200 matches
-
în istorie un instrument de cunoaștere și un mijloc de a înrâuri masele pe linia unui militantism de clasă. Istoriografia romantică făcuse din cunoașterea trecutului (o știm de la Michelet, însă și de la Karamzin, Palacky, Kogălniceanu etc.) un mijloc esențial de autodefinire și un instrument regenerativ. Kogălniceanu, de pildă, recunoștea în demersul istoriografic o necesitate inexorabilă, căci fără el omenirea ar fi redusă la infantilism. Ideea venea de la Cicero, din care istoricul nostru reproducea chiar un pasaj esențial, unde memoria faptelor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de cultură carnavalescă în America nu sunt legate în vreun fel de relațiile de putere 220". În timp ce Bahtin descrie cultura carnavalului ca fiind cuprinzătoare, inclusivă, carnavalul american, în toate formele sale, poate fi descris ca fiind exclusiv, orientat constant către autodefinire identitară. De asemenea, în vreme ce carnavalul medieval crea, potrivit lui Bahtin, un spațiu utopic de libertate, cel american, potrivit lui McGowan, este distopic, prin înregistrarea continuă a diferențelor de clasă, rasă și normalitate 221. Abordarea lui McGowan se bazează pe teoria semiotică a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
a profesiilor culturale (Moulin, 1967 și 1992; Moulin, Pasquier și Passeron, 1986; Menger, 1989 și 1997; Paradeise, 1997). Una dintre problemele ridicate constă în identificarea lor, în vederea enumerării (Moulin, 1992). Din ce moment este cineva "artist"? Criteriile potențiale sunt multiple: autodefinirea (este metoda folosită de INSEE, care-i întreabă pe indivizi: "Ce profesie aveți?"), înscrierea în sindicatul artiștilor (care presupune o sumă minimă de venituri "artistice"), formarea inițială (urmarea unei școli și obținerea unei diplome) sau chiar gradul de "vizibilitate" socială
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de către profesori ca fiind unul fără relevanță educațională. În opoziție cu opinia comună a profesorilor, noi propunem transferuri masive de competențe și practici din mediul virtual către mediul școlar. În același timp, nu trebuie să uităm că adolescenții, în efortul autodefinirii de sine simt nevoia de a fi altfel decât adulții; având în vedere că, sub impactul hedonismului consumist (care presupune cu necesitate să fii tânăr), adulții le-au preluat limbajul, hainele/ținuta și obiceiurile, adolescenții s-au văzut nevoiți să
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
interpretarea cărora a fost nevoie de măști potrivite care să prezinte exteriorului persona convenabilă, eticheta caracterizatoare, pentru cunoașterea lor fiind necesar un proces de de-mascare care începe prin a asculta propriul discurs despre sine ca proces de autoreflectare și autodefinire. Ion Luca se percepea ca și eroul eponim al nuvelei fantastice Kir Ianulea ca fiind "sămînță de idriot, doritor de alte orizonturi", imposibil de fixat intr-un clișeu al specificului imuabil: "eu cu sufletul sunt mai mult ieșan decît bucureștean
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
-și fi pierdut urgența -, voi continua să scriu și să vorbesc despre întreaga transformare a spațiului nostru public. Chiar atunci când trăiesc în alte părți ale lumii și mă concentrez asupra unor subiecte fără legătură vizibilă cu România, exercițiul sistematic al autodefinirii - al situării -, indispensabil atunci când lucrezi în mediul universitar, cu deosebire în domenii socio-umane, mă readuce la experiența istorică pe care o cunosc cel mai bine și nu încetez s-o studiez: Lebenswelt-ul natal și formativ, în care am articulat primele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
că acest regulament de validare și recunoaștere a diplomelor de doctor în medicină obținute în străinătate avea printre obiective, dincolo de necesitatea eliminării imposturii ori de nevoia de a reglementa o profesie, cea medicală, care era în curs de definire și autodefinire în spațiul românesc în anii '60-'70 ai secolului al XIX-lea, instituirea unui alt set de criterii pentru controlul accesului în interiorul unui câmp profesional, monopol ce și l-a asumat Școală Națională (apoi Facultatea) de Medicină de la București 18
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
prin multiplele tipuri de discurs pe care eseul le practică în toată plenitudinea lor, printre care și pe cel al fragmentului, care permite cel mai bine jocul dintre parte și întreg". E o constantă a operei încercarea de definire și autodefinire a calității generale, dar și proprii, de scriitor. Nu altceva ne propune Poietică și poetică - volum apărut la Editura Univers, în 1982, și reeditat la Scrisul românesc, în 1998. Își propune încă din Argument-ul care deschide cartea să investigheze
