679 matches
-
și de a folosi utilaje 11 4. 8 Reacții adverse În cadrul câtorva studii clinice , s- a administrat Quintanrix la aproximativ 1340 sugari sănătoși de la vârsta de 6 săptămâni , în momentul începerii ciclului de vaccinare primară . iza la locul injectării , febra ( axilar ≥ 37, 5°C ; rectal ≥ 38°C ) și iritabilitate , care au fost asociate cu aproximativ 50 % din dozele administrate . tor Reacțiile adverse sunt enumerate mai jos . Frecvențele de apariție sunt raportate după cum urmează : au Foarte frecvente : Frecvente : ( > 1/ 10 ) ( >
Ro_852 () [Corola-website/Science/291611_a_292940]
-
șocului ( episod de hipotonie - hiporesponsivitate ) , convulsii Tulburări respiratorii , toracice și mediastinale : rare : bronșita , tuse nu Tulburări gastro- intestinale : foarte frecvente : inapetentă rare : vărsături l na Tulburări generale și la nivelul locului de administrare : foarte frecvente : durere , eritem și tumefacție , febra ( axilar ≥ 37, 5°C ; rectal ≥ 38°C ) frecvente : indurație , febra ( axilar > 39°C ; rectal > 39, 5°C ) ici S- a administrat Quintanrix , ca rapel , la 435 copii în al doilea an de viață . După cum s- a observat în d
Ro_852 () [Corola-website/Science/291611_a_292940]
-
mediastinale : rare : bronșita , tuse nu Tulburări gastro- intestinale : foarte frecvente : inapetentă rare : vărsături l na Tulburări generale și la nivelul locului de administrare : foarte frecvente : durere , eritem și tumefacție , febra ( axilar ≥ 37, 5°C ; rectal ≥ 38°C ) frecvente : indurație , febra ( axilar > 39°C ; rectal > 39, 5°C ) ici S- a administrat Quintanrix , ca rapel , la 435 copii în al doilea an de viață . După cum s- a observat în d cazul utilizării altor vaccinuri , doză de rapel poate fi asociată
Ro_852 () [Corola-website/Science/291611_a_292940]
-
efectelor adverse minore cum ar fi febră și reacțiile locale . me Reacțiile adverse raportate după vaccinarea rapel sunt enumerate mai jos . Tulburări psihice : foarte frecvente : iritabilitate ul foarte frecvente : somnolenta foarte frecvente : inapetentă foarte frecvente : durere , eritem și tumefacție , febra ( axilar ≥ 37, 5°C ; rectal ≥ 38°C ) frecvente : febră ( axilar > 39°C ; rectal > 39, 5°C ) mai puțin frecvente : indurație 12 Reacțiile alergice , inclusiv reacțiile anafilactoide și urticaria , au fost raportate foarte rar după administrarea vaccinurilor care conțin componentă
Ro_852 () [Corola-website/Science/291611_a_292940]
-
locale . me Reacțiile adverse raportate după vaccinarea rapel sunt enumerate mai jos . Tulburări psihice : foarte frecvente : iritabilitate ul foarte frecvente : somnolenta foarte frecvente : inapetentă foarte frecvente : durere , eritem și tumefacție , febra ( axilar ≥ 37, 5°C ; rectal ≥ 38°C ) frecvente : febră ( axilar > 39°C ; rectal > 39, 5°C ) mai puțin frecvente : indurație 12 Reacțiile alergice , inclusiv reacțiile anafilactoide și urticaria , au fost raportate foarte rar după administrarea vaccinurilor care conțin componentă DTP , hepatitică B și HIB . În timpul studiilor de supraveghere
Ro_852 () [Corola-website/Science/291611_a_292940]
-
de fibre conjunctive dispuse transversal. Sub tuberculul mare și tuberculul mic, la nivelul unirii epifizei proximale cu corpul (diafiza) humerusului se află o porțiune îngustată - colul chirurgical ("Collum chirurgicum humeri") - unde se întâlnesc cele mai frecvente fracturi ale humerusului. Nervul axilar ("Nervus axillaris") și artera circumflexă humerală posterioară ("Arteria circumflexa humeri posterior") se învârt în jurul colul chirurgical în regiunea sa posterioară. Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) este de formă prismatic triunghiulară, turtită antero-posterior, și recurbată dinapoi înainte, având diametrul transversal cu
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
