368 matches
-
între nouăsprezece comunități autonome. S-ar spune că este vorba aici de o analiză răutăcioasă. Dar, la nivelul oricăror declarații oficiale, statutul de autonomie al Andaluziei, de exemplu, adoptă o frazeologie catalană sau bască atunci cînd își reclamă dreptul la autoguvernare pe care "Constituția îl recunoaște tuturor naționalităților". Nu lipsește nici referința la un "popor andaluz", dotat cu teritoriul său inalienabil alcătuit din opt vechi provincii ale Spaniei.411 În plus, în ceea ce privește practica și nu doar textele normative, nu numai comunitățile
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Protestants et Catholiques en Allemagne, Paris, Albin Michel, 1993. 128 Se rezumă aici condițiile care, după Stein Rokkan, au favorizat implantarea protestantismului la marginea de nord-vest a Europei, departe de Roma și de cetățile comerciale ale zonei rhenane, aspirînd la autoguvernare ("Dimensions of state-formation and nation-building... " în C. Tilly (ed.), The Formation of National States in Western Europe, Princeton, Princeton University Press, 1978.) 129 Înainte de aceasta, nimeni nu putea candida pentru un mandat electiv sau pentru un post în administrație, dacă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
noastră, democrația (fără atribute) se referă la combinația de suveranitate populară cu regula majorității; atât și nimic la mult. Astfel, democrația poate să fie directă sau indirectă, liberală sau nonliberală. În fapt, chiar etimologia termenului "democrație" face aluzie la ideea autoguvernării poporului, deci la un sistem politic în care poporul conduce (Przeworski, 2010: 8-9). Cea mai comună definiție a democrației fără adjective, care este întrebuințată adesea în literatura despre democratizare, îl urmează pe economistul austriac Joseph Schumpeter, care a definit democrația
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din Finlanda, anexarea Principatelor în întregime. Războiul cu Franța a zădărnicit însă acest plan. Mai apoi, atât Finlandei cât și Basarabiei le-a fost acordată "existența politică", fiindu-le confirmate religia, legile și drepturile. Totuși, mai târziu (1828), statutul de autoguvernare al Basarabiei a fost desființat, iar teritoriul a fost organizat ca o simplă gubernie. Un an mai târziu, Rusia a dobândit o influență majoră în Principate, având statutul de putere protectoare. Oricum, vreme de peste o sută de ani, românii din
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
față de orice formă de guvernare, ci mai curând față de reacțiile la modalitatea, principiile, obiectivele și procedurile unui anumit tip de guvernare. Considerând transformarea emancipatorie ca fiind o calitate esențială a setării guverna mentalității, ca întrețesere a guvernării date și a autoguvernării, Raunig susține că transversalitatea între câmpurile de acțiune e una dintre soluțiile "artei guvernării". În acest sens, el încearcă să depășească teoria Andreei Fraser care susținea că atâta vreme cât arta nu se poate manifesta în afara câmpului artei, nu poți fi artist
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
râvnită, la încăperea subiectivă din care a izvorât opera de artă. Ele arată care este secretul reușitei creatoare din perspectiva ei reflexivă, cea care nu implică detalii tehnice și subtile descrieri aptitudinale, ci cea care oferă cheia strategică a unei autoguvernări luminate, modelul unui reglaj al propriilor tendințe și înclinații. Conștiința de sine a artistului evoluează solidar pe parcursul acestui drum formativ și își atinge apogeul cognitiv o dată cu desăvârșirea sa destinală, permițând mărturisiri și profesiuni de credință care fac obiectul unei vaste
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tind să creeze o structură de accountability nouă, "post-democratică" (Crouch, 2004). Nu este vorba deci de o formă de societate civilă care reia la nivel transnațional funcțiile modelului liberal din ansamblul formelor de asociere a cetățenilor și al formelor de autoguvernare locală 300. Este vorba mai degrabă de înlocuirea monopolului deținut de "Government" cu forme de "governance" care se creează grație ferestrelor de oportunități finanțate de Uniunea Europeană și care continuă să existe numai în timpul în care funcționează capacitățile care mențin deschise
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
a "românilor și a teritoriilor locuite de ei" și anunța pretenția românilor asupra Banatului până la Tisa. "Libertatea totală" anunțată pentru "popoarele conlocuitoare", respectiv folosirea limbii naționalităților în toate domeniile, reprezentarea proporțională a acestor naționalități în Parlament și dreptul lor la autoguvernare nu le-au fost asigurate maghiarilor și sașilor nici atunci, și nici mai târziu. După câteva zile de la Marea Adunare, armata română a trecut linia de demarcație și a pornit să ia în stăpânire "toate teritoriile locuite de români". De la
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
