240 matches
-
un melc urcând în sus ca să cobor din munte crucea lui Isus. CARMEN MIHALACHE Urât mai trăiți, domnilor! Tarara-bumbia. Doctorul Cebutkin intră în scenă fredonând o mică arie de operetă, tarara-bumbia... E abțiguit bine (nu e niciodată treaz) și se bâțâie ca un caraghios. "Ni se pare numai că traim", spune el mereu. Dar Tuzenbach a murit cu adevărat, nu e o părere. Ei și? Dar cu un baron mai mult sau mai puțin pe lume nu e totuna?" Așa că el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Fainberg i-a propus ajutor: În apa tulbure, rusticanu și-a pierdut cuțitu-ascuțitoare dă os și pieptaru dă flanel. Târlanu avea ochii grei dă lacrimi, care a privit pentru ultima oară hanu de-i dăduse adăpost. Ne-a zis adio bâțâind din cap și s-a mistuit În beznă, că nici el nu știa unde să se ducă. A doua zi, la primu’ cântat dă cocoși, Limardo m-a dășteptat c-un mate cu lapte, care l-am dat pă gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
IV La următoarea Întâlnire, Savastano și-a continuat romanul-foileton: După tărășenia cu ghiulu, Cufărașu a prins coraj și s-a pus pă telefoane. I-am receptat dân ușă glasu mascul ca dropsu, că Întreba dacă-i plăcuse ghiulu. Pormă am bâțâit, c-am recunoscut jicniri ingrate și fără suflet, care ea-l sfătuia să lase sârma să să odinească și pă loc i-a trântit receptoru. Cufărașu a glisat un hohot, care nu i-a ieșit convingător, și mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
te-aștepți, se bagă În egoizmu lui abulic, a zis că n-avea să meargă sus și s-a pus la șuetă c-un vecin, care am aflat că iera ceasornicar și chiar dă ultimă oră. Io am urcat sus bâțâind cu brățara care o cumpărasem nainte dân Emporiu cu Reduceri. Deștu Îmi mai tremola Încă pă sunerie, când Locarno s-a arătat dân Întâmplare c-o găleată, să spale treptile. I-am arătat daru și l-a primit, da a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și eu nu simt nimic. La școala de maiștri demontam întrerupătorul de lângă ușă, puneam două degete pe fire și când intra cineva, hai noroc, mă, îi spuneam, și îi întindeam mâna și ăla mi-o strângea și fleașc! cădea jos bâțâind. Nevastă-mea, zice, Ioane, vezi să nu pățești ceva și n-apuc să-i răspund, că o dată, bum! un stâlp de foc trăsnește în mijlocul casei și intră în pământ și lasă în urmă fum, flăcări și miros de pucioasă... Și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
grămadă de cățelandri schelălăind de foame și de neputință care se repezeau în el să-l sfârtece. Dar de oriunde îl apucau, nu reușeau nimic, calul rezista. Își înfigeau dinții în burtă, în pulpe, în spinare, se propteau în picioare bâțâind din cap și scheunând. Prima îmbucătură, care ar fi deschis drumul celorlalți, le scăpa. De unde? Din ce loc? Am stat mult să-i văd ce fac și mă uitam la ei râzând. Nu era printre ei nici unul bătrân și experimentat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
În primele zile ești avântat și ferice, ai scrie 10 pagini pe zi, ai vedea toate filmele, dar pe măsură ce te apropii de sfârșitul primei săptămâni, bateriile te lasă ca la iepurașii ne-Duracell. Ajungi să te enervezi când vecinul din spate bâțâie din picior și-ți mișcă scaunul, te agasează atâta lume, coada de la calculatoare, oamenii care merg prea încet când tu te grăbești la proiecție și, în general, te enervează cam orice. Cum începe filmul, te ia somnul, dar dacă mergi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
numai. Dar, se pare, instinctul de conservare e mai puternic decât orice, ne-a explicat Domnul Andrei care știa asta de când sărise cu parașuta. Bătrânul n-a reușit să facă decât un singur adept, unul bolnav de Parkinson, căruia îi bâțâia capul tot timpul și care s-a sinucis. Cu acel prilej s-a organizat o înmormîntare mai deosebită. Din partea administrației a fost adusă o mare coroană de flori, cu aceste cuvinte pe panglică: "Moartea este începutul nemuririi"; și Bătrânul în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Intru primul în lift. Intră și el după mine. Lent. Tacticos. Ține-mă, Doamne. „La cât?“ întreb, scrâșnind și trântind sugestiv ușițele interioare ale liftului. „La șase, vă rog.