitatea estimării lucide a puterilor. H. întruchipează, prin participare firească, genetică, un tip de creator romantic care încearcă mereu să ridice un „edificiu”, gândit „pe o scară colosală”, cum îi plăcea să-și autodefinească temeritățile. Spirit vizionar și om de studiu aplicat, el caută pretutindeni elementul generator al lucrurilor, acel punct originar capabil să iradieze multiplu. Ca istoric, face posibilă coexistența factorului providențial (H. Spencer, A.R. Wallace) cu explorarea pozitivistă (Aug. Comte, H.
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Meridianul Timișoara”, „Orizont”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Ateneu” ș.a. Multe poezii i-au fost traduse și publicate în antologii și în diverse reviste din Austria, Franța, Germania, Italia, Belgia, Canada, Marea Britanie. „Blăjean născut la Ploiești”, cum se autodefinește, sinteză între miticismul lui I.L. Caragiale și sobrietatea Școlii Ardelene, I. este unul dintre cei mai prolifici poeți ai generației sale, scriind nu numai versuri, ci și cronici de artă plastică, crochiuri, tablete de scriitor etc. A publicat, cu o
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
lumea „schismatică“, adepții bisericii răsăritene. În cele din urmă, războiul în numele crucii s-a abătut și înăuntrul spațiului dominat spiritual de Roma, asupra centrelor de erezie care trebuiau anihilate pentru a restaura unitatea de credință a „creștinătății“, astfel cum se autodefinea biserica romană 2. • Pentru vasta literatură referitoare la cruciate, v. A. S. Atiya, The Crusade. Historiography and Bibliography, Bloomington, 1962; bibliografia ulterioară e prezentată și discutată în sintezele mai recente și în periodicele de specialitate. • A. Carile, Per una storia dell
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
politic și cultural independent”. Proprietar editor era Ioan P. Lazăr, iar redactori responsabili au fost pe rând Ion Pop-Reteganul, Victor Deleu, Dionisie Stoica. În perioada 1906-1907, subtitlul devine „Organ național politic și cultural independent”. Revistă sămănătoristă, G. de d. se autodefinește printr-un articol-program, intitulat Cuvântul nostru, semnat de un grup de cărturari din regiune, în care se afirmă: „Nu se poate să trăim în nepăsarea în care am stat până acum față de trebile obștești, fie acelea de interes economic, industrial
GAZETA DE DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287188_a_288517]
-
amintind de „visul rău” al lui Al. A. Philippide, dar și de baladescul cerchiștilor sibieni (un text e dedicat lui Ioanichie Olteanu). Apare acum, definitoriu, și tema erotică, glorificând sentimentul devastator, într-un ciclu de sonete intitulat Confesional. G. se autodefinește ca descendent al lui Villon oarecum prin efectul de tabel mendeleevian al elementelor: „Prea-i villonescă viața asta, dar/ Nu-s eu de vină dacă-i villonescă!/ Probabil că era un loc în frescă/ Lipsea un bard ca mine din
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
martie 1934 și mai 1938, cu subtitlul „Organ al Asociației studenților creștini-centrul Iași”. Condusă de un comitet, publicația îl are ca redactor responsabil pe Alecu Tomescu Băltești. Într-un scurt articol-program din numărul 2/1934, intitulat Ce vrem?, revista se autodefinește ca purtătoare a unui mesaj moral înnoitor pentru tânăra generație. Deși declară că nu „vrea” politică, G.s. manifestă o puternică orientare antidemocratică și naționalistă, cu unele accente antisemite, comune și altor publicații de dreapta din epocă. Preponderent socială și politică
GLASUL STUDENŢIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287295_a_288624]
-
suită de scene, înfățișează o lume stranie, reprezentată prin personaje care par a nu mai avea nimic uman, un fel de marionete, simboluri, ipostaze caricaturale ale alienării și degradării omenescului. Eroii se conturează prin prisma observației lui Anselmus, care se autodefinește ca „un ciudat spion al destinului”, „hermeneut pedestru al fragmentelor, al segmentelor de destine individuale”. Locatari ai aceluiași bloc de garsoniere, administratorul Mangolewski, ciungul Sabaca, orbul Gomila, piticul Eugen Monks, colonelul în retragere Coco Epaminonda, „scriitorul” Adriano Zapis, colecționarul de
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
specific cultural, social, geografic etc., aplicabilă aproape oricărei alte societăți. Teoria inițială afirma că lumea dezvoltată se poate extinde în toate spațiile geografice eliberate de comunism - eventual și de alte „isme” - și care îndeplinesc criteriile prin care civilizația occidentală se autodefinește. În cazul Europei de Est, nici nu ar fi fost vorba de o expansiune, ci mai degrabă de o recuperare a vechiului teritoriu geopolitic care aparținuse lumii occidentale și care fusese temporar deturnat de comunism de la istoria sa „autentică”. În
