774 matches
-
a fost foarte critic la adresa lui Browning, care "...fără nicio îndoială este lipsit de competența, influența și judecata care sunt rezultatul unei experiențe de comandă corespunzătoare... Statul lui major era superficial... A devenit din ce în ce mai evident ... motivul pentru care unitățile britanice au bâjbâit...” Operațiunea Market Garden a început cu succese pe toată linia. Toate trupele au fost lansate pe timpul zilei pentru a asigura o mai mare precizei a aterizărilor, și aproape toate trupele au ajuns în zonele de aterizare desemnate fără incidente. În
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
pornească, generalii din jur, îmbrăcați în armuri scânteietoare - și lungile șiruri de oameni împlătoșați, steaguri și cai din urma lui - așteptau neliniștiți în întuneric. — Undeva într-acolo susură un izvor. Aud murmur de apă, pare-mi-se. — Acolo e! Apă! Bâjbâind prin bălăriile râpii de lângă drum, unul dintre militari descoperi în sfârșit un pârâiaș între pietre. Unul după altul, soldațiise îmbulziră să-și umple gamelele cu apă limpede. Asta ne va ajunge până la Tenjin. Poate vom mânca la Yamazaki. Nu, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
luptă a intrigilor înainte de marea conferință. Ei bine, n-au decât să-și vadă de șmecheriile lor. Takigawa a fost câștigat oricum de partea lui Katsuie, așa că lăsați-i în pace. Înainte de consfătuire, toți discutau despre viitorul lor propriu și bâjbâiau să afle ce aveau alții în minte. Între timp, aveau loc obișnuitele înțelegeri și antagonisme nedeclarate, răspândiri de zvonuri false, cuceriri ale altora, dezbinări ale opoziției și toate celelalte stratgeme. Comunicațiile dintre Shibata Katsuie și Nobutaka erau deosebit de vizibile; unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
căciulite, pulovere de lână, mantouri... Stăteam rezemat de tocul ușii și mă uitam, încercînd să înțeleg. Rufărie intimă, dar multă, bluze, sutiene, ciorapi groși de iarnă, mănuși, un costum de schi, feluri de fuste, rochii multicolore... Uneori se apleca și bâjbâia prin sertare de jos... Batiste, baticuri... Le mai alegea, le ridica în aer, le scutura, le contempla, apei le arunca înapoi. Astfel se zorii câtva timp când scoase tot de-acolo de sub ultimul sertar pantofi, cismulițe (astfel le numii în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și a altora, e mândru că a atins o asemenea vârstă și și-a trăit bine viața, sau e deprimat dacă nu și-a înțeles-o... Aici e aici! Lumină nu e decât pe pământ, universul e de catran. Spiritul bâjbâie încercînd să pătrundă negrul cosmos, din care miliardele de stele nu pot alunga întunericul. Cum am putea să nu ne speriem de sfârșitul nostru? Nu ne speriem fiindcă ne naștem cu bucuria de a fi, iar această bucurie se alimentează
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de-aia îl amestecau așa, să poată pe urmă să mănânce iar. Le plăcea să stea mult la masă și să discute, stăteau așa într-o rână, la o masă sub formă de potcoavă." "Și ce discutau?" mai zise bunicul bâjbâind în noul stup, pregătindu-l să primească roiul sălbatic, vârând în el faguri cu miere, să aibă noile-venite, pentru început, ce să mănânce. Discutau despre tot ce există", zisei. N-aveau treabă!" mormăi el cu afectare, el care avea și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
albit complet și cu ochii holbați... Înnebunise! Și ce era acolo, continuă Suzy mirată, un loc obișnuit de munte, o simplă potecă, la vreo cincizeci de metri de drumul de coborâre normal de care se rătăciseră, și-i apucase seara bâjbâind după el sub ploaie și ceață. Știi, aicea sus nu e ca la noi, când vine furtuna cu viscol sau cu ploaie nu se mai vede nimic, fiindcă norii se prăbușesc... De-aia și fulgerele ți se încolăcesc pe deasupra capului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
toate formele de agitație și propagandă, prin învățămînt și prin însăși transformarea societății. Scriitori ca Zaharia Stancu sau Camil Petrescu n-ar fi scris ultimele și cele mai importante opere ale lor, fără îndrumarea de către partid. Scriitori mai tineri ar bîjbîi poate pînă azi în căutarea unor formule realiste. Pot spune în numele meu personal că, deși simțisem deșertăciunea formalismului și căutam calea realismului, îndrumarea de către partid a ajutat în chip hotărîtor dezvoltarea mea ca scriitor". Constată cu satisfacție că îndrumarea de către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
