331 matches
-
aceștia! -, orgoliul de a ținti „universalitatea”, ignorând, senioral, „glia străbună” (dintr-o exasperare pe care o înțeleg foarte bine), sfidând determinările colectiviste. Ei bine, acest orgoliu de om funciarmente liber sau care se visează așa suportă pe durata unor „exiluri” autoimpuse, cum este o bursă la Berlin, încercări, se pare, greu de digerat. VASILE GÂRNEȚ: Astăzi, în ultima zi a Literatur Express-ului, am o lectură cu public, de zece minute, la Muzeul Guggenheim. E un fel de maraton poetic, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sub privirile uimite ale străjerilor storși de vlagă, de frică și de oboseală, suflase din ce în ce mai greu, își horcăise agonia și murise, într-o baltă de sânge care se întinsese din ce în ce mai mult, sub razele lunii revenită în decor dintr-un exil autoimpus. Totuși, niciun animal coborât din legendele rostite cu teamă în glas și priviri nu sălășuise vreodată prin acele locuri, din câte spuneau bătrânii cetății care văzuseră multe și, mai ales, auziseră multe de la înaintașii lor, iar vremurile minunate în care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
întodeauna întoarse, retușate sau acoperite de mișcare, dar niciodată expuse. Spre deosebire de femei, bărbații erau îmbrăcați, deși în unele cazuri organele sexuale, în stadii diferite de rigiditate, le erau expuse. Într-o fotografie, subiectul masculin fusese surprins în momentul unei ejaculări autoimpuse. Mărgelele sămânței sale erau suspendate în aer, traiectoria lor părând a fi abdomenul modelului feminin, care contempla apropiera lor fără niciun entuziasm. Salitov întoarse fotografiile și le răsfoi din nou, găsind o adresă trecută pe dosul uneia. ă Asta. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care îl scriu”, dar din perspectiva unei temporalități ambigue: „Poemul se va termina și nu apuc să spun nimic” (Cartagina), „Numai eu și poemul acesta nu avem amintiri” (Pământ roșu). Dacă în Dueliștii S. propune o „încartiruire în simțuri” (o autoimpusă limitare la real, „abdicarea” de la viziune), în barbiana Pământ roșu „virtualitatea/ îmi apare cu mâinile pătate de realitate”, iar poetul își dezvăluie adevăratul model, modernist, religios-metafizic, al limbajului: „Pâinea se frânse în bucăți./ Limba se frânse în cuvinte”. De altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
descris cu acuratețe drept «dureros de conștient de înapoierea și sărăcia sa, de lipsa lui de rafinament, de provincialismul său». La un secol distanță, același fenomen s-a produs în cealaltă parte a lumii, o dată cu ieșirea Japoniei din izolarea sa autoimpusă [...]. Pe de altă parte, mândria pentru realizările din trecut poate face ca o națiune sau un popor să rămână prizonierele unor tehnologii depășite și să se opună schimbărilor necesare pentru a-i ajunge din urmă pe contemporani [...]. în cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost cruțați nici marii scriitori, ironizați pentru motivele cele mai neașteptate (naivitatea politică a lui I.L. Caragiale, care l-a făcut să adere la Partidul Radical, exagerările spiritiste ale lui B.P. Hasdeu, tendința spre oportunism politic la B. Delavrancea, rigiditatea autoimpusă a lui Titu Maiorescu ș.a.). Apariția revistei a însemnat, în primul rând, afirmarea unui protest de esență morală și politică îndreptat împotriva unor realități ale vieții sociale românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. „Moștecismul”, urmărit în toate straturile sociale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
lui Radu Greceanu) ori pericolele răspândite de vreo epidemie („fiind în slăbiciunea bătrânețelor” - Anca din Budișteni, în 1646; „Văzând slăbiciunea bătrânețelor și această boală de la Dumnezeu trimeasă asupra norodului” - Safta Cantacuzino, nora Elinei) sau consecințele împrevizibile ale câte unei experiențe autoimpuse („purcesul sntului Ierusalim”, va zice popa Ștefan: „ajungând eu la vărsta bătrăneților, cugitat-am în inima mia cătră preabunul Dumnezeu ca să călătorescǔ cătră Ierusalim, să mă închin acolo sfântului loc unde au fost îngropat preacuratul trup al Sfinției Sale, să plângǔ mulțimea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poată arăta esența vieții, despuiată de toată deșertăciunea și fala ei. Cu cât Învățați mai multe despre filosofia vieții, cu atât veți ajunge mai repede la marea revelație că totul este deșertăciune În această viață trecătoare. Dao Începe cu efortul autoimpus de a nu privi la bărbații sau la femeile frumoase și a nu asculta muzică decadentă. Cel care se poate preface surd și orb la tentațiile externe se află deja pe calea către longevitate, dacă nu chiar către nemurire. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
