1,813 matches
-
dau o "otravă"; nu este vorba de o "chimie" și nici de-o "alchimie" a cuvintelor. Contextul în care ele apar (context ce le dă o parte din sens) ne înveninează; ele vin în întâmpinarea (sau drept rezultatul) unei orientări axiologice, a unei dispuneri față de unele valori (de fapt în spatele lor, deoarece valorile sunt, în bună măsură, unele asumate). O idee nu ne otrăvește, ci scoate la iveală o otravă ce ne macină pe nevăzute, secretată odată cu orientarea noastră față de anumite
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ne va amărî viața, deschidem calea pentru anumite otrăvuri. Toată viața stăm sub dominația lui "ce se face"; sintagma reprezintă o formă de exprimare a preocupărilor noastre pentru valoare. Altfel spus, intenționalității generale a conștiinței noastre îi este constitutivă orientarea axiologică. Putem considera că, în una din dimensiunile sale, omul este homo axiologicus, fundamentele sale axiologice fiind date de faptul că intenționalitate trebuie interpretată în mod esențial din perspectiva posibilității de a alege (ea fiind deci intim legată de libertate). Despre
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ce se face"; sintagma reprezintă o formă de exprimare a preocupărilor noastre pentru valoare. Altfel spus, intenționalității generale a conștiinței noastre îi este constitutivă orientarea axiologică. Putem considera că, în una din dimensiunile sale, omul este homo axiologicus, fundamentele sale axiologice fiind date de faptul că intenționalitate trebuie interpretată în mod esențial din perspectiva posibilității de a alege (ea fiind deci intim legată de libertate). Despre importanța punctului de vedere: chiar și luciditatea reprezintă tot o perspectivă. Cum cunoașterea este dependentă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Ion Simuț Simptomatologie generală (II) Dacă părea din ce în ce mai limpede că situația axiologică a literaturii române în comunism poate fi rezolvată, elucidată printr-o evaluare exigentă în noile sinteze, se dovedea din ce în ce mai confuză situația noii literaturi, născute după 1990. Încotro mergea ea? Două fenomene ale literaturii noi, postdecembriste, rezumă, în mare parte, transformările
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
de ș...ț o neștiută ș...ț libertate a sufletului." Putem bănui că "libertatea" doctorului depersonalizat și repersonalizat, într-o succesiune a pierderii și recîștigării unității sinelui, denotă "mobilitatea" eului ce scapă conturului rigid al conștiinței etice. Principiul moral, clasificările axiologice, de "bine" și "rău", devin subit noțiuni goale, pierzîndu-și autoritatea de "legi". Ceea ce îl eliberează pe Jekyll nu e neapărat dobîndirea unei noi identități, ci drumul către ea, nu finalitatea experimentului altfel zis, ci benigna lui desfășurare. Spune naratorul, destul de
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
Petrovici; la 8 martie 1946: "De bună seamă, mă mai deosebesc de predecesorii mei, prin faptul că nu privesc nicidecum fenomenul literar ca pe un epifenomen al ambianței social-politice, iar pe de altă parte nu las niciodată în suspensie judecata axiologică. Operele literare ale curentelor tendențioase sau teziste nu-și află justificarea decât în măsura în care se realizează artistic, ŤIdeologiať rămâne așadar pe planul al doilea, spre dezamăgirea unei minorități studențești, care mă consideră pe deplin Ťreacționarť, în felul presei locale comuniste, în
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
valoare. Altfel, pur și simplu nu există. Degeaba o carte proastă are forma unei cărți bune, degeaba copertele unei cărți proaste seamănă într-o bibliotecă cu cele ale unei cărți bune. Una există, alta nu există. În domeniul literaturii, criteriul axiologic devine criteriu ontologic. Criteriul de valoare devine criteriu de existență. Noi nu putem introduce în circuitul vieții culturale "cadavre" de literatură. De aceea avem o mare responsabilitate. Noi trebuie să ne asumăm răspunderea și să îndemnăm publicul să se apropie
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
punct" - flexibilitatea, varietatea, pluralitatea. E de la sine înțeles faptul că această deviere semantică (și simbolică) a termenului l-a făcut, în timp, indispensabil teoriei și metodologiei literare din ambele emisfere așa-zicînd istorice: tradiția și modernitatea. Dacă, inițial, canonul ilustra grila axiologică de selecție a operelor artistice și, desigur, a scriitorilor înșiși, creionînd ultimativ firul evenimențial din istoriile literare, mai recent, el reușește să demonstreze "diversitatea" vechilor "unități". Cosana Nicolae observă legitim: "Canonul nu este o schemă fixă, ci un spațiu în
