236 matches
-
că i-ai cunoscut deja, Charles. Vreau să te-ajute aici. Ar putea să se mute În apartamentul de la etaj. De acum Înainte vor lucra pentru tine. Am dat mîna cu cei doi. Parcă jenați de propria lor musculatură, se bîțÎiau ușurel de-a-n picioarelea, mișcîndu-și genunchii uriași ca pe niște capete de pistoane din bronz, Într-o veșnică Încercare de a-și repoziționa trupurile Într-o configurație mai puțin stînjenitoare. — Bun... dar, Elizabeth, ce anume o să facă ei? — Să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
unei doze de cocaină, Își ridică privirea spre norii de confetti și petale de parcă era pregătit să se Înalțe de pe ringul de dans și să plutească printre baloanele cu heliu. Nu i se alăturau Însă toți dansatorii. LÎngă el se bîțÎia Împiedicat silueta neglijentă și ostenită a lui Laurie Fox, abia reușind să-și dezlipească tălpile de pe podea. Rămasă binișor În urma ritmului, se clătină lovindu-se de dansatorii din jur și În cele din urmă căzu la pieptul lui Crawford, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ochelarii de pe nas și îi pun în poșetă, cum m-a sfă tuit Georgi. Și poșeta mică, neagră, de lac, special pentru petreceri, e tot de la mama. Nu sunt învățată cu poșetele, o țin ca pe o servietă în mână, bâțâind-o întruna, neajutorată. Georgiana îmi zâmbește încurajator și mă cercetează scurt din priviri. Mda, e bine! E chiar foarte bine, zău așa! Să ne dăm acum cu parfum! Ne dăm cu parfum. îmi place. Are un miros discret de lăcră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
oftat (în gând) și l-am invitat la masa mea „de lucru“. E o masă cam mare, demodată. Dacă vreau să-mi întind mâna, să-l mângâi, trebuie să mă aplec cu scaun cu tot (scaunul pe care oricum mă bâțâi întruna) și s-ar putea, neatentă cum mă știu, să-mi alunece scaunul. Asta mi-ar mai lipsi, să-mi alunece scaunul și să cad grămadă la picioarele me sei. La picioarele lui. Pentru o clipă, mă și văd ghemuită
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
privește la fel de grav ca mai înainte. Apoi, deodată, fără ca nimic să prevestească schimbarea, izbucnește într-un hohot de râs incontrolabil. îi văd lacrimi în colțul ochilor și, nu știu de ce, mă apucă și pe mine râsul. Râd, continuând să mă bâțâi pe scaun, și inevitabilul se produce: alunec pe podea, la picioarele mesei. La picioarele lui Eduard. îi văd șiretu rile cafenii de la ghetele maronii (i-am interzis să se descalțe când a intrat în cameră, deși schițase gestul, politicos). Văd
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu tine de 1 Mai... dar am o grămadă de timp. Sunt mai bine de două luni până atunci... Da, mergem sigur! Vreau să-i propun să batem palma, ca doi camarazi. Abia atunci îmi dau seama că mi-am bâțâit fără încetare servieta în mâna dreaptă. îmi strâng buzele și-mi mut servieta în mâna stân gă. în ochii până atunci cercetători ai lui Eduard se aprinde brusc o lumină inexplicabilă și îl văd zâmbind altfel. E un zâm bet
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l ia în vizor tocmai pe Eduard, care de-abia a început să ardă? Dar ce mă înspăimânta dincolo de orice era căderea. Cum să cadă un om căruia îi plac înălțimile? Poți să cazi de pe scaun, ca mine, când te bâțâi prostește, poți să aluneci pe gheață în mijlocul străzii și să cazi în mod caraghios, stârnind hohote de râs în jur, poți să ți scrântești piciorul când dai peste o denive lare neașteptată pe trotuar... Dar asta-i o nimica toată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei băiețos, care ră sună ca o muzică suavă în urechile lui. Ești singur? Pot să intru? Era agitată și îl scormonea cu ochii ei adânci prin oche lari. Avea o pungă de plastic în mână, pe care o tot bâțâia pe lângă șold. — Sunt sin-gur, o liniști Bobo, răgușit. Tata e la spital și Edi nu mai vine prea curând. — Aha! rosti Clara, scurt. începu apoi să turuie, ca o bandă de magnetofon: — De când m am mutat în partea cealaltă a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îmbujorați Clara văzu câțiva pistrui care, pentru o clipă fugară, îi readuseră în minte imaginea de altădată a Georgianei. Iulia dădu mâna cu ea, mârâind un fel de salut, apoi se trânti pe scaun și ceru o înghețată mare. Se bâțâia pe scaun și fredona destul de tare, în timp ce asculta muzică house la căști. Din când în când, își rodea un ghiile și continua să se bălăngăne pe scaun și să fredoneze ne păsătoare, fără să le vadă și fără să le
