267 matches
-
exclusiv în sfera unei cinematografii propagandistice - se pare că nu l-a deranjat prea mult. Ceea ce a scris post festum indică o conștiință acută, care, automat, circumscrie prin cinism întreaga sa prezență de pînă la răsturnarea dictatorului. Departe de convingerile avîntat comuniste pe care le proclama periodic, prozatorul a fost doar un mercenar mulțumit cu condiția de privilegiat, cu viața de huzur pe care o ducea, străin de autointerogațiile morale. Nu mai puțin, înțelegînd a folosi două cerneluri precum celebrul Procopius
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
formei", "apă paradisiacă" etc. E un etaj al contemplației, etajul de sus, de unde se vede infinitul. Situîndu-se la acest nivel, exegetul, își creează, spre a-l parafraza, un centru de comandă vizionară al întreprinderii d-sale, care ne amintește întrucîtva avîntatul eseu, plin de "drog creativ", al lui Pompiliu Constantinescu, închinat lui Tudor Arghezi. Al doilea registru al "celuilalt Pillat" e unul strict actual, optzecist, caracterizat de neastîmpărul ludic, de o deconvenționalizare a expresiei, alegru și "spiritual". Se simte contemporaneitatea cu
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
Moșandrei să simtă prezența zeilor în reveria copilului-poet. Atunci când știe să evite stilul luxuriant al cavalerului Marino sau nefireasca, artificioasa dicțiune dannunziană, autorul se impune prin darul de a vizualiza și a descrie grafic sau pictural, ritmând partituri de o avântată senzualitate verbală. Ca orice artist cu toate simțurile în alertă, nu pregetă să abordeze teme aparent banale (,Trup de Veneră", ,Râul", ,Casa din pădure", ,Grădini", ,Falene", ,Roza" ș.a.m.d.), pe care însă, supunându-le transfigurării și viziunii sale antropomorfice
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
nostru, după ce în prealabil a făcut „stagii” în orașul de pe Bega în vacanțe. Despre acea perioadă, Gheorghe Biea își amintește cu strângere de inimă. Îl vedea boxând pe Flavius la întâlnirile dintre cluburi și îl durea faptul că acesta ataca avântat, neglijând apărarea: „Dădea 100 de lovituri și primea 99. El este curajos, este bărbat și nu refuză lupta”. Câteodată era pus să boxeze cu adversari cu 2-3 ani mai mari, iar acest lucru dăunează unei pregătiri normale. Flavius a reușit
Agenda2005-49-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284463_a_285792]
-
fraieri, domnilor: nu e elicopterul SMURD-ului, ci duduitul economiei naționale... Hi-ho-ha! Așa vă trebuie dacă nu ascultați ce zice Domnul Prim-ministru!... Într-adevăr, ratasem jurnalele tv cu liniștitoarea declarație a domnului Tăriceanu... Însă, important era că auzeam huruitul avântat al economiei 1), nu ?. Care vuiet, într-un context un picuț mai larg, și mai plastic vorbind, semăna cu momentele apropierii conferinței de presă a răpiților din Irak. Câtă emoție! Iacă-tă-i: trei oameni tineri sub bombardamentul întrebărilor nu prea colegiale
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
ideal prea trandafiriu. Mai vorbiți-mi despre dumneavoastră. Vă socotiți un om realizat? Realizarea ține de-o mentalitate care se schimbă de la o etapă la alta a vieții. De la visurile feerice ale copilăriei, adevărate basme ale viitorului, și de la planurile avîntate ale adolescenței și ale primei tinereți pînă la activitatea efectivă a maturității, cu bătaie imediată, criteriile lor ajung să difere radical. Unele proiecte nerealizate se mistuie în nebuloasele sufletului fără efecte notabile, altele stăruie, revin la suprafață aidoma unor nostalgice
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Cernat, vestit meșter popular, ale cărui sculpturi în lemn (căuce, tipare de caș, linguri cu lanț, furci de tors cu aripi etc.) au fost medaliate la numeroase expoziții etnografice din țară și străinătate. Șoseaua asfaltată ne conduce, apoi, în urcuș avântat... Valea Sebeșului devine din ce în ce mai strâmtă, mai sălbatică, mai puțin populată. După ce traversăm pârâul Hurdubelului, ne iese în față barajul de la Oașa, înalt de 91 m, în spatele căruia s-a format în 1980 cel mai mare lac de acumulare din zonă
Agenda2004-38-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282903_a_284232]
-
cum îl cunoscusem" poate fi orice: poate fi într-o logică de suprafață a poveștii starea de normalitate a poetului, sănătatea pierdută, dar poate fi la fel de bine, și totul converge înspre o astfel de interpretare, cunoașterea convențională, portretul de tînăr avîntat și romantic din manualele de literatură română. în loc de asta, poetul, niciodată numit, apare altfel, dar poate la fel de memorabil: "Oamenii de pe bulevardul Carol se obișnuiseră să-l vadă trecând în paltonul său cel larg, cu galoșii enormi, cu o față senină
