209 matches
-
practica o lectură inspirată a Sfintelor Scripturi, încă neorânduite într-un canon. Membrii săi își considerau viziunile ca fiind tot atât de inspirate precum textele comunității. Treptat, structurile din ce în ce mai închegate ale Bisericii au înăbușit sau, oricum, au marginalizat asemenea tipuri de mișcări autonomiste. Prima parte (cap. 1-5) constituie răspunsul indirect, dar usturător pe care acești „profeți creștini” îl dau preoților și episcopilor, deveniți între timp (ne aflăm deja pe la 150 d.Hr.) cârmuitorii comunităților. Ei se asimilează „adevăraților profeți” din Vechiul Testament, luându-și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
are nimic de-a face cu arta. (...) Doresc din tot sufletul ca scriitorii viitorului să fie poligloți și universali. Pînă atunci, orice înflorire în sera naționalului e condamnată la ofilire”. Este afirmată, în acest sens, nevoia transcenderii sociale a idealului autonomist — și „burghez” — al artei pentru artă: „arta trebuie să mai fie și o artă-steag”. Contimporanul va publica în nr. 61 un credo al aceluiași Panait Istrati: „Între frumusețile artistice și liberarea omului (articol scris pentru La révue des autodidactes, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
epuizată de războaiele civile, ca și de loviturile aplicate de ofensiva lui Olgerd, din anii 1362-1363. Nu avem știri nici despre ciocniri cu Polonia sau Podolia, condusă de Koriatovici. Înfrângerea oștilor ungare în tentativa lor de a anihila revolta (mișcarea) autonomistă din Moldova și implicarea în disputele politico-militare din sudul Dunării, nu a însemnat renunțarea regelui Ludovic la suzeranitatea asupra teritoriului est-carpatic. Presiunile politico-diplomatice și cele militare, după împrejurări, au continuat și după 1364-1365, chiar și după moartea lui Bogdan. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1861, italofonii, al căror număr se ridica la 15 672, au ales douăzeci și nouă de deputați, iar cei peste 400 000 de croați și sîrbi doar doisprezece. Controversa fundamentală a timpului avea drept obiect viitorul politic al regiunii. Partidul Autonomist susținea instituirea unei administrații provinciale separate pentru Dalmația. Grupul acesta, care era în favoarea dominației italiene, era constituit în mare parte din funcționari, din unii membri ai categoriilor profesionale și din marii proprietari funciari. Partidul Național rival dorea unirea cu Croația
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
italiene, era constituit în mare parte din funcționari, din unii membri ai categoriilor profesionale și din marii proprietari funciari. Partidul Național rival dorea unirea cu Croația în vederea reconstituirii Regatului Triuniat, intenție care se bucura firește de sprijinul entuziast al Zagrebului. Autonomiștii, care luptau pentru o astfel de anexare, au fost inițial sprijiniți de autoritățile austriece. După unificarea Italiei, cînd noul stat a continuat să revendice alte ținuturi habsburgice, Viena a devenit mai puțin binevoitoare față de dominația italiană în Dalmația. Partidul Național
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Național Sîrb, înființat în 1879, se opunea energic propunerilor croate de unire cu Dalmația și a nou achiziționatei Bosnia-Herțegovina cu Croația. Acest partid edita o revistă, Srpski List (Știri din Serbia). Datorită dezacordurilor cu croații, sîrbii dalmațieni cooperau cu Partidul Autonomist. În același timp, croații din Dalmația erau tot mai mult atrași de Partidul Drepturilor al lui Ante Starčević; ei simpatizau cu poziția clericală, conservatoare și național-croată a acestuia. Situația s-a schimbat însă la începutul noului secol. În acest timp
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
139-141; 145-147; 150; 153; 157; 186; 187; 240; 264; 268 Partidul Țărănesc (România), 70; 72; 130; 139-141; 145-147; 150; 153; 157; 186; 187; 240; 264; 268 Partidul Țărănesc Croat (Iugoslavia), 72; 130; 139; 141; 157; 186; 187; 240; 268 Partidul Autonomist (Dalmația), 61 Partidul Democrat (Serbia), 139 Partidul Independenței (Ungaria), 67 Partidul Independent Sîrb (Croația), 69; 71 Partidul Liberal (Grecia), 161; 164 Partidul Liberal (România), 31; 53; 150; 152; 153; 154 Partidul Liberal (Ungaria), 66; 74 Partidul Național (Dalmația), 61 Partidul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de a defini o cauză ca națională într-un mediu care o depășește. Socialiștii ridiculizează bazele națiunii negînd caracterul esențial, atemporal, al identității țărănești. Și totuși, paradoxal, socialiștii din Basarabia, în același an, 1900, denunțînd tirania ruso-țaristă, afirmînd o voință autonomistă, sînt la originea ruperii de imperiu a acestei provincii rusificate și, deci, la formarea ulterioară a României Mari. Revoluționarii se află la rădăcina mișcării de eliberare a popoarelor. Această dinamică de fond este instrumentată de naționalism într-o perspectivă istorică
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
