1,607 matches
-
spus: după Auschwitz nu se mai poate face poezie". Sinceritatea dramatică a unei atari confesiuni e unica scuză a ceea ce altminteri s-ar putea considera o școlărească eroare de ortografie estetică. Nu credem că ar fi lipsită de interes reconstituirea autoportretului moral ale cărui trăsături le diseminează Adrian Marino în cartea d-sale de dialoguri cu Sorin Antohi, de care ne ocupăm în prezentul comentariu. D-sa preferă a se situa într-un "punct zero" al reliefului uman, într-o "platitudine
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
interes obsesiv pentru fizionomie și pentru chipul interior să se fi așezat în conștiința pictorului de foarte devreme, chiar o dată cu formarea personalității sale. Și, în sfîrșit, în al treilea rînd, cele mai timpurii lucrări cunoscute sînt chiar două portrete; un Autoportret și un Portret al mamei, ambele aflate în colecția artistului. Primul este datat 1922, cînd autorul nu avea decît șaisprezece ani, și a fost realizat, probabil, la Caransebeș, iar cel de-al doilea, lucrat în cărbune, este datat 1927, în
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
însă, o valoare particulară pentru că identificarea și autoidentificarea lui Baba ca portretist, dar ca unul cu totul special, este cheia înțelegerii întregii sale opere și chiar calea de acces către intimitatea unei profunde meditații asupra existenței și a condiției umane. Autoportretul din 1922 și Portretul mamei din 1927 sînt, în acest sens, punctele de pornire, cel puțin din ceea ce se cunoaște pînă acum, a două dintre marile trasee ale operei sale. Primul inaugurează seria autoportretelor care nu se va încheia decît
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
asupra existenței și a condiției umane. Autoportretul din 1922 și Portretul mamei din 1927 sînt, în acest sens, punctele de pornire, cel puțin din ceea ce se cunoaște pînă acum, a două dintre marile trasee ale operei sale. Primul inaugurează seria autoportretelor care nu se va încheia decît spre sfîrșitul vieții, iar cu cel de-al doilea începe ampla galerie a portretelor individuale care se întinde și ea pînă în deceniul nouă. Vreme de șaptezeci de ani, această portretistică va înregistra constant
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
înregistra constant ritmurile unei istorii exterioare dezlănțuite, cu personajele, caracterele, miturile și dramele ei, dar și prefacerile interioare ale pictorului însuși, mișcările mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice. Primul Autoportret reprezintă un personaj aproape ireal, în care o grație rafaelită se învecinează cu uimirea inocentă a descoperirii de sine. Culorile calde, catifelate și transparente sînt dominate în registrul superior de boneta roșie care acoperă ca o aură întregul oval al
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
semnătura și a notat anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un element de compoziție și contrapunctează, prin pasajul umbrei colorate, accentele puternice din partea luminată a bonetei. Lucrare foarte timpurie, practic una de adolescență, Autoportretul dezvăluie un artist sigur pe sine, cu abilitate manuală și cu un ochi bine exersat dar, mai ales, unul care cunoaște bine atît alfabetul, cît și instrumentele picturii. Fără a fi cîtuși de puțin rigidă, această lucrare este riguroasă și
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
în evidență luminozitatea plastică a portretului și măreția melancolică a modelului. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari eforturi descriptive trimit viziunea acestui desen către acuitatea stilistică și către laconismul expresiv ale lumii nordice. Dacă în Autoportret-ul din adolescență pictorul cultiva o oarecare ambiguitate și era mai receptiv la senzualitatea materiei cromatice, în Portretul mamei el este un observator precaut și sensibil, martor discret al unui mister pe care-l presimte dar pe care, în același
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
schimbarea esteticii interpretării pianistice." Într-o altă emisiune dedicată lui Celibidache, realizatorul - conștient că despre Maestru nu se poate vorbi decât cu patimă (ori fan ori contestatar) a preferat să-l facă pe el însuși să vorbească îndelung realizând un autoportret radiofonic fascinant. Pentru luna septembrie pregătește o altă asemenea emisiune-maraton despre Enescu, pentru care a cules deja material în țară: a înregistrat o convorbire cu Pascal Bentoiu despre proiectele enesciene definitivate de acesta - Simfonia a IV-a și a V-
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
Nu era rău: pur și simplu nu băga oamenii în seamă, decât dacă-i atrăgeai atenția. Când o făcea, însă, era irezistibil." Mai trebuie spus că Radu Novac însuși seamănă în multe privințe cu Mihail Sadoveanu, după cum reiese dintr-un autoportret pe care și-l face în 1981, înainte de a-l evoca pe Gabriel Nicolau: "Ați învățat cu toții la școală textele mele de câteva generații. S-au mai schimbat ele odată cu timpurile: acum sunt unele cu daci, au mai fost cu
