1,399 matches
-
mulțumit cînd Leonard Bîlbîie l-a întrebat plin de uimire și neîncredere "de unde știi dumneata, dom'le adjutant, chestia asta cu suferința lui Pangratty?" Erau justificate uimirea și neîncrederea, deoarece dacă trebuia cineva să știe totul despre prinț acela era Bîlbîie și nu adjutantul. Radul Popianu trebuia să știe totul despre cei din Vladia, iar Bîlbîie numai despre prinț. I-a turnat în borcanul de muștar, și-a turnat și lui, a clătinat băutura să se vadă cum face "ochi", o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dom'le adjutant, chestia asta cu suferința lui Pangratty?" Erau justificate uimirea și neîncrederea, deoarece dacă trebuia cineva să știe totul despre prinț acela era Bîlbîie și nu adjutantul. Radul Popianu trebuia să știe totul despre cei din Vladia, iar Bîlbîie numai despre prinț. I-a turnat în borcanul de muștar, și-a turnat și lui, a clătinat băutura să se vadă cum face "ochi", o lentilă uleioasă ca un ochi miraculos, "gustă ce n-ai mai gustat". Au băut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așteptase. "Guvernanta. De la guvernanta răposatei domnișoare." Fusese foarte sec, fără inflexiune, fără să arate ce crede el despre acea guvernantă și despre ceea ce-i spusese ea. Dar faptul că nu păstrase pentru el un astfel de secret arăta destule. Leonard Bîlbîie aproape că se înecă cu vinul. I se înroșiseră ochii și prin nas îi curgea către buza de sus ușor răsfrîntă, era un semn că se lăsa uneori dominat de senzualitate, firișoare tulburi de vin. "Cine? K. F.?!" Adjutantul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pasiunea lucrului bine făcut, n-avea somn dacă nu-și făcea întocmai rondul, nu putea mînca dacă știa că hârtiile nu sînt în ordine, nu avea trai dacă în Vladia ar fi existat o neregulă, un lucru nelămurit. Că Leonard Bîlbîie se interesa cîteodată mai mult de prinț decît de afacerile cu vinul, mai mult de ce spunea și mai ales ce gîndea Pangratty decît de expedierea harabalelor cu butoaie uriașe către stația de cale ferată din Comana, de asta și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a dat seama destul de curînd. Nu l-a ispitit, nu l-a bătut la cap, n-a făcut nici o aluzie la acest interes al lui și se simțea liniștit că știe eu cine are de-a face. Era limpede că Bîlbîie n-o să raporteze alor săi despre cum își face datoria adjutantul Popianu pentru simplul motiv că pentru ai săi la Vladia nu exista nici un adjutant Popianu, ci doar prințul Șerban Pangratty. Dar cum iarna era lungă, cum șederea prințului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de cap, din punctul său de vedere, se apucase așa, în distracție, să strîngă informații despre acest ciudat personaj. Era o întrebare nevăzută, pe mutește, despre care bănuia că numai el are știință. Nu-l deranja cu nimic pe Leonard Bîlbîie în treaba lui de cîrtiță, avea metodele sale și una dintre ele era infailibilă, ușa din spate. Intrarea servitorilor. Nu era un adept al luptei de clasă, citise despre această ciudățenie în una din broșurile editate de Minister pentru uzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era dintre aceia care avea încredere în prietenie, în intimitate, îi ajungea utilitatea. "Important este să creezi mereu și mereu nevoia de tine, să înlături o teamă, o neliniște, dar în același timp să creezi alta", îi spunea lui Leonard Bîlbîie, dar nu era sigur că acesta și înțelegea pe deplin ceea ce spunea. "Ah, nu vă îngrijorați, vreau să spun, nu intrați în panică. Deocamdată situația este, cum să spun, hm, situația este sub control. Vă asigur că, dacă cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lor, adevărul era altul. Șerban Pangratty era aproape sigur un bărbat cu totul nevolnic și din punctul acesta de vedere nu se putea spune că ar fi un adept al proletariatului. De aceea l-a și contrazis atunci pe Leonard Bîlbîie, făcîndu-l să rămînă cu gura căscată la propriu, ținea minte că s-a și înecat apoi cu vinul pe care el îl "confiscase" de la Hariton. E drept, i s-a părut întîi că vinul acela, zghihara, e mai mult un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
