713 matches
-
ceea ce îl face să se simtă ca un școlar certat, prins cu o poznă, și-i provoacă opoziție (Luban-Plozza, 1969). Datorită lipsei de cunoaștere a multor probleme diferite psihologice, psihosomatice și socio-medicale, foarte mulți dentiști apelează cu disperare la un autoritarism convențional și chiar la metode represive; ei se refugiază în spatele mitului infailibilității salvatoare ce emană din halatul alb. Dacă totuși experiența psihologică și psihoterapeutică nu produce rezultatul dorit, este indicată folosirea unui medicament psihotrop. Datorită numărului de dependenți de medicamente
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
septembrie 1969, prin “Marea Revoluție de la 1 septembrie”, în fapt o lovitură de stat condusă de colonelul Moammer el-Ghaddafi, soldată cu înlăturarea monarhiei, a reprezentat singurul eveniment mai important din viața politică a Jamahiriei libiene de la proclamarea independenței în 1951.Autoritarismul intern alregimuluimonarhic anterior, precumși a celui instaurat de Ghaddafi, a limitat posibilitățile de creare a unor mișcări protestatare și a făcut posibilă relativa stabilitate a Marii Jamahirii Arabe Libiene Populare Socialiste, care după “revoluția” din 1969 a devenit un fel
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
scrupule și, uneori, brutalitatea lui Chiril l-au ajutat să triumfe la Efes, însă nu va putea fi uitat faptul că el și gărzile sale de corp (parabalani) au fost protagoniștii unor acte de violență și ai unor manifestări de autoritarism față de necreștini și de „eretici”. De altfel, el continua astfel o tradiție a gestiunii puterii instaurată de unchiul său, patriarhul Teofil, care o practicase cu multă abilitate. Nu trebuie uitată responsabilitatea lui Chiril în cazul odiosului linșaj al Hypathiei. însă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
politice și militare ale triburilor germane era nu mai puțin valabil pentru armatele lui Frederic Barbarossa decât pentru cele ale lui Wilhelm al II-lea și Hitler. Corespundea, de asemenea, tradiționalei durități și șiretenii lipsite de grație a diplomației germane. Autoritarismul, colectivismul și preamărirea statului din filosofia germană se reflectă în tradiția guvernării autocratice, în acceptarea servilă a oricărei autorități atât timp cât pare că deține voința și mijloacele de a câștiga, și concomitent, în lipsa curajului civic, în disprețul față de drepturile individuale și
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cunoscute; însă credința populară în această interpretare nu poate fi eradicată. Falsitatea evidentă a acestor teorii a fost irelevantă pentru succesul sau eșecul lor. Decisivă pentru succesul acestora a fost capacitatea de a satisface nevoi intelectuale și politice profund interiorizate. Autoritarismul frust al poporului german a întrebuințat teoriile rasiale ca mijloc prin care să obțină autoconfirmarea faptului că, în ciuda tuturor dovezilor, este în mod natural superior tuturor și că, prin politici adecvate, poate deveni superior în fapt. Anticipând gloria viitoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a Treia și exploatatorii coloniali „răi” s-a suprapus cu dihotomia americană a capitaliștilor democratici „buni” și comuniștii „răi”. Multe națiuni din „lumea liberă” simpatizează cu o formă sau alta de comunism - sau, cel puțin, cu o anumită formă de autoritarism care poartă numele de „comunism” sau „socialism”. Ceea ce s-a petrecut pe plan moral a fost opusul a ceea ce s-a petrecut pe arena politicii de putere. În cazul celei din urmă, America a beneficiat de pe urma aliaților săi. Pe plan
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mulți cetățeni și pot favoriza derapaje spre poziții radicale. Înțelegem dezamăgirea autorilor și subscriem la opinia lor, când spun răspicat: Dacă prevenirea schimbărilor climatice ar fi un sport olimpic, nici o țară din lume nu ar urca pe podium."336 Însă autoritarismul pe care îl conturează nu reprezintă nicidecum o soluție la o problemă așa de complexă. Cum remarca și Giddens, țările totalitare și autoritariste au avut adevărate performanțe în distrugerea mediului. Pe de altă parte, aceste probleme au fost descoperite tot
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
intrinseci" ale democrației și poate favoriza critici uneori destul de acide la adresa vieții democratice. Și atunci se cere examinată funcționarea binomului stat-democrație. Se cer amendate cu operativitate excesele, pentru ca acestea să nu fie asimilate drept boli organice ale sistemului. Înclinația spre autoritarism a celor doi autori englezi citați mai sus aici se originează. Democrația s-a diluat în prea multe dezbateri. Iar rezultatele întârzie să apară. Atunci când este vorba de probleme așa de importante, cum este cea a schimbărilor climatice, această suferință
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
