1,639 matches
-
În jumătatea a doua a traseului există încă o trecere peste graniță, inedită, la Val D’Aran, în Spania. Poate mai mult ca oricând, ediția a 93-a a competiției se vrea un tur al frontierelor Franței, cu excepția Coastei de Azur toate laturile hexagonului urmând a fi atinse de pluton. După retragerea mult trâmbițată a septuplului învingător consecutiv, americanul Lance Armstrong, Ivan Basso, principalul său rival din ultimii doi ani, devine personaj principal. La ocuparea primului loc în clasamentul general favoriți
Agenda2006-26-06-Sport () [Corola-journal/Journalistic/285108_a_286437]
-
Blaga ceva mai devreme, "cu cuvinte stinse în gură", cu o discreție elegiaca ce pune o pedala tensiunii lăuntrice, unei deznădejdi care refuză clamarea în ton "înalt" și spectaculos: "O! unora le plac volutele înalte/ noru-n război cu trandafirul și azurul vântului/ A umblă îmi ajunge Cuvântul meu e viata-mi/ Și totul e exact aici Eu Voi și Cartea-mi" (Cartea deschisă). Apropierea de "marea trecere" și de "tristețea metafizica" blagiene, ce s-ar impune la prima vedere, trebuie făcută
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
femeii apare într-o proiecție luminoasă cu elemente de comparație din natură, într-o frustă fixare pe teluric, de unde pornește starea de exaltare și beatitudine: „Femeie luminoasă ca șesurile-n toamnă,/ dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur,/ dă-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri -/ femeie cu gândirea ca un polen netrebnic/ și carnea ca oricare gândire mai zămoasă.// Femeie, pământ negru, te vreau și te iubesc,/ te vreau, cum vreau, femeie, pământul bun și negru
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
la «Unu» sau că « Unu» nu mai apare sau când publică ceva dă o frază veche, un poem idem, o semnătură anagramă, spre a se deroba: m-au publicat fără să știu. Iată de ce poetul Voronca rămâne plasat în același azur, dar prietenul a trebuit să mă scârbească mult”. De cealaltă parte, în relieful scrisorilor lui Ilarie Voronca se întrevede un personaj anxios, aflat într-o stare cronică de depresie. Multe sunt pasajele care anunță, încă de la finalul anilor ’20, ceva
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
rostul și locul lui important în familie, făcînd ca prin mîna bună a mamei lor să le vină distracțiile, jocurile pe calculator, bicicleta, rotilele, telemobilele cu cameră video, mesele la McDonald’s, excursiile și vacanțele în Grecia, Egipt, Coasta de Azur... Mama li se dedica trup și suflet altminteri, spre deosebire de tatăl lor pe care-l vedeau încă și mai rar decît pe ea și-l vedeau destul de des beat, gălăgios, dar de bună seamă că și el era al lor și
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
de cuvinte unei fete, care nici măcar nu ți-i colegă și nici din oraș de la tine! Ce, el nu-și poate găsi o prietenă într-un oraș cu peste 300 000 de locuitori? De ce se leagă de Ilinca? Tot farmecul azurului imaculat (scria Nuțu pe ilustrata adresată Ilincăi), tot cleștarul valurilor înspumate de pe oglinda încremenită a mării repetă ca într-un cîntec de sirene chemarea stăruitoare: nu vii și tu la mare? Te așteaptă nemîngîiat, Nuțu R." Lui Tomiță aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
feerică a realului, transformându-l în prezent etern. * Se poate contura mai bine viziunea cosmică eminesciană referindu-ne la lirica lui Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Autorul Cuvintelor potrivite, manifestă o pregnantă tendință de a reduce dimensiunile mari. Infinitul, veșnicia, azurul, stelele devin apropiate, intime, pe măsura micilor lucruri. Calea pe care o urmează Arghezi este inversă celei a lui Eminescu. Acesta pleca de la elementul limitat și-i conferea nemărginire. Arghezi pleacă de la marele orizont pentru a-i restrânge în jurul terestrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Într-un "crâmpei" el vrea să încapă cerul și nesfârșitul. Într-unul din psalmi, desfășurarea spațiilor străbătute de "brâie de lumină" sfârșește printr-o "grădină prejmuită... în care paște un mânz". De pe Muntele Măslinilor, suit cu piscul "în tărie și azur" și aflat "în hotarul marilor mistere", poetul își îndreaptă privirile în jos către nădejdea noastră cu spițele de aur cufundate în noroi. În larga înserare, sufletul se face mic și se închide "în foi, ca o zăloagă". Vântul atârnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
