299 matches
-
camera și fantomele ei Teritoriu situat între viață și moarte, populat de strigoi și de morți vii, acesta este universul dramaturgiei lui August Strindberg 1. Spațiul teatrului său, înconjurat de invizibil și năpădit de spectrele trecutului, ține deopotrivă de casa bântuită și de încăperea plină de amintiri. Ca și la Maeterlinck sau Ibsen, chiar dacă nu există apariții efective, fantome venite de pe lumea cealaltă pentru a sta de vorbă cu cei pe care i-au părăsit, forțele invizibilului nu sunt mai puțin
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
2); plăcere (2); plîns (2); sentiment (2); speriat (2); stres (2); supărare (2); ură (2); viteaz (2); accident; alee noaptea; alergat; anevoios; angoasă; animal; animale; apă; de apă; de arici; ascuns; atenție; aur; bacalaureat; bătrînețe; bleah!; bucă; bucurie; caiet; casă bîntuită; căprioară; ceas; de cineva; de cîine; claustrofobie; constrîngere; coșmar; creier; cristal; cuțit; degete; dezgust; deznădejde; disperare; dispreț; dulce; de Dumnezeu; dușmănie; emoții; eșec; exercițiu; nu există; familie; firească; fr. "horror"; frica; griji; frig, singur; fugă; furnică; gol în stomac; grețuri
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de înstrăinare, ci și nostalgia înstrăinării și a unei personalități integre. Acest punct de vedere recuperează dimensiunea umană din cadrul postumanului cibernetic, însă este un apărător al integrității corporale și identitare umane. Aceste gen de ființă cyborgică are o memorie scindată, bântuită și tulburată, neîmpăcându-se niciodată cu sine și cu noua identitate protezată. Pentru ea, istoria nu mai poate fi liniară, viitorul nu mai are decât înțelesul de supraviețuire, iar evoluția nu mai este posibilă. Trăind prin amintirile trecutului, cyborgul umanizat
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
implicare a spiritului național în problematica universală se poate crea numai atunci când ceea ce-ți aparține este descifrabil lumii întregi. Acest specific național trebuie să fie cultivat în artă și nu surogatul lui. Spectacolul nostru scormone o ființă umană autohtonă bântuită însă de neliniștile ființei umane dintotdeauna. Știu că vă interesează și o ecranizare după Năpasta? În acest caz nu se va mai putea vorbi de epurarea elementelor auxiliare, filmul impunându-le prin însăși specificul său. Este vorba de un gând
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acesteia, în care vede "un gospodar instalat în absolut", care, "într-o nație de slugi, a introdus onoarea și într-o turmă fără vertebre, orgoliul". Prin el, continuă, exaltat, Cioran, "peste țară a trecut un fior nou. O regiune umană bântuita de esențial", unde "suferință devine criteriul vredniciei și moartea, al chemării. În câțiva ani, România a cunoscut o palpitație tragică, a cărei intensitate ne consolează de lașitatea de o mie de ani de neistorie. Credință unui om a dat naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
autoritar, și de un Patrick Bateman (propriul lui erou din American Psycho) semi-real (cu valențe onirice, dar și cu reprezentare concretă, în final) care pune în scenă, cu adevărat, crimele din carte. Casa în care locuiește eroul-narator ajunge să fie bîntuită (aluzie la filmul Poltergeist), împingîndu-l pe Bret la disperare și la stări demențiale. El este atacat constant de jucăria malefică a fiicei sale (Sarah). Jucăria în cauză se numește "Terby" (aluzie la popularele jucării electronice "Furby", apte de a comunica
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Death, The Facts in the Case of M. Valdemar etc. Personal, cel mai bine realizate cred că rămân The Fall of the House of Usher (1839) și The Masque of the Red Death (1842). Prima exploatează motivul casei delabrate și bântuite (nu lipsesc cadrele statice maiestuos-tulburătoare, amintind de tablourile lui Daniel Martin), în vreme ce a doua este centrată asupra izbucnirii unei epidemii de ciumă în abația fortificată a prințului Prospero. Precum observă James Hutchisson, ciuma lui Poe reprezintă "o manifestare a bolii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
intruziunile auctoriale ar fi fost, proprțional, reduse: "Ca toți oamenii ignorinți și slabi de judecată, postelnicul era superstițios. El credea în stafie, în strigoi, în iele, în zburători, în fermece". Izolat, peste noapte, într-o cameră dintr-o casă pretins bântuită, postelnicul are halucinații generate de umbrele nocturne și crede că privirea îi deslușește contururile înspăimântătoare ale unei fantome: Stafia se apropia de pat, întinse mâinile, postelnicul se credea perdut. El simte mișcările mînicii ei...". Din păcate, alternanța timpurilor verbale (imperfect