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cum ar fi fost normal. Printr-un artificiu destul de străveziu, de altfel, ea deviază confruntarea cu forțele care scapă de sub controlul scriitorului, exilându-le Într-un spațiu al așteptării. Energia astfel economisită va contribui la stabilirea unui program ferm al autodefinirii. În viziunea lui Bernard Cathelet, intimitatea se sustrage dialecticii individ-societate, nemaifiind o monedă de schimb În asimilarea culturală; intimitatea a devenit un simulacru: spectacol simbolic care a cruțat persoanele de implicarea socială, riscul de a se dezvălui pentru a Întreprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
trei forme ale implicării În realitate a jurnalului intim. Retorica tradițională se convertește Într-o retorică a adecvării la un model exterior, reducându-se, astfel, la rolul de simplă strategie. Dintre sensurile originale ale retoricii, jurnalul intim va deturna, spre autodefinire, exact sensul cel mai vechi. Există aici, firește, și o tentație a formelor primare, o obsesie a minimalismului, de extracție retoric-poetică. Situat Între un perpetuu a fi și a nu fi, jurnalul Își relevă condiția hamletiană printr-o permanentă pendulare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
definește un timp biografic al revelării caracterului, altul decât cel al evoluției și al dezvoltării individului. Jurnalul intim s-ar putea apropia de acest tip plutarhic de biografie, În care caracterul se află Într-un permanent proces de definire și autodefinire. „Descompunerea exteriorității publice a omului”9, operată de autobiografia clasică, e preluată, tale quale, de către jurnalul intim. Sursele sale Îndepărtate (și inconștiente) sunt modificările aduse formelor publico-retorice ale antichității. Închiderea În sine, prefigurată de ivirea noii atitudini față de propria persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
procesului identitar. Problema pe care am urmărit-o aici a fost de a determina mecanismele actuale de construire a identității în condițiile insecurității sociale si economice create de problemele tranziției. M-a interesat de asemenea care din modalitățile tradiționale de autodefinire a individului (apartenența la o comunitate socială, de limbă, de cultură, religia, proprietatea asupra pământului) mai sunt astăzi valabile. Problematica identitară a fost analizată având în minte aceeași comparație, între satul bogat și cel sărac. În sfera temei modernității, studiul
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
colectivă în schimb, deși este similară primeia prin aceea că și ea se construiește în raport cu grupul, pune accent pe comunitate, colectivitate, comportamente și practici colective, și nu poate fi înțeleasă în absența acestora. Identitatea socială este așadar un mod de autodefinire a individului prin raportare la grupurile din care face parte, pe când identitatea colectivă este reprezentarea a ceea ce este comun membrilor unui grup și îi diferențiază de alte grupuri. Ambele sunt modificate și ajustate permanent prin interacțiune socială. Ambele sunt rezultă
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Stere. Subtitlul „Ziar independent în slujba muncii și umanitarismului” și sloganul de deschidere „Umanitatea înseamnă descătușare” indică fără dubiu intenția redacției de a se racorda la problemele clasei muncitoare. De altfel, articolul-program Crezul nostru, semnat de P.Gh. Meițoiu, este o autodefinire declarată în această direcție: „Deci cine suntem și ce vrem? Noi suntem niște muncitori [...]. Doctrina de care suntem însuflețiți este umanitarismul și pe temeiul acestui crez n-avem nimic de ascuns. Pacea este cultul nostru, justiția și adevărul fac parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]
-
variabilelor și a subdomeniilor, teoria internațională a fost marcată de o continuă dezbatere asupra limitelor domeniului de investigație. Așa cum e de așteptat de la o abordare kuhniană, o disciplină care și-a pierdut paradigma se va afla în căutarea unei noi autodefiniri și a granițelor sale legitime. FRAGMENTAREA DISCIPLINEI RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE: PLASA GLOBALĂ În anii '70, paradigma realistă a cunoscut o adevărată criză (vezi mai ales Alker și Bierstecker 1984; Banks 1984). În timpul unei îndelungate perioade în care legitimase dezlegarea enigmelor, realismul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că el ar ține de un bun simț general împărtășit, "subînțeles", nici faptul că ar fi o teorie explicativă bine susținută, deși unele dintre asumpțiile sale pot fi folosite cu succes. Realismul constituie o parte a memoriei colective și a autodefinirii actorilor internaționali, a oamenilor de știință și politicienilor deopotrivă, care ordonează gîndirea, sugerează analogii și împing atitudinile către acțiune politică. De aceea este necesar să ținem seama de realism, deși aceasta nu este în nici un caz tot ce trebuie făcut
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
