332 matches
-
la „trăirea în prezent” și la satisfacțiile sale imediate. Revoluție a confortului, revoluție a cotidianului, revoluție sexuală: faza II este la originea „celei de-a doua revoluții individualiste”14, marcată de cultul hedonist și psihologic, de privatizarea vieții și de autonomizarea subiecților în raport cu instituțiile colective. Ea poate fi considerată ca primul moment al ștergerii vechii modernități disciplinare și autoritare, dominată de confruntări și de ideologii de clasă. Acest ciclu s-a încheiat la rândul său. Odată cu sfârșitul anilor 1970, pe scena
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mai mare suveranitate individuală, o mai bună stăpânire a elementelor universului nostru obișnuit. În faza III, consumul funcționează ca pârghie de „putere plus”, ca vector de apropriere personală a cotidianului: nu ca teatru de semne distinctive, ci ca tehnologie de autonomizare a indivizilor în raport cu obligațiile față de grup și cu multiplele constrângeri naturale. Spirala consumului este impulsionată nu atât de dezideratele de reprezentare socială, cât de dorința individului de a se autoguverna, de extindere a puterilor sale de organizare. În momentul când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
a relației comerciale schițat de marile magazine odată cu prețul fix și afișat intră într-o nouă etapă, în care orice contact între ofertă și cerere este direct, eliberat de medierea vânzătorului. Logică a depersonalizării care funcționează și ca mijloc de autonomizare a consumatorului. Clientul își aparține numai lui, el este independent, liber să aleagă, să întârzie, să examineze produsele, să cumpere fără a suporta presiunile comerciantului. Nu i se mai vinde, el cumpără și atât. Fără îndoială, supermagazinele și hipermagazinele au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mai distinge imaginea reflectată a propriei persoane, ci se pierde în contemplarea obiectelor/semnelor multiplicate”9. Cum să nu sesizăm diferența adusă de momentul III, care generează - chiar dacă nu exclusiv și regulat - distanțarea și neîncrederea subiecților? Tot așa cum se intensifică autonomizarea individului față de marile instituții colective, există și o mai mare distanțare de mărci și de produsele de consum. Ceea ce nu vrea să însemne pierdere a interesului, ci doar mai multă reflecție din partea consumatorului, care dispune acum de o masă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
reconstrui de la un capăt la altul, rațional și independent de orice fundament transcendent, tot astfel publicitatea s-a străduit să scoată modurile de viață din moștenirea tradiționalistă. Suveranitatea poporului, forța publicității: în ambele cazuri s-a concretizat același proces de autonomizare față de puterile normative moștenite din trecutul ancestral. Și tot așa cum, în numele puterii voinței generale, s-a înregistrat o creștere a autorității politice, a sporit și forța „mâinii vizibile a managerilor”, s-a amplificat și puterea economică asupra societății. Pretutindeni, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
un individualism de transgresiune și de contestare. Altfel spus, ultima jumătate de secol a fost marcată de un individualism de emancipare față de încadrarea în colectiv, fie această încadrare de ordin familial și moral, religios ori politic. Dacă această dinamică de autonomizare a actorilor continuă, nu înseamnă că ea a încetat a mai fi un ideal mobilizator, un obiect de dobândit sau un proiect de viață. În acest cadru, s-a mai depășit o etapă pe calea individualizării: ea corespunde unui individualism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
trebuie redus la justele sale proporții. În sistemul actual de învățământ universitar din România, programul activităților didactice directe cu studenții (cursuri, seminarii, lucrări practice, proiecte) este încă foarte încărcat. Această încărcare nu permite deplasarea accentului învățării pe studiul individual, în vederea autonomizării pregătirii progresive a tinerilor pentru viitoarea profesie. Insuficiența surselor de informare pentru studenți (cursuri, caiete de lucrări, culegeri de probleme, tratate) influențează concepția corpului profesoral asupra programelor analitice, determinând predominarea informației exhaustive asupra ideii de preluare critică și creatoare a
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
cyberspațiu. Mișcarea de virtualizare a formării va modifica profund stilul de raportare la cunoaștere, vizibil la nivelul a două componente: nivelul tehnic, prin apariția și specializarea unor medii în direcția formării, și nivelul pedagogic, prin reconfigurarea eșafodajului metodic specific înspre autonomizarea persoanei, învățarea prin colaborare și cogenerarea conținuturilor învățării. Autoînvățarea on-line, coînvățarea în comunitățile virtuale și renunțarea la ierarhizarea actorilor în dispozitivul formativ conduc la o elaborare fractală, hipertextuală a capitalizării și răspândirii cunoașterii (vezi Castegnniau, 2005). Cunoașterea nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
