301 matches
-
sistemele gnostice pseudoepigrafice și anonime și, după unii, poate chiar mai vechi decît subtilele elaborări ale lui Ptolemeu, Heracleon și Theodot (deși lucrul nu e deloc sigur), nu-și cruță Demiurgul după exemplul sethienilor, ci Îl definesc fără ocolișuri drept „avorton” (ektroma) al Sophiei 14, „stupid și nebun”15. Cu toate acestea, el nu este Vrăjmașul, Diavolul, ca la Carpocrate 16, și nici Tatăl Diavolului, ca la arhonticii lui Epifaniu 17. Numele creatorului lumii este, În cele mai multe dintre cazuri, Ialdabaot. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
s-ar putea numi „exegeză Întoarsă”, ori „inversă”, a Vechiului Testament: „prin aceasta el indică deja Îngerilor inferiori că există și alt dumnezeu; căci, dacă n-ar mai exista nici unul, pe cine ar putea el fi gelos?”33. În HA34, avortonul pocit al Sophiei devine trufaș de cum deschide ochii și se laudă: „Eu sînt Dumnezeu și nu există nimeni În afară de mine!” „Atunci răsună de sus o voce, a autorității supreme, rostind: «Te Înșeli, Samael!» - adică, «Dumnezeu al Orbilor». Iar el zice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ceartă permanent Între ei este din cauză că fiecăruia i-a rămas o vagă amintire a originii sale Îndepărtate și nobile și, prin urmare, fiecare din ei este convins de superioritatea lui asupra celorlalți 38. În AJ, Sophia, cuprinsă de rușine din pricina avortonului ei Ialdabaot, vrea să-l ascundă de ochii Nemuritorilor și instalează pentru el un tron - tronul lui Yahweh - În mijlocul unui nor luminos, care este „palatul gloriei lui Yahweh”. Însă Ialdabaot nu rămîne acolo și Își făurește singur „un eon Încins
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
psihic și oamenilor psihici, și Îl laudă pentru că a știut să primească mesajul adus de MÎntuitor și i s-a conformat 171. Valentinienii despre care relatează Ipolit 172 arată mai puțină grijă față de demnitatea Demiurgului și Îl definesc drept un „avorton” (ektroma) al Sophiei 173, „stupid și nebun”174, situîndu-l Însă pe acest intermediar de foc (asemenea „focului demiurgic” al stoicilor 175) Între Pleroma spirituală și Vrăjmașul Beelzebul 176. El este convertit de către Sophia și astfel se pune capăt ignoranței sale177
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se spune, originea a toată carnea care se mișcă pe pămînt, În apă și În aer” (hinc est dicunt originem carnium omnium, quae moventur in terra, in aqua, in aere)68. Întrucît au gustat din Păcatul luxurii conținute În arbori, avortonii se preschimbă În monștri Asreshtars, o clasă de demoni feminini neidentificați 69. În această secvență apare Regele Întunericului și atrage toată fauna infernală Într-un complot al cărui țel este crearea omului, purcezîndu-se la aceasta În urma unei gigantice orgii și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
-l îmbrobodi prin varii stratageme, inclusiv sexuale, se irosește în zadar. Suspiciunea, calculul, mediocritatea blindată, funesta frigiditate a "partenerului" se dovedesc a fi tot atâtea ziduri inexpugnabile. Miranda, în cele două luni de claustrare supravegheată, se confruntă cu psihopatologia unui avorton, neîncetând să-l numească ucigaș al vieții și frumuseții. Colecționarul este un criminal din orgoliu, un orgoliu al imaturului sado-maso ce nu pregetă să condamne la moarte l'autre (în sensul dat de Lacan), ființa diferită și inaccesibilă lui prin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un cuvânt, a universurilor reziduale, tentația suicidului nu atât eliberator, cât demonstrativ ș.a.m.d. Iată, spre exemplificare, doar câteva dintre notațiile incriminante, prin a căror acumulare cinică se dă un relief colțuros dezastruoasei stări românești de fapt: "generații de avortoni/ nu, păsărilor acestora/ nu li s-au retezat picioarele ci aripile// dar tot păsări ale singurătății se numesc// deși umplu străzile piețele cinematografele/ zgârie-norii// (...)// poate dacă am fi despicați/ s-ar găsi tezaure coclite/ aruncă țăranul grâul și ard/ flăcări