politice interne românești: Garda de Fier devenea un factor politic, se aluneca din ce în ce mai mult spre dreapta eșichierului politic și se întărea atmosfera antirevizionistă (și, în paralel, cea anti-minoritară). Extrem de popularul "transilvanism" (unitatea frățească a națiunilor trăitoare în Transilvania în perspectiva autoguvernării) din anii douăzeci, agreat în anumite cercuri intelectuale, se demonetizase până la sfârșitul deceniului; reprezentanții acestuia au revenit în viața politică maghiară, sau s-au retras în viața culturală. La începutul anilor treizeci, în cadrul comunității maghiare din România au existat opțiuni
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și de dependență. Cetățenii interacționează de pe poziții egale, nu ca patroni față de clienți, nici ca guvernanți față de petiționari (...) Cu cât politica se apropie mai mult de idealul egalității politice între cetățenii care respectă normele reciprocității și care se implică în autoguvernare, cu atât mai civică poate fi considerată comunitatea respectivă". Astfel, regiunile din sud, dominate de patronaje și de Biserică, sunt mai puțin pregătite pentru înrădăcinarea unor guverne responsabile, care să stimuleze creșterea economică, decât regiunile nordice, precum Piemont, Veneto, Toscana
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
în Vest, iar, după dezmembrarea Imperiului Roman de Apus, în anul 476 d.Hr., vestul barbar, reprezentat de ei, a devenit remarcabil prin organizare și inventivitate, în Insulele Britanice, în nordul Spaniei, în Elveția și în Scandinavia, instituindu-se modelul autoguvernării locale, care a permis dezvoltarea de centre culturale zonale în care și-au făcut loc ideile democratice și de libertate. S-a creat astfel modelul orașelor-state, în care era urmată legea locului, stabilită de înțelepți, dar care a asimilat treptat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și practic. O mare parte a dificultății constă în prevederile legale ale statului, în filosofia care stă la baza acestora și, în consecință, în mentalitatea administratorilor și cetățenilor. Într-adevăr, natura statului este antagonistă noțiunii de descentralizare, deoarece descentralizarea înseamnă autoguvernarea autorităților la nivel inferior. Statul este o entitate de sine stătătoare toate elementele sale trebuie să fie legate. Aceasta înseamnă că este dificil de obținut o autonomie deplină sau o autoguvernare deplină pentru organele de nivel inferior acolo unde există
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
statului este antagonistă noțiunii de descentralizare, deoarece descentralizarea înseamnă autoguvernarea autorităților la nivel inferior. Statul este o entitate de sine stătătoare toate elementele sale trebuie să fie legate. Aceasta înseamnă că este dificil de obținut o autonomie deplină sau o autoguvernare deplină pentru organele de nivel inferior acolo unde există o noțiune legală propriu-zisă a structurilor de stat. Într-un astfel de caz, relația dintre organele publice trebuie să fie ierarhică altfel nu există stat, ci doar un "guvern central". Astfel
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
din America latină împotriva Spaniei, începută acum mai bine de două veacuri. "Războaiele de independență", fie ele ale latinoamericanilor împotriva Spaniei, americanilor împotriva englezilor, africanilor împotriva metropolelor coloniale, au avut, indiferent de continent și meridian, aceleași obiective lupta pentru libertate, independență, autoguvernare și pentru o viață mai bună. În multe cazuri, inclusiv în America latină și Africa, de aceasta libertate câștigată și de viața mai bună aveau să beneficieze în special noile camarile locale, Bolivia nefă-când în acest context o excepție, de succesele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
interdicție a fost impusă și magistraților ce se ocupau de taxe și impozite (Maeștri delle Gabelle), dar și magistraților agricoli (Ufficiali della Grascia)9. În secolul al XV-lea regimul autonomiei interne a Pistoiei s-a regăsit și în domeniul autoguvernării, în sensul că oficialitățile florentine au încetat să se mai amestece în alegerile magistraților din acest oraș. Și asta în condițiile în care anterior procedura era încredințată funcționarilor florentini, si de aceea rolul acestora în alegerea sau numirea magistraților era
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
să lucreze la amenajarea drumurilor și la construirea podurilor și fortificațiilor. În timp de război, el nu trebuia numai să lupte, dar și să asigure aprovizionarea și transportul trupelor. Spre deosebire de mediul rural, majoritatea orașelor se bucurau de mari drepturi de autoguvernare. Ele erau de obicei administrate de consilii formate din cetățenii de frunte. Situate pe marile rute comerciale și de comunicație, orașele erau centre comerciale și meșteșugărești. Porturi, cum erau Constantinopol, Salonic și Dubrovnik, jucau un rol important în viața zonelor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