starea de mâhnire "nedureroasă, goală, sumbră, mohorâtă, înăbușită, atonă, apatică", astfel că nici inima nici gândul nu mai reacționează la frumusețile naturii, precum apusul de soare, norii diafani care își împrumută mișcarea de la stele, strălucirea astrelor, luna de pe lacul de azur. Deși contemplă aceste splendori ale naturii, nu le simte frumusețea. "Nu sper să aflu printre formele din afară/ Pasiunea vieții ale cărei izvoare sunt în noi înșine". Ah, din suflet trebuie să vină O lumină, un nimb, o ceață strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
va suna ora când divinul Hazard/ Sau augusta Virtute, soața ta încă virgină / Și până și Remușcarea toți îți vor spune: "Mori, laș bătrân ! E prea târziu!" Poetul se simte asemenea cu "O Idee, o Formă, o Ființă, plecată din azur și căzută/ Într-un Styx mlăștinos / În care nici un ochi al Cerului nu pătrunde; Un înger imprudent călător/ Care a râvnit iubirea diformului, zbătându-se ca un înotător în adâncul unui coșmar enorm aceasta este conștiința Răului" (L'irrémédiable). În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
chipul care-l vrei, ia forma ce te-ar vrea: Obuz cu miezul de otravă, Ori ia castetu-n mâini, ca un bandit sadea, Ori maladia cea mai gravă. Ia haina unui basm de tine inventat, Povestea care toți o-ngaimă: Azurul unei șepci pe-o tidvă de soldat Și șeful casei alb de spaimă. Eu nu mai vreau nimic... În val, pe Enisei Polara stea lumina-și curmă Și ochii lui albaștri, lucind în ochii mei Îmi taie groaza de pe urmă
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
Colaborator Extern, colaborator extern După câteva zile petrecute pe Coasta de Azur cu celebrul și bogatul ei iubit, Mr. Pink, Monica Gabor s-a întors în țara într-o stare cel puțin neașteptată. Autor : Silvana Dragne Ca și cum problemele ar fi năpădit-o și nimic nu ar mai fi fost atât de roz
Monica Gabor a stat închisă în baia unui club o oră by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72050_a_73375]
-
lujer subțire, care nu trebuia să depună nici-un efort spre a-nflori, pe loc, sub ochii noștri... Adevărul este o floare care crește la picioarele noastre, și pe care trebuie s-o căutăm cu grijă. Eul liric nu privește în azur, el merge cu ochii coborâți, ca nu cumva să calce floarea ascunsă... Astronomii Antichității, începând cu cei din Babilon, vorbeau despre stele și planete nu scrutând cerul, ci studiind umbrele aruncate de astre pe sol, la picioarele lor, "cu ochii
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
Astfel, în deceniul din urmă, Ion Nicodim ne-a oferit o ipostază exuberantă a unui "homo faber", arhaizant și nonconformist, în același timp, aliaj de uzurpare dadaistă și ritualizare păgână. Pictorul Ion Nicodim, cel al abstracției sublimate în monocromii de azur, cel din anii '70, ori cel al marilor pânze abia atinse cu angobe de argilă, plămădește acum, în tridimensional, arătări compozite pline de haz rustic. Nicodim, întors spre Ťțară, țăran, țărânăť, practică o Ťars combinatoriať din instalaționism, artă obiectuală și
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
iarba verde arsă de/ alte primăveri cînd peste drum din umeri/ pădurile ridică și fără părtinire de maluri leagă/ luntrii către aceleași zbateri că nu e loc mai/ singur în ploi cu seară stinse de mîna unei/ fete pierdute în azurul neștiutor de lume și/ alcooluri plecaților în iarna fără zăpezi și/ stele cu ochi încredințîndu-și lumina lor/ rotundă pămîntului nerecunoscător și-adîncă/ liniștea de oameni neștiută celor ce trag la vîsle/dincolo să ducă lumea de deasupra mai departe/ nu știe
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
deoarece refuză ideea că sexul este coloana vertebrală a masculinității." (Doina Ioneț); "Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru." (Stela Brie); "Purtați fiind efemer/ De-un val în van ce piere
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
data asta reală, dintre Vișeul maramureșan și cel situat în centrul Portugaliei. Îmi doresc să vizitez cândva ambele localitați... Încă o metodă agreabilă de a utiliza timpul cât mă aflu la volan în zona Lisabona-Estoril-Cascais (un fel de Coastă de Azur portugheză) este să ascult Radio Marginal. Când vii dintr-o țară unde agresivitatea mediilor acustice e pe măsura hămeselii din viața politică, selecția muzicală operată de RM ar trebui dată ca exemplu majorității posturilor de radio private de la noi (ca să