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Mai vrem! Privesc temător în jurul meu și mă întreb cum ar scrie clujenii mei de proximitate de la înălțimea maturității pe care a dobândit-o Elvira Sorohan. Mulți n-o mai fac demult, din convingerea că literatura mai nouă e un avorton calitativ al celei vechi, validate de istoria literară, adică sigure. Alții se retrag în clasici, cu instrumente metodologice anacronice pentru timpurile pe care le trăim. Apoi, prorocesc despre cumpătare, cu condiția să fie defavorabilă generațiilor mai noi. Nu trebuie totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mare problemă a lumii contemporane, nu spunerea acestui adevăr constituie salvarea. Strigătul acesta este cu atăt mai puțin auzit cu căt este mai adevărat. Momentul critic pe care îl traversează istoria nu poate fi depășit prin atenționarea unor “suflete de avortoni”, cum le-ar numi Nietzsche și asta pentru că Dumnezeu nu mai este implicat în modelarea vieții omului european, nu El este acela care dă sensul existenței acestui om al lumii sale sau al istoriei sale. Locul ce revenea lui Dumnezeu
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
fund, doar pentru fete. în aceasta din urmă n-aș fi intrat în ruptul capului, așa cum nu ți-ar trece prin cap să intri într-un WC pentru femei. Aruncam doar priviri timide, destul ca să văd păpușile, hidoase ca niște avortoni, îngrămădite, strâmbe, căzute unele-n brațele altora, pe rafturile vopsite de asemenea în stacojiu. Noi ne îndreptam spre tejgheaua de pe o latură a primei odăi, dincolo de care, pe rafturi, erau tot felul de obiecte jalnice (dar extrem de atrăgătoare pentru mine
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
interogații de mare forță persuasivă, dar și de unele accente arhaice ale exprimării) ne apare ca avatar al publiciștilor pre și postpașoptiști: "Dusu-s-a vreodată Sinodul la poporul din care a ieșit, cocoșat și moale de picioare, ca un avorton? Simțit-a el vreodată nevoia să se împărtășească la un loc cu el din sfânta pâine a nădejdii sociale? A protestat vreodată Sinodul de o singură nedreptate din miile ce se fac zilnic în țara unde se ospătează? [...] Noi așteptăm
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de uraganul bombelor aruncate din înalt, ca să rămână mărturiile de asasinat ale omului în patru labe. Omul vertical se va naște după mine și va trăi mii de ani, chiar dacă va fi ucis de pietrele nebunilor. - Cer cuvântul! interveni atunci avortonul de pe tribuna improvizată din piatra ce se formase în bășica fierii mele și fără să mai aștepte aprobarea, propuse un congres al scheletelor și o moțiune în versuri. Regele meu va surâde îngăduitor, dacă va afla scurta interpretare a caraghiosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se întoarcă împotriva mea și să-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit de lenevie fără leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul în coșul pieptului meu. - Pălmuit de sănătatea judecății tale, spusei mai departe, plimbându-mă între ușă și cuptor, începui să mânuiesc rindeaua, sângerându-mă și am bătut cuie cu ciocanul, zdrelindu-mi vârfurile degetelor. Făcui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Jaramí cu ciclopica statuie dăltuită de Fioravanti În onoarea drapelului național mi-a dovedit că el era una din solidele valori ale tinerei noastre literaturi. Nu era tontul insuportabil care profită de primul tête-à-tête pentru a-ți băga pe gât avortonii iscați din pana sa: era un savant, un Înțelept, care nu pierdea ocazia de a tăcea În fața maeștrilor. L-am delectat apoi cu prima dintre odele pe care le-am dedicat lui José Martí; cu puțin Înaintea celei de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
paiu-n curb.” (Ce caută litera b În coada ultimului cuvînt nu știu, deși, trebuie să recunosc, un fluture cu paiu-n cur n-am mai văzut de mult.) „Moluscă, căpușă, marțafoi, gînganie letală, dulău de flegmă care vinde prosoape la sîrbi, avorton cu colivă, omidă păroasă și păduchioasă” (revine omida). Toate aceste animale domestice sînt de fapt porcul. Și, În Universul Bucureștilor, depistez un titlu pastoral piscicol: „Războiul pentru rîme”. Articolul, excelent scris, zugrăvește un fel de război fratricid, Între pescari, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spuse de Alex În urmă cu câteva luni mi‑au revenit În minte: Lily bea, Într‑adevăr, mai mult decât de obicei - totul dovedea asta. Lipsea În mod regulat de la cursuri, fusese arestată, iar acum adusese acasă cel mai Înspăimântător avorton pe care Îl văzusem În viața mea. Și mi‑am amintit și mesajul pe care unul dintre profesorii ei Îl lăsase pe robotul nostru imediat după examenele finale, În care care zicea că lucrarea de sfârșit de an a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-și mai ridice cupele. Părea oricum prea târziu. Trebuia să faci detectivistică printre blocuri ca să dai de biserici și case. Împreună cu Maria, umblam răbdători prin șantiere, treceam de cuvele înghesuite în care, în miros de prăjeală și rufe ude, cocleau avortonii socialismului, ocoleam mormanele de PFL, ferindu-ne de pensionari, muncitori în izmene și femeile lor care arătau ca Marian Nistor, și-ajungeam la capătul betonului; ne scuturam noroiul de pe cizme și-o porneam pe străduțe. Era ca și cum ai fi sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
