1,402 matches
-
șoselei. Spera să găsească cel puțin atîta spațiu cât să poată trece pe la una din margini, dar fu nevoit să renunțe imediat la ideea asta pentru că șanțurile de scurgere erau mult prea adînci și n-ar fi putut să se aventureze pe acolo nici dacă ar fi avut o mașină de teren. Îi mai rămînea doar varianta la care se gîndise prima dată. Trebuia să facă cumva și să urnească din loc IMS-ul, cu sau fără cheia de contact. Foarte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vorbe cu santinela care coboară din post și le permite imediat să intre descuindu-le și trăgînd puțin într-o parte poarta rulantă. Gîndește-te de două ori: stai în banca ta și-i aștepți cuminte să se întoarcă sau te aventurezi pe urmele lor? Dar dacă nu se întorc pe partea asta, nu riști oare să le pierzi de tot urma, chiar dacă știi sigur că la un moment dat tot vor fi nevoiți să se întoarcă la elicopter ca să și ridice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
silă că s-ar putea să am totuși niște probleme care să concureze cu ale lui. — Dracu’ s-o ia de treabă, Sascha. În sfârșit, Încep să mă prind și eu cum stau lucrurile; apoi te trezești tu să te aventurezi afară dintr-un șifonier și să dai peste o damă moartă. E cât se poate de neplăcut, dacă-mi permiți. De parcă n-aș avea destule probleme! Îmi spuse că piața a devenit din ce În ce mai dură În ultimul timp. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zărit fruntea plină de coșuri a unui adolescent. Mi-am amintit că băiatul care stătea cu pumnii Încleștați În poale ne făcuse să ne lansăm in tot felul de speculații. — Cu siguranță că acesta este urmașul acestui loc, m-am aventurat - și, văzând că Dora nu catadicsește să răspundă, am adăugat: Pare pus pe năzbâtii. Uită-te numai la coșurile alea, la spatele ăla, la pumnii ăia. E supărat pe toată lumea! Cu doi tați, am continuat, se prea poate să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-mi Împletesc părul În codițe mici și să-mi rujez gura, făcând-o să pară mai roșie și mai moale. Acum situația necesita o abordare mai discretă, mai rafinată. Pentru prima oară În viață, eram pe cale de a mă aventura afară singur. Când am vizitat pentru prima oară Fundația cu Dora, Karpse Întreba când ar fi fost cineva dispus să pășească pe urmele celuilalt sex. Ei bine, eu tocmai asta făceam; acest domn tocmai asta făcea. Dacă doream să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu i se potriveau. Îi amintea lui Myatt de o cameristă vârstnică, care poartă rochiile de care s-a lipsit stăpâna. Sub braț avea un maldăr de cusături și șopti un bun venit de acolo de unde era, fără a se aventura mai În față, pe podeaua scăldată de soare. — Spune, Emma, Întrebă domnul Stein, ai primit vreo veste de la soțul tău? — Nu. Încă nu. Nu, spuse ea și adăugă cu o tristețe senină: Nu te poți baza pe el când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se jucau degetele alea! Și cum se descoperea Carol pe sine; harta propriilor zone erogene era cartografiată milimetru cu milimetru. Ce ciudat că Dan, cu mâinile-i stângace, nu se obosise vreodată să descopere locul acesta și nici nu se aventurase cu degetele aici sau acolo. Într-o seară, Dan, Gary, Barry, Gerry, Derry și Dave 1 porniseră spre Ilford. Ținta era un club de noapte celebru pentru barul închis într-o „cușcă“. Acesta era cocoțat pe un piedestal de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pline de amărăciune. Acest sector al magazinului fără pată era principala preocupare a Celeilalte Carol, domeniul ei. Ted stătea la casa de marcat, iar Cealaltă Carol în spatele unei uși nevopsite, dar impecabile, de placaj. În momentele în care cineva se aventura în partea aceea a încăperii, Cealaltă Carol ieșea pe ușă, arătând exact ca un cățel de plastic de pe cutia pentru donații pe care Ted o ținea lângă casă, pentru mărunțișul care le prisosea clienților. Cealaltă Carol înfrunta orice bețiv, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe fețe li se va citi scârba pe măsură ce le voi povesti despre legătura mea cu profesorul. Vor da din cap, ascultând cum am fost sedus și aburit de profesor. — Acum să fim serioși, tinere. La ce te aștepți dacă te aventurezi singur în noapte, îmbrăcat așa și cu fața