internaționalizare și pragmatizare a instrucției și educației, mediul digital este exploatat la maximum. Numai că noul mediu schimbă edificiul cunoașterii ca atare, nu numai că facilitează cuprinderea sau accesarea lui. Conexat și la ideologiile în vogă ale eliberării persoanei, ale autonomizării și democratizării, cadrul acesta se convertește într-un detonator al unei noi ere a învățării și formării. Această eră, departe de a da la o parte funcțiile superioare ale gândirii, le antrenează, le specifică, le subtilizează. Construită și legată intrinsec
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
-l aducem pe educat la stadiul independenței și autocontrolului asupra propriei vieți, răspunsul trebuie să aibă în vedere exigențele autonomiei, socializării și autoformării (Prevost, 1994, p. 24). Autonomia presupune posibilitatea de a te guverna și administra în mod liber. Procesul autonomizării nu înseamnă însă o atomizare, o rupere a legăturilor cu ceilalți oameni și cu exigențele comunității. Nu poți fi autonom de reglementările grupale, colective. Autonomia este, de fapt, o autoorganizare care se autoproduce și care se găsește mereu deschisă față de
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de grad superior; în fine, conștientizarea metodologiei învățării. De bună seamă că lista de mai sus poate fi modulată, îmbogățită, nuanțată; ceea ce este sigur este că toate ipostazele se întrepătrund parțial, se potențează reciproc, se presupun unele în altele. Procesul autonomizării este deosebit de complex, acesta presupunând atât o reproducere și o menținere a unor elemente stabile, viabile în contexte variabile, cât și o schimbare a perspectivelor vechi de înțelegere și lecturare a lumii. Autonomizarea în educație devine obiectul învățării pentru individ
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
reciproc, se presupun unele în altele. Procesul autonomizării este deosebit de complex, acesta presupunând atât o reproducere și o menținere a unor elemente stabile, viabile în contexte variabile, cât și o schimbare a perspectivelor vechi de înțelegere și lecturare a lumii. Autonomizarea în educație devine obiectul învățării pentru individ, reprezentând o garanție și un element determinant al perfecționării devenirii sale. Procesul autonomizării este acel act prin care persoana devine din ce în ce mai aptă să-și ia soarta în propriile mâini și să-și dirijeze
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
unor elemente stabile, viabile în contexte variabile, cât și o schimbare a perspectivelor vechi de înțelegere și lecturare a lumii. Autonomizarea în educație devine obiectul învățării pentru individ, reprezentând o garanție și un element determinant al perfecționării devenirii sale. Procesul autonomizării este acel act prin care persoana devine din ce în ce mai aptă să-și ia soarta în propriile mâini și să-și dirijeze viața fără apel la alții, dar în concordanță cu exigențele acestora. Socializarea este un proces complementar celui de autonomizare. Unul
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Procesul autonomizării este acel act prin care persoana devine din ce în ce mai aptă să-și ia soarta în propriile mâini și să-și dirijeze viața fără apel la alții, dar în concordanță cu exigențele acestora. Socializarea este un proces complementar celui de autonomizare. Unul fără celălalt nu are valoare și relevanță. Unii autori au sugerat un nou termen pentru a surprinde autoînvățarea în condițiile tehnologiilor informaționale: neoautodidaxia (Le Meur, 2001). Această ipostază prilejuiește o mai mare autonomizare privind accesarea cunoașterii, dând educatului un
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
este un proces complementar celui de autonomizare. Unul fără celălalt nu are valoare și relevanță. Unii autori au sugerat un nou termen pentru a surprinde autoînvățarea în condițiile tehnologiilor informaționale: neoautodidaxia (Le Meur, 2001). Această ipostază prilejuiește o mai mare autonomizare privind accesarea cunoașterii, dând educatului un control în direcțiile: pedagogică, datorită multitudinii resurselor ce pot fi interpelate; psihologică, educatul prelungindu-și singur școlaritatea și îmbogățirea cultural-profesională; socială, creând noi obișnuințe sau competențe la nivel comunitar, dilatând spațiul de posibilități și
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
noile tehnologii mediatice și informatice. Orice inovare în plan instrumental se va răsfrânge la nivelul mijloacelor de instruire. Dacă în sistemele tradiționale tehnicile noi erau translate în calitate de simple adjuvante sau mijloace de facilitare a educației, asistăm astăzi la o anumită autonomizare a acestora în strategiile de realizare a formării ca atare. Cum însă nu toate școlile sau comunitățile locale pot susține financiar sau strategic evoluțiile din câmpul informatizării, apar decalaje evidente și inegalități, inclusiv la noi în țară, în ceea ce privește accesul și
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