minte că s-a și înecat apoi cu vinul pe care el îl "confiscase" de la Hariton. E drept, i s-a părut întîi că vinul acela, zghihara, e mai mult un nume decît o băutură. Dar, sub ochii lui, Leonard Bîlbîie, care era un cunoscător, doar își făcuse o meserie din asta, nu putea fi agent comisionar al firmei Mott un ageamiu oarecare, sub ochii lui, Leonard Bîlbîie s-a făcut criță, împleticindu-i-se limba în gură și ajungînd așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e mai mult un nume decît o băutură. Dar, sub ochii lui, Leonard Bîlbîie, care era un cunoscător, doar își făcuse o meserie din asta, nu putea fi agent comisionar al firmei Mott un ageamiu oarecare, sub ochii lui, Leonard Bîlbîie s-a făcut criță, împleticindu-i-se limba în gură și ajungînd așa să-i mărturisească un lucru care nu se spune niciodată dacă e adevărat. I-a spus atunci Leonard Bîlbîie că este fericit. L-a pupat pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mott un ageamiu oarecare, sub ochii lui, Leonard Bîlbîie s-a făcut criță, împleticindu-i-se limba în gură și ajungînd așa să-i mărturisească un lucru care nu se spune niciodată dacă e adevărat. I-a spus atunci Leonard Bîlbîie că este fericit. L-a pupat pe obraz, țocăind, avea urechile mai vișinii decît rochia lui K.F., semn deosebit de sigur că se îmbătase, l-a pupat zdravăn și după încă două pahare i-a mărturisit și motivul pentru care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e capul plin de abureala vinului. După cele cinci pahare băute, îndoiala sa cu privire la vin se spulberase, numele și renumele își reluaseră vechiul loc, în schimb se deșteptase o îndoială mult mai puternică, mai sîcîitoare decît oricare alta nu cumva Bîlbîie ăsta era pe cale să intre între cei "puțini aleși", cum erau porecliți cu răutate și invidie oamenii lui Mihai Mihail, o figură misterioasă și enervantă nu numai din pricina aroganței, ci și a disprețului vădit pe care acesta îl afișa, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a disprețului vădit pe care acesta îl afișa, ori era bănuit că-l afișează, la adresa "pălmașilor" ce țineau de forța ordinii și a treburilor dinlăuntru? Și după cum era șeful, Patronul, cum se exprimase, ca un adevărat om al casei, Leonard Bîlbîie, așa trebuiau să fie și cei din slujba lui, după chipul și mai ales asemănarea sa. Prima pornire era, desigur, aceea de a-l lua peste picior pe unul ca Bîlbîie, care, pe lîngă că l-a prins pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se exprimase, ca un adevărat om al casei, Leonard Bîlbîie, așa trebuiau să fie și cei din slujba lui, după chipul și mai ales asemănarea sa. Prima pornire era, desigur, aceea de a-l lua peste picior pe unul ca Bîlbîie, care, pe lîngă că l-a prins pe Dumnezeu de picior, mai și strigă în gura mare că degetul de care s-a agățat nu-i prea curat, să-l feștelească un pic măcar așa, să-și verse năduful. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
măcar locul, pe acesta îl știa de acum. Locul era Vladia. Lucrul? Ei, despre el știa numai numele, pentru că așa i se spunea de către toată lumea, dar poate că numele său era altul, cu totul altul, altfel suna fleșcăit moarte. Leonard Bîlbîie însă nu știa mai nimic. De aceea și reușea să se îmbete atît de repede, încît să-i spună un secret atît de serios. Dacă într-adevăr era vorba de Serviciul lui Mihail în care urma să ajungă. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trecut palma peste obraz, era cald și țepos: "Nu te bucura înainte de vreme și nu-ți face singur piatra de mormînt", i-a spus cu un ton grav, de om care știe și care e scîrbit de și mai multe. Bîlbîie s-a uitat la el cu ochi rotunzi și strălucitori. Era caraghios de tot și parcă întinerise brusc. A tras aer în piept și se vedea că are de gînd să-i spună tot, dintr-o suflare. Asta era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întinerise brusc. A tras aer în piept și se vedea că are de gînd să-i spună tot, dintr-o suflare. Asta era prea mult, Radul Popianu era un om de onoare și într-un fel ținea la caraghiosul de Bîlbîie. A luat cana pe jumătate plină