338 matches
-
jurnaliștilor se manifestă, în primul rând, dar nu exclusiv, în raport cu lumea politică. Scopul rândurilor care urmeaza este de a pune în vedere, prin analizarea modurilor în care sunt utilizate conceptele de "opinie publică" și "manipulare" în discursul jurnalistic, strategiile de autonomizare a câmpului mediatic față de cel politic. Concept foarte greu de definit 64, opinia publică este, in primul rand, obiect de studiu al sociologiei și al psihosociologiei și desemnează un fenomen social. Cea mai cunoscută definiție a sa este cea dată
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
animalelor (Deconchy și colab.) sau despre concepția embrionilor (Wagner) pot, în anumite privințe, să fie clasate în același domeniu. Diferite anchete desfășurate sub conducerea lui Pierre Vergès (Vergès, in Guimelli, 1994) abordează și ele difuzarea cunoștințelor științifice, descriind gradul de autonomizare a discursului economic sau legăturile lui de articulație cu alte forme, precum valorile sau politica. Să menționăm în special una dintre puținele cercetări, după cele ale lui Georg Simmel, despre reprezentarea banilor, aparținîndu-i lui Martin Gorin (numărul special din Communications
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
criteriul etnico-antropologic ales, respectiv în funcție de criteriile politico-geografice. 4.1.1. Abordări etnocentrice și culturale a) Abordări antropologice Printre problemele ridicate de spațiile de interferență se numără, cu siguranță, cele antropologice. În condițiile în care unele grupuri minoritare ridică pretenții de autonomizare sau chiar de a fi tratate ca națiuni, care sunt trăsăturile distinctive ale acestor etnii? Sunt oare ontologic esențiale aceste trăsături (ceea ce ar putea constitui un argument și pentru crearea, de exemplu, a unor state naționale) sau sunt ele non-esențiale
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
lor, la nivel social, acestea se reflectă în tot felul de creații-ficțiune (producții literare, artistice etc.). Într-un fel, situația divinației este similară cu cea care a însoțit apariția modernității. "Din acest punct de vedere, trecerea la modernitate corespunde unei autonomizări a individului, "dezvrăjirii" lumii (care antrenează redefinirea sensului pe care îl dăm relațiilor sociale) și la apariția de noi mituri ale progresului, "mari povestiri" care vor dispărea la rândul lor"324. Paradoxul zilelor noastre este acela că dezvrăjind lumea de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mai degrabă sub incidența istoriei sau a sociologiei literare decât a literaturii, funcția sa devenind prioritar mediatică. Autorul relevă, astfel, în acord cu Marc Angenot, prevalența laturii doxologice în discursul polemic. Apariția și evoluția presei periodice reprezintă momentul propice al autonomizării polemicii în primul rând ca discurs social plurivalent, rezultat al întâlnirii scriitorului (homo aesteticus) cu homo politicus în postura gazetarului lider de opinie autorizat, personaj atât de activ și controversat în arena vieții publice de pretutindeni. Lui i se datorează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
diferențiată a vieții sociale, nu se simțea nevoia de a conserva "operele de artă" și unde copiile aveau aceeași valoare ca originalul). Japonia, și în prezent, unde templele șintoiste sunt reconstruite periodic fără a pierde nimic din aură. Indicele de autonomizare a formelor plastice este eminamente variabil. Știe oricine că e imposibil să înțelegi producția estetică a unui grup uman fără s-o plasezi în mijlocul celorlalte aspecte din viața lui, tehnic, juridic, economic sau politic. Ceea ce noi numim "artă" poate foarte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
exogeni). Statul nu mai este la fel de omniscient și omnipotent ca pe vremea trecerii la "societatea industrială"... Acum se străduie să fie un "stat social activ", în condițiile în care are de făcut față "globalizării producției și pieții", tendinței pronunțate de autonomizare a sferei financiare 79, schimbărilor mediului, creșterii individualismului și egoismului... Statele nu (re)acționează însă la fel. Poate și pentru că modelele nu mai sunt doar cele propuse de neoliberali, de comuniști, de americani sau de ruși. Însă nu vine "sfârșitul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
este interpretat, în aceeași manieră, ca izolare de ceilalți, ideea de bază fiind aici aceea că "(...) nevoia unei schimbări emancipatoare reiese în mod evident dintr-un nou tip de solitudine experimentat de sufletul modern, o solitudine ce inspiră încercarea de autonomizare ca pe un efort de adaptare. Ce pare a fi fundamental este noul sentiment de a nu fi capabil să suporți prezența celorlalți, presiunea preocupărilor lor, haosul și zgomotul vieții publice și incompatibilitățile dintre Sine și Celălalt"318. Cât privește
