758 matches
-
cei mai buni, sunt cel mai rău,Privește-mă ca pe-un copil mai mare,Care-a furat un măr din coșul Tău! Când am păcătuit, gustând din toate,Din fructe-oprite, că am fost poznaș,M-am rătăcit și-am bâjbâit prin noapte,Până la gândul Tău, rămas chezaș.Crezul, Părinte creator de viață,Eu nu-l port ca pe-o haină peste tot;L-ascund în suflet - templu de speranță -Și-l venerez, cât mă mai lași să pot.... XIX. URAREA MEA
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
dotat cu inteligență, conștiință de sine și poate la momentul potrivit își va da seama că trebuie să respecte legile universului dacă nu vrea să redevină prea curând ce a fost inițial; un simplu atom,o simplă moleculă ce rătăcea bâjbâind prin haosul universal. Secretomania față de ce se știe și nu se știe până în prezent, o fi oare necesară, face parte din planurile celor care știu și decid ? Se vor autoalege doar cei ce se cred ,,aleși,, sau va fi decis
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384955_a_386284]
-
că vorbele-i au mare dreptate omițându-mi propria-mi apartenență la gen. Zâmbii aparte, încredințată de acuza pomenită, dacă aș lua în calcul ce-mi făceau mie cele trei femei din viața mea. -Nu vă-ntreb, că iar o să bâjbâiți, dar știți care este calitatea supremă a femeii? se vicleni specialistă în șarade. -Frumusetea! -Cinstea! -Credința! -Tăcerea! încheie șirul părerilor Lixandra care o viață de nevastă tot tăcuse și iar tăcuse... Și tot degeaba! -Nțț! dezaprobă tentativele celorlalte Lili. Nțț
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
pentru amândoi. Nu. Nu e timpul cel care se pierde... Ci eu privind duios în ochii Tăi. Cluj Napoca, 11 iulie 2016 Iubitorii de sine S-au trezit în zorii zilei, Însă dorm în miez de zi, Căutând satisfacerea de sine, Bâjbâind printre orgolii. Urmăresc secunda vremii, Ce trece pe îndelete, Pe ceasornicul ce bate, Însă nu pe al lor perete. Au uitat să-și cântărească, Viața pe cântarul sacru, Al Cuvântului cel veșnic. Văd bârna, dar doar la altul. Bieții iubitori
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
iarnă argintul. Te slobod uitare în cântare de valuri din tine să muște arcușuri căscând să-ți soarbă veninul blestemat prin pocaluri săgeți de mărgeanuri să te muște dansând. Te slobod uitare în hrisoave de ceață cerneala să-ți curgă bâjbâind oarbă cerul luceferi să-ți coasă pe sub aripi verdeață prin Raiul de umbre să-ți adie doar gerul. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: TE SLOBOD UITARE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1981, Anul VI, 03 iunie 2016
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
în primul moment că s-a întors Giorgina și îi șopti pe jumătate adormită: - Giorgi, vezi că ai greșit sacul! Al tău e puțin mai în dreapta! Privea prin crăpăturile ochilor silueta tăcută, ce se mișca ciudat, haotic în timp ce continua să bâjbâie și deodată a izbit-o un miros grețos de alcool care a făcut-o să se trezească de-a binelea și străpungând întunecimea cu simțurile în alertă, a dat un țipăt teribil văzând că intrusul era de fapt un bărbat
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Tu - cel mai cumplit compromis. O taină mi-ești încă,, iubire, Pe care-o tresar și o ning, Însemn fără leac peste fire, Te chem, te condamn și te-nving. Sîntem poate toți o speranță, Cu chiu și cu vai bîjbîind, Și-o mînă apasă pe clanță, În noi ușa grea scîrțîind. Parcă-i un blestem peste lume Să ținem cont mult prea tîrziu Că celălalt poartă un nume Și că undeva încă-i viu. O taină mi-ești încă, iubire
PRĂBUŞIREA ÎN VIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382891_a_384220]
-
pământ, pe oameni și pe mapamond. Glasul Tău răsună veșnic printre noi... Ca un susur cald, al dragostei șuvoi. Tu îmbrățișezi cu raze calde-n veci Pe cei buni și răi pentru că-i iubești. Însă noi uităm că suntem iubiți Bâjbâim aici ca niște rătăciți. Cât de Bun, Esti, Doamne! Ție mă închin! Te iubesc de-apururi! Tu îmi Ești Stăpân! Am lăsat în urmă lacrimi și dureri Am ales, doar Ție să-Ți slujesc mereu. Cluj Napoca, 24 noiembrie 2015 Referință Bibliografică
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
nu va fi așa, femeia te vizitează doar în perioadele ei nefertile. ...Obosită, a adormit. Îi privești picioarele epilate. Se îngrijește. Arată bine. O acoperi. Sforăie ușor. Ceva de pisică blândă care pândește și-n somn. Mâna ei îți caută, bâjbâind, sexul. Te retragi ușor, te întinzi pe podea: ai o silă. Te gândești la Romancier: în mintea ta, el scrie. Se pregătește, în felul lui, să distrugă Stațiunea. Și, pentru a-i crea un motiv în plus, îi pregătești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