Frânturi lusitane - Numere de înmatriculare și ambient muzical by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9556_a_10881]
-
și-au realizat un vis demult visat." Asupra vieții, foșnitoare și comerciale, din Montmartre, Margareta Sterian stăruie îndelung, în fraze ce se pot cita. Fiindcă nu-mi îngădui să stărui tot atît, trec la medalionul următor, făcut din Coasta de Azur. Văzută iarna, amănunt care nu contează, din moment ce "florăresele îți oferă anemone proaspete în cele mai parfumate culori și parfumate crengi de mimoză." O frumusețe dată cu generozitatea unicei dăți, fiindcă regretul, cu care a pornit la drum, n-o părăsește
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
codurile citadinului: "dacă într-o noapte uzina electrică s-ar defecta/ orașul s-ar lumina împărătește/ cu lumina cărnii tale/ ca vinul vechi în pivnițele neguroase/ stă în trupul tău lumina și se învechește// sînii tăi fabuloși de dinamită și azur -/ un binecuvîntat uragan ce spulberă/ femeile cenușii domestice/ la ei se închină și tații și fiii/ ei atrag pe strada aceasta provincială/ marea marea marea" (Cîntec pentru femeia frumoasă din oraș). Legat de modernitatea existențială, autorul își jalonează drumul prin
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
Și, în sfîrșit: "Lungi șiruri paralele de cumuluși albi, intenși, purtați de vînt în cerul suav, adînc și fluid, și în urma lor spume ciriacee de o infinită eleganță; cît de frumos ar fi ca, mai sus, să se întrevadă, dincolo de azur, marele întuneric și îndepărtatele, augustele stele". Este greu de spus în ce măsură aceste rostiri, scurte "incantații"sau "mici vrăji făcute din cuvinte" au vreo relevanță în direcția presentimentelor funeste. Gradul de probabilitate încurajează mai degrabă negația. Dar există, totuși, situații pro
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
actualizării tuturor latențelor verbului? Ne-ar putea apropia cu adevărat? "Citește și nu te speria/ că nu-nțelegi de la-nceput/ citește și a doua oară/ și a unsprezecea oară stăruind/ și vei simți cum leagănul se mișcă/ în foșnetul unor azururi/ și stăruind te vei simți citind/ stând între omoplații unui înger/ cuvintele ce n-au fost scrise încă" (citește și nu te speria). Ne-am mai putea întreba - naivă întrebare, dar ne-o sugerează un cuvînt al poetei - dacă d-
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
mai tot timpul în compania "lucrurilor mici", optînd pentru "nivelarea" cu toate entitățile existenței, ar putea fi "fericită". Deși la un moment dat declară: "tu aproape tremuri/ fericit în plutire/ împreună cu frunza-n cădere/ amestecat între pulberi sub veghea unui/ azur indecis" (tu aproape tremuri), autoarea își păstrează stigmatele suferinței, trăsăturile dacă nu ofensive, măcar foarte încordate ale neîmplinirii: "aș spune mereu/ și în tăcere aș spune/ și în întuneric aș spune/ și în trecut m-aș duce să spun/ rănile
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
mare importanță pentru combinat avea un rol determinant. Cum era Înainte de cină, o sună pe Amina, cea care-i domina tot universul său afectiv, se Întâlniră ca doi prieteni buni ce trăiseră o noapte de foc, au mers În barul Azur unde la o cafea, Într-un semisepareu Își vorbiră deschis și afectiv: Pot să-ți spun Fănică sau Fane? Poți să-mi spui cum dorești și m-aș bucura dacă Îmi vei spune așa de cât mai multe ori și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și, în zilele ploioase, e foarte practic la uscarea cizmelor. Liliane aude soneria. Simte un fior pe șira spinării, ca de fiecare dată când aude o sonerie sau vede nisip. De aceea, nu merge niciodată în vacanțe pe Coasta de Azur (și din cauza banilor, dar asta n-are legătură cu povestea noastră). Robespierre începe să latre nervos. Intrigată, Liliane se îndreaptă spre ușa de la intrare. Înainte de-a ajunge la vizor, întreabă: — Cine e? — Valetul, room-service. Liliane se uită prin vizor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
păr. Face să leviteze globul de cristal. Extenuată, îi spune cu dispreț lui Gérard: — Dumneavoastră sunteți mort de mult. Altfel, o să trăiți până la optzeci și doi de ani. O să muriți de plictiseală într-un azil de bătrâni, pe Coasta de Azur. N-o să vă plângă nimeni. Gata. Esmé stinge luminile în partea ei. Gérard e mut. Uită să bage o frază de încheiere. Se gândește dacă să se bucure sau să plângă. Se bucură: în fond, optzeci și doi de ani
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]