319 matches
-
ce face regula inclusiv în gestiunea cunoașterii. Scopul nici măcar nu este inovativ, ci unul iterat cu insistență: controlul resurselor globale. Postmodernitatea este, din acest motiv, o formulă de conservare a puterii hegemonice de a controla resursele globale, susținută de silogismele autoimpuse ale corectitudinii politice. Este un mecanism pervers la modul absolut, este chiar mecanismul ideal al puterii dependente doar de ea însăși pentru că este confirmată invariabil prin autoasumare. Omenirea se află în situația de a-și constata acceptarea ofertei fără să
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de "mască" la nivel social-ideologic și, în același timp, înțelegerea modului său de manifestare din perspectivă literară și istorică. Orice formă de guvernare de tip absolutist sau orice tip de regim consacrat ca atare induce în celălalt orbirea impusă și autoimpusă prin teroare. Frica este catalizatorul optim al proliferării oricărui tip de regim totalitar, fie de tip vechi, fie de tip mai nou. Ideologia devine o temă preferată a scriitorilor, mai ales o dată cu apariția Romantismului, care proclamă necesitatea unei atare organizări
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
se refugiază în deplină libertate, pentru ca apoi, în subiectivitatea lor, să se descopere tot pe ei înșiși 41. Refuzând valorile eterne, ei au cutezanța de a-și construi propria istorie. Putem spune că în cazul lor funcționează o dogmă interioară, autoimpusă, suficientă sieși, iar nu una exterioară, ca la clasici. În elanul lor constructiv, ei continuă să păstreze astfel o proiecție ideală asupra realității 42 (ceea ce trimite încă o dată la viziunea supraistoristă a lui Hegel). Romanticii iubesc elementarul și plasează lumea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Iar administratorul șef finanțelor, Fouquet, des pomenit în lucrările apocrife, era persoana cea mai potrivită pentru acest rol. Nicolas Fouquet era un nume cunoscut în perioada guvernării cardinalului Mazarin. Datorită serviciilor necondiționate oferite casei regale, la revenirea cardinalului din exilul autoimpus pe perioada Frondei, Fouquet a solicitat și primit, drept recompensă, funcția de administrator șef al finanțelor, poziție deosebit de importantă, deoarece doar el putea semna actele necesare tranzacțiilor financiare și împrumuturilor pe care le realiza casa regală. Această funcție a dus
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
bolnavă și are adesea o duritate menită a sancționa tocmai tarele realității noastre imediate. Lumea în care trăiește poetul e una a seducției prin kitsch, ipocrizie și superficialitate, așadar un fel de ridicol bâlci al deșertăciunilor, de care, în calitatea autoimpusă de agent secret acoperit (firește, al adevărului), el este cu totul și iremediabil dezgustat. Ideea de agresiune a mediului socio-politic în care scriitorul este condamnat să viețuiască apare pe de altă parte explicit încă din titlurile unor texte: invaziile realității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a ființei în căutarea Ființei: "!pudoarea nărilor,/ pudoarea mâinilor,/ parfumul Domnului închid:/ Te miros cu mirosul câinilor,/ Ție mă-nchin/ cu mâinile,/ precum înalț un zid!"(Sutra VI). Proces torturant nu pentru că presupune un lung șir de umilințe și lipsuri autoimpuse, ci pentru că trece, obligatoriu, prin revelația metamorfozei negative a căutătorului: "!frumos am fost precum/ efebul de la Marathon/ și meșterii Athenei bătură o medalie/ de aur, să rămână chipul meu/ de-a-pururi tânăr și strălucitor!// !acuma sunt bătrân și/ mi-am pierdut
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cu fiecare cuvânt spus/ mă simt mai sărac și mai singur", recunoaște Demonul și totuși optează pentru retragerea într-o solitudine mândră, de o grandoare ca a marilor romantici. Versurile vorbesc despre "soarele fix al singurătății" (Pieta), despre o rigoare autoimpusă, fără mari rezerve: "să taci/ și în singurătate absolută" (***) sau despre o despărțire trufașă de lume: "adio, tuturor adio,/ doar umbra mea vă mai salută" (Ploaia de pe manuscrise). Astfel de idei se repetă obsesiv, dovedind că Eugen Simion avea dreptate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iluzii, dacă nu și speranțe îndreptățite, în rândul foștilor revoluționari moldo-munteni activând în exil36, în țară (avem în vedere Moldova, chiar dacă situația se prezenta aidoma și peste Milcov), acțiunile politico-administrative inițiate de autoritățile centrale purtau amprenta provizoratului generat de "refugiul" autoimpus al domnitorului Ghica la Viena, până în toamna anului 1854. Progresele realizate în domeniile cu incidență directă asupra staționării trupelor de ocupație austriacă, precum: transport (căi și mijloace), poștă și comunicații, urbanistică și comerț etc.37, au alternat cu stagnări sau