exclamații reproducea și În acel colț de sală atmosfera din restul tavernei. — Ambrogio... mort? zise În cele din urmă Cecco d’Ascoli. Cum? Și de ce? Părea cutremurat, Însă Dante simțea o notă falsă În emoția lui. — Bargello și oamenii lui bâjbâie prin beznă, spuse. Așteptă o clipă Înainte să continue, fixându-i rând pe rând pe bărbații așezați În jurul mesei. Era din ce În ce mai convins că erau la curent cu asasinatul și că se prefăceau din cine știe ce pricini nebănuite. Cu siguranță, ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi cânte În strună. — Nu erau multe indicii, la locul morții. Nimic altceva În afară de ceea ce v-am povestit. — Cu adevărat, nimic altceva? Augustino părea dezamăgit. Mă gândeam că mintea dumitale superioară o fi surprins vreo lumină acolo unde puținătatea noastră bâjbâie prin beznă. Dar poate că judecata mi-a fost determinată de zvonurile despre domnia ta. Dante strânse din dinți. Apoi Își depărtă privirea, ca și când ar fi fost interesat de oamenii din preajmă. — Mi-am format, totuși, o impresie, zise el apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Simți sub degete uleiul opaițului care se Împrăștiase pe pardoseală și speră că mai rămăsese Îndeajuns. Să fi fost un hoț? Dar ce era de furat Într-o biserică părăsită? Sau cineva, ca el, venise să inspecteze locul crimei? În timp ce bâjbâia prin beznă după ce fusese lovit, avea senzația că, undeva aproape, mai exista și un al doilea trup. Dar poate că fusese doar rodul imaginației lui. Între timp, izbutise să aprindă lampa. Apropie micul cerc de lumină de locul exact unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Se lipi se perete, Îngrozit. Așa Își imaginase dintotdeauna deșteptarea oștii morților, În ziua Judecății. Dar acea resurecție avea ceva șovăielnic, de parcă ar fi fost o versiune mizerabilă, o parodie. În locul unor trupuri renăscute, curățate de păcat, membrele acelea care bâjbâiau spre dânsul În semiîntuneric păreau Însemnate de plăgile cele mai Înfiorătoare, prost Înfășurate În bandaje impregnate de sânge și puroi. Simți cum inima Îi stă În loc. Hoarda leproșilor imunzi nu trebuia să sosească, așa cum se temeau cei de la San Piero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de un corb. Degetele priorului nu izbuteau să deschidă o breșă printre pliurile cărnii, În timp ce prințul Bisericii, depășind stupoarea inițială, Începuse să-și tragă suflarea ca să cheme ajutor, cu ochii sticloși de groază. Poetul Își slăbi prada cu mâna dreaptă, bâjbâind pe birou după o sfeșnic cu care să Îl lovească. Între timp, Acquasparta Îl prinsese de talie cu brațele, Încercând la rândul lui să Îl târască spre ușă, pentru a se pune În siguranță. Sub strânsoare, mânerul dăgii ascunse Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gustul pentru show și senzațional al publicului american, fără a avea Însă și o relevanță reală. Este aberant să glosezi pe tema istoriei contemporane ca punct terminus În evoluția lumii atât timp cât, după mine, adevărata istorie nici măcar n-a Început. Noi bâjbâim Încă În plină preistorie, și ea va mai dura până când oamenii vor atinge standardul minim al condiției umane, care este capacitatea de satisfacere globală a nevoilor și trebuințelor primare - adăpost, hrană, securitate, instrucție medie etc. Adică, a acelor necesități capabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Uneori, reușeam. Precaritatea luminii de care dispuneam reprezenta totuși un impediment serios. Nu-mi puteam face o idee despre configurația locului pentru că, la maximum doi metri de mâna În care țineam bricheta aprinsă, Întunericul Își reintra viguros În drepturi. Tot bâjbâind de colo colo, mă mai pricopsisem și cu teama că gazul se va sfârși Înainte de vreme, cu toate că, la plecare, alesesem dintre cele câteva brichete pe care le aruncam neglijent În geamantan la fiecare călătorie pe cea mai plină. Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