paradigma educației la timpul prezent. Dacă raportăm teoria dezvoltării organizaționale la realitatea școlii românești, putem afirma că dezvoltarea organizațională se prezintă ca un curent educațional menit să explice importanța și necesitatea schimbării radicale a paradigmei educaționale, cu scopul îndeplinirii obiectivelor autoimpuse, dar și din necesitatea de a oferi un răspuns adecvat la solicitările societății contemporane. Mai mult, ea impune școlii să-și dezvolte capacitatea prospectivă, de anticipare a viitorului. Specificul aparte al dezvoltării organizației școlare este dat și de trăsăturile distincte
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
evenimentelor sau faptelor. După cum unele stimulează participarea la construcția Împreună a sensului sau a Înțelesului propriu conținuturilor luate În studiu ori sunt centrate pe producerea de idei și rezolvarea de probleme. Comun tuturor le este respectarea unor reguli de participare, autoimpuse, așa cum ar fi: respect reciproc, atitudine pozitivă, toleranță, sinceritate, discreție și confidențialitate, ascultare până la capăt a celui care vorbește fără a interveni sau Întrerupe, abținere de a monopoliza discuția, punctualitate, interzicere a ironiilor și jignirilor, folosire a unui limbaj adecvat
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
familii de bancheri elvețieni el însuși considerându-se, datorită educației primite, mai degrabă elvețian decât francez - și că marele Chaplin - alias Charlot "vagabondul etern" se odihnește în pământ elvețian, după ce și-a petrecut ultimii ani ai vieții, într-un exil autoimpus, la Vevey, pe malul lacului Leman. Doar atât să însemne Elveția pentru lumea filmului? Țara unde se nasc sau aleg să trăiască și să moară celebrități ale artei a șaptea?! Freddy Buache - distins istoric de film și, multă vreme, director
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
lumii, și-au tăiat toate legăturile cu familia sau prietenii (doar unul nu mai rezistă și se duce să-și viziteze iubita), iar presiunea publică le parvine doar prin intermediul televizorului. Singura care nu împărtășește prizonieratul (care pentru cei trei e autoimpus, dar involuntar pentru Aldo Moro) este Chiara (Maya Sansa), care-și păstrează slujba de bibliotecară și care e supusă deopotrivă tensiunilor din afara (vânătoarea de vrăjitoare care se soldează cu arestarea unui coleg care scrisese un scenariu despre răpirea politicianului) și
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
-i să se despartă de ideologic și să saboteze referențialitatea, dobândește tocmai prin acest lucru o semnificație etică. Dirijismului politic i se sustrage și Sorin Titel, mitul oferindu-i calea de a scăpa din realitatea nesatisfăcătoare și făcând posibil exilul autoimpus al prozatorului în ,, țara îndepărtată", spațiu ce rămâne, în ciuda toponimelor și a unei geografii concrete, un teritoriu miraculos, imaginar ce se constituie dealtfel într-o replică la ,, provincia socialistă" pe care un critic pretindea că o vede într-una dintre
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
sobrietatea asumată a Elenei, un caracter interesant căruia libidoul matern, în stare de permanentă alertă, îi induce fiicei dorința de a-și reprima, pînă la un punct, aspectul de superficialitate al feminității, trăind drama personalității forțate în sensul unei construcții autoimpuse". La fel, nesocotirea conceptului de bine prin egalizarea sa cu cel de rău, în perspectiva urmăririi unei "verosimilități" a vieții și a dibuirii resorturilor mascate ale acesteia, nu are ca produs o "neutralitate", situarea liniștitoare într-o "țară a nimănui
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
am reușit, în ultimii ani, a fost să mă eliberez vreo două săptămâni pe an de straniile îndatoriri asumate, de altfel, cu o dubioasă bucurie. M-am gândit, apoi, la viața aproape monahală la care e condamnat orice scriitor. Recluziunea autoimpusă, populată cu fantasme tăcute, limitarea persoanelor cu care intră în contact îl plasează, inevitabil, undeva la marginea, dacă nu chiar în afara societății. „La vie est ailleurs”, celebra sintagmă a lui Rimbaud, pare a fi o referință directă la felul în
Ce meserie n-ați putea practica? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2629_a_3954]
-
ca și atinsă. Sub 20% ar fi foarte rău, aș spune că sub 20% va... dar nici nu vreau să analizez așa ceva. Nu vreau să fiu superstițios", a spus Antonescu, întrebat ce se va întâmpla dacă PNl nu depășește pragul autoimpus de 20%. "Sub 20% ar fi foarte rău și ar genera schimbări foarte serioase, eu ca președinte al PNL asta voi iniția", a adăugat Antonescu. "Veți demisiona?", a insistat moderatorul. "Da, dar nu înainte de a-i schimba și pe alții
Antonescu: Îmi dau demisia dacă PNL ia sub 20% la europarlamentare by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31639_a_32964]
-
o vinovăție generică. Vezi sărutul apăsat dat criminalului: milostivenia lui Dumnezeu pentru om și a omului pentru Dumnezeu. Interesat nu de realitate, ci de adevăr, Dumont lucrează cu neprofesioniști din orășelul său natal din Flandra, unde-și localizează alegoriile. Dogme autoimpuse Întrebîndu-l cum se plasează față de Dogma '95, Bruno Dumont mi-a răspuns că apreciază foarte mult direcția inițiată de cineaștii danezi și acceptă că există similitudini cu demersul său inițial. Petrecerea (Danemarca, 1998) lui Thomas Vinterberg (cu o apariție fugitivă