românilor din cadrul statului austriac "beneficiau" de restricții serioase. În secolele următoare, populația balcanică de sub dominație otomană avea să fie administrată conform unui sistem destul de diferit de cel în vigoare în Europa Occidentală, dar care îi acorda drepturi foarte mari de autoguvernare locală. Cel mai evident efect imediat al ocupației otomane asupra vieții politice a fost distrugerea foștilor conducători, atît împărați cît și regi balcanici, și a celei mai mari părți a nobilimii feudale creștine. Numai în regiuni ca Bosnia, unde notabilitățile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ca apărarea unei trecători sau păzirea unui pod și asigurarea trecerii peste el. Oamenii locului aveau beneficii din încasarea taxelor și dreptul să poarte arme. În restul teritoriului continental al Greciei și în insule fusese instituit un puternic sistem de autoguvernare locală. Din cauză că guvernul otoman prefera să trateze cu grupurile organizate de creștini și nu direct cu persoanele individuale, aceste sisteme locale, anterioare cuceririi otomane, fuseseră sprijinite și încurajate. O rețea de cîrmuiri comunale funcționa deci paralel cu cadrul administrativ otoman
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
au constituit în general unul dintre elementele fundamentale ale statului. Pe lîngă divizarea lor religioasă tripartită, albanezii erau împărțiți în două alte grupuri: ghegii și toskii. Ghegii, care populau zonele muntoase din nord, instituiseră o organizație tribală în sistem de autoguvernare asemănătoare celei a muntenegrenilor vecini cu ei care a dăinuit pînă de curînd. Unitatea de bază era clanul, numit fis, condus de bărbatul cel mai în vîrstă. Paralel cu fisul exista o dublură teritorială și politică numită bajrak (drapel/stindard
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de 43%, catolicii alcătuind o minoritate de 20%. Pe beilîkuri și agalîkuri, țărănimea ortodoxă slavă era deci în mare parte subordonată moșierilor musulmani de origine slavă. În ceea ce privește loialitatea, musulmanii erau desigur de partea dominației otomane, cu condiția acordării unei puternice autoguvernări în provincii, în vreme ce ortodocșii se simțeau atrași de vecinii lor sîrbi și muntenegreni o situație care crea dificultăți atunci cînd popoarele acestea erau în conflict cu Poarta. Catolicii erau atrași de ținuturile habsburgice și de Croația catolică. Monarhia de la Viena
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ordinii publice, dar țara nu avea corpuri de oameni înarmați cum existau chiar și în regiunile aflate sub administrație otomană directă. Ambele provincii dădeau impresia că sînt parte integrantă a imperiului și nu ținuturi dependente de acesta, dar bucurîndu-se de autoguvernare. Deosebit de important era însă faptul că noii conducători nu aduseseră nici ordine, nici belșug, ci, dimpotrivă, un haos tot mai mare și anarhie internă. În perioada domniilor fanariote, care au durat din 1711 pînă în 1821, dintr-un număr de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
răspunzătoare în mod colectiv în privința obligațiilor față de stat. Zadrugile formau sate, care își alegeau propriii lor conducători, voievozii și cnejii; aceștia dețineau responsabilitatea administrației locale alături de oficialii habsburgi. Membrii comunităților de graniță se bucurau deci de un mare grad de autoguvernare. Asemănările cu organizarea politică din Imperiul Otoman sînt evidente. Ocîrmuirea habsburgică îi dădea populației sîrbe asigurări și referitor la biserica ortodoxă. Frontiera Militară era avantajoasă pentru stat prin faptul că asigura o sursă ieftină de forță umană pentru organizarea graniței
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în regimente atașate unor anumite districte. Au fost impuse restricții privind dreptul lor de a-și alege oficialii și a fost introdusă o organizare mai severă. În 1754 au fost introduse o serie de reglementări care limitau și mai mult autoguvernarea. Singurii coloniști cărora li se permitea accesul în regiune urmau să fie soldații țărani și cei care aveau legături directe cu organizațiile din zona de frontieră. Pămîntul rămînea proprietatea guvernului; zadrugile primeau alocații pentru întreținerea unuia sau a mai multor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
grăniceri și proprietari liberi ai pămînturilor lor. Sașii erau imigranți germani din ținutul Rinului și au venit în secolul al doisprezecelea. Atît secuii cît și sașii primiseră hrisoave de la regele Ungariei care le confirmau privilegiile și le garantau dreptul la autoguvernare în zonele unde se stabiliseră. Secuii puteau fi găsiți mai ales în Carpații răsăriteni, iar sașii în zona cuprinsă între orașele Brașov (Kronstadt) și Sibiu (Hermannstadt), avînd și un alt centru în jurul Bistriței (Bistritz) (vezi harta 15). Clujul (Kolozsvár, Klausenburg
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
relativ la situația popoarelor balcanice din fiecare imperiu sau să comparăm experiențele lor sub două regimuri diferite. Creștinii din ținuturile otomane erau considerați oficial drept cetățeni de mîna a doua. Cu toate acestea, ei beneficiau de un grad foarte ridicat de autoguvernare. Nu numai sistemul millet, ci și comunitățile rurale erau importante. La nivel local, creștinul otoman era în general guvernat de oameni din propria lui localitate, care puteau fi aleși prin vot de populația de sex masculin și cel puțin proveneau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]