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
propriul chip, atît ca o garanție explicită a unei prezențe personalizate, cît și ca un comentariu metafizic pe marginea solidarității sinelui, a identității chiar, cu întregul spectacol al existenței. Dincolo de aceste două elemente oarecum particulare, interesul pentru desen și pentru autoportret, pictura lui Podlipny cumulează nenumăratele tensiuni și mistere ale unui spațiu cu o tectonică în continuă mișcare și ale unui timp care stocase în sine germenii vizibili ai disoluției. Dihotomiile baroce, în special acelea care privesc coabiarea luminii explozive cu
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
este socotit un remarcabil desenator, cu o mare capacitate de a sintetiza și a de defini forma printr-o simplă incizie a liniei, în mod paradoxal pot fi găsite greșeli flagrante de compoziție și desen în multe din lucrările sale. Autoportretul din 1902, de pildă, este de un umor grotesc involuntar și el cade victimă unei inexplicabile indecizii între sobrietate și șarjă, portretul Ceciliei Cuțescu-Storck este de o stîngăcie inexplicabilă prin greșelile de racourci, de proporții și de desen, Biserica din
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
este socotit un remarcabil desenator, cu o mare capacitate de a sintetiza și a de defini forma printr-o simplă incizie a liniei, în mod paradoxal pot fi găsite greșeli flagrante de compoziție și desen în multe din lucrările sale. Autoportretul din 1902, de pildă, este de un umor grotesc involuntar și el cade victimă unei inexplicabile indecizii între sobrietate și șarjă, portretul Ceciliei Cuțescu-Storck este de o stîngăcie inexplicabilă prin greșelile de racourci, de proporții și de desen, Biserica din
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
este artistică doar în subsidiar. Din prima categorie fac parte, cu precădere, peisagistica, potretele compoziționale (Cecilia Cuțescu-Storck, 1910, Pe terasă, 1909-1910, Ștefan Luchian, 1912, Ion Brezeanu în Năpasta, 1921, Portret de femeie, 1925, Zambaccian, 1925, Nina Davidoglu, 1946 etc.), cîteva autoportrete, naturile statice, un oarecare număr de compoziții neutre (Academia Terasă, 1912, Iarnă, 1940, etc.) și, evident, nudurile mai mult sau mai puțin tributare lui Ingres. 3 C. Ressu, op cit. pag. 32 4 idem, pag. 33
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
respiră mistic, Ilfoveanu a parcurs, în cei peste treizeci de ani de activitate prodigioasă, întregul traseu de la spectacol la ceremonial și de la retorică la semn. De la voluptățile reci ale unei peisagistici, care conținea deja în sine germenii viitoarelor disoluții, la autoportretele în chip de sacerdot sau de mag elenistico-bizantin, la acuplările în efigie și pînă la recuperarea virginității paradisiace a pînzei prin discretul contrast al unui desen abia enunțat, el și-a construit un itinerariu solitar prin hățișurile unei duble tentații
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
realism sumbru și grav („Mâncătorii de cartofi“), arta lui, sub influența impresioniștilor francezi și a graficii japoneze, atinge o intensitate expresivă maximă, susținută de culoare, căreia îi conferă, prin acordurile cromatice și dinamismul tușei, funcții simbolice cu profunde rădăcini emoționale (autoportretele). A influențat arta modernă (îndeosebi fovismul și expresionismul). Luni, 31 martie Nichita Stănescu Acum 70 de ani s-a născut Nichita Stănescu, poet considerat reprezentativ pentru creația „generației 60“ și unul dintre cele mai importante nume ale liricii românești a
Agenda2003-13-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280848_a_282177]
-
în a sa Istorie literară), urmate de titluri aplicate pe texte / pe opere demonstrative. Iată formulările: Autobiografia. Un contract de identitate. Caracterul testamentar și profetic al discursului autobiografic. Mituri fondatoare, cu 14 titluri, în vol. I. Autobiografii. Eseuri biografice. Portretul. Autoportretul, în vol. II. Numele celor care populează primele 135 de pagini ale volumului al doilea (le citez după ordinea propusă de autor în cadrul câte unui subcapitol): Louis Althusser, Dino Buzzati, Jorge Luís Borges, Einstein, Chagall, Octavian Paler, Valeriu Cristea, Paul
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
îndreptățit să ierarhizeze, să extragă material din texte pentru definiții ca să instituie un tablou critic pe familii, clase, determi nări și câte altele. În această ordine de idei, Profesorul Eugen Simion aduce în albia literarului și eseul biografic / autobiografic/memorialistic, autoportretul, antimemoriile, cartea vorbită, discursul epistolar, paraliteratura, interviurile, convorbirile, corespondența (oficială, particulară și intimă; în vol. II, cap. III impune o sobră și inteligentă implicare/ deta șare când se scrie despre corespondența dintre N. Steinhardt și Virgil Ierunca, despre Iubirile și