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nu poate fi extirpat, expunând și o imagine realistă a războiului, care nu poate fi câștigat de niciuna dintre părți. Contestând stabilimentul și consensul moral, aceste titluri ofereau o fantezie în care figurile autorității nu erau binevenite, oferind totodată impulsul autonomizării "culturii tinerilor", emancipate de sub control parental, și fără o alternativă viabilă (rock-ul era încă în faza de ghetto, iar Hollywood-ul nu exploatase încă rebeliunea juvenilă).633 Contestarea benzilor desenate Această infuzie de grafică extremă determină reacții vehemente împotriva industriei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
că la capătul celei din urmă epoci stă, de fapt, revenirea la o nouă epocă teocratică. Și William Marx, în lucrarea L’Adieu à la littérature, în care analizează istoria unei devalorizări urmărind perioada sec. XVIII - XX, vorbește despre „expansiune, autonomizare, devalorizare”. Plecând de la aceste considerente, pe aceeași linie mi-am fixat cele trei verbe: a miza, a plusa și a pierde. Un prim capitol, în care am încercat să surprind câteva dintre ideile directoare ce au stat la baza definirii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
că în această perioadă creatorii de literatură plusează, mărind miza mai mult decât au făcut-o cei de până acum. Odată cu conturarea conștiinței literare din perioada clasicismului sunt deschise căile expansiunii. Încercarea de desprindere de spațiul culturii evidențiază dorința de autonomizare a literaturii. Este perioada estetizării. Dar, în același timp, se poate observa și heterogenia cauzată de relația literaturii cu celelalte domenii ale vieții, societății etc. Pare paradoxal că perioada cu cea mai „înfloritoare” literatură este pusă sub semnul verbului a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Se observă cu ușurință că definirea literaturii este heterogenă și polimorfă. Ea apare la intersecția unor planuri multiple și convergente: istorice, sociale, culturale, estetice, lingvistice, ideologice etc. A înțelege natura literaturii drept categorie existențială a avut ca rezultat o intransigentă autonomizare a obiectului de cercetat bazată pe postulatul identității de esență a tuturor obiectelor acceptate unanim ca literare. De exemplu, efortul de a fixa esența literaturii cu ajutorul categoriei de artă (O. Walzel, R. Wellek, W. Wimsatt și alții) a avut drept
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
stil enigmatic, limbaj ermetic. Paralel însă, și chiar concurent cu literatura sacră, se formează conceptul de literatură profană, laicizarea apare treptat și în definirea și economia actului literar. Laicizarea deschide drum, în primul rând, a ceea ce se va numi estetizarea, autonomizarea și heterogenia literaturii: „Ieșită din sfera sacralității dominante, literatura poate să se cultive și să se gândească, tot mai liber, pe sine și pentru sine, să se deschidă spre cât mai multe valori” În același timp, laicizarea introduce în literatură
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
mod definitiv atât o nouă școală cât și o nouă modalitate literară. Tot acum se pun și bazele concepției poeziei mistice, de mare tradiție occidentală. Notele poeziei sacre vor deveni ale poeziei în genere. Putem vorbi de o încercare de autonomizare relativă prin însăși demarcația sacru/profan, pe de altă parte prin disocierea de expresia orală și de cea pictografică, autonomizarea implicită față de cântec. În ceea ce privește disputa pe marginea problemei finalității și specificității artelor, literatura rămâne prin definiție o artă liberală, definită
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
mistice, de mare tradiție occidentală. Notele poeziei sacre vor deveni ale poeziei în genere. Putem vorbi de o încercare de autonomizare relativă prin însăși demarcația sacru/profan, pe de altă parte prin disocierea de expresia orală și de cea pictografică, autonomizarea implicită față de cântec. În ceea ce privește disputa pe marginea problemei finalității și specificității artelor, literatura rămâne prin definiție o artă liberală, definită în termenii săi clasici de ordinul lui dulci, nu ai lui utili, iar emoția care o definește este plăcerea, delectarea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
marilor valori heteronomice ale literaturii. II.2. Estetizare / Autonomie Secolul al XIX-lea constă într-o enormă bifurcare între estetizare și heterogenie, dintre autonomia și determinismul literaturii. Estetizarea scoate pe primul plan preocupările pentru definirea specificului literar, literatura luptă pentru autonomizare, heterogenia - determinismul cauzal-istoric și conținutul ideologic. Noile paradigme produc două tipuri de definiții ale literaturii care au în 46 vedere fie sensul îngust, strict specific al ideii de literatură, fie sensul larg, extensiv. Ideea autonomiei artei nu era o noutate
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
cu a calității, esenței și specificului estetic”. Prin preluarea sensului estetic de către poezie, aceasta din urmă se consolidează, se intensifică, dobândește un maximum de specificitate. Aspectul creator al literaturii devine poetic prin definiție. Dacă literatura frumoasă este prima specificizare și autonomizare precis definită terminologic a literaturii, dominarea poeziei are o nouă urmare tradusă printr-un nou concept: literatura poetică. Literatura se poetizează, dispare monopolul ei cultural. Sensul cultural se estompează în favoarea unui început de plăcere, distracție, gratuitate, estetizare. Poetizarea literaturii ca