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fredoneze ne păsătoare, fără să le vadă și fără să le audă. Clara își aprinse o altă țigară și sorbi din cafea, privind la Iulia ca atrasă de un magnet. „De când a venit își tot roade unghiile și se tot bâțâie pe scaun“, își spuse ea, mirată, „nu s-o fi plictisit? Ce copil plin de metehne! Oare nu mai vine înghețata aia?“ Georgiana mai luă o țigară din pachetul Clarei și și-o aprinse cu un gest nervos. — Mami, n-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Oare nu mai vine înghețata aia?“ Georgiana mai luă o țigară din pachetul Clarei și și-o aprinse cu un gest nervos. — Mami, n-ai voie să fumezi! mormăi Iulia, pe neașteptate, oprindu-se din fredonat, dar continuând să se bâțâie pe scaun și să-și roadă unghiile. Ia mai lasă-mă cu cicăleala ta! Ce să zic! S a găsit oul s-o învețe pe găină! răbufni Georgiana, continuând să pufăie din țigară. Până la urmă, veni și înghețata Iuliei. Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
verificat viziunile lui Alexi, să punem mâna și să urlăm ESTE! Sau, după cum presupunea voluntarul american de multe ori, NU ESTE! Alexi, cum spuneam, era cel mai insistent, se lipea la dans de toate câte-i erau prin preajmă, se bâțâia ridicol, deși era negru habar n-avea să danseze. Și nici nu prea obținea rezultate cu mișcările-i languroase, era el exotic până la un moment dat, Însă... Nici măcar În grupul de fete care ne Însoțea de obicei, fete dispuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de translator, căci asortarea culorilor n-o fi fost suficientă pentru comunicare. Iar atunci, un gând perfid Își făcu loc În mintea mea ascuțită de cocaină și gândul ăsta mă strecură În spatele țigăncii dansatoare. Am Început și eu să mă bâțâi, palid și cu fălcile Încleștate, proptindu-mi bărbia de umărul dezgolit al mult râvnitei. Ca să-i șoptesc la ureche toate tâmpeniile pe care i le Înșira negrul. Ca să fiu mai limpede: traduceam chiar numai tâmpeniile, doar frazele În privința cărora eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dar n-ai fost atent." Și se uită la mine de jos în sus, fix, neclintit el însuși, foarte scrutător, dar și cu simpatie. "Mărturisesc că n-am reținut..." "Multe nu se rețin", zise el ca un avertisment și tăcu, bâțâind însă distrat dintr-un picior și strivind cu scârbă țigarea în scrumieră. Ai fi zis că n-o să mai fumeze cel puțin un ceas, astfel de grimasă de silă făcu. Dar imediat scutură pachetul și, gânditor, duse o nouă țigare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din orașul nostru, dar și din capitală. Ne întîlneam tot la acea braserie și ne servea tot domnul Jenică, iar el înfuleca același chateaubriand și sorbea același număr de filtre care îl făceau la un anumit moment să înceapă să bâțâie din picior, în ciuda faptului că noua lui soție i le număra, acele filtre, cu reproș, că a băut nu știu câte și că îi ajunge... Se făcea că n-o aude, se ridica de la masă, dispărea cu un pas greoi (se îngrășase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu e ceva conștient?" Nu, zise Matilda, așa e ea, o face în mod natural." " Da, și când nu-i mai dă, când comedia încetează, tot nu e ceva conștient? Măcar atunci?" "Nu, nici atunci." Piciorul lui Micu începu să bâțâie, stingea țigare de la țigare. Palmele Matildei dădeau semne că se vor strânge. Alarmă!"Matilda, zisei, musafirul nostru e mare iubitor de cafea. Am uitat să-ți spun, mai fă-i lui una..." " Da, confirmă el, tot așa, cu foarte puțin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