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
și autorități critice). Un scriitor, oricît de talentat, influențează prea puțin configurația canonului la un moment dat. De asemenea, un public mediu, oricît de mare și de entuziast, nu va reuși să-și impună valorile - pe termen lung - în componența axiologică a amintitului canon. Acesta rămîne, în mod fatal, la discreția inițiaților literaturii, care - prin intermediul școlii (factorul de audiență absolută) - îl impun și îl legitimează pentru viitor. Cosana Nicolae acordă de aceea o atenție deosebită instrumentelor de acreditare a canonului. Faptul
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
o întâietate nu numai cronologică, E. Lovinescu se desparte de mentorul Junimii în câteva, decisive, privințe. Teoria formelor fără fond o combate prin cea a parcursului de la simulare la stimulare și, deci, de la un fond chestionabil la unul palpabil. Stabilitatea axiologică o înlocuiește prin revizuiri și autorevizuiri pe axa temporală, în conformitate cu viziunea sa relativistă. În fine, în planul activității și conduitei critice, distanța aulică maioresciană, "răceala" (fie și cu ghilimele) a lui Maiorescu își găsesc, la urmașul său, o perfectă contrapondere
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
Prima direcție caută să surprindă în ce măsură asumarea acquis-ului comunitar poate impune, în timp, o oarecare nivelare a calității vieții la dimensiune continentală. Cea de a doua vrea să descifreze până unde se poate merge la alinierea sau, eventual, uniformizarea ierarhiilor axiologice regionale și locale, fără a se ajunge la dizolvarea identității culturale a comunităților etnice implicate. Uniunea Europeană nu se vrea, cel puțin deocamdată, un stat federal de tipul celui american în care diferențele între componente sunt, cel mult, de ordin legislativ
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
să devină deformatoare, obținându-se mutanți culturali animați de complexe contradictorii, de superioritate și inferioritate, în raport cu universurile simbolice străine cu care intră în contact. Față de o asemenea "întâlnire", U.E. a procedat de asemenea superficial, promovând standarde educaționale modelatoare și grile axiologice nediferențiate, frustrante din perspectiva personalității de bază specifice fiecărei comunități. Membrii acestora din diaspora au resimțit - în mod paradoxal, dar justificat - această impunere ca o tratare segregaționistă, ca o marginalizare. Dublată de discriminarea economică, uniformizarea culturală prin subproduse simbolice generează
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
o întâmplare unică, exaltantă, irepetabilă. Sunt, fără merit, unul dintre cei trei sau patru cărora le-a fost dăruită întâlnirea cu Dan Verona la începuturile sale" (p. 174). Până la urmă, comparația cu Hölderlin se dovedește a nu fi de natură axiologică, ci una care se referă la obsesia celor doi poeți pentru "nostalgia unei Grecii ideale". Tonul rămâne însă nepermis de exaltat din perspectiva unui pariu cu istoria și mă întreb cum se simte astăzi Dan Verona atunci când își analizează retrospectiv
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
în intimitatea activității unui critic profesionist cum este Alex. (cu punct) sau Alex (fără punct) Ștefănescu - un martor al actualității literare, o conștiință a valorilor estetice, atât de necesară cititorilor și scriitorilor, pentru a-și verifica orientarea, preferințele, propriul sistem axiologic, fără de care viața e o derută obositoare și o bâjbâială penibilă. Bucuria valorilor îți susține bucuria vieții. Un critic adevărat, cum e Alex Ștefănescu, știe acest secret (calea livrescă spre fericire) al comunicării permanente dintre biblioteca esențială și viața cotidiană
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
iscă succesiv și se agită în spațiul interpretării pot reprezenta obiectul acelei "mutații a valorilor estetice" despre care vorbea E. Lovinescu, dar și obiectul unei stabilități, al unei "eternizări" a lor. Dacă patronul Sburătorului a pus accentul pe aspectul schimbării axiologice, G. Călinescu, într-o manieră polemică, a vorbit apăsat despre "universalii", despre imuabilități în cîmpul artei, cu toate că, în realitate, a probat con brio, prin Istoria sa, primenirea valorilor în funcție de recepția de care au parte, variabilă de la un moment la altul
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
curînd distanța în relație cu aportul în domeniu al altora. Și totuși nu e așa. Cu îndreptățire, Ilie Constantin își mărturisește "strania, statornica bucurie pe care o simți față de reușitele celorlalți, ținută în frîu de un anume echilibru în aprecierea axiologică". însă mai e ceva. Autorul ține să ne încredințeze asupra intenției de a-și transmuta "handicapul" de-a fi el însuși poet într-un soi de "avantaj". "Așa ceva e cu putință numai dacă poetul, în identitatea sa de critic, reușește