asta, comportându-te așa cum ai făcut tu? Nu vreau să te descurajez, există dovezi palpabile, dar cred că ar trebui să fii pregătit pentru ce vor spune oamenii. Fiindcă bănuiesc eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cam săturasem de cîtă cafteală Încasasem. Așa că, Într-o zi, m-am hotărît să-mi scutesc familia de damblaua mea și mi-am dus hîrtia masticată lîngă stivele de volume de afară. Era duminică dimineață prima dată cînd m-am aventurat afară din ascunzătoare. Prăvălia de deasupra era Închisă, și În piață nu se auzea aproape nici o mașină care să-și adauge armonia distantă simfoniei de sforăieli ale familiei mele adormite in corpore. Cu nasul În podea, am coborît pe culoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aceea, cocoțat pe treapta cea mai de jos a scării vieții, Încă eram copilul Sabatului, drăgălaș și lipsit de griji, care-și trăia fericit zilele În librărie. Sau, mai precis, nopțile și duminicile, dat fiind că nu Îndrăzneam să mă aventurez În subsolul imens, cu lumină pîlpîitoare, la orele cînd era lume În prăvălie. Din ascunzișul nostru din subsolul slab luminat, auzeam murmurul vocilor și scîrțîitul pașilor pe tavan. Le auzeam și tremuram. Uneori, pașii părăseau tavanul și coborau pe treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
după acel păr bogat și revărsat unduitor pe spate - să-mi Îngrop fața În el, să leșin de Încîntare. Eram destul de conștient de părerea pe care ar avea-o ceilalți reprezentanți ai prezumptivei mele specii, puținii care s-ar fi aventurat să intre, de aceste ființe cu piele de catifea. Acolo unde eu vedeam Îngeri, ei ar fi văzut doar niște animale hidoase pe două picioare, care abia se mișcă, trufașe și fără păr. Și, dacă n-ar fi rîs, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îngrijora. Cu drag, Ernie.” Sau poate că m-aș fi semnat „Ernie al tău”. Sub podea, am găsit canioanele prăfuite obișnuite dintre grinzi, Însă nici un semn, nici o amprentă dentară sau un tunel, care să indice faptul că strămoșii mei se aventuraseră vreodată pînă aici. Am urmat panta țevii de scurgere prin podea, spre locul În care era conectată de o țeavă mult mai mare ce venea de jos, printr-un puț Întunecos. Am Împins cîteva fărîmițe din tencuiala căzută peste margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să se vadă, sub tunica scurtă, fesele băiatului, Își urmară drumul. Rowe avea sentimentul că Într-un astfel de labirint te puteai pierde de-a binelea: doar recepționerul putea să cunoască poziția exactă a locatarilor, deși era Îndoielnic că se aventurase vreodată el Însuși În adîncul labirintului. Rowe se gîndi că Înapoia acestor pereți există oameni care deschid din cînd În cînd robinetele de apă și care spre seară ies după cumpărături (se hrăneau, probabil, cu conserve). Numerele camerelor se desfășurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din două lucruri. Ori fusese omorât de cineva, dintr-un motiv sau altul, posibil în timpul unui jaf, iar cadavrul îi fusese dus în altă parte, ori a fusese ucis de un animal sălbatic, probabil de un leu care s-a aventurat dinspre Kalahari. Ar fi fost destul de improbabil să găsești un leu atât de aproape de Molepolole, dar nu tocmai imposibil. Dar dacă se întâmplase asta, vânătorul ar fi descoperit niște indicii. Or el n-a găsit nimic. După o lună m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din Botswana, stătea la biroul ei și se uita afară pe ușa deschisă. Prefera să lase ușa deschisă când nu se întâmpla nimic deosebit în agenție (adică mai tot timpul), dar ușa deschisă avea și dezavantaje, deoarece găinile se mai aventurau uneori înăuntru, cu un mers țanțoș, de parcă s-ar fi crezut în poiata lor. Nu-i plăceau găinile astea, din mai multe motive foarte bine întemeiate. În primul rând, prezența găinilor într-o agenție de detectivi nu e o notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ce să priceapă? întrebă Mma Ramotswe. El stătea acum la fereastră și privea spre un grup de studenți de pe aleea din față. — Să priceapă că nu e nimic de aflat, răspunse el. Că băiatul e mort. Trebuie să se fi aventurat în plin deșert, prin Kalahari, și s-a pierdut. S-a dus la o plimbare și nu s-a mai întors niciodată. Nu-i imposibil, știți asta. Un arbust