limfa, care pătrunde prin substanța nodulilor limfatici, și este apoi drenată printr-un vas limfatic eferent. Sunt între cinci și șase sute de ganglioni limfatici în corpul uman, dintre care mulți sunt grupați în clustere în diferite regiuni, precum în zona axilară sau abdominală. Corpul unui nodul limfatic constă din foliculi limfoizi aflați în partea exterioară denumită "cortex". Partea interioară a nodulului este denumită "măduvă", și este înconjurată de cortex pe toată suprafața, cu excepția unei porțiuni denumită "hil". Hil-ul se prezintă
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
una dintre primele persoane care a menționat sistemul limfatic în secolul V î.e.n. În lucrarea sa - Despre articulații - el a menționat pe scurt despre ganglionii limfatici într-o singură propoziție. Rufus din Efes, un medic roman, a identificat ganglionii limfatici axilari, inghinali și mezenterici precum și timusul între primul secol și al doilea e.n. Prima mențiune a vaselor limfatice a fost în secolul al 3-lea înainte de Hristos de către Herophilos, un anatomist grec care locuia în Alexandria, care a concluzionat în mod
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
latissimus dorsi") și mușchiul rotund mare ("Musculus teres major"). În treimea mijlocie a brațului este acoperit de mușchiul biceps ("Musculus biceps brachii") și acoperă humerusul. Situat în bună parte în axilă, el are câteva raporturi principale: medial cu mănunchiul vasculo-nervos axilar: artera humerală ("Arteria brachialis"), nervul median ("Nervus medianus"), nervul ulnar ("Nervus ulnaris") și nervul musculocutanat ("Nervus musculocutaneus"); lateral vine în raport cu capul scurt al bicepsului ("Caput breve musculi bicipitis brachii"). Are raporturi strânse cu vasele axilei, constituind un bun reper pentru
Mușchiul coracobrahial () [Corola-website/Science/331714_a_333043]
-
listate mai jos : Cancer mamar , cancer mamar stadiul IV , carcinom de col uterin , Tumori benigne , maligne fibroadenomul sânului , adenom hepatic , neoplasm hepatic , leiomiom și nespecificate ( incluzând uterin chisturi și polipi ) Tromboză arterială , tromboza arterială a membrelor , tromboza venei Tulburări vasculare axilare , sindromul Budd- Chiari , tromboza arterelor coronare , tromboza venelor profunde , embolism , tromboza venelor hepatice , hipertensiune , criză hipertensivă , tromboza arterelor iliace , trombi intracardiaci , tromboza venelor jugulare , tromboza venei mezenterice , tromboza venelor pelviene , embolism periferic , tromboza venei porte , embolism renal , tromboza venei renale
Ro_330 () [Corola-website/Science/291089_a_292418]
-
se inseră mușchiul brahial ("Musculus brachialis") și mușchiul brahioradial ("Musculus brachioradialis"), care acționează ca tensori ai săi. Fascia brațului se continuă proximal (superior) cu fascia pectoralului mare ("Fascia pectoralis"), fascia infraspinoasă ("Fascia infraspinata"), fascia deltoidiană ("Fascia deltoidea") și cu fascia axilară ("Fascia axillaris"). Extremitatea sa distală (inferioară) la nivelul cotului se prinde pe cei doi epicondili humerali (epicondilul lateral și epicondilul medial) și pe olecran, iar apoi se continuă în jos cu fascia antebrahială ("Fascia antebrachii"). Suprafața interioară a fasciei brațului
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]
-
cărora le furnizează fascii de înveliș. Pe fața superficială a ei se află vena cefalică ("Vena cephalica") și vena basilică ("Vena basilica"), vasele limfatice și ramurile senzitive ale nervilor radial ("Nervus radialis"), cutanat brahial medial ("Nervus cutaneus brachii medialis") și axilar ("Nervus axillaris"). Medial ea este perforată de orificii pentru trecerea acestor nervi și vene superficiale (prin cel mai mare trece vena bazilică). În jumătatea inferioară a umărului de pe fața internă a fasciei brahiale se desprind două despărțitoare sau septuri intermusculare
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]