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și grei, Rosie arată ca Statuia Libertății adusă la viață. [ ...] Rosie dobândește o mai mare greutate morală datorită poziției piciorului ei pe opera lui Hitler, Mein Kampf, în vreme ce sandvișul cu șuncă pe care îl ține în mână diminuează din monumentalismul autoimpus. Părul creț, roșcat și nasul cârn o feminizează, cu toate că tenul vopsit prea roșu subminează accentul pe transformarea de gen ca mesaj esențial al portretului 153". Comparată cu o "sibilă contemporană 154", Rosie subminează atât privirea serioasă, chiar amenințătoare a sibilelor
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de pe poziții analitic critice, trebuie s observm c, mai ales în cursuri, dar chiar și în Explicarea omului, nu lipsesc limitele datorate timpului agitat în care a trit și lucrat Mihai Ralea, supus la tot felul de constrângeri (impuse ori autoimpuse, cum nu lipsesc nici scprile, ba chiar inexactitțile de informare inerente condițiilor în care au fost redactate, multe rmânând și astzi în afara unor preocupri de valorizare și, deci, nesupuse corecturilor firești, revizuirilor sau valorificrii. Din unghiul de vedere critic, fr
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
lume, tocmai de-aceea n-ai parte”constatarea cu durere a destinului nemilos, care nu pare a favoriza de cele mai multe ori omul; r. 38 39 : „se vede că și lui Dumnezeu îi plac tot puișori de cei mai tineri” credință autoimpusă, cu scopul de consolare și de elogiere a persoanelor decedate, potrivit căreia mor oameni capabili, buni, plini de calități, la care ar râvni însuși Dumnezeu; p. 20, r. 4 5 : „mi-a spus nenea Martin dac-ai vrea d-ta
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
adoptată în ceea ce-i privește pe ceilalți oameni; p. 139, r. 1 2 : „mai făcând câteva cruci până la pământ, și apoi iară se culca” obiceiul omului credincios de a se închina lui Dumnezeu înainte de a se culca, respectând un ritual autoimpus; r. 19 20 : „nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești” grija fiind înlăturată, somnul este liniștit și calm, omul se poate odihni fără a-și mai face probleme; referire indirectă și la concepția populară că „nu
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
un exemplu clasic: autor al unei opere monumentale, Goethe făcea de toate, știință, literatură, sport, cultiva cu plăcere societatea și știa să acorde vieții multul ce i se cuvine, fără a dezerta de la datorie; Flaubert în schimb, cu toată asceza autoimpusă ("am devenit un om-peniță", zicea cu mândrie într-o epistolă), și fără să se miște de la birou decât cu mare greutate (de plimbări nici nu mai vorbim!), nu a izbutit să termine multe cărți. Și chiar de n-ar fi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a unei voințe aflate în război continuu cu pofta de viață și de libertate. În fapt, scriitorul acceptă cu plăcere prizonieratul și nu părăsește cu una cu două masa de lucru. Faptul se explică nu prin cine știe ce drastice comandamente morale, autoimpuse cu cenobitică severitate, ci prin aceeași carență de vitalitate manifestată într-o serie de "acte reflexe" și într-o disciplină menită să suplinească lipsa organică de apetență pentru vreo activitate oarecare. Oricum, dincolo de motivația psihologică ori de amănuntul biografic, glisând
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Concluzii / 157 Bibliografie / 161 Abstract / 165 Résumé / 171 Introducere Ideea acestei cărți a apărut în urmă constatării că Relațiile Publice 1 nu au un statut bine configurat printre disciplinele și profesiile din România. Bibliografia deja existența, precum și constrângerile (impuse sau autoimpuse) exercitate asupra organizațiilor de a-si inventa departamente de comunicare ar fi trebuit să asigure o mai bună cunoaștere a domeniului. Însă observațiile personale ne-au arătat, nu o dată, că nu doar bună cunoaștere, ci și buna recunoaștere, în sensul
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
anterioare, întrucât toate sunt aplicabile, dar într-o manieră de tipul "ori, ori". Cu alte cuvinte, perspectiva managerială asupra culturii are în centru o entitate organizația ale cărei fenomene ("materiale" și "culturale") trebuie administrate conform obiectivelor de performanță impuse sau autoimpuse. Perspectiva "societala" ignoră organizația, pentru a pune în centrul schemei trăsăturile culturale ale mediului în care organizația își desfășoară activitatea. Pe bună dreptate, cele două perspective sunt nu numai contrare, ci și contradictorii, atâta vreme cât trebuie să optam între surse mai
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