spinos seamănă mult cu altul, știți cum e, și pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mă mai văd cu fata. N-am făcut asta, însă. De ce-aș fi făcut-o? Ne întâlneam serile. Ea zicea că-i plac plimbările nocturne prin savană; lui nu-i plăceau, așa că rămânea acasă. O prevenise să nu se aventureze prea departe și să fie atentă la animalele sălbatice și la șerpi. Aveam cuibușorul nostru de nebunii unde mergeam să fim singuri, o colibă situată dincolo de terenul cultivat. O foloseam ca depozit de furtunuri, sfori, chestii de-astea. Era însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu-i detectiv. E o chestiune de... Cum să-i spună? Subtilitate? Intuiție? Așa că drumul la Bulawayo va fi făcut. Considera că e capabilă să aibă grijă de sine; majoritatea celor care dau de necaz îl caută cu lumânarea. Se aventurează în locuri unde nu au ce să caute; provoacă pe cine nu trebuie; nu reușesc să interpreteze semnalele sociale. Mma Ramotswe știa să se piardă în mulțime. Știa cum să procedeze cu un tânăr care are un simț exploziv al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
respingătoare, furibundă și Înfricoșătoare a acelui chip care speria copiii, le făcea pe femei să Întoarcă numaidecît capul, scîrbite, și Îi neliniștea pe bărbați, care nu erau În stare să-i susțină fățiș privirea. - Parc-ai fi o iguană, se aventurase un suedez să-i spună, la bordul celei de-a treia baleniere și, cu toate că Îl desfigurase pe loc, tăindu-i nasul, porecla rămăsese printre marinari și nu se mai găsise nici un vapor, port, bordel sau cîrciumă În care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acolo în rochia aia de zece kilograme, zâmbind cu toată fața și lăsând să cadă reziduuri animale în pâlnia de plexiglas de deasupra Fabricii de Snack Num Num. Năzdrăvănia aia scuipă afară tartine ca nebuna, și Evie trebuie să se aventureze prin public și să aducă oameni care să mănânce tartinele. Oamenii ar mânca orice doar ca să apară la televizor. Apoi, când nu se mai filmează, Manus zice: — Hai să mergem cu barca. Și eu fac: — Sigur. Era așa o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
care trebuia adăugat, neapărat, Sven Hedin. Adică nu adăugat, ci pus în fruntea listei, dacă era îngăduit să se întocmească o listă cu astfel de oameni. În secret prințul Șerban dorea să-i semene lui Hedin, de aceea se și aventurase în Africa, chiar în zona în care se desfășurase tragedia generalului Gordon, despre care Hedin scrisese atît de bine și de simțit. Dar cum să fii Hedin nu se putea, ori nu-i era dat să fie, atunci, în adîncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
derutat. Exigentul dascăl îl privi mustrător, surprins parcă de neștiința lui, și continuă reticent: Și cum îți explici faptul ca niște valuri care ne loveau de dimineață dinspre pupă acum ne lovesc dinspre babord? — S-o fi schimbat vântul, se aventură Tapú Tetuanúi cu sfiala, nemaiștiind ce să zică. Celălalt își ridică iarăși privirea către velele moleșite: — Care vânt? întreba. Lui Tapú Tetuanúi aproape că-i dăduseră lacrimile și trebui să-și muște buzele că membrii echipajului să nu-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
chiar dacă încercăm să ne oprim, nu reușeam. Trebuie să fi fost groaznic! Atât de groaznic... admise, ca daca Teatea Maó și-ar fi făcut apariția, ne-am fi bucurat să ne înghită. Zâmbi cu amărăciune. Dar nici macar rechinii nu se aventurează în apele acelea. Doar balenele și focile rezista la frig și în curând ne-am dat seama că până și Mahi-Mahi ne părăsiseră, așa că nu mai aveam nimic de mâncat. Toți cei prezenți încercară să-și imagineze cât de absurdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
strigând înnebunita: —Octar!!... O mulțime de rechini se aruncară imediat asupra ei. Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora, acela care ajunsese la capătul lumii, în locul în care apă se transformă în munți albi, acela care zărise Pământul Infinit și care se aventurase până în inima Infinitului Ocean al Infinitelor Insule, muri, în pace cu sine însuși și cu zeii lui, două zile mai tarziu. Nu dați vină pe Anuanúa, fură ultimele lui cuvinte. Ea n-a făcut altceva decât să asculte porunca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]