-
cauzat de virusul imunodeficienței umane (HIV), un retrovirus din familia lentivirusurilor, familie rămasă necunoscută până în anul 1983. În acel an, cercetătoarea franceză Barré-Sinoussi și colaboratori ai acesteia izolează de la pacienții cu adenopatie (creșterea în dimensiuni a ganglionilor limfatici din zonele axilare, inghinale, cervicale), un virus pe care îl denumesc "virus asociat limfadenopatiei" (LAV - Lymphadenopathy Associated Virus). Tot în acel an, în S.U.A., Gallo și colaboratori ai săi izolează un virus pe care îl denumesc HTLV-III (Human T-cell Lymphotropic Virus type III
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
În această perioadă masculii intră în apă; femelele îi urmează mai târziu și pentru o perioadă scurtă, când are loc fecundarea și depunerea pontei. Amplexul (îmbrățișarea copulatorie pe care o face masculul cățărat pe spatele femelei cu picioarele dinainte) este axilar. Brotăceii sunt lipsiți de organe de acuplație și fecundația la ei este externă. Ponta este depusă noaptea, în decurs de câteva ore, și constă din grămezi mici de ouă. Larvele, care înoată tot atât de rapid ca peștii, se metamorfozează în iulie-august
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
tropicală a Asiei de Est și a Americii, iar în zonele temperate ale Terrei se cultivă ca ornamentale sau forestiere. Au frunze mari, simple sau lobate, cu numeroase pungi secretoare de uleiuri eterice, alcaloizi etc. Flori sunt mari, terminale sau axilare, solitare, bisexuate, învelite de bractee caduce. Perigonul este, de obicei, petaloid, cu piese egale sau inegale, libere, dispuse ciclic. Staminele sunt în număr nedefinit și dispoziția este spiralată, la fel ca și carpelele, care sunt libere (rar unite) și dispuse
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
L. (hamei) este o liană cu lăstari lungi de 1-5 m, pe care se găsesc peri în formă de cârlige. Frunzele sunt opuse, digitat lobate. Este o plantă dioică cu florile mascule în cime racemiforme, iar cele femele în amenți axilari, în formă de con. La baza bracteelor se află peri glandulari, producători de lupulină și humulină, care fac ca planta să fie folosită în industria berii (ca aromatizant). Pentru gustul amar, „conurile” sunt utilizate ca tonic, avînd și proprietăți sedative
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
fapt și-au transformat frunzele în capcane pentru prinderea și digerarea animalelor mici. Specii acvatice și terestre, autohtone și exotice, care cresc prin mlaștini oligotrofe. Aldrovanda vesiculosa L. (otrățelul bălților) este o plantă acvatică, natant-submersă, fară rădăcini și cu flori axilare, solitare. Se întîlnește prin ape stagnante, puțin adînci, cu fund mîlos. Unii lobi ai frunzelor se transformă în capcane, adaptate la prinderea unor mici animale acvatice. Drosera rotundifolia L. (roua cerului) este o specie sporadică prin sfagnete, în regiuni montane
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
uleiuri volatile, substanțe antibiotice), extractele obținute au acțiune astringentă și inhibantă asupra dezvoltării florei microbiene patogene intestinale. Extem se recomandă pentru ulcere varicoase. Arbori sau arbuști acoperiți cu peri caracteristici (stelați sau solzoși). Frunzele sunt întregi, lanceolate, iar florile sunt axilare, bisexuate sau unisexuate, cu perigon. Receptaculul este tubulos și închide ovarul, participând la formarea fructului asemănător cu o drupă. Hippophae rhamnoides L. (cătina albă) este un arbust spinos, frecvent de-a lungul apelor, pe coaste pietroase, mai ales pe formațiuni
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
