384 matches
-
multe dificultăți dacă mi-aș fi dorit să devin călugăr (ca în budismul theravăda), pentru atingerea concentrației prin intermediul excercițiului meditației. Doar acest lucru îmi permite să ies din ciclul renașterilor și să ajung în nirvana, în "extincție", unde se sfârșesc aviditatea, ura și iluzia, unde mă așteaptă nu nimicul, ci beatitudinea. De asemenea, m-aș fi simțit foarte puțin atras de monahismul budist în aceeași măsură ca și de cel creștin. Ambele presupun aceleași lucruri: izolarea de lume, respectul unor reguli
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un mesaj de bucurie conținut în vorbele, parabolele și faptele care ne vorbesc de o nouă libertate. Pentru mine, semnificația sa actuală este următoarea: în această epocă, marcată de febra burselor și a shareholder-value, să nu ne lăsăm dominați de aviditatea banilor și prestigiului; în această epocă, în care a renăscut politica imperialistă, să nu ne lăsăm impresionați de voința de putere; în această epocă, în care se asistă la îndepărtarea fără precedent a oricărui tabu și în care domină un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
precizate. În același timp este necesară schimbarea mentalității. În special principalii responsabili ai crizei economice mondiale bancherii, guvernatorii băncilor centrale, politicienii și jurnaliștii trebuie să recunoască faptul că, în spatele creșterii aprige a pieții financiare, inflația și golurile imobiliare erau forțele avidității incontrolabile și ale megalomaniei economice, iar ele trebuie înfrânate. Economia e obligată, din nou, să se supună politicii, și, ambele, eticii. Acest lucru înseamnă că banul nu trebuie să mai fie înțeles ca valoarea supremă. Că "proprietatea obligă" este deja
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai fericiți indivizii "sobri", cei care nu fac mereu comparații, dar care se mulțumesc cu ceea ce au ales și astfel pun în practică o sobrietate discretă. Acest lucru e valabil în lucrurile mari la fel ca în cele mici: în schimbul avidității nocive este nevoie de menținerea cumpătării. Cumpătarea propriilor aspirații este atitudinea fundamentală a libertății interioare: o modestie superioară și, în ultimă analiză, un calm fără griji, care nu conduce la anxietatea zilei de mâine, dar gândește în prezent. Pentru acești
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în afaceri, din cadrul instituțiilor private și publice, în care totul se plătește prin credit, a dus la prăbușirea sistemului bancar. În noiembrie 2008 am ținut o serie de conferințe în Statele Unite și am putut constata cum și acolo se deplâng aviditatea profitului în economie și megalomania în politică. În acest sens, mi-au fost confirmate convingerile de președintele Obama, care, în discursul instaurării din ianuarie 2009, a luat act de faptul că: "În cele din urmă este foarte limpede că ne
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care este necesar să fie stabilită cât mai curând, trebuie să fie susținută de un cadru normativ etic. Doar cu puține norme etice de bază, ce au luat formă din clipa în care omul a devenit om, se poate îmblânzi aviditatea fatală a omului și hybris-ul lui. În acest context mă încred în contribuția importantă a Bisericilor, religiilor și țărilor. Speranța în unitatea Bisericii Sunt și rămân un membru loial Bisericii mele. Cred în Dumnezeu și în Cristos, nu cred
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de multe ori: «Faceți-vă sfânt și veți sfinți toată Opera». În 1953, cu un an înaintea morții sale, în Rivista di vita spirituale (a carmeliților) se publica un articol. Sfințenia sacerdotală, pe care don Calabria a citit-o cu aviditate, a asimilat-o și a inserat-o în testamentul său spiritual. În el era scris: «Cel sfânt este o predică vie. Preotul dacă nu e înflăcărat de iubirea lui Dumnezeu, nu este decât un clopot sonor... Sfințenia, iată „magna charta
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
închiderea ei definitivă. Mulți religioși, care s-au format în timpul celor douăzeci de ani de noviciat la Roncà, păstrează o amintire nostalgică a acelui cuib cald și protejat, unde au fost acompaniați pentru a descoperi carisma Operei, hrănindu-se cu aviditate ca de la sânul unei mame. Abația din Maguzzano În cronologia Casei din Maguzzano citim că: «La 12 septembrie 1938, Divina Providență a dispus ca mânăstirea, cunoscută sub numele de „Abazia din Maguzzano“, să treacă la Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Dreptului canonic». FAC: Ajutorul Creștin Fratern Părintele Paolo Arnaboldi, salezian, fondatorul Mișcării, scrie: Dacă obârșia plantei sărmanului subsemnat este familia saleziană, o altoire misterioasă dar reală e cea a spiritului lui don Calabria». În 1947, părintele Arnaboldi a citit cu aviditate cartea lui don Calabria Apostolica vivendi forma. Apoi, în 1948, a meditat cealaltă carte, Amare. A simțit imediat că vibrează în sintonie cu acel program de viață evanghelică ce îi era propus. În rugăciune și în meditație, înflăcărat încă de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