pe pământul chinez. Ascensiunea acestei țări nu poate fi despărțită de o asemenea atitudine, care a stimulat atât circulația capitalului, cât și a tehnologiei moderne. Firește că statul chinez se denumește "socialist" și nu este nici o îndoială că aprecierea de "autoritarism" se referă la acest lucru. Noi vorbim aici de strategii de dezvoltare și din această perspectivă nu se pot face mari imputații strategiei chineze. Dimpotrivă, ea a manifestat mai multă deschidere comparativ cu celelalte state din estul asiatic. Ceea ce face
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
care: structuri emoționale diferite; preocupări mai intense ale femeilor pentru domeniul familial, numit creșterea și educarea copiilor; rolul atașamentului mamă - copil, stabilit în primii ani de viață ai copilului; stiluri parentale diferite, în sensul că tații sunt mai înclinați spre autoritarism, pe când mamele sunt mai înclinate spre stilul democratic; predispoziție a taților spre rigiditate, pe când mamele sunt mai flexibile, dispuse de unele concesii. Confirmarea celei de-a doua ipoteze evidențiază existența unei diferențe semnificative între cele două grupe de vârstă, tutorii
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
chiar dacă mobilizator al ideologiilor. Această diferență este ușor de înțeles în măsura în care indivizii și grupurile acționează pe un plan diferit, în raport cu discursurile instituțiilor (partide, biserici, laboratoare de cercetare). O reproducere exactă a reglementărilor unui grup politic poate da naștere unui anumit autoritarism sau unei tendințe totalitare. Aplicarea de zi cu zi a Evangheliei sau a altor texte sacre izolează de lumea profană și de imperfecțiunile sale continue, chiar dacă pare să le procure unora o anumită rigiditate. Lectura strict științifică a unei cereri
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Căci atunci când Milton Friedman și colegii săi ajung la concluzia că marea criză a anilor ’30 a fost rezultatul unei practici abuzive a Trezoreriei americane, care nu a asigurat masa monetară necesară pieței, ei nu fac altceva decât să opună autoritarismul statului în materie de politică monetară cerinței de democrație existente în societate. Și, departe de a fi un simplu mecanism de „egalizare” a puterii politice - căci tocmai asta nu este -, democrația este ansamblul instituțiilor care asigură condiția necesară funcționării societății
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
postcomunistă a fost însă nevoită să nege democrația. Nu pentru că fosta „nomenklatură” nu dorea democrația politică care ar fi permis accesul noilor elite la putere. Nici pentru că populația, „fermecată” de avantajele materiale pe care le putea asigura „statul paternalist” asociat autoritarismului (Chelcea, 2001), refuza asumarea de riscuri și responsabilități personale. Ci pentru simplul motiv că nu putea lua în considerare funcția fundamentală a democrației în societatea dezvoltată, anume aceea de a coordona tranziția către prosperitatea populației. Dimpotrivă, atingerea obiectivelor tranziției postcomuniste
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
atare. Mai târziu, când s-a observat empiric, inclusiv la nivelul vieții cotidiene că românii adoptă cu precădere comportamente diferite de cele descrise în manualul de liceu cu privire la capitaliști, aceste „deviații” au fost puse pe seama educației comuniste, a nostalgiilor după autoritarismul protector specific comunismului sau chiar al unor mai îndelungate tradiții „balcanice”, adică „grecești-bizantine”, deci pe seama diferențelor dintre civilizația greco-ortodoxă și cea europeano-catolică, de tipul celor identificate „empiric” de Max Weber și popularizate de Fernand Braudel, Samuel Huntington și alții. Evident
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Zamfir (2004). Actualul PSD. Actualii PD, PNL și PRM. Timpul liber nu există în cazul subzistenței. O trecere în revistă a încercărilor de modernizare a României, din altă perspectivă, în Roth, Andrei, 2002, Modernitate și modernizare socială, Polirom, Iași În comparație cu autoritarismul comunist care va urma. În 1939, ultimul an în care și-a păstrat integritatea teritorială, România număra X muncitori industriali, ????? O discuție detaliată a transformării tranziției într-o etapă a modernizării României, în Vlăsceanu (2001). În mod nejustificat, românii consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și romane complet diferite care, în afară de mume, nu au nimic comun ? Răspunsuri afirmative, nominaliste, s-au dat în secolul nostru, cea mai cunoscut fiind acela al lui Croce. *l Dar teoria lui, deși ușor de înțeles ca reacție împotriva exagerărilor autoritarismului clasic, nu s-a impus, deoarece nu ține seama de faptele vieții și istoriei literare. Genul literar nu este un simplu nume, deoarece convenția estetică în care se încadrează o operă îi modelează caracterul. Genurile literare "pot fi privite ea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
genurilor sau criteriul diferențierii acestora. Intr-o oarecare măsură ea se ocupă însă de probleme cum ar fi puritatea, ierarhia și durata genurilor sau apariția unor noi genuri. 305 Deoarece, privit în perspectivă istorică, neoclasicismul a fost o îmbinare de autoritarism și raționalism, el a acționat ca o forță conservatoare, înclinată să mențină și să adapteze, în Urnita posibilului, genurile de origine antică, mai ales genurile poetice. Dar Boileau admite sonetul și madrigalul; iar Samuel Johnson îl laudă pe John Denham