arhiducele Franz-Ferdinand se arată interesat. El a creat un cerc de reflecție în castelul său din Belvedere și s-a înconjurat de un "cabinet fantomă". Naționalitățile sînt reprezentate aici de cîțiva unguri pro-dinastici, de cîteva figuri de marcă ale mișcării autonomiste române (Alexandru Vaida-Voevod, Maniu și Aurel Popovici). Arhiducele moștenitor nu-i agreează pe unguri și caută o formulă de revizuire a dualismului, întreținînd relații foarte bune cu regele Carol al României. Contele Czernin care, în 1913, va fi numit ambasador
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
o expresie necesară a dreptului natural, se înfăptuiește în climatul dezbinat între rușii revoluționari și rușii albi, românii cuceriți de socialismul revoluționar și de revoluția bolșevică, și românii liberali sau conservatori. Aceasta pune în față aspirațiile majorității românilor, în detrimentul perspectivelor autonomiste ale minorităților rusă, ucraineană, bulgară, găgăuză, greacă și evreiască... Întoarcerea la problema basarabeană se situează într-o cronologie rusească. Marii istorici ai Basarabiei Ștefan Ciobanu, în lucrarea Unirea Basarabiei, publicată la București în 1929, și Brătianu au subliniat impulsul decisiv
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și de strategia Aliaților care au făcut presiuni pentru dezmembrarea imperiului. De partea sa, istoriografia română tinde să respingă rolul statului român și să minimalizeze ponderea marilor puteri în ceea ce privește poporul. Lunile octombrie și noiembrie sînt martorele apariției unei adevărate mișcări autonomiste, inițiativele locale din sate însemnînd o ruptură cu vechea ordine, ruptură cu marii proprietari, ruptură cu ordinea ungară. Continuitatea analizelor istorice este evidentă și s-a impus ca tradiție istorică imediat după război pînă în anii '90. Institutul de studii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lăsa să se creadă că există o dublă identitate a provinciei: proromână și antirusă, apoi antibolșevică. În realitate, Bucureștiul descoperă o provincie profund rusificată, cel puțin în rîndul elitei orășenești, puternic subdezvoltată și marcată de un radicalism social, în întregime autonomist și refractar unei integrări care i-ar afecta tradițiile. Punerea în aplicare a românizării i-a revenit armatei, sprijinită de Ministerul Educației. Trebuiau create structurile învățămîntului românesc acolo unde populația alfabetizată se exprima în rusă. Trebuia format un patriotism românesc
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de Bonfert, care manifestase unele tendințe democratice, celălalt favorabil regimului hitlerist creat de Fritz Fabritius. În Transilvania, politica de orientare pronazistă declanșează reacții din partea românilor care sprijină Partidul Național-Tărănesc. De aceste circumstanțe profită luliu Maniu pentru a duce o campanie autonomistă. CONSTRUIREA SECURITĂȚII ȘI RISCURILE SALE Statul Major francez a ales România, în 1919, ca zid de apărare împotriva expansiunii bolșevice care vine din Rusia și dinspre Budapesta. Reprezentanții Parisului împreună cu partenerii lor români au construit o Românie, imagine în oglindă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
încă de la Conferința Națională din octombrie 1945. Există o distanță prea mare între partid și mase; unele cadre se fac vinovate de deviații de stînga, altele manifestă tendințe anarhosindicaliste; în Transilvania, este îngrijorătoare alunecarea șovinistă. Șovinismul românesc provoacă ungurilor reacții autonomiste. Dej cheamă la disciplină, la critică și autocritică... Ideologia este inseparabilă de o programare a cuceririi și de păstrarea puterii. Or, în Transilvania, Madozs-ul, care regrupa pe comuniștii unguri, fusese una din uneltele mobilizării stîngii. Mai erau oameni care, asemeni
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
prozei franceze a ultimilor patruzeci și, În special, a ultimilor douăzeci de ani. Partea a treia cuprinde, cu aproximație, anii ‘50-’80. Este vorba despre “Estetici ale romanului”, titlu, iar, discutabil. Primul capitol Îi are În vedere, e drept, pe “autonomiștii ficțiunii”, Queneau, Vian și, Yourcenar, Albert Cohen și, desigur, Julien Gracq, unul din marii singuratici ai literelor franceze. Lor le repugnă ideologia, ei sînt cei care cred În valoarea impusă prin stil individual, se reclamă de la clasici precum Stendhal, Flaubert
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
element constitutiv esențial în eliminarea lui Ceaușescu. Prezența echipei Iliescu, cu generalul Militaru ca ministru al Apărării și cu pletora de colaboratori și consilieri devotați Moscovei 43, marca în realitate reintegrarea României în sfera de influență sovietică și disciplinarea tendințelor autonomiste dezvoltate de Ceaușescu 44. Faptul că exact acest element-pivot al noului regim e aproape invizibil, prin contrast cu semnele vizibile ale unei apropieri de Occident care răspundea dezideratelor marii majorități a cetățenilor României -, dovedește din nou controlul exercitat asupra percepției
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