are o excentricitate care amintește de Kate Hepburn în tinerețe ; poate fi mai lirică și totodată mai comică mai magică decît Winslet, dar nu e niciodată atît de prezentă ca ea. Winslet se azvîrle în emoțiile personajelor ei cu o aviditate de-a dreptul fizică încă și mai lipsită de reținere atunci cînd se întîmplă ca emoțiile respective să fie negative, urîte, înspăimîntătoare ; îndeosebi pe acelea le plesnește cu setea și totodată cu precizia unei tenismene care trimite o bombă. Majoritatea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care se traduce prin ceea ce noi am numit mișcare paradoxală. Într-adevăr, ca "agenți ai conflictului și instrumente ale integrării lui", aceștia vehiculează deseori realități noi și aparențe singulare legate de etosul național. În timp ce, pe de altă parte, au o aviditate considerabilă pentru conformitate și "normalitate", care îi împinge să caute referințe occidentale și, ca supremă împlinire a banalității valorizante, să își asigure o cât mai bună primire în cadrul unei internaționale de partide. Pentru acestea, "miza acestor deschideri constă în a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
unii exegeți au remarcat erudiția inserată în text și subtext. Îndrăznesc să cred că am o predispoziție creativ-euristică, de aflare a noutăților ideatice (nu de puține ori... antice). Astăzi e de neimaginat un scriitor adevărat care să nu "devoreze" cu aviditate tomurile de filozofie, aș vrea să zic, însă nu pot face asta, deoarece realitatea (scrisului, discursului) atestă contrariul: mulți condeieri nu frecventează biblioteca în compartimentele ei mai "dificile", care cer însușirea unor concepte, noțiuni și limbaje adecvate. Dar, din alt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
studiez câteva dintre cele care par mai relevante. Eliade este numele cel mai rezonant care a studiat șamanismul din punct de vedere academic și a analizat fenomenul șamanic de la origini până în prezent, împărțit chiar pe regiuni geografice. Citesc cartea cu aviditate și, deși este fascinant să aflu despre atâtea obiceiuri în diferite colțuri ale lumii, rămân întrebându-mă câte experiențe șamanice personale va fi avut Eliade de-a lungul vieții? Și, încercând să acopere în prezentare fiecare colțișor al lumii, cât
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
bizare și viziuni absurde, prin duritatea limbajului și exacerbarea divagațiilor sentimentale. Experimentele începutului sunt sesizabile și în întâiul său roman, Viața cu haz și fără a numitului Stan. Prin destinul personajului titular prozatorul intenționa să ilustreze, pe de o parte, aviditatea lumii contemporane, goana după înavuțire și poziții înalte, iar pe de altă parte, eșecul lamentabil al anonimilor ce nu își pot depăși condiția umilă. Stan, modest slujbaș, trăiește drama dedublării: aspiră să urce pe scara socială și politică, dar eforturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
să decriptez chipuri, să ghicesc identități, desprinzându-le din masa omogenă a convivilor. Primele clipe de derută, când nu cunoști pe nimeni și te învălui instinctiv într-un cordon de protecție, pentru că la rândul tău ești privit, iscodit, analizat cu aviditate. Nelly Möller este prima persoană cunoscută care mă ajută să mă regăsesc. O fată prietenoasă, ochelaristă, tunsă scurt, nemțește. Fac cunoștință cu alte două persoane din echipa organizatorilor germani: Cristiane Lange și Bernd Gutberlet. Apele încep să se limpezească. Nelly
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
răzbună în mine o anume structură clasicistă, pe care mi-am refulat-o cu obstinație. Mult mai mult m-a impresionat magazinul cu albume de artă contemporană de la parterul muzeului - o adevărată abundență de nume, stiluri și orientări, ce stârnește aviditatea cunoscătorilor și scutură multe pungi, în pofida prețurilor piperate... Lecturile poetice de la Palatul Fernan Nuñez se desfășoară într-un ritm alert, la masa poeților se succed aproape toate grupurile Trenului Literar: autorii citesc în limba lor maternă, cu sau fără comentarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