carte: Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi (Ioan, 8,32)? Nu putem fi liberi cît timp adevărul despre atrocitățile comuniste și autorii lor nu vor fi aduse la lumină și supuse judecății. Între timp continuăm să bîjbîim, să ne împiedicăm, să ne lovim de pereții unui tunel care nu pare să aibă un capăt, întunericul ne lovește în valuri, ne împresoară cîte o geană de lumină pîlpîie, însă foarte departe și puțină vreme. Altă luminiță răsare parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o vastă procesiune de cărucioare de ultimă generație, împinse de mame elegante, și acoperite, desigur, cu copertine de plastic eficient atașate, trecea în șir constant pe lângă el, lovindu-l. Hugo își închipuia ce tablou neinspirat reprezenta el pentru respectivele mame. Bâjbâind, mototolit, neavând habar de nimic, crud chiar, nerăbdător uneori cu Theo care urla ca lovit de streche din cauza ploii cu care nu era obișnuit. Aceasta era esența inutilității paterne. Un bărbat, pentru numele lui Dumnezeu. Încercând să aibă grijă singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de-ți îngheța sângele în vine. Când câinele l-a prins din urmă, Hugo a simțit pe coapsă atingerea agonizantă a ghearelor ascuțite ale acestuia, apoi colții animalului i s-au înfipt în fund. După care, Hugo a început să bâjbâie înnebunit la ușa de la intrare, pentru ca apoi, în mod miraculos, să reușească s-o trântească în spatele lui. Îndepărtându-se împleticit, cu capul vâjâindu-i și inima bătându-i să-i sară din piept, Hugo l-a auzit pe criminalul frustrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se deschidea câte-o portieră, cu zgomot pufos și electronic, credeai că ies încă trei mașini dinăuntru. Lumea care cobora din mașini trecea de poarta principală a palatului și tot acolo dispărea, parcă aspirată printr-o trapă secretă. Nimeni nu bâjbâia; grupurile se mișcau repede și sigur. Bărbați la costum, tunși scurt, militărește, păzeau parcarea și aleile, supraveghând orice mișcare. Când venea președintele, țâșneau trei coloane de mașini, identice, din trei direcții diferite, ca-n filmele americane. Cel mai puternic om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
accentul pe n-a fost sau pe țara asta.“ „Cum așa?“ Mihnea s-a oprit pentru o clipă și-a luat o gură de borviz. Trebuia să fie ceva extrem de important, de încurcase sticlele. L-am văzut cum se strâmbă, bâjbâind după țuică. Nu i-am dat-o. S-a șters pe buze și-a reluat explicația. „Mi-a dat de gândit toată povestea cu hărțile, lovitura fraților «Brothers», inscripțiile ascunse pe dedesubtul altor inscripții. Am încercat să leg lucrurile simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Atâta doar că nu știm dacă a avut timp suficient să afle.“, a completat tânărul Lupu. „Mașinăria era avansată pentru vremea ei, dar și destul de complicată. Dificil de lucrat cu ea; îți trebuiau cunoștințe minime de programare și procesare. Camil bâjbâia, opera mai degrabă intuitiv. Oricum, se pare că ce i-a ieșit l-a speriat atât de tare, încât s-a hotărât să ascundă aparatul.“ „Eu zic c-a aflat. Altfel nu scria Bălcescu și-Un om între oameni. Piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dracu’, da’ parcă-și bate cineva joc de noi.“ „Cine?“, am întrebat, căscând îngrozitor. „Mă-sa-n cur, dacă aș ști, nu s-ar mai povesti. Ce crezi că mie-mi place s-o ard aiurea pe-aici, pe câmpie, bâjbâind după necunoscuți? Să pun microscopul pe-apostolul Paul al tău?“ „Trebuie să ai tu o teorie. N-ai venit până aici doar ca să mă ții de vorbă... Și-o fi Paul vreun apostol, da’ nu e-al meu.“ „Am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
împăiată.“ „Toți scriitorii arată la fel, când îi bați într-un cui.“ Am lăsat teancurile de hârtii la locul lor și ne-am strecurat afară din catedră. Trebuia să ajungem pe partea cealaltă, așa că iar am urcat, iar am traversat bâjbâind, iar am înjurat în gând liftul care nu mergea. Până la urmă, am nimerit în scara principală și-am coborât la bibliotecă. Acolo i-am cerut din nou lanterna. Mă bazam pe informații secrete, inestimabile. Scurtu ar fi avut de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mesaje, date despre identitatea Economiștilor Minții, coordonate ale unor tranzacții importante, în curs de desfășurare. Toate cifrate, ascunse prin replici sau iconi de pagină. Nimeni nu știe exact. Dacă am cunoaște lucrurile astea, n-am mai fi aici să discutăm. Bâjbâim, încercăm să ghicim cine-i cine. Nu te-ai întrebat niciodată de ce dispar toate Pif-urile de pe piață?