E mare mizerie în pivniță - completă el, arătând spre pat. Piotr ăsta nu mai face nimic. — Pe anumite porțiuni - spuse Metodiu, după ce tuși ușor - sunt de acord cu dumneavoastră: căsătoria este o teorie care tânjește după practică, o forma mentis bâjbâind după o forma corporis. — Iar în privința corpului stăm rău - spuse Bijinski. Malgorzata, ca să nu vorbesc cu păcat, e o fată sănătoasă într-un context nesănătos. Mediul în care a trăit, mâncare neîndestulătoare, apa argiloasă, lipsa comunicării, vederea zilnică, obsesivă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
râs mare zaharicaiele prostului de turc. Dar câte nu zărea ea, închizând ochii! Iată perucha argintie, odihnind lângă lighean, a solului francez de la Poartă, monsieur Lavalle, gras și cu ochii mici, iată silueta înaltă a lui Signor Merano, ambasadorul Veneției, bâjbâind prin întuneric după ciorapi și iată șalvarii mari, roșii ai berleibeiului Rumeliei ascunși degrabă în sobă, căci venise pe neașteptate Hadjin-Pașa, rânjind tâmp în cadrul ușii cu un calup de halva în brațe. Toate rămăseseră însă în urmă, căci ea fugise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
alea care, probabil văzându-mă atât de abstras, de pur, mă țineau cât timp mi se umplea ulciorul tot în măscări, de nu mai știam pe unde s-o apuc. „Iartă-le, Doamne, că nu știu ce fac”, îmi ziceam în gând bâjbâind după cărare. — Erați mândria noastră, a tuturor - zise cardinalul Damiani. Stâncă de-ați fi fost și tot v-ați fi muiat puțin. însă dumneavoastră nu și nu. Eu, dacă-mi permite-ți, de atunci știam c-o s-ajungeți unde-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gînd pe care ți-e frică să-l rostești. „Alo, șefu, aici Mielu. Băieții nu mai e la ștand zice că ie la sediu. Las’ că văd ei mîine pretenii o ieducăție...“ Greșală. Mucul lumînărilor se deșiră negru pînă-n tavan. BÎjbîi după foarfecă, tai fitilul la jumătate, flacăra tremură mică și albastră ca un ochi cu pleoapa lăsată. De ce mi se face deodată rușine? Ei respiră alături de mine cu cărțile lipite de nas. Multe Înjurături se spun În gînd. Limuzinele porneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
director, de la a VIII-a C, bâigui fata. S-a întâmplat ceva groaznic, altfel nu vă deranjam... Vă rog să veniți... Michael, mort, deși mișcând, asemeni nouă tuturor, niciodată născut, hălăduia de momente bune prin cameră, fără un scop anume, bâjbâind poate în căutarea propriilor haine. Abia acum observă rămășițele lui Teleferic, cu îngrijorare crescândă, enervându-se treptat cumplit. - Mda, nu, bolborosi Clossettino incoerent, destul de încet. Nu vreau! spuse apoi mai tare, privind pereții devastați ai camerei. Am... nu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sunet, În afară de rugăciunea pe care-o Îngîna Întruna În sinea sa, abia mișcîndu-și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s-ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încît toți s-ar fi prăvălit În adîncurile neguroase pe deasupra cărora bîjbîiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scînteieri vîscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i-ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de reținerile mele, s-a mărginit să mă bată ușor pe umăr și a plecat cu cartea mea sub braț. — L-ai impresionat, știi? a zis vocea din spatele meu. M-am Întors spre a descoperi surîsul ușor al nepoatei librarului, bîjbîind În gol. Avea glasul de cristal, transparent și atît de fragil, Încît mi s-a părut că vorbele ei aveau să se spargă dacă o Întrerupeam la jumătatea frazei. — Unchiul meu mi-a zis că ți-a oferit o sumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pînă cînd dădu peste chei. M-am prelins pe pardoseală, ținîndu-mă de stomac, scîncind de agonie sau de mînie. — Spuneți-i Clarei că... Mi-a trîntit ușa În nas, și am rămas În bezna cea mai desăvîrșită. Am căutat cartea bîjbîind prin Întuneric. Am găsit-o și m-am tîrÎt cu ea pe scări În jos, rezemîndu-mă de ziduri, gîfÎind. Am ieșit afară scuipînd sînge și respirînd pe gură cu bulbuci. Frigul și vîntul Îmi cuprinseră hainele umede, mușcîndu-mă. Tăietura de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vadă mai bine. - Sabia i-a retezat trupul În dreptul rinichilor. Totuși, a continuat să trăiască, din vrerea lui Dumnezeu! Ea a rostit cuvinte cumplite Împotriva păgânilor și le-a Înfrânt semeția oarbă, zăpăcindu-i și Îngrozindu-i. Și, În timp ce aceștia bâjbâiau prin bezna lor, puținii care au izbutit să fugă s-au salvat, ducând-o cu ei pe pământurile luminate de harul lui Dumnezeu. Fecioara străbătea În continuare mulțimea cu privirea ei Înghețată. Albastrul pupilelor era atât de deschis Încât părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]