nu degeaba se vorbește despre cele mai eficiente, dacă se poate spune așa, cazuri de manipulare (spălarea creierului sau alte formule) ca fiind rezultatul îndepărtării celorlalți din conștiința subiectului, fie că aceasta se petrece în condiții de recluziune forțată sau autoimpusa. Din perspectiva noastră, prin comunicare în general și prin comunicarea în RP, în special, stabilim definiții ale raporturilor noastre cu realitatea exterioară și cu ceilalți actori din mediul social, negociind permanent ceea ce este acceptabil sau inacceptabil din punct de vedere
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
de practici care iau forma unor scheme sau "figuri" de comunicare. Deseori este subliniată nevoia de comunicare într-o organizație sau între această și mediul exterior, dar se pierde din vedere că aceasta nu este un obiectiv, cumva impus sau autoimpus, ci o stare de fapt de la care trebuie pornită analiza. Nimeni nu poate să nu comunice, ne reamintesc membrii școlii de la Palo Alto, si, de aceea, a spune că a comunica este totul, nu este decât un truism, nu un
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
neînfricați și pe deplin pregătiți la sosirea momentului final. Fiecare poate alege să își petreacă viața cum dorește. Putem alege să irosim cele Trei Comori ale esenței, energiei și spiritului într-o viață scurtă dominată de o libertate senzuală dezordonată autoimpusă, dar mai târziu trebuie să ne confruntăm cu o moarte prematură și cu dispariția completă a persoanei. Putem, de asemenea, să alegem un stil de viață mai moderat și să cultivăm cele Trei Comori în așa manieră încât să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
meditație poate fi strecurată cu ușurință în orice program, oricât de aglomerat, și rezultatele sale merită mica invesiție de timp. În funcție de cât de ușor persoana respectivă își retrage mintea din conștiința convențională și o eliberează pentru o vreme de mlaștina autoimpusă a piedicilor mentale și a valorilor arbitrare, 30 de minute de meditație pot părea trei ore sau trei minute. Meditația este o terapie excelentă pentru oricine suferă de hipertensiune, ejaculare prematură, indigestie, anxietate și alte boli cronice cauzate de stres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
echilibru existențial. Ele alcătuiesc, printr-o fericită coincidentia opossitorum, un melanj viață creație, în care pulsiunile creatoare, generate de imprevizibilul umoral, de inefabilul unei stări poetice de care se lasă "trăit", pe de o parte, și disciplina muncii, a travaliului autoimpus ca standard etic, susceptibil de a organiza (cu sensul lui Bahtin de a "întrupa") în text eul liric, pe de altă parte, sunt inseparabile. E uimitor, la Arghezi, proteismul afectiv care nu trădează, nicidecum, labilitate emoțională, ci, o foarte limpede
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ei politicieni, clerici, scriitori sau universitari. Aici, bătaia devine simbolul flagelării publice și al corecției imperative, instituite în asentimentul unui privitor susceptibil de solidarizare. Lui nu i se cere acceptul, ci este pus în fața faptului împlinit, pentru că sentința radicală este autoimpusă de morala bunului-simț. Poate fi lesne sesizat, de asemenea, un aspect emoțional pe a cărui psihologie moralistul mizează, și anume umilința simbolică. Pedeapsa fizică sub privirile mulțimii rămâne, în mentalul colectiv, un spectacol al torturii extreme pentru că durerea fizică este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
într-o parte, iar ochii ei oblici păreau atotștiutori, făcând-o să pară din nou misterioasă. —Sunt dansatoare exotică. Aceste cuvinte făcură să se lase o tăcere scurtă în încăpere, înainte ca toată lumea să cadă într-o stare de blazare autoimpusă. Nu e minunat? spuseră ei scurt. Bravo ție! — Și nu este o vreme minunată pentru așa ceva? greși din nou replica Bernard plictisitorul. —Bravo ție, reuși Lisa să spună. Se gândea că ea și Jack aveau parte de partide de sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
opusă: Denisha - găsește-mi un pachet de 6 fil. de pui și du-l la casa 3, te rog. Un bărbat cu numele complet pe ecuson era, evident, unul pe care să te poți baza, și un aer de superioritate autoimpusă plutea în urma sa, cât timp el însuși se îndepărta vioi de casă. Biata Stacey. Lumina din ochii aceia drăguți se stinse imediat ce spatele lui Chipstead se cutremură în drumul înapoi spre mazărea congelată. Măcar îmi puteam da acum seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
moartea mamei lor, fata Își revenise uimitor, aparent găsindu-și Împlinirea, Împreună cu nebănuite rezerve de energie, În Îngrijirea acordată tatălui văduv; dar, când bătrânul decedă la rândul său, la mai puțin de un an după aceea - o moarte pașnică, aproape autoimpusă -, Alice făcu o recădere. William, acum total absorbit de cariera academică de la Harvard, cu o soție și o familie proaspătă de care trebuia să se ocupe, nu mai avea timp pentru Alice. În orice caz, Henry bănuia că, oricât s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]