“ „De pe care din piețe?“, m-am interesat. „A noastră.“, mi-a răspuns inginerul. Nu l-am mai întrebat care „a noastră“. „Nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Corpurile de vănători domnești și steagurile călăreților de Neamț, atac cu toată forța asupra cavaleriei! Pedestrimea, cu Întregul dispozitiv, presiune asupra ienicerilor până la malul Bârladului! Din luncă Începură să sosească semnale luminoase. Înaintarea turcilor fusese oprită pe Întreaga linie. Urdia bâjbâia, neștiind Încă ce forțe are În față. Mai bine de jumătate din oastea otomană nu putea intra În luptă, fiind prinsă În noroaiele din dreapta râului. - Trebuie să câștigăm până la amiază! Îi spuse voievodul căpitanului Oană. Când ceața se va ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o serie de bubuituri. - Artileria... spuse Ștefan. Au reușit să stabilizeze tunurile. Dar nu știu unde să tragă. - Răspundem cu artileria? Întrebă comisul Groza care se afla, cu ultimele rezerve de două mii de călăreți, În preajma domnitorului. - Nu! spuse Ștefan. Îi lăsăm să bâjbâie. Tirul lor merge pe linia de atac a spahiilor, adică În mlaștinile de la Trei Ape, unde nu e nimeni. Semnalele din vale Începeau să se schimbe, totuși. Un număr din ce În ce mai mare de ieniceri modifica raportul de forțe. Experiența lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vadă mai bine. - Sabia i-a retezat trupul În dreptul rinichilor. Totuși, a continuat să trăiască, din vrerea lui Dumnezeu! Ea a rostit cuvinte cumplite Împotriva păgânilor și le-a Înfrânt semeția oarbă, zăpăcindu-i și Îngrozindu-i. Și, În timp ce aceștia bâjbâiau prin bezna lor, puținii care au izbutit să fugă s-au salvat, ducând-o cu ei pe pământurile luminate de harul lui Dumnezeu. Fecioara străbătea În continuare mulțimea cu privirea ei Înghețată. Albastrul pupilelor era atât de deschis Încât părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu un licăr de lăcomie În ochi. Poate că n-ar strica să Îl mai tragem puțin În frânghii, ca să Își deșarte toată desaga... Dante Îl fulgeră cu privirea, furios pe ceea ce căpetenia gărzilor izbutise să audă. Era sigur că bâjbâia printr-o beznă deplină, mai rea decât aceea În care se zbătea el Însuși. Dar, oricum, era mai bine ca acel mitocan să știe cât mai puțin din toată povestea. Între timp, eliberat din legături, Fabio dal Pozzo se prăbușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În sfârșit epilogul. - Asta a fost scris de Dumnezeu În natura imensei străluciri, asta va zugrăvi cuvântul meu pe pergamente, asta vor citi oamenii ca ultimă pildă! Guido Bonatti părea Împietrit. - Nu... nu e cu putință! bâigui, venind spre el. Bâjbâia cu mâinile În gol, ca și când ar fi vrut să prindă razele de lumină și să le oprească. Poetul se dădu la o parte, pentru a-i oferi ocazia să privească prin fantă. Astrologul clătină din cap pentru o clipă, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Nici măcar Împăratul nu poate birui peste planul lui Dumnezeu. Nimic din vrăjitoria dumitale n-are vreo putere Împotriva științei mele, Îngăimă el, scrâșnind din dinți de durere. Apoi se Întoarse, lăsându-și brațele să Îi cadă pe lângă trup, și Înaintă bâjbâind. Arma Îi lunecă la pământ, scoțându-i la iveală brațul schilod. Dante se apropie să Îi dea ajutor, dar lui Bonatti părea să nu-i mai pese de nimic, Închis În lumea sa de beznă și de perfecte repetiții. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asta, mai rosti el solemn, cu o nudă de satisfacție În glas. Dante nu Îl auzea. Continua să fixeze Întunericul de dincolo de poarta larg deschisă, pe unde dispăruse Guido Banatti. De două ori i se păru că Îi vede umbra bâjbâind În depărtare, printre mormintele de la San Lorenzo. - Și ce sunt toate astea? mai Întrebă șeful gărzilor, arătând spre mașinărie și spre oglinzi. Priorul ridică de jos lampa lui Elia, care Încă mai fumega, privind-o cu atenție. Din piept Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în el care aducea cu cea a Bunicii Lausch, amândoi fiind încredințați că ne pot învăța ce se poate face pe lumea asta, unde poți fi încrezător în forțele tale și să dai bir cu fugiții sau unde poți să bâjbâi și să fii obligat să faci tot felul de gafe. Și pentru că băiatul lui plecase la universitate, eu eram singurul învățăcel care-I mai rămânea. Era judicios, și oricât de mare era zăpăceala, o ținea la respect, o domolea, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]