364 matches
-
nu dorești...!” Pentru soți, aceasta înseamnă și: „Să nu-ți faci iluzii asupra unui posibil partener, care aparent ți-ar satisface toate așteptările, ci mai degrabă redescoperă beneficiile partenerului tău!” „Să nu dorești...!” Înseamnă și: „Nu trebuie să acumulezi cu aviditate, ori să te agăți bolnăvicios de lucruri. Îngăduie să ți se facă daruri!”. Ce poate aduce o dorință năvalnică obținută prin violență? și ce anume se poate cumpăra încât să fie o posesie sigură - care din toate acestea pot împlini
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
cu adevărat nevoie, nimeni nu s-ar mai afla în nevoi. Ar fi o problemă de repartiție și de distribuire; ar fi o chestiune de altruism; ar însemna să ne punem întrebarea dacă se poate renunța la economia bazată pe aviditate și pe ostentație, care stimulează și aprinde întotdeauna, și numai, instinctele. Deschiderea la dimensiunea spirituală Cererea pâinii zilnice vrea să însemne: mulțumește-te cu pâinea de care ai nevoie pentru a te hrăni și, fă astfel, încât zilnic pe pământ
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
cam târzie, m-a sunat consăteanul meu N. Cornici, care mi-a spus că a fost plecat două săptămâni în Italia, unde are soția și feciorul mai mare, că totul e bine și că volumele mele sunt citite cu mare aviditate de grupul de români aflați în acea localitate. Înstrăinați, în căutarea mai binelui, simt mare lipsă de cărți românești. Mult m-am bucurat de cele afirmate, știind că am un număr de cititori, pentru că am mai dăruit din volumele mele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
murit în gulagul sovietic (pag. 328). Prin toate întâmplările și situațiile pe care ambele autoare (mamă și fiica) le înfățișează, prin descrierea unor situații ieșite din comun și trăite la limita supraviețuirii, se reușește captarea interesului cititorilor care parcurg cu aviditate fragmente semnificative ale acestor mărturii ale iadului comunist prin care martirii au trecut și unii din ei au supraviețuit miraculos pentru a reveni pe dulcile plaiuri natale. Se amintește că și alte naționalități din vastul imperiu sovietic au avut de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Grange-aux-DÎmes, noaptea de 23 iunie 1344!) fusese pus, un tezaur ca să-l descopere posteritatea, un tezaur „ascuns... pentru o sută douăzeci de ani“. Că acest tezaur nu era unul pecuniar era tot atât de clar. Nu numai că se polemiza cu naiva aviditate a alchimiștilor, dar se spunea deschis că ceea ce a fost promis era o mare schimbare istorică. Și dacă cineva tot n-ar fi Înțeles, manifestul următor repeta că nu trebuia ignorată o ofertă care privea miranda sextae aetatis (minunile Întâlnirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și propun să Încurajeze antisemitismul, atât pentru a-i ține sub control pe evreii săraci, cât și pentru a-i sensibiliza pe creștini la nenorocirile lor (costisitor, zicea Diotallevi, dar eficient). Afirmă cu candoare: „Avem o ambiție fără limite, o aviditate mistuitoare, o dorință nemiloasă de răzbunare și o ură nestinsă“ (dând dovadă de un masochism rafinat, deoarece reproduc cu plăcere clișeul evreului răutăcios care circula deja În tipăriturile antisemite și care va Împodobi copertele tuturor edițiilor cărții lor) și hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
febrilitate carnetul din 1968, era ultimul din teanc. Aparent, Loïc se oprise aici cu confidențele. Răsfoi iute paginile și simți o Împunsătură În inimă cînd constată că ultimele note datau din 19 mai! Ajunul furtunii, probabil ziua naufragiului. Citi cu aviditate scrisul stîngaci și se opri brusc la o frază. Astăzi am primit un colet de la tata, Gildas a păstrat timbrele din Terra-Nova. Am primit fiecare un briceag identic, dar cu inițialele noastre gravate... Cele cîteva cuvinte care urmau nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
personalul tău e format doar din avocați ? — Nu chiar, spune Trish degajată, luând o gură mare de șampanie. Dar mă-nțelegeți, atunci când ai o menajeră care a făcut Cambridge-ul, nu poți să cobori ștacheta. — Și de unde-i iei ? întreabă cu aviditate o femeie roșcată. Există o agenție care se ocupă cu asta ? — Se numește Oxbridge Housekeepers, spune Guy, punându-i o tartă în față. Foarte pretențioasă. Nu primește decât candidați care au fost șefi de promoție. — Dumnezeule mare ! Roșcata rămâne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din față a avionului și-mi arată un scaun imens, larg și confortabil. N-am călătorit În viața mea În asemenea condiții! Chiar nu-mi vine să că chiar mă lasă să stau aici. — E clasa Întîi ? șoptesc, privind cu aviditate luxul calm din jur. În dreapta mea, un tip În costum elegant bate de zor la un laptop, iar două femei În vîrstă, aflate În colț, tocmai Își pun căștile pe urechi. — Clasa business. Pe ruta asta nu există clasa Întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