accesul și implementarea formelor noi de realizare a educației. Trebuie spus că aceste evoluții implică o serie de costuri ridicate, o expertiză și o experiență de calibru, o înaltă calificare a educatorilor, o conectivitate ridicată prin rețele uneori sofisticate, o autonomizare și o responsabilizare aparte a celor ce aspiră la formare. Ca să se realizeze o educație „on-line”, e nevoie de capacități suplimentare, de o alfabetizare informațională de bază a celor care se cuplează la noile tehnologii. Totodată, asistăm și la o
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și școala trebuie să ia act de ele, pregătindu-i pe elevi în perspectiva asimilării și utilizării lor. Se știe că printre actualele obiective ale școlii se află, de pildă, învățarea permanentă, formarea de-a lungul întregii vieți, învățarea învățării, autonomizarea axiologică a persoanei (a ști să selecționezi, să semnifici, să explorezi etc.). Aceste obiective sunt favorizate de introducerea pe scară largă a noilor tehnologii în educație. Ivirea acestora nu are cum să nu schimbe componente importante ale exercițiului educațional din
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
instrumentelor culturale achiziționate. Autonomia este autoprodusă, autoconstruită și atent supravegheată. Ești autonom câtă libertate îți îngădui și câtă competență posezi. Autonomia se învață. Ea este construită prin coexistență și interdependență. Rezultă în urma unui dublu proces: cel al muncii intelectuale de autonomizare și cel de socializare. (Jézégou, p. 79) Autonomia nu este numai o stare individuală, decantată izolat, ci și o rezultantă a conviețuirii cu alții, indusă sau îngăduită de societate... Mult dorita autonomie educațională nu este una naturală, asumată și consimțită
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
bună carte a criticului este Jocul poeziei, care se concentrează asupra evoluției liricii românești din secolul trecut. Utilizând un corpus poetic generos - de la George Bacovia, Tudor Arghezi și Ion Barbu până la Leonid Dimov, Mircea Ivănescu și Mircea Cărtărescu -, P. urmărește autonomizarea progresivă a discursului liric în raport cu realitatea extraliterară, cu alte cuvinte trecerea de la mimesis la poesis. Văzut ca simptom al modernizării liricii autohtone, procesul e condensat exemplar într-o frază din capitolul introductiv: „În fața jocului lumii și a jocului în lume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
și vehement. S. B.: Juridic cui aparținea? D. T.: Juridic era sub UASCR. S. B.: Pe fondurile cui a fost ridicată Casa? D. T.: După înființarea UASR-ului și a BTT-urilor, s-au creat entități ale UASR. Conceptul de autonomizare a UASCR-ului a fost inițiat formal, teoretic, de către Ion Iliescu și desăvârșit de către Nicu Ceaușescu. Ideea era ca UASCR-ul să aibă patrimoniu și active proprii și s-a disjuns juridic patrimonial, ca active, cum se spune astăzi: BTT
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
mai mulți susținători ai fiecărei poziții. Faptul dovedește situația în care se găsea vârful de lance a umanismului bizantin din acea vreme. Dacă Varlaam era venit din părțile latine, Achindin și Nicephorus Gregoras aparțineau Răsăritului. Umaniștii bizantini nu resimțeau nevoia autonomizării discursului lor de tradițiile consemnate de Biserica Răsăritului, ci ajun¬seseră să facă lectura aspectelor cheie ale dogmei ortodoxe cu instrumente intelectuale noi, mai precis spus cu o terminologie ce însemna o conotare modificată a terme¬nilor. Situația aceasta era
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
din aproape în aproape și treptat în cunoaștere, de la logosul ființelor, la logosul arhetipos- urilor, modelelor divine ce le întemeiază. În măsura în care analogia ia caracterele iconicului, ea devine valoroasă și necesară unei adevărate apofaze, iar pe de altă parte se evită autonomizarea și caracterul demonstrativ al ei. Demersul cognitiv ce se mulează pe treptele în cunoaștere, dobândite prin înțelegerea iconică a lumii, se situează în granițele datelor persoanei, ține de particularitatea și concretul actului de cunoaștere înțeles nu în genere, ci ca
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
omului. Textul indică deci o schimbare majoră în felul de a cunoaște adamic, la aceasta adăugându-se și mâncarea mărului oprit, care îl fixează ontologic nu numai într-o altă dispoziție a sufletului, dar și într-o nesfârșită tendință de autonomizare ce nu înseamnă altceva decât moartea. Alungarea din Rai trebuie înțeleasă, din această perspectivă, numai ca o îndepărtare a pericolului ca omul să se fixeze etern în starea aceea de autonomizare, dacă ar fi gustat și din celălalt pom oprit
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
a sufletului, dar și într-o nesfârșită tendință de autonomizare ce nu înseamnă altceva decât moartea. Alungarea din Rai trebuie înțeleasă, din această perspectivă, numai ca o îndepărtare a pericolului ca omul să se fixeze etern în starea aceea de autonomizare, dacă ar fi gustat și din celălalt pom oprit, cel al vieții. Este desigur și aici o viață care are caracterul autonomiei, o falsă viață, căci numai Dumnezeu este dătător de viață, El Însuși este Viața, așa că se poate spune
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]