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
putem s-o numim o organizare "mai liberă") *24 Cel care se ocupă de teoria genurilor trebuie să cunoască bine deosebirile caracteristice dintre teoria "clasică" si teoria modernă. Teoria clasică este normativă, deși "regulile" ei nu sunt impregnate de acel autoritarism îngust care adesea li se atribuie încă. Teoria clasică are la bază nu numai convingerea că un gen diferă de altul, ca natură si ca valoare, dar și ideea că genurile nu se cade să fie lăsate să se amestece
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
opere sunt date uitării și apoi reapar, că unele lucrări își pierd un timp eficacitatea estetică pentru ca apoi să și-o recâștige ; de pildă, operele lui Donne, Langland și Pope, a lui Maurice Scève și Gryphius. 327 Ca reacțiune împotriva autoritarismului și a listei sale de canoane, concepțiile moderne sunt înclinate spre un relativism excesiv, inutil, invocând "morișca gustului", tot așa cum scepticii de altădată aminteau dictonul De gustibus non est disputandum. Problema este însă mai complicată decât o prezintă umaniștii absolutist
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
să fie delegată exclusiv instituțiilor producătoare ale viitorului. Ce trebuie să învețe instituțiile producătoare de viitor? Dincolo de succesele/insuccesele lor, instituțiile care și-au pus ca obiectiv dezvoltarea socială se confruntă cu o nouă problemă de structură: cum să înlocuiască autoritarismul bunelor intenții, dezvoltat în relațiile cu colectivitățile afectate și comunitatea științifică, cu o democrație a procesului dezvoltării sociale. Un parteneriat cu colectivitățile care beneficiază/suferă de pe urma suportului instituțiilor cu vocație constructivă a devenit, evident, tot mai urgent. Mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
știința este de construit. Instituțiile actuale au obținut succese remarcabile în raport cu știința, reușind să o internalizeze: au angajat specialiști, au asimilat în structurile lor rezultate ale cunoașterii științifice, au comandat studii științifice. Există și în această relație un tip de autoritarism, un monopol în cunoașterea constructivă. Este vital, în momentul de față, să completeze internalizarea științei cu externalizarea analizei științifice a opțiunilor instituțiilor. Complementar cu asimilarea comunității științifice în structurile sale de autoritate, este nevoie de construirea unei relații de dialog
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Aceste două interpretări ale patriotismului pot fi găsite și în studiul din 2005, unde românii admit faptul că "au anumite trăsături negative, cum ar fi faptul că nu le prea pasă de alții, au o anumita tendința de agresivitate și autoritarism, preferă să-i urmeze pe alții decât să fie conducători, au reacții tensionate, se situează la limita dintre comportamentul cinstit și necinstit, sunt destul de dezorganizați, idealiști, superficiali și conservatori". Totuși, considerăm că aceasta pesimista imagine de sine poate fi diminuată
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
adorniană, comportamentul discriminatoriu față de alte etnii și grupuri sociale, în particular antisemitismul, este susținut de o ideologie complexă, nucleul dur al ei este afectiv-emoționalul dobândit în copilărie. M. Rokeach (1960) mută accentul pe aspectul cognitiv, susținând că orice formă de autoritarism (nu doar cel conservator de dreapta, asupra căruia s-a oprit Th. Adorno) se caracterizează printr-un stil de gândire schematic și rigid, opac la argumentele ce susțin idei contrare. Articulate într-o coerență insensibilă la schimbări, ideile, valorile și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
1,36% (față de 13% la recidiviști de 10 ori mai refractari imperativelor instituționale). Obediența ca virtute interpersonală principală explică de ce ritualurile de inițiere practicate nu își pierd din importanță, ele avînd rolul de a frînge orice spirit nonconformist Spiritul conducător, autoritarismul și puterea de a comanda și a influența se bucură de aprecierea celor mai multe persoane din închisori, care situează această valoare pe locul doi în ierarhia valorilor interpersonale. Deși mai mult de 25% din indivizii testați dezavuează autoritarismul ca mod de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
nonconformist Spiritul conducător, autoritarismul și puterea de a comanda și a influența se bucură de aprecierea celor mai multe persoane din închisori, care situează această valoare pe locul doi în ierarhia valorilor interpersonale. Deși mai mult de 25% din indivizii testați dezavuează autoritarismul ca mod de manifestare publică, se pare că, o dată ajunși în postura de a lua decizii privind soarta altora, nu se pot abține să nu îl practice. Tendințele autoritare cresc pe măsura înaintării în vîrstă și sînt ceva mai reduse
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]