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Tod Browning sau Wes Craven: "un gușat cu traista de carne lucioasă, căscând ochii cârpiți, rânjind dinții galbeni într-un râs grotesc și strâmbându-se tâmp". În sfârșit, cadrul se lărgește suficient cât să permită înregistrarea pe retină a castelului bântuit, descoperit, într-o simultaneitate teatral-gotică, de narator și de lector: "Răspundea exact închipuirii: cu cele două rânduri de ferestre înguste și opace, cu turnurile laterale, cu ușile inexpugnabile de stejar ferecat în ținte, cu mușchiul ruginiu, crescut între blocurile de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
succint, în Partea a doua a cercetării mele, atunci când am analizat prozele unor Alexandru Philippide, Cezar Petrescu, Mircea Eliade. Orice roman gotic și, în descendența acestora, orice proză din secolele următoare care este construită pe intriga unei proprietăți părăsite, blestemate, bântuite, izolate, în general, malefice trebuie să ia în calcul, mai devreme sau mai târziu, numeroase principii de construcție a unui habitat sau diverse concepții de arhitectură peisagistică. S-a examinat, bunăoară, foarte puțin modalitatea în care s-a realizat insolitul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
masă de trupuri înlănțuite în materie printr-un efort de sublimare estetică, iar Frunzetti înregistrează expresia monstruoasă a dualității constitutive, hibridul, purtând amprenta unei androginii subversive, un "Eminescu-gorgonă". "Marele Paciurea, mergând pe linia obedienței absolute față de dicteul propriei sale fantezii bântuite de himere, făcuse un Eminescu-gorgonă, un cap spectral, de umbră a hadesului, țâșnind lumini din bezna bolgiei lui cu șerpi dantești, înconjurat de alte umbre, contorsionate pe soclu, de Ugolini tragici, amintire a lui Rodin din Porțile Infernului și a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și apariția în cadrul decorativismului bizantinizant a notelor expresioniste cu volumul Lângă Pământ (1929). Avem o adâncire a suprafeței, asimilată superficiilor decorativismului decadent, o recuperare a transcendenței pierdute, a misterului, a fabulei. "Peisajele lui Adrian Maniu se umplu de "semne", devin "bântuite", prind o viață misterioasă și neliniștitoare [...]"542. Cu toate acestea, criticul subliniază dominanta decorativismului Secession în poezia lui Maniu. Neobizantinismul lui Adrian Maniu rămâne, de cele mai multe ori, un hieratism strict "plastic", "formal", fără implicații transcedentale [...]"543. Oricum, notele expresioniste prezente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sonda profunzimile sufletești ale eroilor săi, Slavici e acum și un povestitor așezat asemenea personajelor sale. Tașcă e un om dintr-o bucată, la fel și Sfredeluș. Nu există nici un pic de poezie în istorisirile despre răposați, casele părăsite și bântuite sau despre banul legat. Eroii nu povestesc pentru a-și ușura sufletul ori pentru a-și umple timpul, ci pentru a-și face unul altuia viața bună sau rea. Sfredeluș îi împărtășește tovarășului său de pahar din experiența sumbră a
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
acest bar să își petreacă serile. 8. Își aranjă o șuviță rebelă. 9. Toată artileria sa de bijuterii începu să zdrăngăne pe ea, să sune și să scîrțîie. Scotea niște sunete atît de bizare încît ea toată părea o casă bîntuită. 10. Vocea țipătoare se auzea ca o sirenă pe o mare înghețată. 11. Între pleoapele sale stafidite pupilele se mișcau lent, cînd la stînga, cînd la dreapta. 12. Deci ea este: figura sa palidă, hainele-i deformate, aceeași fustă de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nici visele ce le spuneam cândva. Îți mai aduci aminte ce dulce ne priveam? Și lumea nu mai exista, în noi ne închideam. Ce clipe minunate, ce zâmbete aprindeam, Ce fericire mare pe amândoi era! Apoi urma și șocul, necazul bântuit, Când am aflat norocul ce în urmă m-a lovit. O prietenă bună ce te iubea și ea, Nu, te rog, de ce ea, de ce ea? Nu înțelegeam, iubire, însă tu mi-ai spus încet, „Te aleg doar pe tine, cu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
opinci, luptam voinicește cu troienele în drumul până la școală. Îmi plăcea ca, împreună cu ceilalți copii, să mă zbengui prin zăpadă și să mă trag pe derdeluș. Prin anii 1938-1939 erau vremuri grele pentru locuitorii satelor: multă sărăcie, biruri mari, veri bântuite, uneori, de secetă și ierni tiranice. Mi-a rămas în memorie și se păstrează nealterat un aspect dureros, pe care nu-l pot uita. Era mijloc de iarnă grea și școala nu mai avea lemne de foc, iar dascălii încercau
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