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
și o chinezoaică. Parfumul retro al delicatei idile în trei din Cîntec despre dragoste și moarte (coproducție germano-maghiară, 1999) este brutal spulberat de un intrus, nazist fără scrupule. Contrar titlului, Pasiune (Ungaria, 1998) este doar un arid exercițiu de stil autoimpus la a patra ecranizare a romanului lui James M. Cain " Poștașul sună întotdeauna de două ori", pariu al regizorului György Fehér ce și-a dorit o peliculă asemeni unei cópii de film vechi. În schimb Tentația lui Joaquim Leitào (Portugalia-Brazilia
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
ca "partitură" fiecăruia să fie susținută consecvent și noncontradictoriu (căci nebunul autentic, spre deosebire de simulant, nu obosește niciodată) - autorului revenindu-i dificila sarcină de a articula toate aceste rătăciri într-o construcție artistică solidă. Daniel Bănulescu trece cu brio acest examen autoimpus, dovedind o maturitate compozițională remarcabilă și, pe de altă parte, reală adâncime psihologică. Personajele nu sunt văzute și descrise exclusiv comportamentist, înfățișate ca niște suprafețe plane, și explorate pe dinăuntru, "parcurse" din unghiul diformității lor mentale, cu scotocirea cotloanelor creierului
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
Nota asupra ediției ieșene se precizează că s-a adoptat "principiul transcrierii fonetice interpretative, considerată a fi modalitatea cea mai suplă de redare a unui text românesc scrisa cu slove chirilice" (vol. I, p. CXLII), pentru a putea îndeplini exigența autoimpusă de fidelitate lingvistică față de aspectul grafic al textului. De aici au apărut cele mai multe deosebiri față de ediția jubiliară din 1988. Editorii ieșeni explică în detaliu principiile transcrierii și dificultățile de ordin paleografic. Se cuvine să evidențiem echipa redutabilă de specialiști ieșeni
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
trucurile de iluzionist în care excelează. |n Exit Ghost, Nathan Zuckerman nu moare, el este doar redus la tăcere și trimis cumva la vatră, adică înapoi la țară, unde își petrecuse cei 11 ani anteriori într-un fel de recluziune autoimpusă (similară cu aceea a lui Philip Roth). |ntr-un interviu acordat revistei „Der Spiegel“ acesta afirma, în 2008, că Zuckerman și-a pierdut vlaga, viața se depărtează de el și că despărțirea este, de data asta, definitivă. Oare? Diminuat fizic, impotent și
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
în ordinea lumească, nimic nu-i lipsea, cu toate că un geamantan obișnuit i-ar fi adăpostit, ușor, întreg «avutul» material. M-am gândit atunci că ceea ce îl singularizează pe Bacovia între poeții români nu este sărăcia, ci austeritatea mijloacelor; o austeritate autoimpusă, care a dus la detașarea, dintr-un cor numeros, a unei voci lirice inconfundabile". Referindu-se la retorica bacoviană, minimalistă și prozaică, Mircea Scarlat insistă mereu asupra ideii de austeritate: „Retorica lui amintește catedralele protestante, atât de austere în comparație cu cele
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
vorbe, la cei meticuloși scrisul e ceremonie de efuziuni insolite, adică oglindă în care își contemplă răsucirile, iar la cei din urmă jurnalul e impuls de eliminare a veninurilor strînse, adică supapă menită echilibrului. Scrupulosul e un habotnic al rigorilor autoimpuse, meticulosul e un sclav al stărilor de spirit, iar stuporosul un posedat de izbucniri grele. Primii sînt îndeobște reci și din nervul lor se plămădesc cronicarii zilei, ceilalți sînt simandicoși și din ritualul clipocelilor intime se aleg de obicei artiștii
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
individuale trebuie dublată de o intensă participație spirituală (de o constant-implicată «asistare» a unei transcendențe suprastructurale). Ele definesc istoricitatea mijlocită rațional a persoanei și traduc în categorii sintetice ale temporalității regularitatea imuabilă a doctrinei generale. Ele reflectă, astfel, în disciplina autoimpusă, mesajul încriptat al pildei abstracte și reconfirmă perseverent virtutea unanim binefăcătoare a libertății luminate de harul cunoașterii.“ (p. 15) Cel mai simplu ar fi să-ți spui că, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere și că a comenta asemenea
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
Baudelaire, Cehov, W.B. Yeats, D.H. Lawrence. Și totuși, aceste asumate și curajoase marginalizări nu fac din eseul lui Bloom o carte mai puțin demnă de admirație. Și mai puțin deplină intelectual, exact așa cum se prezintă, cu toate limitările ei autoimpuse. Nu subscriu, așadar, genului acestuia de lectură răuvoitor didactică. Nu cred că un critic literar are nevoie de periodice inspecții metrologice care să-i testeze precizia verdictului, afinitățile elective ori viciile de constanță. Mai ales că alcătuirea unui canon nu
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]