841 matches
-
să dobândească măsura și politețea. Ca la Ibn Dawud și Ibn Hazm, iubirea apare în poezia trubadurilor fulgerător, prin ochii-săgeți, sau se iscă din auzite (amor de lonh; Ibn Hazm spune: „nici paradisul n-a fost descris altfel decât din auzite”; Guillaume IX, în cântul al IV-lea, își plânge iubirea pentru o doamnă niciodată văzută). Ea aduce suferință, oftat, nebunie (în tradiție platonică), e o boală de nelecuit; dar, spune Ibn Hazm, nici nu se dorește vindecarea. Cât despre iubirea
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
Multe dintre aparițiile editoriale pe care criticii și editurile mizează apar foarte târziu (de ce?, pentru ca lansările să se petreacă în timpul Târgului Gaudeamus, programat în această perioadă?...). De aceea, referirile la aceste volume se fac, regretabil, nu pe citite, ci pe auzite. Este cazul romanului Viețile paralele de Florina Ilis. Din patru nominalizări, numai un răspuns, al Luminiței Corneanu, reține romanul pe baza lecturii. Alte trei răspunsuri (cele formulate de Andreea Răsuceanu, Irina Petraș, Ciprian Măceșaru) menționează cartea ca „un cec în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4089_a_5414]
-
ei hotărâseră ca Marieta să meargă la Galați, să îngrijească de cuscră-sa, imobilizată la pat de ani buni, deoarece infirmiera îi anunțase că pleacă, având și ea o vârstă înaintată. Marietei, la început, nu-i venise să creadă cele auzite. După refuzul categoric, se dusese la ea în cameră. Nu apucase nici să se dumirească bine în privința sănătății mintale a fiică-sii, că aceasta intrase ca fulgerul și, fără nici o umbră de respect, îi spusese că erau doar două soluții
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
Piatră”. Sunetul lui melancolic se-aude, zic unii, pe absolut tot pământul, dar mai curând nu se-aude nicicând nicăieri (sau auzindu-l într-una, obișnuința ne face să nu-l auzim niciodată). Regăsim aici discursul despre inexistentul prezentat - „din auzite” - ca existent din „Palmierul Talipot”; acolo, văzul era pus sub semnul îndoielii și dovedit ca nedemn de încredere. Aici, Eul liric constată, preventiv, că nimeni din ascultătorii săi („voi, călătorilor”) nu a trecut prin acel ținut. Cât despre grandiosul dangăt
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
Simona Tache Ofertă primită de mine, deci nu vorbesc din auzite, din văzute sau din cărți... Ce vedeți șters cu linie groasă, roșie, erau numerele de telefon ale fetelor. LATER EDIT:
Sex cu factură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19253_a_20578]
-
spre pază diavolului. Odată cu împlinirea sorocului vraja să se rupă, iar urmașii, prin grija lor, să redea viață acestor locuri. Semnez, eu, Pătru Valdescu, principele Vâlcelelor” și peste semnătură este pus sigilul. Cei doi tineri se priviră stupefiați de cele auzite. Urmară câteva momente de tăcere profundă după care preotul grăi din nou: - Acest testament nu l-ați găsit în podul casei, într-o lădiță, ci undeva în zona despre care se vorbește. Adevărul trebuie să iasă la iveală ca să elucidăm
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
afle câte ceva din culisele lumii afacerilor. Dar uneori visurile trec pe lângă realitate, iar pentru materializarea lor îți trebuie oameni de încredere, mult efort și implicare. Popa Ștefan se sfătui în secret cu primărița. La început aceasta rămase surprinsă de cele auzite. Era o situația nemaiîntâlnită. Planul lor trebuia desfășurat în cel mai mare secret astfel încât să-l ajute pe Valdescu să-și reintre în drepturi. Cu relațiile fiecăruia, prin oameni sus-puși, dar și serioși, cu un avocat de notorietate, făcură demersurile
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
le mai rămăseseră pentru a fi împreună și a le întrerupe, fie și numai pentru a le prezenta condoleanțele. Și totuși, oamenii trăiesc mereu după reguli... Cineva începu să împartă lumânări aprinse și curând vocile celor trei preoți se făcură auzite cântând slujba. Zecile de brațe dimprejur, se ridicau și se coborau mecanic, făcând mimetic semnul crucii, de parcă ar fi fost conectați cu toții la niște sfori care îi manevrau simultan. Gândul o făcu să își stăpânească cu greu zâmbetul inoportun stârnit
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