războiului troian într-un asediu static, cu forțele în conflict neutralizate. Zidurile Troiei (clădite de mâinile divine ale lui Poseidon și Apolon) erau inexpugnabile. Iar Troia nu se putea despresura, măturând în mare tabăra ahee, din pricină că împrejurimile opulentei cetăți erau bântuite, până departe, și când te așteptai mai puțin, de Ahile. Dar Ahile nu funcționează în această perioadă ca războinic efectiv. Nici Hector nu se angajează într-o luptă decisivă cu el, lângă porțile Schee, renunță. Alții și mai puțin. În
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
glumă, ca a vorbi cu lipsă de respect despre Führer, a pune În vitrina măcelăriei o plăcuță pe care scrie „Nu avem marfă“, a nu da Salutul Hitler sau a fi homosexual. Ăsta era Berlinul În timpul național-socialiștilor: o imensă casă bântuită, cu unghere Întunecoase, cu scări sumbre, cu beciuri sinistre, cu camerele zăvorâte și cu podul plin de strigoi În libertate, care azvârleau cu cărți, trânteau ușile, spărgeau ferestrele, țipau noaptea și, În general, băgau o spaimă atât de mare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
atât de înspăimântător și inevitabil de apropiate și de reale, erau șocant de triste. În filmele de groază și în thrillere mi se părea stupid felul în care eroina se lasă, ca proasta, ucisă/violată/speriată întorcându-se în casa bântuită sau la etaj, spre criminal, sau încuind ușa din spate, când e destul de clar că nebunul se află deja în casă. Cunoașteți genul ăsta de lucruri - complet incredibile. Dar mă înșelasem. Știu că o asemenea acțiune este perfect posibilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de Verfolgungsbedingt. Dacă aș fi suferit, aș mai fi creat eu o companie de succes, aș mai fi avut o familie și aș mai fi fost un stâlp al societății? Asociația Națională a Constructorilor de Locuințe nu dă premii oamenilor bântuiți de trecut. Nu condamn acele sărmane suflete pentru problemele lor. Aș vrea să li se ofere ajutor și compensații, deși nu îmi pot imagina ce ar putea compensa astfel de acte. Dar eu nu sunt unul dintre ei. Eram singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Puțin panicat la gândul cheltuielilor În care se băgase, Își răsfoise carnetul În căutarea unei idei care să fie pe gustul obosit al publicului și hotărâse că o poveste cu fantome, inspirată de anecdota arhiepiscopului Benson despre cei doi copii bântuiți, avea cele mai mari șanse. Din punctul acesta de vedere, ea Îi depășise așteptările. Povestirea, de lungimea unei nuvele, apărută În serial În Collier’s În primele luni ale anului, Îi adusese un sac Întreg de scrisori de felicitare din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu ochii mari. Dumnezeule, mi-am zis enervată. Anna era înnebunită după tot ce avea legătură cu științele oculte. Nimic altceva nu i-ar fi plăcut mai mult decât să fie posedată de diavol. Sau să trăiască într-o casă bântuită. Sau să fie în stare să prevadă dezastre. Era limpede că spera că sunt un soi de fenomen paranormal. Ori asta, ori era mult mai beată decât de obicei. Îmi stătea pe limbă să-i spun ceva îngrozitor. De pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
desfășurate în benzi desenate sinistre, ale căror detalii erau cu greu aprobate de părinți; povestiri cu adolescenți din îndepărtata Americă, demni de invidiat, care se adunau în cluburi de detectivi și păreau să trăiască în proximitatea improbabilă a unor castele bântuite, case fantomatice și insule misterioase. Nu mai citisem de ani de zile o asemenea carte. Mama le dăduse pe cele mai multe la tombolele organizate de biserică. Dar m-am gândit că voi găsi cu siguranță câteva pe etajera lui Joan: și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu foi de salvie și ceapă ieșindu-i din urechi. Nu se opri din vorbit. Îi povesti lui Duncan și despre alte locuri În care fusese trimis să scrie: la un concurs pentru cel mai frumos bebeluș, la o casă bîntuită. Duncan asculta suficient de atent Încît să poată da din cap și să rîdă cînd era cazul. În restul timpului, Îl studia pe Fraser, Încercînd să se acomodeze cu imaginea lui uimitoare de om care merge pe stradă Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mirosul acela simplu - se gîndi Kay - de praf de pușcă obișnuit, ci vaga putoare de cauciuc ars de la tunuri și duhoarea șarpnelelor explodate. Străzile erau goale și puțin cețoase. În raiduri ca acestea, Pimlico Îți dădea senzația ciudată de loc bîntuit - senzația că pînă de curînd vibrase de viață care fusese lichidată cu violență sau alungată. Iar cînd tunurile se opriră, atmosfera era cu atît mai ciudată. Kay și Mickey se plimbaseră odată pe marginea fluviului la terminarea schimbului. Locul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]