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și societăți precum Georgia, Armenia sau Azerbaidjan în Caucaz. Gândirea în termeni de „civilizație” a propriei identități de către lumea occidentală, pusă de Huntington într-o opoziție agresivă în raport cu civilizațiile înconjurătoare, a forțat deci Europa Occidentală (Europa „celor 15”) să se autodefinească în termeni esențiali, adică în termeni de compatibilitate. Spre deosebire de Națiunile Unite, care acceptă orice varietate a sistemelor de organizare socială și, deci, a civilizațiilor, Uniunea Europeană organizează lumea dezvoltată într-un efort de a menține unitatea de civilizație. Pusă în fața nevoii
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
elitelor și a mecanismelor de redistribuție de tip occidental în societate. Conflictul elitelor potențiale a încetinit procesul și a anulat condiția de prosperitate a populației. Căci elitele în competiție de după 1989 se diferențiau nu numai după modul în care se autodefineau, dar și după mecanismele de redistribuire în favoarea lor pe care le propuneau drept componente ale mecanismului general de redistribuire în societate. Ceea ce le făcea incompatibile, împiedicând un compromis care să pună capăt confruntării dintre ele. Deși diferite, toate mecanismele de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
etc. Există deci instrumente de obiectivare construite. În schimb, exilul e definit mai mult În mod implicit, printr-o serie de opoziții față de alte categorii concurente precum disidenta (că forma de opoziție politică), emigrația („doar economică”, „apolitica”, În vreme ce exilul se autodefinește că o elită politic conștientă), exilul interior (constituit de corespondenții sau omologii exilaților din afara). Elementele comune ale acestor categorii sunt ruptură de regimul politic din țară de origine (totalitar sau de dictatură), de la simplă fugă („votul cu picioarele”) la elaborarea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
7 septembrie 1944 la 17 martie 1945. Director este Zaharia Boilă, iar redactor responsabil Paul Boilă, din 1940 prim-redactor e Nicolae Buta, iar din 1945 director devine Victor Iancu; de la numărul 28/1941 apare săptămânal. Deși în subtitlu se autodefinește ca „independent”, ziarul are o vădită orientare național-țărănistă, declarată deschis chiar în primul număr, unde se spune: „Milităm în cadrele și în ideologia ortodoxă a Partidului Național Țărănesc”. Această adeziune se manifestă îndeosebi în publicistica social-politică, dar transpare și din
ROMANIA NOUA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289330_a_290659]
-
amintesc uneori pe Ilarie Voronca. Dar lirismul autentic iese la iveală atunci când Ș. renunță la excesul de imagini, decantând versul de arabescurile metaforice. Exuberanța, vitalitatea, uimirea, suavitatea, elanul juvenil rămân caracteristice pentru lirica acestui „adolescent pe viață”, cum s-a autodefinit. SCRIERI: Pe o vârstă de băiat, București, 1970; Aripa mea de soare, București, 1975; Desculți pe cer, Iași, 1976; Frumosul în piele de tigru, București, 1983; Singurătatea de după dragoste, Iași, 1985; Structura lacrimei, îngr. Ion Beldeanu, Suceava, 1997. Repere bibliografice
STEFURIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289915_a_291244]
-
romanul Dincolo de frontiere (2002) recomandă un autor care recompune cu rafinament tocmai lipsa de rafinament a mediilor descrise. Naratorul utilizează limbajul colocvial, dialectal, argotic și reușește să creeze pentru fiecare personaj câte un cadru care îi permite acestuia să se autodefinească drept participant la un dialog. Pe prima filă a cărții sale de debut stă scris: „orice înjurătură condensează o poveste”, formulă percutantă care implică descoperirea lumii din spatele replicilor, ceea ce se spune fiind rezultatul unei întâmplări nepovestite. Aceasta ar putea fi
STOICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
unică și unitară. În realitate Însă, ea nu este așa. Orice individ Își pune mereu Întrebarea, În planul conștiinței sale: „Cine sunt Eu?”. Această Întrebare este dată de nevoia cunoașterii de sine. Întrebându-se cine este, individul caută să se autodefinească și să se autoînțeleagă ca imagine și ca natură, În sfera propriei sale conștiințe. Este, În sensul cel mai exact, o luare de cunoștință despre sine Însuși. În mod egal, și ceilalți se Întreabă, la rândul lor, cine este acela
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
timpului. Lipsa tragismului intervine ca o consecință a înțelepciunii (Mă bucur eu, S-ar putea), centrală fiind preocuparea pentru ființa umană, pentru definirea menirii ei: „Totul începe / și se sfârșește în om” (Față în față cu tine însuți). Poetul se autodefinește ca un om al contrastelor, figurând, antitetic, o dualitate: „Eu sunt ca viața: lacrimă și cânt / Eu sunt ca viața: nor și însorire / Eu sunt ca viața: cer sunt și pământ / Eu sunt ca viața: punct și nesfârșire...”. SCRIERI: Cuvinte
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
Premiul pentru poezie haiku (Japonia, 1996), Premiul pentru jurnalism cultural al Ministerului Culturii (1998) ș.a. S. scrie o poezie cerebrală, vizibil lucrată. În prima sa carte realul se cuprinde într-un timp de elecție, acela sacru al duminicii. Poetul se autodefinește „blând visător al realului”, iar o sintagmă precum „jetul real al iluziei” susține coexistența a două lumi interșanjabile, cotidianul și lumea închipuirii. Proiectarea realului datorează mult imaginației și aspirației spre un lirism pe care modernitatea nu îl poate recupera decât