“ Liftul pleacă lent, atât de lent. Mă sprijin în pumnul drept, bâțâind din picior și îl văd cu coada ochiului pe moșneag. Plescăie relaxat și mă măsoară curios din cap până-n picioare. Vreau doar să ajung sus. Să pun mâna pe telefon. S-o sun. Să urlu. Să mă răcoresc. Respir agitat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se adunară în faldurile pantalonilor. Ce degenerat a putut să producă acest avorton? — Taci din gură, îl admonestă cineva din spatele lui. — Ia privește numai la cretinii aceștia zâmbăreți! Ce bine ar fi să se rupă toate sârmele pe care se bâțâie! Ignatius zornăi boabele de porumb rămase în ultima pungă. — Mulțumescu-ți ție, Doamne, că scena aceasta a luat sfârșit. Când părea să se înfiripe o scenă de dragoste, sări de pe scaun și porni tropăind spre tejgheaua cu dulciuri ca să mai cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bine să-l reclame cineva. — Îhî! Hai, zău, Lana! Dă-ne o șansă, mie și papagalului. Ai să vezi ce grozavi suntem. Pe vremuri, bătrânilor de tipul celor din clubu’ Kiwan le plăcea să vină și să privească cum se bâțâie pe scenă o fată drăguță. Acum e nevoie și de un animal. Știi ce-i rău cu oamenii din zilele de azi? Nu-s întregi la minte. E greu pentru un om să câștige un ban cinstit. Lana își aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Trebuie să recunosc că trupul meu se mișca cu o agilitate surprinzătoare; nu sunt lipsit de un simț înnăscut al ritmului; strămoșii mei trebuie să fi fost printre cei mai buni dansatori de pe câmpiile lor aride. Ignorând privirile muncitorilor, mă bâțâiam sub unul dintre difuzoare, răsucindu-mă, strigând și îngăimând ca nebunul, „Go! Go! Do it, baby, do it! Hear me talking to ya. Wow!“ Am știut că am câștigat teren când am văzut că unii dintre ei mă arată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu văzuse în viața lui un spectacol mai deplorabil. Darlene și papagalul aveau toate calitățile necesare pentru a sabota localul.) Mai trebe pro’ abil puțin retuș ici și colo, să se roteasc-un pic, să se legene, să alunece, să se bâțâie, să se fâțâie, da’ eu zic că număru-i foarte bun. Zău așa! — Vezi ce spune și el? o întrebă Darlene pe Lana. Jones trebe să știe. Negrii au ritm cu caru’. — Ăău! — N-aș vrea să sperii eu pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a trebuit să se interneze la Lex sub o altă identitate. Coaie mari, dacă mă-ntrebi - ăla e un spital federal și l-ar fi putut controla la sânge. A dracului enigmă! Nici unul dintre noi nu știe unde locuia. Danny bâțâi din picior și îl văzu pe trompetist mișcându-se pe lângă cortină și ținându-și instrumentul de parcă ar fi fost o icoană ce-l păzea de demoni. Veni spre el și zise: Domnule, cred că am eu ceva pentru tine. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mașină când a apărut Niles. Dietrich zâmbi/ se strâmbă. Telefonul de pe biroul lui începu să sune. Ridică receptorul, apoi spuse: — Da, Norton, e aici. Ascultă, apoi adăugă: — O întrebare: ai aflat cine sunt cei doi bărbați? Tăcere lungă. Danny se bâțâia lângă ușă. Karen o deschise și lăsă un teanc de hârtii pe biroul căpitanului, apoi ieși cu privirea plecată. Danny se gândi: nu-l lăsa pe șefu’ să-i spună că am o gagică și n-o lăsa nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal dădu iarăși din umeri. Un tip căruia îi plăcea să se distreze și să vâneze fete la picnicurile de la Sleepy Lagoon. Nu țin minte cum îl chema. Zgripțuroaica tremura de nervi. Mâinile lui Claire se frângeau, iar picioarele îi bâțâiau, izbind în masă pe dedesubtul tăbliei. Mal se uită atent la ochii ei și văzu că erau micșorați. Poate că amesteca pastile cu votcă. Se scurseră câteva secunde. Claire se calmă. — Îmi pare rău. M-am enervat când am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și eu nu simt nimic. La școala de maiștri demontam întrerupătorul de lângă ușă, puneam două degete pe fire și când intra cineva, hai noroc, mă, îi spuneam, și îi întindeam mâna și ăla mi-o strângea și fleașc! cădea jos bâțâind. Nevastă-mea, zice, Ioane, vezi să nu pățești ceva și n-apuc să-i răspund, că o dată bum! un stâlp de foc trăsnește în mijlocul casei, și intră în pământ și lasă în urmă fum, flăcări și miros de pucioasă... Și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu selectează), ei imită automat imaginile văzute la T.V. Nu numai copiii, ci și unii oameni cred că tot ce văd la T.V. este bun de urmat. Pe alte canale sunt prezentate femei și bărbați aproape goale/goi, care se bâțâie obscen, într-o bubuială dementă. De exemplu, îmi aduc aminte de o scenă, în care un om politic din orașul Constanța, dansa cu o femeie aproape goală, având doar o ață între fese. Într-un moment al dansului, femeia își