funcții liberale. Curând cei cinci vor atrage alți tineri (Iulian Vesper, Teofil Lianu, Ghedeon Coca, Liviu Rusu, Cristofor Vitencu, Mihai Cazacu, Sextil Dascăl, George Nimigean, Neculai Roșca ș.a.), majoritatea tentați să scrie versuri, o „generație spontanee” (Perpessicius), aflată pe drumul autodefinirii, o „constelație tinerească, vioaie, activă” (E. Ar. Zaharia), o „grupare a tinerilor care nu au puterea să se disocieze, altfel decât prin abundența creației, de vechea generație a războiului” (Mircea A. Diaconu, Mișcarea „Iconar”, 1999). Tocmai de aceea, „iconarismul” acestor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
Hobsbawm, 1983), pentru a-și atinge scopurile. Brass (1991:19) identifică trei vectori pe care conceptul de identitate poate fi construit: obiectivi "markerii culturali obiectivi pot fi limba sau dialectul, un port distinctiv sau obiceiuri alimentare, religie sau rasă" -, subiectivi autodefiniri ale identității și comportamentali modalități specifice de comportament și interacțiune. Practic, pentru Brass constituirea unei identități colective este procesul trecerii de la stadiul de categorie la stadiul de comunitate ca o consecință a acțiunii elitelor. Înseamnă manipularea unor trăsături culturale selective
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
colocviului ar putea să ne ofere, ca și volumul Fortunes et infortunes des genres littéraires, coordonat de Alain Montandon, o hartă a situației propriu-zise, inter-naționale (istoria literară și istoria literaturii sunt în continuare, din păcate, instrumente culturale mai ales pentru "autodefinire" locală), dar și o parte din clamoarea vocilor criticii românești de la "tribunele centrale". Mai mult decât orice, am putea aștepta abordări structurale solide, mai ales de ordin teoretic, prin raportare inclusiv la performanțele sau la performările locale. Gros-plan Din nefericire
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
t.n.) Versetul următor, conținând îndemnul de a se feri de idoli, clarifica pe deplin semnificația numelui: că și Tatăl, Isus Hristos este Dumnezeul care există cu adevărat și numai el posedă și dăruiește viața veșnică. Aceeași semnificație o are și autodefinirea lui Hristos că hQ aletheia din În 14,6: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. 3.2.2.6.2. EgÀ eimi: „Eu sînt” (SC); „Eu șanț” (Blaj); „Eu sunt” (BVA, BS); „cine sunt (eu)” (În 8, 24.28), „sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bază: cel care are viața în sine și o transmite. 3.2.2.9.2. ho ártos tQÎs zÄQÎs: „pâinea vieții” (toate traducerile românești); „panis vitae” (Vg); „le pain de vie” (BJ); „the bread of life” (RSV). Este una dintre autodefinirile metaforice ale lui Isus din Evanghelia după Ioan: egÀ eimi ho ártos tQÎs zÄQÎs (În 6,35.48), întărită de versetul 6,61: egÀ eimi ho ártos ho zÄÎn ho ek to¤ ourano¤ katabás: „Eu sunt pâinea cea vie care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ț Primii filosofi au Încercat să despartă discursul poetic de aceste calități și să atribuie (discursului lor - n. M.C.) aureola de eficiență și adevăr. Ei s-au demarcat de teritoriul specific al discursului poetic și mitologic printr-un proces de autodefinire. În consecință, au Început să folosească eticheta mythos pentru acest teritoriu. Această distincție va fi dezvoltată și consacrată de către Platon. Convergența dintre cuvântul mythos și conceptul de mit se va face prin apariția primelor filosofii, care identifică discursul poetic și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a sa era de fiecare dată adaptabilă la cerințele momentului. Ironia, o artă greu de exersat, este folosită drept „scut și pavăză”. Prin cunoașterea de sine și mai ales acceptându-se, P. a scris poate cel mai clar poem al autodefinirii, Poetul ironic, din volumul Jurnal de noapte (1980), ce nu are nimic comun cu „timpul ideologic” în care a apărut: „Poetul ironic stă în bucătărie și spală vasele/ din care a mâncat o pâine ironică/ tot acolo scrie și gândește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
hotărâre în privința altuia, orice preluare în proiect poate să fie o ieșire din granițele proprii, poate să fie o depășire de hotar spre hotarele altuia. Pentru a-mi da hotare, am acum nevoie de hotarele „celuilalt“; „celălalt“ este implicat în autodefinirea mea și, ca atare, el este preluat în proiectul meu, în libertatea hotărârii mele. Celălalt, cu libertatea lui sau cu năzuința lui de libertate, și atunci cu acceptarea supunerii lui, se definește, la rândul lui, în cadrul proiectului meu, își primește
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește ca sumă a șovăielilor mele, el se disimulează în rețeaua ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei mele, nu cunosc decât supliciul ruminației nesfârșite: „ce e de făcut?“ „Ce e de făcut?“ Această întrebare este o siglă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]