și cu o mînă l-a prins de falcă, cu cealaltă i-a vîrît printre dinți marginea îndoită a cănii turnîndu-i cu o mișcare scurtă vinul de-a dreptul în gîtlej. Lui Bîlbîie i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de Bîlbîie. A luat cana pe jumătate plină și cu o mînă l-a prins de falcă, cu cealaltă i-a vîrît printre dinți marginea îndoită a cănii turnîndu-i cu o mișcare scurtă vinul de-a dreptul în gîtlej. Lui Bîlbîie i-au dat lacrimile, ochii i s-au înroșit, nu mai putea spune nimic, poate se înecase și nici de tușit nu putea, palma grea, degetele noduroase ale adjutantului îl țineau bine. A înghițit tot și după aceea, cînd i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
turnat sieși și după ce a mai tras o dușcă a zis : Dacă vrei cu adevărat să ajungi unde spui că vrei să ajungi, nu-ți mai dori nici o clipă lucrul ăsta. E la fel cum e cu fericirea, dom'le Bîlbîie. Dacă o dorești cu tot dinadinsul n-o s-o capeți niciodată. Mai bine întinde-te pe pat că ești beat. Și omul cînd e beat își închipuie multe, nu-i așa? Bîlbîie s-a ridicat de pe scaun, avea o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la fel cum e cu fericirea, dom'le Bîlbîie. Dacă o dorești cu tot dinadinsul n-o s-o capeți niciodată. Mai bine întinde-te pe pat că ești beat. Și omul cînd e beat își închipuie multe, nu-i așa? Bîlbîie s-a ridicat de pe scaun, avea o față uluită, congestionată din cauza vinului, dar mai ales pentru că se înecase, a mormăit ceva din care Popianu a înțeles că "a plecat, a plecat pe furiș, ca un hoț, dar tot degeaba, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl am uite aici" și a vrut să arate unde îl are, adică în buzunar, dar nu l-a nimerit, a bîjbîit cu degetele, apoi a renunțat și s-a întins pe burtă, pufnind pe nas. După nici o săptămînă Leonard Bîlbîie a plecat și el, tot pe furiș, asemenea lui Șerban Pangratty, fără să-și ia rămas bun. Sigur că Radul Popianu știa tot, și cînd va pleca, și unde îl așteaptă o birjă trimisă din Comana, și că are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și-ar fi cumpărat de clasa a III-a, bilet adus de domnul Iacobescu cu toată discreția. Dar l-a lăsat să plece așa cum a venit și nici nu s-a mai gîndit la el atîția ani. Într-adevăr, Leonard Bîlbîie pierise cu totul din mintea lui și poate că nici nu s-ar mai fi gîndit vreodată la el dacă în Vladia nu s-ar fi întîmplat cîteva lucruri care de la sine l-au rechemat din uitare pe fostul comis-voiajor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încoace. Altfel adjutantul era un om cît se poate de exact și cu picioarele pe pămînt. Nu pe oricare pămînt, ci pe pămîntul galben, cleios, pe lutul Vladiei. O dată cu plecarea prințului și fuga, pentru că fugă fusese de fapt plecarea lui Bîlbîie, care nu-și luase cu el nici măcar briciul, săpunul și piatra acră pe care le ținea pe pervazul ferestrei, lăsînd toate fleacurile, de la ciorapii de lînă albă pînă la afișele-reclamă și lădița cu mostre de care nici un comis-voiajor nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și negustorii așezării. Erau prea puțini aceia care erau chemați pînă acolo și nimeni nu venise din proprie inițiativă. Nu se cădea și nici n-ar fi fost primiți. Cele cîteva invitații pe care prințul le adresase lui și domnului Bîlbîie fuseseră cu adevărat evenimente majore care întreținuseră viața Vladiei o iarnă întreagă. În drum către Vila Katerina se gîndise și la asta, ce se va face de acum înainte, singur, fără companie, după plecarea prințului și după plecarea lui Leonarcl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fuseseră cu adevărat evenimente majore care întreținuseră viața Vladiei o iarnă întreagă. În drum către Vila Katerina se gîndise și la asta, ce se va face de acum înainte, singur, fără companie, după plecarea prințului și după plecarea lui Leonarcl Bîlbîie? Îi era ciudă pe el că atît de ușor alăturase cele două personaje și mai ales pentru că atît de repede consimțise că amîndoi făceau parte din viața sa, dar drumul de la casa în care instalase postul pînă la Vilă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]