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
fără scop are sensul precis de a respinge scopurile străine esenței sale și de a se realiza doar pe sine, ca artă, în funcție de obiectivul și efectul urmărit. Opera de artă literară se definește și prin delimitarea literaturii de non-literar. Procesul autonomizării are în vedere, în primul rând, distanțarea de domeniul cultural de orice formă. II.3. Heteronomie / Determinism Autonomia însă este una relativă. Valoarea estetică este totdeauna asociată altor valori, pură nu a fost niciodată, doar dominantă. Pe lângă dominarea esteticului, secolul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
motivul că va duce la "demarcarea" națională a muncitorilor, și ipso facto, la un separatism pe criterii naționale ale clasei truditoare, propunerea "autonomiei național-culturale" este denunțată ca falsă soluție la chestiunea spinoasă a națiunii în gândirea marxistă. Mai grav, această autonomizare pe criterii național-culturale duce la reificare liniilor verticale dintre națiuni, în același timp în care obscurează mult mai însemnatele clivajele clasiale pe orizontală fronturile exploatării și liniile în care se poartă lupta de clasă. Organizarea naționalităților ca subunități culturale distincte
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rezolvarea de probleme (problem- solving) în ciclul preuniversitar și relansarea cercetării științifice în mediul universitar; c) punerea în legătură a sistemului educațional cu mediul economic, administrativ și cultural; d) introducerea comunicațiilor electronice în sistemul de învățământ; e) descentralizarea managerială și autonomizarea instituțională; f) promovarea cooperării internaționale (Marga, 1999, p. 49). O altă modificare formală a constat în reconfigurarea structurii anului școlar dintr-o organizare trimestrială într-una semestrială (începând cu 1999). Marea inovație adusă de Legea din 1995 (în fapt, o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
asupra trecutului. Cu mult mai necesară, crede Riggs, nu este o despărțire de modernism, ci, dimpotrivă, concentrarea atenției spre efectele paramoderniste, în măsură să submineze și să distrugă cuceririle benefice ale modernizării. Consecințele negative paramoderniste s-ar datora tendințelor de autonomizare, până la autarhie, a celor trei elemente constitutive ale modernității: industrializarea, democrația, națiunea.( Teză susținută și de Alain Touraine). Altfel spus, ratarea unității lor dialogice. Orice tentativă de neglijare a uneia dintre părțile triadei duce la efecte paramoderniste. Democrațiile au produs
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la efecte paramoderniste. Democrațiile au produs, prin recul, fie autoritarism și dictatură, ca în Germania lui Hitler, fie autoritarism slab, anarhie și birocrație. Autarhia industrializării a produs demențiala cursă a perfecționării tehnicii militare, poluarea nimicitoare a mediului înconjurător. Cât privește autonomizarea națiunii, aceasta a dus la veleitățile imperiale generatoare de războaie mondiale și locale. Suntem cu toții familiarizați scrie Riggs cu multe simptome ale sindromului paramodern, dar imobilitatea noastră în a vedea mecanismele care le acționează ne face să ne simțim încurcați
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
subtile și riguroase ale unor texte de Mihai Eminescu, Lucian Blaga și Mihail Sadoveanu (de pildă, poemul Trei fețe al lui Blaga este citit ca o pendulare a poetului între „măștile” sale, denumite Homo ludens, Homo loquens și Homo sapiens). Autonomizarea deplină a autoarei în raport cu sursele teoretice se constată în Textul aisberg (2000). Deși în considerațiile finale adăugate la cea de-a doua ediție a volumului (2003) își așază proiectul sub o întreită influență (a lingvisticii textului, fundamentată de Eugen Coșeriu
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
căci, în fond, așa cum remarca Hallman (apud Dacey și Travers, 2002, p. 395), „creativitatea este o distracție profundă”. Crepusculul maturității, care se plasează între 55 și 65 de ani, provoacă o serie de mutații atât în planul subidentității parentale (prin autonomizarea și plecarea copiilor de acasă), cât și al subidentității profesionale (prin pensionare). După ce vor depăși sindromul „cuibului gol”, cei doi parteneri se pot regăsi într-o nouă și nesperată tandrețe și armonie, blândă și catifelată ca lumina dulce a toamnei
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
căci, în fond, așa cum remarca Hallman (apud Dacey și Travers, 2002, p. 395), „creativitatea este o distracție profundă”. Crepusculul maturității, care se plasează între 55 și 65 de ani, provoacă o serie de mutații atât în planul subidentității parentale (prin autonomizarea și plecarea copiilor de acasă), cât și al subidentității profesionale (prin pensionare). După ce vor depăși sindromul „cuibului gol”, cei doi parteneri se pot regăsi într-o nouă și nesperată tandrețe și armonie, blândă și catifelată ca lumina dulce a toamnei
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]