Acasa > Poezie > Credinta > INTEROGAȚIE XVII Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cum, nu vedeți rugăciunile sfinților plutind pe aripi de tămâie? Cum, nu auziți rugăciunile sfinților cutremurând timpane de arhangheli și cer? Cum, nu recunoașteți rugăciunile sfinților în para focului ce mistuie zei și păcat? Nici eu. Haideți să-l întrebăm pe Prometeu! Sau poate mai bine pe Dumnezeu! Referință Bibliografică: Interogație XVII / Florin
INTEROGAŢIE XVII de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383865_a_385194]
-
Tudor Arghezi își interpretează poezia ,,Dar ochii tăi?’’ Spuneam cu ceva timp în urmă că după cinci ani, Cetatea lui Bucur s-a bucurat să-și aniverseze cea de a 50-a apariție. Ecourile acestui eveniment se mai pot face auzite și acum în numărul 51, prin prieteni statornici ai revistei (Victor Gh. Stan) sau cititorii ei permanenți care o îndrăgesc și o prețuiesc (Dr. Ștefan Lucian Mureșanu). Am afirmat mai sus că această revistă stă acum sub semnul optimismului și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92904_a_94196]
-
instalațiile de căldură , care erau puse în funcțiune în timpul iernii. Trebuie să amintim că gerurile durează acolo mai bine de jumătate de an, temperaturile coborând sub 45-50 de grade”. O ascult pe această femeie și mă cuprinde groaza de cele auzite: „Mă dobora foamea! Uneori luam pe ascuns o lingură-două de ciorbă de la vecini, care aveau și ei mai multe guri să hrănească. Mama, dacă afla, mă certa, ba chiar mă pedepsea. Dar ce era să fac, când nu mai puteam
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
mine se vine cu cravată cu picățele! Cu pi-că-țe-le, pricepi?... Aici Mircea Tandu s-a oprit și a dat cu obidă pe gât o dușcă din berea care începea să i se încălzească. Și? am întrebat eu stupefiat de cele auzite. Și... Cu picățele m-am dus. Asta a fost totul. Am învățat și eu cum e în capitalism. În cel autohton măcar. Tăcerea s-a așternut iarăși, de se auzeau bine vocile unor oameni care îndepărtau crengile purtate și învârtejite
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
se părea că se găsește pe buza unei cascade uriașe care se prăvălea spre măruntaiele pământului. Era copleșit de bubuitul propriului său trup. Apoi, dindărătul ușii Închise, desluși un ușor târșâit. Oameni care se Înghesuiau Încercând să nu se facă auziți, Înăbușind cu mâna sunetul glasurilor, ca să nu Îl deranjeze. Dar ora era târzie și afară Îl așteptau cardinalii care veneau să Îi anunțe că era timpul alegerilor. Oare unelteau ceva pe ascuns? De ce nu fusese convocat la conclav? Totuși, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Înșfaci chica Fortunei trecătoare. Se duse și trecu de pragul galeriei. De cum ajunse afară, Dante Îl văzu cum se Îndrepta spre Porta Carraia și o apucă, la rândul lui, pe același drum. Pășea Încet, tot gândindu-se la cele auzite. Să Înșface chica Fortunei... Nu reușise Încă, În prima jumătate a vieții sale. Și nici acum zeița cea legată la ochi nu părea să Îi acorde favorurile sale. Îl aștepta o cale a măreției, nu a fericirii. Iar la glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
domenii, de la beletristică la filozofie și la studii științifice, abordând teme extrem de diverse. Unele Îmi erau familiare, ca domeniu măcar, dacă nu ca problematică, după cum câțiva dintre autorii lor Îmi erau cunoscuți din lecturi sau, de ce să nu recunosc, din auzite. Erau și unii ale căror nume nu-mi spuneau nimic. Majoritatea o alcătuiau Însă personalități de pantheon, de top mondial, dacă preferi, marii clasici ai fiecărei ramuri și crenguțe ale spiritului uman, ca să comit eu o palidă metaforă arboricolă. Neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Odată am uitat o bancnotă în buzunarul unui jaique și când am vrut s-o scot, se făcuse ferfeniță. De data aceasta, cel derutat era italianul, ce dădu din cap ca și când ar fi făcut un efort imens ca să asimileze cele auzite. — Nu e vorba de spălat bani cu apă și săpun, îngăimă în cele din urmă. Este vorba de „albit“ sume mari de bani. — Cum ai spus? „Albit“? — Exact. — Și de ce vrea tatăl tău să albească banii? Fiecare bancnotă are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Sunt de acord! — Slavă Domnului! Te interesează să-l cunoști pe ziarist? — Mă poate ajuta cu ceva? — Nu știu, dar dacă vine un moment când ar trebui să intervină, e mai bine să vorbească în cunoștință de cauză decât din auzite. Rău nu poate să-ți facă. — De