oscilează între adevărul istoric și scenariul fabulos. Cel mai cunoscut în epocă a fost un alt roman al lui, Misterele Bucureștilor (I-III, 1862-1864). Semnificativ este că, până la 1860, poligraful a dat versiuni românești după romanele unor scriitori citiți cu aviditate la mijlocul secolului al XIX-lea (George Sand, E. Sue, Al. Dumas-fiul, Walter Scott). Romanul Misterele Bucureștilor seamănă însă în mod izbitor cu Misterele Londrei de Paul Féval, însușindu-și până în amănunt intriga, personajele, atmosfera, toate specifice, de altfel, romanului-foileton occidental
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
la olimpiadă. Primise mai târziu o diplomă pentru acea compunere. O diplomă de mult uitată. Dar ce mult o emoționase pe atunci foaia aia de hârtie colorată! Stăteam în bancă privind la ploaie și scriam, își continuă ea gândul cu aviditate. Ce scriam? Nu mai știu. Probabil despre o lume care nu există, așa cum visează adolescenții. La ce mi a folosit? La ce bun să visezi cu ochii deschiși? La ce bun să-ți inventezi o lume nicicând existentă? Emoții iscate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și somnoroasă răsuna departe în aerul nopții. Niță făcu un semn și toți ne tupilarăm la pământ. El merse-ncet înspre câne și-aruncă de departe gloanțele de mămăligă, pe care cânele le prindea din aer și le înghițea cu aviditate. Dar în curând efectul lăptucei începu a influința și el se zvârcolea gemând încet în nisipul de pe marginea râului. Niță ne făcu semn și înaintarăm. Pântecele cânelui se înflase ca o tobă și el suferea cumplit. Unui fecior i se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-l închise iute c-o cheiță, de oțel... Apoi începu să se primble prin cămară... O oală de flori numai cu pământ era într-un colț... El turnă pământul afară... sub el erau monede de aur... C-un fel de aviditate el legă banii într-o treanță veche și-i puse în sân... Toate ce făcea i se păreau firești și totuși dacă s-ar fi întrebat de ce le face nu și-ar fi putut da socoteală... Avea instinctul neconștiu a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care-a-ncremenit în lemnul vieții? Asaltul e tinerețea, rămînerea-n drum? decepțiunea, recăderea animalului pățit - bătrânețea si moartea. Oamenii sunt probleme ce și le pune spiritul universului, viețile lor - încercări de deslegare. Chinul îndelungat, vecinica goană după ceva necunoscut nu samănă cu aviditatea de a afla răspunsul unei întrebări curioase? - Dar mie mi se pare că unde-i un problem e totodată și deslegarea lui. - Da. Kant. Cei mai mulți oameni însă rămân întrebări, uneori comice, alteori neroade, alteori pline de-nțeles, alteori deșerte. Când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și de gândul că cineva i-ar putea urmări, furându-le clipa de singurătate. S-au oprit în mijlocul camerei și atunci când hainele au coborât să se odihnească pe covor, la lumina palidă a becurilor de afară, și-au analizat cu aviditate trupurile. Formele Luanei se armonizau în unduiri aproape perfecte, așa cum Ștefan nu prea mai văzuse, deși cunoscuse ceva femei până atunci. Știuse că arată așa. O citise, prin haine, de la prima întâlnire. Trebuia să aibă grijă dacă se încurca, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că le este cumplit de dor și tot ce-și doresc e să plece, împreună, acasă. Bărbatul o invită la o pizza. Ca altă dată, zâmbi Luana. Ca altă dată, răspunse Ștefan. În timp ce așteptau să fie serviți, se priveau cu aviditate, lăsându-și ochii să se îmbete cu armonia trupului după care tânjeau de prea multă vreme. Luana coborî pleoapele, de teamă ca imaginea lui să nu-i ardă sufletul și să-l lase pustiit pentru vecie. Întrebă: Ce-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Mai ții minte, Luana? Ai afișat o adâncă uimire, făcându-mă să mă simt rușinat de calitățile trupului meu. Deși fusesem obsedat de gândul să nu-ți fac rău, m-ai surprins încă o dată cu dorința ta de-a cunoaște, cu aviditatea de-a iubi, de-a trăi, cu puterea de-a primi totul fără teamă. Ai dat momentului naturalețea cu care fusese creat și lăsat moștenire omenirii, ai fost amanta perfectă și iubita devotată lipsită de orice inhibare, oferindu-mi ardoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vin! În biserică, între zidurile mănăstirii, dincolo, spațiul deschis al dealurilor înverzite blând, vrei să parcurgem întâi pictura exterioară, călugărița care ne-a însoțit se-ntoarce tăcută la treburile sale, Arborele lui Ieseu pe fațada de sus, îi urmărești cu aviditate încrengăturile de culoare și te pierd iară, și buzele tale, pe tine te pierd cu totul când te-nlănțuie pictura, neostoită iubire, Imnul acatist, Maica Domnului adorată, cu brațele desprinse, pruncul Iisus stă totuși firesc la pieptul ei, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]