erbacee, uneori semiparazite. Arbuști mici, semiparaziți pe arbori rășinoși sau foioși. Se hrănesc cu ajutorul unor haustori, care extrag seva brută din vasele lemnoase ale plantei gazdă. Are frunze verzi simple, nestipelate (uneori reduse la scvame). Florile sunt unisexuate, actinomorfe, dispuse axilar în inflorescențe cimoase sau racemoase. Fructul este baciform sau drupaceu (partea cărnoasă provine din receptaculul florii). Semințele nu au cotiledoane și sunt înconjurate de o substanță vîscoasă ce ajută la diseminare. Loranthus europaeus Jacq. (vîscul de stejar) are frunze căzătoare
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
adesea cu bursa subacromială ("Bursa subacromialis"), aflată între acromion și ligamentul coracoacromial, pe de o parte, și capsula articulației, pe de altă parte. Inflamația acestor două burse (bursită) poate duce la o limitare a mișcărilor. Inervația este asigurată de nervul axilar ("Nervus axillaris"), ramură din trunchiul secundar posterior al plexului brahial (neuromerul C—C). Are o acțiune complexă. Sunt posibile contracții separate ale celor trei grupe de porțiuni a deltoidului, precum și ale mușchiului în ansamblu. Porțiunea claviculară flectează brațul, proiectându-l
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
12 metri înălțime, având un sistem de ramificare deschis. Frunzele sunt opuse, alungite, având 6 - 12 cm lungime și 4 - 8 cm lățime, de culoare verde închis, lucioase. Florile sunt albe, au 10-15 mm în diametru și cresc în grupuri axilare. Fructul este o drupă (deși de obicei este numit "cireșe" la plural), are 10-15 mm în diametru, inițial este verde, la maturare devine roșu aprins și în cele din urmă devine purpuriu. Fructul conține de obicei două semințe (boabele de
Coffea arabica () [Corola-website/Science/330623_a_331952]
-
începe de obicei la 10-11 ani, iar la băieți la 11-12 ani. În general, pubertatea se termină la 14-15 ani. În pubertate procesul de dezvoltare al organismului se accelerează. Între 12 și 13 ani apare părul în regiunea pubiană și axilară. Saltul statural (creșterea rapidă în înălțime) la fete începe la 10 ani și 6 luni și durează până la 13 ani, cu vârful vitezei de creștere în medie de 8,4 cm/an; la băieți, începe la 12 ani și 6
Pubertate () [Corola-website/Science/311974_a_313303]
-
concrescute într-un organ care acoperă pistilul ca o căciulă sau o glugă. Gineceul este format din 5 carpele, unite într-un ovar superior cu 5 loji la interior, cu numeroase ovule apotrope și cu un stil scurt deasupra; placentație axilară. Fructul este o capsulă cărnoasă suculentă ce nu se usucă la maturitate, care prin atingere crapă exploziv prin crăpături în 5 valve care se răsucesc în interior, răspândindu-și astfel semințele la depărtare. Flora României conține 5 specii, una spontană
Balsaminacee () [Corola-website/Science/334230_a_335559]
-
dorsală și anală este bifurcată chiar de la bază. Înotătoarea pectorală este, de obicei, lungă și ascuțită. Înotătoarele pelviene (ventrale) cu poziție pectorală sunt inserate sub sau imediat în spatele bazei înotătoarelor pectorale și cuprind un spin și 5 raze moi. Solzii axilari sunt prezenți. Înotătoarea caudală este mai mult sau mai puțin bifurcată. Există o singură linie laterală completă, bine dezvoltată, care se prelungește până la baza înotătoarei caudale, fără a se întinde pe aceasta. Colorația: au culori foarte variabile: roz, roșu, gri
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
emerse (natante), plutind la suprafața apei. Frunzele de formă cordată, ovată până la subrotundă sau peltată, cu sinus bazal profund, sunt lung pețiolate. Pețiolul cu lacune mari, sub formă de canale aerifere. Organele vegetative posedă laticifere. Florile sunt mari, emerse, solitare, axilare, hermafrodite (bisexuate), cu simetrie radiară. La sepale, petale și stamine se întâlnește toată gama metamorfozelor de organe florale. Florile au un periant (înveliș floral) monohlamideu sau diplohlamideu, cu elementele dispuse hemiciclic. Învelișul floral de culoare albă, roz sau galbenă, cu
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]