plină figură. Banii erau așezați în teancuri legate cu hârtie albă și păreau foarte reali... Îl apucă sughițul. 4 Primul gând care îi trecu prin minte după ce reuși să scape de sughiț, cu ajutorul altor câteva guri de bere înghițite cu aviditate, fu ce-ar fi să număr banii ăștia picați din neant, măcar aș ști câți am inventat?! Un gând năstrușnic, insinuant, care îl făcu să zâmbească la fel de strâmb cum zâmbise întreaga dupăamiază. Al doilea gând infiltrat în mintea sa tulbure
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că mai bea, domnule reporter, din când în când, nu tot timpul, dar părea cetățean onorabil, scriitor, intelectual, primea ziarul dimineața, tundea iarba, scria, a bea câteva pahare nu este o infracțiune într-o comunitate normală...), televiziunile vor căuta cu aviditate prin arborele său genealogic pentru a descoperi vreo rudă îndepărtată cu antecedente penale (un criminal în serie ar fi un deliciu), Lucia îi va face vizite scurte în închisoare, apoi - plictisită până și de privirile admirative (libidinoase, să nu ne
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
magnetofoane mari, probabil de fabricație sovietică. Pe unele rămăseră fixate rolele din plastic, dar benzile fuseseră probabil scoase și distruse. Poftim, și astea sunt de vînzare dacă vreți. Guy avea întreaga față dilatată și înregistra toate aceste informații cu o aviditate aproape maladivă. mă rugă să-l întreb pe bătrînel dacă mai avea dosare „cu transcrieri”, era dispus să cumpere oricîte dosare cu „cu transcrieri”, la un preț bun. nu, din păcate bătrînelul nu putea să-i ofere transcrierile citețe. toate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
câteva uși, descoperind rafturi înțesate cu cărți. Erau acolo volume franțuzești, nemțești, chiar și englezești, multe tratând chestiuni serioase și de specialitate agronomică, medicină veterinară, economie politică. Erau și opere istorice și filologice și foarte multă literatură. Felix privi cu aviditate rafturile, lucru ce părea a încînta pe Pascalopol. Otilia pretinse cărți: - Mi-ai făgăduit că-mi dai câteva romane nemțești. - Te rog! se ruga după obiceiul său Pascalopol, cu mâinile împreunate la piept, și era gata sa-i scoată un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vreun punct al spațiului, negârbovit de amărăciuni. Când te găsești într-un loc, nu faci decât să te gândești la altul, încît nostalgia se conturează organic într-o funcție vegetativă. Dorința de altceva, din simbol spiritual, devine natură. Expresie a avidității de spațiu, nostalgia sfârșește prin a-l anula. Cine suferă numai de pasiunea Absolutului n-are nevoie de această lunecare orizontală pe întinderi. Existența staționară a călugărilor își are sursa în canalizarea verticală, spre cer, a acestor doruri vagi după
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care nu ia forme cetățenești nu este autentic, ci se hrănește din exaltarea unor șefi, având o durată efemeră și menținîndu-se doar la suprafață. Numai un popor care poartă în sânge ideea imperialistă poate accepta fără scârbă armata și războiul. Aviditatea de spațiu și setea de a imprima un stil de cultură altor forme de viață creează într-o națiune imperialistă un gust ofensiv, justificat atât prin cinism, cât și prin viziuni istorice. Atunci când ultimul burghez german, ghiftuit de bere și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și se distrug astăzi. Pe atunci, un dor intens după spațiul infinit a creat un gust arzător de aventură, încît fiece om era virtual sau real un conchistador. Toate cuceririle s-au făcut dintr-o nostalgie a spațiului, dintr-o aviditate a depărtărilor. Poate că numai imperialismul va reabilita secolul nostru... Succesiunea epocilor este sursa relativității și a infirmării ideii de progres. Prin ceea ce are viu, barocul neagă Renașterea, iar aceasta, la rândul ei, Evul Mediu. O epocă trăiește prin valorile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tentația imensității. Am cel mai mare dispreț pentru acei care nu-și pot regăsi instinctele în singurătate. Natura te înnebunește ca și oamenii; ea prin infinit, și ei prin platitudine. Lamentațiile maghiare își au sursa în această tristețe a instinctului. Aviditatea de spațiu se satisface în acele lungimi monotone, care trezesc automat