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
Diorame", o "vedere din Dumnezeu" a Eului care I se substituie cosmic-autoconfesiv? Are dreptul o hiperfabulație narcisiacă (superbă exfoliere egocentrică de pe Șoseaua Ștefan cel Mare pînă-n străfundurile cosmosului, la universalul Purușa în care se încorporează "Mircișor") să rivalizeze exegetic și axiologic cu construcțiile clasice ale predecesorilor care formează centrul ierarhiilor de decenii? Apoi: în ce măsură volumul trei s-a alcătuit subtextual din rațiuni de marketing, mizînd, adică, o dată, pe așteptările la intern și, a doua oară, la export, dorind, așadar, să umple
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
Flori târzii purtând chiar titlul cărții precedente de parimii. În al doilea rând, factura scrisului lui Vasile Fetescu prefigurează potențialități pentru acest gen. În aproape întreaga operă literară a profesorului se întrevede înclinația pentru cugetarea densă, bine cumpănită, cu valențe axiologice și moralizatoare, exprimată în cuvintele cele mai potrivite și uzând de logica modalităților categoricului și apodicticului. Cum spuneam în recenzia la volumul Stropi de înțelepciune, aforismul nu este la îndemâna oricărui scriitor. El presupune îmbinarea câtorva calități speciale, ce îngustează mult
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cultura, cunoașterea fac obiectul multora dintre aforismele sale. Valorile ce revin mereu în cugetările condensate ale autorului sunt cele clasice, pe care s-a constituit dintotdeauna societatea umană: munca, cinstea, adevărul, dreptatea, înțelepciunea, dragostea, frumosul etc. Înarmat cu acest arsenal axiologic, Vasile Fetescu se pronunță fără rest, în formule mai scurte sau mai dezvoltate, despre o multitudine de subiecte, în grupaje tematice mai lungi sau mai restrânse, atent delimitate. Pune la loc de cinste cultura, învățătura, cartea, dar atrage atenția că
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma apriorică a infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
toate cu caracter aproximativ și, uneori, comensurabil), precum și dialectica dintre formă și deschidere, ce îmbracă multiple aspecte, au devenit frecvent scopuri explicite, manifeste în creația muzicală contemporană. Conceptul de deschidere are aici același înțeles ca la Umberto Eco: fără relief axiologic, el se referă la incapacitatea denominativă și denotativă a mesajului sonor, incapacitate ce reprezintă o constantă a oricărei opere muzicale. Între ambiguitate (sugestia multiplă) și dezordine (nu aceea oarbă, fără leac, ci aceea rodnică, pozitivă), raportul de directă proporționalitate este
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
ființă idealizată prin transcendență, artistul se înscrie în însăși dinamica acestei "voințe de putere", oglindind lumea dionisiacă a raporturilor de forțe instabile, a beatitudinii și a suferinței necurmate în alternanța și în împletirea lor. Grație creației ne situăm în mediul axiologic, "Ťnenaturalť, cum spune exegetul, dar necesar întrucît asigură socializarea și stimulează activitatea creatoare". Dar valorile funcționează în cadrul unei schimbări permanente a lumii, care se distruge și se recrează fără astîmpăr. Un individ supus fluxului devenirii, afirmă Nietzsche, "nu va mai
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
în general, cu fascinația totalizării monoteiste". Retrospectiv, Magistrul se arată "încîntat" de "neîntîlnire", cu atît mai vîrtos cu cît, în prezent, "în unele medii autohtone fabricatoare de mitologeme compensative, Păltinișul trece la obîrșia Marii Loviluții Decabriste sau a Noii Dezordini Axiologice". Și nu se abține a se autointeroga malițios (însă nu tocmai nerealist): "m-ar fi sfătuit oare și pe mine să intru în Pecereu sau să întrețin bune relații cu stăpînirea pentru a mă putea bucura de recomandarea la o
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
Acesteia îi revine faptul de a explica și de a fonda moral point view. Putem să-i distribuim și să-i încredințăm teoriei morale sarcina de a lumina nucleul universal al intuițiilor morale și de a înlătura astfel temeinic scepticismul axiologic". Morala ar trebui să renunțe la "contribuții substanțiale proprii" deoarece misiunea ei n-ar fi decît cea de-a afla "răspunsuri la problemele practico-morale care i se impun într-o anume obiectivitate istorică". Cu osebire semnificativă ni se înfățișează însă
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]