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
Omohom apărut anul trecut e pur și simplu memorabilă și de altfel întreg volumul se citește cu delicii. Lista ar putea continua, tentația de a-i răspunde lui Cristian Tudor Popescu are și ea vanitățile ei. O comparație poate la fel de avîntată, dar care sare în ochi și pe care n-am întîlnit-o ar fi aceea cu jurnalismul eminescian. Nu în conținut, firește, ci în tonalitate și metodă. Și în patetism. Un cadavru umplut cu ziare e volumul unui ziarist-scriitor spumos (cîteodată
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
de cînd e lumea, de trei femei, sub nume foarte diferite. Fețe ale liniștii sau, dimpotrivă, ale patimii. Grații, Graie, Hesperide, Erinii. Viața și moartea însele, între care crește, frămîntată, conștiința ireductibilei lor asemănări. Nu altcuiva decît preaomenescului acestei treimi, avîntat, cînd s-ar voi șovăielnic, îi scrie Bogza, în "epoca haotică și prerevoluționară a anilor 1930", un Cântec de revoltă de dragoste și moarte. Va apărea în '45, ilustrat de Marcela Cordescu, la Fundația Regele Mihai I. Un atentat, ca
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
frumos sub cerul poeziei, al detașării de sine, al existenței senine și generoase, dăruite celor din jur. Inspirat din folclorul african - punct de plecare, nimic mai mult, textul are arhitectura unui poem simfonic, cu o linie melodică uneori gravă, alteori avântat vizionară, mai adesea patetică și încercată de unele despletiri romantice ce probează inocența unei voci în căutarea identității, pe un foarte ambițios scenariu mitico-existențial. Atras de story, fascinat de mit, îndrăgostit peste poate de cuvinte, George Mocanu are gustul înălțimilor
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
de retina indiscretă.// Scăpat de privirea străină,/ începi să trăiești/ propria-ți singurătate - aluviune incertă/ pe care aluneci, aluneci..." (Posibila identitate). Scrisului monologal îi datorăm o percepție unitară a vieții și a morții, precum în aceste notații de un bacovianism avîntat: "Toamnă, toamnă...// Moartea mi se pare/ caldă și moale,/ aș putea s-o ating./ Fumul ridică străzile/ în ceruri,/ singurătatea mă pîndește/ cu ochi deformați.// Toamnă, toamnă..." (Mereu coborîtor). în aceeași notă autumnală, solitudinea apare ca o demiurgie demisă: "Despărțiți
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
cizelând sunetul cu un rafinat simț al valorilor. Cu aceeași magie sonoră a fost restituită și Sonata în mi minor op.38 de Brahms, cu întreg arsenalul ei de idei, modulări de nuanțe, cu vârtejuri când vijelioase, când calmante sau avântate, ori cu adieri mângâietoare. Armonizați în stil și rafinament instrumental, Dan Cavassi și Mihai Ungureanu au imprimat întregului program o pecete de distincție, de măiestrie neobișnuit de înaltă și de eleganță bogat răsplătitoare.
Magie sonor? by Vasile PRUTEANU () [Corola-journal/Journalistic/83121_a_84446]
-
canticorum. Pentru Sfântul Grigorie, a fi uman înseamnă a fi înrădăcinat în paradox. A fi uman este a fi finit și, în același timp, a participa la Transcendent. Aceasta pune bazele ființei umane ca un tip de paradox, „o stază avântată”, „o odihnă etern mișcătoare”<footnote A se vedea J. Warren Smith, Passion and Paradise: Human and Divine Emotion in the Thought of Gregory of Nyssa, New York: Herder & Herder, 2004, p. 214-216. footnote>. Sfântul Grigorie extrage implicațiile pentru suflet ale acestui
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
uzate sau la principii enorme precum „disidență” sau „rezistență prin cultură”. Însuși faptul că literatul român ocolea spoiala festivistă a întregii societăți e semn de independență certă: „Situându-se alături de mersul îndărătnic al oamenilor de rând (iar nu alături de mersul avântat al omului nou din prescrierile oficiale), scriitorii vorbesc în cărțile lor nu despre un trecut glorios, ci despre o memorie ultragiată, nu despre un prezent eroic, ci despre unul cenușiu, vinovat, neliniștitor. Vorbesc, de asemenea, despre eșec, ratare, inadaptare, injustiție
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
tonifiante” sau necredincioasa Thoma Ultima iubire a marelui filosof Emil Cioran avut cu 35 de ani mai puțin decât el, ajuns la vârsta senectuții. Locuia mai aproape de cer, într-o mansardă “a insomniilor” și iată ce îi scria cu tonul avântat al îngerului căzut”, celei numite straniu masculin: Thoma ( Friedgard) : “Sunteți centrul vieții mele, zeița unuia ce nu crede în nimic, cea mai mare fericire și cea mai mare nenorocire pe care mi-a fost dat să le întâlnesc”...( citat dintr-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