geniul național“; Sadoveanu, „povestitorul de basm“ și „Ceahlăul prozei românești“ (cine-o fi fost „Făgărașul prozei“, în cazul ăsta?), iar Labiș, „al doilea Eminescu“ (poate chiar al treilea, dacă-l puneai și pe Arghezi). Repovestite, ultimele două secole abundau în avortoni metaforici, rebuturi oratorice alcătuite din salivă și pagini de istorie cleioase și nemestecate: „titani“, „regi“ (ai poeziei sau prozei), „cântăreți“ (ai naturii, patriei sau dragostei, după caz și chef), „corifei“, „maeștri“, „fruntași“ (aici intrau toți pașoptiștii, avansați, ca-n armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
temerarul căpitan al lui Jules Verne), pentru a mă întoarce la același tipar mărunt, fix și repetat la infinit, ca fractalii ăia complicați cu care îi înnebuneam pe studenți la cursuri: când nepot de unchi, când nepot de bunic, când avorton fără părinți sau cu prea mulți deodată, strângând într-o singură fantă cerebrală toată seva genealogică a familiei. Dacă mai puneai și Securitatea la mijloc, care într-o parte îl numea pe bunică-meu bunic, iar în cealaltă unchi, începeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
traiectoria invizibilă dintre obrajii mei și umărul lui. Ar fi trebuit să prind aici semnul destinului batjocoritor. Între falangele piticotului descheiat la șliț și mutra mea stâlcită, pe cerul spoit cu bere și-urină, rula-n premieră filmul Anului Nou. Avortonul care mă pocnise-mi arăta viitorul mai clar decât cel mai iscusit dintre astrologii posturilor TV: în rânjetul lui se scăldau toate neîmplinirile unei vieți de ratat. Bulevardul 1 Mai devenise un imens ring de box unde se-nfruntau mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și sunt silit să știu că până și această musculiță, care bâzâie acum înaintea mea într-o rază de soare, chiar și ea participă la acest ospăț, la acest cor, își știe locul, și-l iubește, iar eu sunt singurul avorton, care până acum, numai din lipsă de curaj, nu a vrut să înțeleagă situația! O, știu doar cât de mult ar fi dorit prințul și toți ceilalți să mă împingă până acolo, încât până și eu, în locul acestor discursuri «perfide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frunze; brusc, păsărica zbură din copac și, cine știe de ce, în clipa aceea el își aminti de „musca“ din „raza fierbinte de soare“, despre care scria Ippolit că “își știe dorul, participă la corul general și numai el e un avorton“. Această frază îl uimise atunci, lucru pe care și-l aminti acum. O amintire demult uitată se zvârcoli în el și deodată totul se limpezi. Se întâmplase în Elveția, în primul lui an de tratament, chiar în primele luni. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de cele mai multe ori, de o forță străină, ostilă, antinațională. Din nefericire, arheitatea noastră nu prea cunoaște în ultimele secole tihna lucrării firești în actualitatea lumii. Scoasă din ascundere, ea devine imediat, mereu, ca într-o repetiție a unui blestem, ținta avortonului ideologic și este supusă diverselor atacuri și refracții anamorfotice. Orice spor de adevăr este însoțit, fatal, de tam-tamul diversiuniilor, a "basnelor de ocară", vorba cronicarului; varii succedanee entropice încearcă a se infiltra în miezul său și a-l bulversa cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o alianță, tot de dreapta, cu Miluț, șef de partiduleț, născut din țâfnă, ambiții și răzbunare. Cât de orbiți sunt liberalii dacă n-au văzut până acum că PNȚ-ul cu credința-n coadă (CD), a fost și este un avorton, care nu merită nici să spele picioarele națiunii? Să nu știe liberalii cu Tăriceanu cu tot că liberalii lui Brăteanu au fost la cuțite cu țărăniștii (între 1926-1930) tocmai în legătură cu monarhia, cu revenirea lui Carol al II-lea la tron
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
care au făcut parte, care se identifică cu nepoții, săracii de ei, tocmai ei să rămână fără un ban de cheltuială în folosul patriei! Și mai spuneți că înjurăturile au apărut așa, dintr-o înclinație spre prăpastie a românilor! Acești avortoni ai libertății de a ne minți și jefui, aveau prin anii ΄90 și după, niște ifose purtate pe la singurul ecran de atunci, de-ai fi crezut că lumea se învârte după cum vor ei, biete rotițe ale unui aparat de propagandă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]