facem parte dintr-un întreg mai mare și vrem totuși să ne credem unici... acțiune smintită, asemănătoare aceleia, să zicem, a unui picior, care n-ar vrea să mai asculte de corp și ar lua-o rasna, ar începe să bâțâie, să se agite, nu fiindcă ar fi bolnav, ci fiindcă ar începe să creadă că sângele care îl hrănește ar fi numai al lui... Așadar, să dărâmăm cu gândul această celulă în care n-am ce să caut și din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de imagini, nici nu putea fi vorba. Nimeni nu știa dacă tipul exista cu-adevărat, și nici dacă sistemul lui chiar funcționa. Orice era posibil: în fond, îl urmărisem și pe bietul Petrișor mergând la vot, atârnat de brațul familiei, bâțâindu-se din tot corpul, ca un robot gata să sară din șuruburi. Oare cum aplicase ștampila pe buletin? Dar cine avea chef să riște? Mesajul suna clar, mi se sugera să fiu cu ochii în patru. Tot ce curgea seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Maria. „Ia să vedem.“, am încurajat-o. „Oricum nu putem intra toți patru pe-o singură invitație. Ar da de bănuit și ne-ar lua la ochi încă de la poartă.“ „Cine zice c-avem o singură invitație?“, a rânjit Mihnea, bâțâind patru bilete de intrare, cu rotocoalele Uniunii trase frumos pe margine, auriu-deschis. „Cât dormea avocățelul, m-am ocupat de problema cu-accesul: acum suntem și noi invitați. Rândul zece, locurile 13-16.“ „Mi-ați copiat biletul?“, s-a minunat tânărul Lupu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să le depăn câte-o poveste (uneori, să și ascult): o privire vioaie sau lăsată ostentativ în jos; un tremur imperceptibil al vocii; o fustă cuminte, la mijlocul distanței dintre genunchi și coapse. Pe cele mai îndrăznețe le găseam pe calorifere, bâțâindu-și nerușinat picioarele. Păream un băiat bun, timid, aproape că-mi venea și mie s-o cred. Nimeni nu mă găsea complicat sau periculos. Nu le istoriseam decât amănunte de care mă puteam lipsi. Un amestec incolor de biografie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
consemnau gesturile, îmi analizau mișcările pupilei, îmi depozitau senzațiile. Cine știe unde mergea marfa asta prețioasă? Spectacolul beneficia de-o pregătire minuțioasă, poate asistentele nu erau nici atât de naive, nici atât de plictisite precum credeam: mi se punea în scenă un Moulin Rouge, bâțâit din zeci de picioare medicinale. Imaginea se forma în spațiul dintre geam și perimetrul meu ocular, declanșând micile calupuri ale plăcerii. Împachetate frumos, durabil, în pânza fină a neuronilor, nu rămânea decât să fie colectate. Cu florăreasa, era altă poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eu, de ajutor... N-nu... Să n-o amestecăm pe Nina Alexandrovna în această tărășenie... Doamne ferește! Nici pe Kolea... De altfel, poate că încă nu te înțeleg, Lebedev. Păi nici nu-i nimic de înțeles! strigă Lebedev și chiar se bâțâi pe scaun. Numai, numai sensibilitate și gingășie - acestea-s medicamentele pentru bolnavul nostru. Prințe, îmi permiteți să-l consider bolnav? — Asta chiar îmi demonstrează că ești delicat și inteligent. — O să vă explic cu un exemplu, luat din practică, pentru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trebuie expediată imediat, spuse prințul, începând să se îngrijoreze. O duc eu. N-ar fi mai bine, n-ar fi mai bine, prea-curtenitor prinț, n-ar fi mai bine... uite-așa? Lebedev făcu o grimasă ciudată, spăsită; începu să se bâțâie grozav pe scaun, ca și cum l-ar fi înțepat cineva cu un ac; clipind șiret din ochi, făcea și arăta ceva cu mâinile. — Ce vrei să spui? îl întrebă prințul amenințător. — Ar trebui s-o deschidem în prealabil! șopti acesta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu selectează), ei imită automat imaginile văzute la T.V. Nu numai copiii, ci și unii oameni cred că tot ce văd la T.V. este bun de urmat. Pe alte canale sunt prezentate femei și bărbați aproape goale/goi, care se bâțâie obscen, într o bubuială dementă. De exemplu, îmi aduc aminte de o scenă, în care un om politic din orașul Constanța, dansa cu o femeie aproape goală, având doar o ață între fese. Într-un moment al dansului, femeia își
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
piață. Sau o alergare în zori prin parc. Sau o bâțâială prin cameră, pe muzică săltăreață. Sau o tură după apă la fântână. Sau un trap până-n tipografie. Sau un galop până la chioșcul de ziare de la colț. Așa că mergeți, alergați, bâțâiți-vă, dați ture, trăpuiți, galopați și bucurați-vă din răsputeri. Depun mărturie că merită. Nu-i nimic că am lăsat baltă paragraful prin care voiam să încep un fel de scrisoare pentru Attila Bartis. Aud că s-a simțit grozav
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]