împărăția Dracului în miniatură sau modelă?" Cipariu nu este însă un denigrator al Blajului, ci un cronicar căruia nu-i plac jumătățile de măsură. De aceea, în altă epistolă, meritele culturale și naționale ale Blajului sunt înșirate într-o pledoarie avântată ce anunță forța persuasivă a oratorului: "Blajul are vinele sale; are și Sibiul, Bucureștii, Iașii, toți românii. Dar Blajul are și faptele sale la care se poate uita înapoi cu fală. Multe alte locuri din românime au și au avut
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
transplantînd în ambiția șsic! probabil ambianțaț clasei ceva din meleagurile depărtate unde el copilărise. Un caz rar printre noi, favorizat de o școală primară urmată complet în cetatea Luteției, vioi, clipind vertiginos pe ochii verzi spălăciți, sub turla unei frunți avîntate, nu ascundea, cred, un poet, ci o formație de intelectual în condiții excepționale" (Simion Stolnicu, Printre scriitori și artiști, Minerva, București, 1988, pp.30-31). Sentimentul de exil pe care-l va fi simțit la început devine, în aceste condiții, de-
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
încerc să dorm, văd coioți. Ei urlă jalnic, sau latră strident, și umplu insomniile mele de cântări sinistre. După douăzeci de ani Cei doi au luat trenul în Frankfurt. Câteva persoane își luau la revedere de pe platformă cu gesturi foarte avântate. Nicicând nu mai văzuse așa gesturi de despărțire. Trenul urma valea Rinului, iar cei doi zăriră numeroase castele foarte vechi pe vârfurile unor coline. Ea începu să vorbească fără să se oprească, iar el asculta, liniștit. Un bărbat foarte gentil
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
celelalte aventuri ale mele, fusesem mai sincer decât credeam, spusesem cine sunt și cum pot trăi. În ciuda aparențelor, eram deci mai demn în viața mea particulară, chiar ― și mai cu seamă ― atunci când mă purtam așa cum v-am spus, decât în avântatele mele tirade profesionale despre nevinovăție și dreptate. Cel puțin, văzându-mă cum mă port cu făpturile omenești, nu mă mai puteam înșela asupra adevăratei mele firi. Nici un om nu e ipocrit în plăcerile lui ― oare am citit asta undeva sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mari, roșcovani. Cât despre aripi, cu azurul lor, cu catifelarea dureroasă a purpurei lor, cu nuanțele, și aproape și gustul de cireașă putredă, de fistic fistichiu, de naramză, cu pipăitu-ntre degetele pleoapelor de covor persian, cu forma lor florală și avântată, cu cozile lor de rândunică, cu ochii lor de păun, de dihor, de viespe, de păcătoasă și de nevăstuică, aripile întreceau în ape și răsfrângeri până și crinii câmpului, care nici nu torc și nici nu țes, dar, de la Matei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
azur, și filamente negricioase mai conturau și-n alte zone organe și dezvoltări încă de neînțeles. Culori tulburi, amestecate cu o ceață alburie, se străvedeau prin coaja subțire. Pe când țitera, acum șuie ca o orgă de catedrală, cânta tot mai avântat, Vasile parcurse ultimele ocoluri ale spiralei, atât de strânse încît ultimul nu mai era decât o răsucire a trupului după stâlpul central de sidef, tranda-j firiu ca interiorul ghiocurilor. Atunci, întorcîndu-se brusc, a văzut-o deodată, în cavernd ei de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și vuind din sitele ei electrice, tăcea acum, întunecată ca un mare sloi negru. Deasupra, printre nori, amestecate cu ei, ieșiseră stelele, și deodată își aduseră cu toții aminte de vara trecută, de Mendebil, de parfumul aspru al ficțiunii... De gestul avântat cu care copilul arătase spre stele, nu cu degetul doar, nici numai cu mâna, ci cu tot trupul lui, de parcă întregul lui trup ar fi fost degetul lumii noastre, îndreptat către minunatele stele. Aproape că-l omorâseră cu pietre, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe ai cărei pereți atârnau gravuri cu Chûte, The Mountains și The Swiss Chalet, tata răsfoia la lumina lămpii cu petrol foile cu evidența clienților hotelului, privea înscrisurile de mână, care, cu cât erau mai venerabile, cu atât deveneau mai avântate, ne chema când dădea peste un nume familiar sau peste adresa vreunuia care venise aici din B. și poate chiar îi cunoștea pe oamenii aceia, sau cel puțin putea să-și dea cu părerea cu privire la o adresă -, dar îi pierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Ce dracu’ e aia conștiință? zise el și trecu de ușă. Afară din han, m-am grăbit să-l urmez În direcția unuia dintre adăposturile pentru bărci. Din ea ieși un bărbat, Încheindu-se la șlițul pantalonilor. Interpretând greșit mersul avântat al șefului său, rânji și Îl Întrebă: — Ai venit să i-o tragi și tu o dată, șefu’? Roșcovanul Își ridică mâna la nivelul bărbatului, Îl privi inexpresiv o clipă și apoi Îi trase un pumn În stomac: — Tacă-ți fleanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]