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
drept). În consecință, bardul își măsoară performanțele distanțării de sine (“Mă gîndesc la mine ca la un străin,/ un om așezat pe colină,/ un om care privește în depărtare” - În înserare), grație figurii sale secunde care e discursul, într-un autoportret flatant: vegetînd „într-un fel de apatie controlată”, se simte „un strateg rafinat”, „un alchimist priceput”, care poate transforma după bunu-i plac „o situație disperată/ într-un elogiu/ cu înțeles răsturnat”, „trandafirul în sofism” (Ne-rușinare). Traumatizat de propria-i
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
pus la punct și brevetat de el. Maurice Quentin de la Tour Se împlinesc 215 ani de la moartea pictorului francez Maurice Quentin de la Tour. Maestru al pastelului a realizat portrete de o remarcabilă prospețime și autenticitate („Madame de Pompadour“, „Diderot“, „Voltaire“, „Autoportret“ ș.a.). calendar multiconfesional Biserica Ortodoxă Română 16 februarie - Duminica a XXXIII-a după Rusalii (a Vameșului și Fariseului). Sf. Mc. Pamfil și Valentin; Cuviosul Flavian (Începutul Triodului); 17 februarie - Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron; Sf. Mariamna; 19 februarie - Sfinții Apostoli
Agenda2003-7-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280695_a_282024]
-
în ultimul rând, o selecție din articolele de opinie publicate de profesor în presa post-decembristă. Selecția se încheie cu câteva pagini, excelent alese, din impresionantul său jurnal inedit (57 de caiete, acoperind perioada 1961-2005), pagini ce conțin un soi de autoportret spiritual. Ca orice ediție postumă a unui cărturar plecat dintre noi prea curând - în 2005, la numai 63 de ani -, Studii despre literatura rusă și alte eseuri are un evident conținut afectiv. Cele 342 de pagini, de format mare, se
O recuperare postumă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2653_a_3978]
-
furate de naziști, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. O reproducem și noi aici așa incompletă cum apare în revista ieșeană (cele zece opere sunt, de fapt, nouă!): 1. Madonna din Bruges, de Michelangelo; 2. Astronomul, de Vermeer; 4. Autoportretul lui Rembrandt din Muzeul din Karlsruhe; 5. Altarul din Gent, de Hubert și Jan van Eyck; 6. Portretul Isabellei Coymans, de Frans Hals; 7. Sfântul Matei și îngerul, de Caravaggio; 8. Doamna cu hermină, de Leonardo da Vinci; 9. Portretul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
-și privească propria operă cu rezonabilă distanțare. Nu a reușit totdeauna, dar echilibrul și modestia acestui poet rămîn excepționale. S-a contemplat pe sine însuși fără menajamente, cenzurîndu-și de multe ori pornirile intime; și-a făcut, în Calendarul viei, un autoportret nu foarte măgulitor; a încercat să-și privească poezia fără iluzii, cu ochii unui critic sever și străin. Încă de foarte tînăr s-a îndreptat, avid, spre poezia altora, citită mereu cu simpatie și înțelegere; așa se explică antologia întocmită
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
un literat complet. Față de comentariile docte, dar academice și șterse ale unui Philippide, cele ale lui Pillat, sclipitoare, ne descoperă mult mai mult decît un amator cultivat. Nu-i de mirare că, fără prezumție, Pillat și-a schițat și cîteva autoportrete dincolo de timp, adresîndu-se direct posterității și încercînd să-și aproximeze locul în galeria nemuritorilor. Există la el cîteva poezii confesive, transmițînd un ultim și sintetic mesaj. Astfel piesele Poetul, De voi muri, Unui cititor peste veacuri, Umbra, Menire, Post-mortem scot
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
care-și trata colaboratorii.” (v. vol. III, p. 288) Un set de scrisori care prezintă interes astăzi sunt cele trimise de Emil Cioran, acesta dovedindu-se încă din tinerețe (în 1934) un nemulțumit, un sceptic răzvrătit, un visător la absolut, autoportretul său fiind revelator: „Cât despre mine trăiesc aceeași viață de Privatdenker („gânditor neafiliat, calc umoristic după Privatgelehrte”, vor explica autoarele ediției) și mă chinuiesc pe chestiunea României, fără să ajung la o soluție valabilă pentru exigențele mele absolutiste. Nu-mi
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
uimise prin prolificitatea și originalitatea sa, dispăruse, de trei ani, inexplicabil, din viața publică. Și a reapărut, la fel de brusc, vinerea trecută, prevenindu-ne de pe scena teatrului Debussy. - Ceea ce veți vedea în această seară nu e un film, ci un dureros autoportret! Dacă nu mai pot face filme, a continuat, vreau să mă povestesc pur și simplu pe mine. Dar de ce nu mai poate să faca filme? Îl impiedică cineva ? Da, constiința! În 2008, din imprudență, era să-și ucidă actrița. Ea
CANNES 2011 - De la spectaculorul 3D la minimalismul excesiv () [Corola-journal/Journalistic/26444_a_27769]