se erijează într-un veritabil mesianism ideologic și într-un principiu de bază al politicii culturale, la adăpostul unui camuflaj scientist emfatic. Convertită în armă politică de partid și de stat, literatura se depărtează radical de polul specifist, estetic și autonomist până într-atât încât nu mai subzistă decât înțelesul său prim și ultim de text tipărit. Metodologic se verifică astfel încă o dată că acest etimon - cel literal - constituie elementul fundamental, permanent și inatacabil al literaturii. Și totuși, reducționismul scăpat din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
serios de Croce și alții ne aflăm în plină perioadă de ascensiune a lui Literaturwissenschaft dar ignorată și chiar ridiculizată, bagatelizată în orice caz, de către critica noastră curentă, nu mai vorbesc de cea jurnalistică. Ne aflăm în fața unui sistem radical autonomist, bazat pe noțiunea de capodoperă. Nu ne interesează acum nici dificultățile, nici insuficiențele acestui sistem. Reținem pe de o parte doar efortul de sinteză, pe de alta, tendința de a veni cu o soluție originală. Până atunci estetica literară românească
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
octombrie, Imperiul austro? ungar s? a dezmembrat. Istoricul I. Nistor ? i I. Flondor, am�ndoi na? ionali? ți rom�ni bucovineni ? i prieteni ai lui Iorga, au preluat conducerea la Cern? u?i, contrabalans�nd c�teva slabe ini? iative ucrainene autonomiste. Au lansat o invită? ie armatei rom�ne, iar la 16 noiembrie 1918 Bucovina se unea cu Rom�nia. Iorga exclama �ntr? un editorial: �Moldova lui ? tefan cel Mare s? a ridicat din nou�118. Apoi, brusc, prima păgîn? a �Neamului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
reprezenta un subsistem, adică ansamblul de norme ce reglementează situația drepturilor omului în perioada de conflict armat. Alți autori sunt de părere că drepturile omului sunt la baza dreptului umanitar, chiar dacă îi recunosc acestuia din urma primatul istoric. Adepții tezei "autonomiste" consideră că drepturile omului și dreptul umanitar sunt domenii distincte și că integrarea lor ar fi inutilă 20. Un alt aspect controversat este legat de raportul dintre dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul internațional general. Se încearcă să se
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
naționale libere și egale"312, în timp ce liderul sloven Korosec va relansa la 31 mai "unificarea tuturor teritoriilor locuite de sloveni, croați și sîrbi, într-un stat autonom [...] condus democratic sub sceptrul dinastiei Habsburgilor"313. Fără îndoială aceste luări de poziție autonomiste sînt destul de reținute, fiindcă nu pun în cauză menținerea ansamblului imperial, fie și pentru faptul că acesta ar trebui să se remanieze în virtutea unui principiu de adeziune voluntară a componentelor sale naționale, uneori, cu prețul unor reîmpărțiri interne. Din nefericire
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sentimentului patriotic, exprimat în decursul celor două războaie civile, dintre 1833-1837 și 1874-1976. În cele din urmă, învinși din punct de vedere militar și, deopotrivă, de efectul modernizator al Industrializării, ei au abandonat acestă poziție pentru a se ralia pro-iectului autonomist. Au renunțat la încercarea lor de a influența sfera madrilenă, pentru a și-o controla mai bine pe a lor. Rămî-ne totuși de explicat, de ce, pornind de la un mecanism comun, cele două regiuni, Catalania și Țările basce, s-au manifestat
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
decît de o minoritate situată în doar cîteva zone, ceea ce a făcut ca afirmarea identității basce, la acest nivel, să ia forma unei acțiuni de cucerire în raport cu puternica rezistență spaniolă. Totodată, elitele politice și economice catalane s-au raliat mișcării autonomiste, lărgind-o și dirijînd-o pe o cale mai moderată. Omologii lor basci, dimpotrivă, au ignorat naționalismul, pentru a rămîne fideli intereselor lor față de spanioli. În felul acesta, activismul separatist a devenit, în Țările basce, afacerea unor grupuri care nu aveau
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Doilea Imperiu. Apoi, odată cu apariția ziarului A Tramuntana, în 1896, s-a declanșat un proces în stil balcanic de reinventare lingvistică și culturală care a generat încă înainte de 1940 curente politice naționaliste: Partitu Corsu d'Azione (1922) și Partitu Corsu Autonomista (1927). Însă, în acest caz, este vor-ba mai mult de aparențe, întrucît aceste formațiuni sînt descalificate odată ce au primit sprijinul lui Mussolini. Mișcarea se-paratistă a atras o parte mai considerabilă a populației abia din 1965, sub impactul foarte specific al
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în ochii celor ce doreau unitatea Spaniei, în mod special pentru armată, care, amenința pur și simplu cu un puci. În consecință, guvernanții trebuiau să menevreze situația în așa manieră încît să satisfacă cele două imperative contrarii: să răspundă așteptărilor autonomiste, demonstrînd astfel autenticitatea democratică a monarhiei, fără ca acest răspuns să se transforme în casus belli în ochii sectoarelor conservatoare și ai militarilor. Ca să rezolve acestă dilemă, regele și Adolfo Suarez se vor strădui să dedramatizeze revendicările basce și catalane, bana-lizîndu-le
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]