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
la Facultatea de Litere și Filosofie și la Drept. În 1916, în „Unirea”, semnează întâiul articol, iar primele versuri îi sunt tipărite în „Zorile” din 1919. Începând din 1921 se va afirma ca un „muncitor al scrisului zilnic” - cum se autodefinea -, dovedindu-se un gazetar talentat și pasionat, prob și de largă deschidere intelectuală. Colaborator devotat al publicațiilor ieșene, apropiat de cercul de la „Viața românească”, e prezent masiv și în periodicele bucureștene. Scrie în „Mișcarea”, „Gândul nostru”, „Rampa”, „Libertatea”, „Lumea” (1926-1936
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
fi asumată, fără nici un fel de scrupul, de orice liberal guvernamental european... De altfel, În ședința Senatului din 23 decembrie/4 ianuarie 1874, Boerescu nu ezita să se identifice și cu doctrina liberală. Combătându-l pe I. C. Brătianu, el se autodefinea ca „liberal, Însă liberal moderat” . În vara lui 1875 (ședința Camerei Deputaților din 5/17 iunie), omul politic Își asuma, În fine, În mod explicit apartenența la „partidul conservator, din care am onoare de a face parte și eu” . Dar
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
scrie imnuri în tonalitate orfică și, practicând „o retorică a adorației și extazului” (Constantin Sorescu), încearcă o nouă Cântare a Cântărilor pe fundal paradisiac, numindu-și iubita „surioară”, după modelul biblic. În nota exultantă a iubirii și tinereții, poetul se autodefinește: „eu sunt o sărbătoare fără sfârșit” ( Îmi pare că visez tot timpul, din volumul Sunt fericit că te iubesc). Paradisiacul provine din beatitudinea eului liric de a se regăsi într-o armonie universală, comunicându-și neîncetat fericirea apartenenței la marele
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
rezumă la atât. Lirismul său, de fibră autentic romantică, cunoaște două ipostaze esențiale: negația (disconfortul, sarcasmul acestui alt înger căzut în lume) și construcția de universuri fantaste și himerice, asemenea unui „cavaler al ordinului «Lancea lui don Quijote»”, cum se autodefinește autorul. Este vorba despre un vizionar romantic trecut prin Arthur Rimbaud și prin experiența „poeților blestemați”. El jură pe vis, toate „măștile” și peregrinările sale prin epoci defuncte și geografii exotice, cum și - cu atât mai mult - construcțiile în pur
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
Geo Dumitrescu, și editorial în 1976 cu placheta În prelungirea luminii. Mai colaborează la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Poesis”, „Ramuri”, „Contrapunct” ș.a., cu versuri, proză și traduceri din literatura polonă, uneori semnând Mariana Urbanovici. Cu o bună cunoaștere de sine, U. se autodefinește în poezia Lut ars din volumul omonim, apărut în 1984: „Sunt un ciob dintr-un vas, / imposibil de reconstituit”. Dacă s-ar avea în vedere doar titlurile majorității plachetelor sale, În prelungirea luminii, Cratere (1981), Lut ars, Heliante (1987), Febra
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
penumbrei, iar distanțarea și indiferența devin semnul de atenuare a exaltării. U. scrie și o lirică a participării frenetice la ritmurile universului, evocând viața elementară, fabulosul domestic și universul infantil, totul într-o tonalitate de exultanță și bucurie. Când se autodefinește, el își afirmă obârșia în autorii Mioriței, mod de a cinsti geniul popular creator. Balada Meșterului Manole devine de asemenea motiv poetic. În amplul poem Eminescu (1979) se apelează la o profuzie de imagini crescute din trunchiul liricii eminesciene; modelul
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
Voronețul e figurat prin simplitatea arhitectonică, provocându-l pe cititor să vadă aievea „pereții ca și cerul de o singură credință”. Ciclul „axiomelor” cuprinde sentințe construite în jurul unor concepte, noțiuni abstracte și principii științifice, prin intermediul cărora omul poate să se autodefinească în raport cu propriul eu și cu lumea. „Ispitele” au ca punct de reper interioritatea, chintesența sufletească a poetului („tâlhar de visuri blonde-n azururi veșnic bete”), în timp ce „aforismele” îl definesc ca pe un personaj straniu, „sclavul fanteziei și demiurgul slovei”. Studiile
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
versuri, Poeme simple, S. se integrează în curentul promovat de revista „Gândirea” - în care multe piese componente au apărut inițial - și se anunță ca o voce dintre cele mai caracteristice ale lirismului de inspirație htonică și expresie tradițională. Poetul se autodefinește, în acest sens, memorabil: „Eu am crescut cu macii și strugurii pe câmp/ Și mai păstrez, ca iarba, și-acum, sub pleoape, rouă,/ Străbunii mei vânjoși, cu tulnice și ghioage,/ Pe-aicea și-au păscut cirezile blajine”. Patetic în acest
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]