reprezentarea unui infinit spațial. Tărăgăneala melodică este expresia cea mai adecvată a progresiunii nedeterminate în structura spațiului. Mă leagă de Ungaria inutilitatea ei, lipsa de seriozitate a soartei ei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și somnoroasă răsuna departe în aerul nopții. Niță făcu un semn și toți ne tupilarăm la pământ. El merse-ncet înspre câne și-aruncă de departe gloanțele de mămăligă, pe care cânele le prindea din aer și le înghițea cu aviditate. Dar în curând efectul lăptucei începu a influința și el se zvârcolea gemând încet în nisipul de pe marginea râului. Niță ne făcu semn și înaintarăm. Pântecele cânelui se înflase ca o tobă și el suferea cumplit. Unui fecior i se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-l închise iute c-o cheiță, de oțel... Apoi începu să se primble prin cămară... O oală de flori numai cu pământ era într-un colț... El turnă pământul afară... sub el erau monede de aur... C-un fel de aviditate el legă banii într-o treanță veche și-i puse în sân... Toate ce făcea i se păreau firești și totuși dacă s-ar fi întrebat de ce le face nu și-ar fi putut da socoteală... Avea instinctul neconștiu a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care-a-ncremenit în lemnul vieții? Asaltul e tinerețea, rămînerea-n drum? decepțiunea, recăderea animalului pățit - bătrânețea si moartea. Oamenii sunt probleme ce și le pune spiritul universului, viețile lor - încercări de deslegare. Chinul îndelungat, vecinica goană după ceva necunoscut nu samănă cu aviditatea de a afla răspunsul unei întrebări curioase? - Dar mie mi se pare că unde-i un problem e totodată și deslegarea lui. - Da. Kant. Cei mai mulți oameni însă rămân întrebări, uneori comice, alteori neroade, alteori pline de-nțeles, alteori deșerte. Când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ridica mulțimile, politica deci, este o religie repusă pe picioare. III Pentru psihologia mulțimilor se pune problema de-a afla ce-l leagă pe conducător de popor ca de propria-i umbră. În mod evident, puterea. Conducătorul o caută cu aviditatea cu care credinciosul dorește viața de după moarte. Poporul a cucerit-o și o deține. De fapt, lupta conducătorului pentru putere începe într-un spirit de loialitate. Vrea să elimine nedreptățile trecutului, caută mijloace de-a vindeca o economie șubredă și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Gaittany mai făcea asta din pură nevoie de a se afla în toate misterele, de a obliga pe toată lumea și fiindcă de fapt era în raporturi cu toți.) Dacă crezi, te pun în legătură. - Aș fi curios, spuse Gulimănescu cu aviditatea de a o luaînaintea lui Dan Bogdan. Gaittany ceru permisiunea să închidă telefonul, spre a se informa, apoi reveni după câteva momente. - Domnule, zise, am vorbit și sunt dispuși cu plăcere săintre în tratative. Dorești să comunici? - Cu cine? - Cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mutual și înmormîntare îi făcea cunoscut să ia parte la o adunare în calitate de membru în consiliul de administrație. Dacă Gulimănescu ar fi aflat că prin intervenții se pot obține locuri gratis la cimitir, ar fi intervenit, atât de mare era aviditatea lui de a nu pierde ceea ce se poate câștiga. Se știa vag că profesorul de drept avea la țară, în satul părinților, o avere pe care și-o sporea în taină, gospodăria de la țară și cea de la oraș fiind conjugate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un element foarte periculos, accesibil spiritelor indecise, așa de numeroase printre tinerii de origine rurală ca și el. Logica formală devine la Dan Bogdan un instrument de șicană și de eroziune a dinamicii. Convingerea mea este că e foarte laș. Aviditatea de bani e considerabilă de asemeni la Dan Bogdan, incapabil de abnegații, ca unul ce a îndurat mizeria. Familia sa este acum în situație economică onorabilă, prin provincie, cu gospodării solide. Dan Bogdan nutrește sentimentul unei mari responsabilități fată de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
artiștilor o însoțește pe cea a bunurilor. Ea capătă forme nume-roase și variate, pe care deja le-am menționat. • De ce și de cine se protejează? În principal de individ, conform unei viziuni pesimiste a "naturii umane", care se bazează pe aviditate, câștig, interes particular și egoism. Dar aceasta rămâne o perspectivă pe termen scurt. Statul își asumă aici rolul preponderent: știind, după ce le-a definit, care sunt obligațiile și misiunile legate de interesul colectiv, el își subliniază superioritatea asupra intereselor individuale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]