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
bătând din palme... Așii și decarii pluteau În aer, rotindu-se peste capetele lor. Cifre mari, cu abdomen galben, roiau deasupra patului și a mesei, așezându-se Într-o ecuație necunoscută. Costumele se agitau alături, cuprinse de furnicături. Pantalonii se bâțâiau În aer, tremurând din toate Încheieturile. La mijloc, Învârtindu-se În cerc, se afla rochia Mathildei. Cinicul Își ținea mâinile Încleștate de poalele ei. Penitentul Îl biciuia cu cravașa peste coapse. Sus, jos. Jos, sus. Stânga, dreapta. Înainte, Înapoi. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
contrazice, știu eu mai bine. - Nț, pseudobalsamia microspora... - Ba nu! Aspergillus, e aspergillus... - Ei, belgaforu’ și gadina voastră de râtani! Ia mai terminați! - Nu mai mișcați patul! am țipat. Lăsați-l, nu-l ridicați, nu-l mai zgâlțânați, nu mai bâțâiți din copite! Le strig să nu mă mai gâtuie cu pătura, să nu mai iasă din pereți, nu mai vreau. - Murmur, Furfur, Nergal, cum vă mai cheamă, nu mai jucați tananica și geamparale pe pieptul meu, au, nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe Otis cu confuzia de gen — deocamdată cel puțin. Era destul timp pentru toate, dar pe ea o îngrijorase cel mai mult zdrobitoare lui lipsa de autorespect. — Strugure! croncăni Otis vădit încântat. Frumușico! Strugure! Frumușico! Strugure! Când rostea cuvintele se bâțâia de sus în jos pe gamba Adrianei. — Un strugure fără pesticide, vine imediat pentru...pentru cine? Cine vrea strugure? Băiatul frumos primește strugure! Adriana îl ridică pe brațul canapelei și se duse la bucătărie. Tocmai căuta în frigider după castron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
facă ceva În legătură cu Jack ? — Evident că nu, spune Lissy ca să mă liniștească. Numai gura e de ea. Probabil că o să dea peste nu știu ce prieten de-ăla ciudat de-al ei și o să uite complet de povestea asta. — Ai dreptate. Mă bâțâi ușor pe scaun. Ai dreptate. Îmi iau cana și rămân cu ochii În ea câteva clipe. Lissy, chiar crezi că secretul lui Jack e legat de faptul că are o relație cu o femeie ? Lissy dă să răspundă. — Oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
profesie, așa încât se relaxă puțin. Începu să se apropie de adversarul său, căutând să-i prindă privirea, dar fără să scape din ochi mâna în care avea arma. Individul se retrăgea înapoi, neîndrăznind să-l atace. Acum nu se mai bâțâia pentru că, mergând cu spatele, trebuia să fie atent să nu cadă. La un moment dat, umerii tipului se lăsară într-un gest de relaxare ușoară, în timp ce ochii săi se ridicară puțin, privind undeva dincolo de Cristian, peste umărul acestuia. Ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu cetățeni întru totul cumsecade și înnobilați doar cu purtări alese. Acesta ar fi cazul ideal! De fapt, nu de puține ori, în fața ei se înfățișau tot felul de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai mult ca să înșele, decât ca să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fire de cupru, se mișcau de parcă ar fi-notat într-adevăr, pendulau și brățările de mână și de gleznă, înșirate pe fâșii de piele deasupra ușilor, și sticlele sigilate, umplute cu un lichid auriu, aliniate pe etajere, și candelabrele, totul se bâțâia ca la cutremur, și-mi era frică să nu cadă trofeele de pe pereți și să mă-ngroape, și deschideam ușă după ușă, și treceam dintr-o cameră în alta, și credeam că n-o s-o mai găsesc nicicând pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]