acord... Adu-l. Dar fără fotografii. — Pe dracu’, ce mai contează câteva fotografii, dacă nu ți se văd decât ochii și la fel de bine poți fi tu sau un scoțian cu turban? vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu cămilele? întrebă surprins Nené Dupré - și, în fața gestului mut de aprobare, întrebă: De ce? — Acum am nevoie de ele. — Pentru ce? Mă vor ajuta să lupt împotriva dușmanilor mei. — Trei cămile hămesite? se scandaliză celălalt, incapabil să dea crezare celor auzite. Când nu ai mai nimic, te mulțumești cu orice. Nu contează puterea armelor, ci felul cum știi să le folosești. — Cum dorești! spuse pilotul, derutat. Până la urmă, ar fi mai bine să nu mă abat prea mult din drum, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe fiecare în parte îi cunoșteam oarecum deja de mult. Pe unul l-am plimbat în scaunul lui cu rotile prin grădină, altul m-a vindecat odată când am căzut moartea cu ochii, pe al treilea îl știam doar din auzite, dar nici pe ceilalți nu-i cunoșteam mai bine. Iar Engelhard nu a avut niciodată secrete față de mine, așadar cum de am crezut eu că atunci când se întâlneau ei uneori era vorba de cine știe ce altceva decât de cazinorărie? Așadar, Engelhard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-l suporta nimeni. Preotul pentru că dădea bani la biserică, Amália pentru că știa totul despre alde ăștia, țăranii pentru că nu cumpăra slănina lor râncezită, partenerii lui de afaceri pentru că nu trăiau pe spinarea lui, apoi polițaiul pentru că afla întotdeauna doar din auzite când era prădat, fiind că nu-i scria niciodată reclamații ca lumea. În ziua aceea am văzut prima oară un om îndrăgostit. Iosif și Fratele său m-a luat de braț: — Hai să-i lăsăm pe bătrânii ăștia - mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe Boris acolo. Norocul ne surâde din nou, îi spusese el de cum dăduse cu ochii de omul său de încredere. Îi povesti apoi pe nerăsuflate cele aflate de el de la minerii din zonă. Boris nu se arătase impresionat de cele auzite, dar în entuziasmul ce-l cuprinsese pe șeful său, acesta nu-l băgă în seamă. Înțelegi? spuse Vlad, plimbându-se agitat prin birou. În sfârșit, ne putem ocupa de ceva serios. Din asta putem scoate o avere. Nu știu ce să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sau dat 4 fălci de pământ, iar celor care aveau 4 boi li s-au dat 6 fălci. Pe lângă toate acestea, li s-a mai dat și o bucată de teren mai ponoros pentru pășunatul animalelor. și după știu, din auzite, de la bătrânii satului, au fost împroprietăriți toți clăcașii majori și, în special, cei căsătoriți. Multe din cele scrise mai sus, le-au auzit din gura bunicului meu Neculai tefan Boca și a fratelui lui Vasile Ștefan Boca, ambii porecliți „Bahnă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
CÎnd sărmana se trezea după două zile, librarul Îi cumpăra trandafiri, bomboane, o rochie nouă și o ducea la cinematograf să vadă un film cu Cary Grant, care era pentru ea, după José Antonio, bărbatul cel mai frumos din istorie. — Auziți, și se zice de Cary Grant că e omul de pe stradă, murmura ea, Îmbuibîndu-se cu bomboane de ciocolată. Cum se poate așa ceva? — Gogomănii, declara Barceló. Bădăranii și tontălăii trăiesc Într-o stare de perenă invidie. — Ce frumos vorbește domnul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
inteligență. Spionaj de Înalt nivel, spuse Fermín Romero de Torres. Vă voi spune doar că eu eram omul lui Maciá la Havana. Am Încuviințat. Încă un nebun. Noaptea barceloneză Îi colecta cu toptanul. Și pe idioții ca mine, la fel. — Auziți, tăietura aia arată rău de tot. Ați fost altoit cum nu se poate mai bine, nu-i așa? Am dus degetele la gură. Încă sîngera. — Problemă de fuste? Întrebă el. Puteați să vă scutiți singur de așa ceva. Femeile din țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Fermín Romero de Torres Încuviință cu oarecare tristețe și mă ajută să mă ridic, gesticulînd ca și cum mi-ar fi scuturat praful de pe hainele ude. — Atunci, rămîne pe altă dată, spuse, resemnat. Pe mine mă pierde gura. Încep să vorbesc și... auziți, despre chestia cu sechestrul, rămîne Între dumneavoastră și mine, nu-i așa? — Nu vă faceți griji. SÎnt mormînt. Și mulțumesc pentru vin. M-am Îndepărtat spre Ramblas. M-am oprit În pragul pieței și mi-am Întors privirea spre apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]