1,332 matches
-
da' ăsta nu-i joc, ăsta-i chinuială pă față! E un joc pentru cineva extraordinar dă dăștept". Dorinel adăugase cu satisfacție evidentă, asumându-și o afirmație pe care ceilalți nu îndrăzneau să o rostească: " Din fericire, noi suntem proști bâtă! Așa că n-o să-l jucăm niciodată". Am încercat să-i încurajez, dar, deși făceau eforturi, tot nu pricepeau nimic. În cele din urmă, m-am resemnat. Mi-am amintit că Tom, scriitorul din axa mazetelor, nu reușise să se lămurească
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe James Brown, Încercând să-l țină acolo, Însă acesta se ridica iar și iar, ca un hopa-mitică. Platon Îl ținea În cravașă pe Abraham Lincoln, iar Aristotel căuta să-i dea la gioale, când Babe Ruth interveni decisiv cu bâta de baseball. Șahiștii din fostele țări sovietice Îl Încolțiseră pe Bobby Fischer și-l gâdilau, strigându-i: „Cedează!“ Una dintre sandalele lui Iuliu Cezar se abătu peste ceafa lui Al Capone, Însă când șișul sclipi scurt În palma mafiotului, dictatorul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în ciuda faptului că autorul a făcut suficiente demersuri pentru a-și îndepărta cititorii. Dacă am judeca altfel, ar însemna că planul urzit de oameni din categoria lui Eugen Simion a triumfat și că doar spiritul de gașcă, aranjamentul jos, manevrarea bâtei ideologice și a injuriei grosolane (a la Nic. Iliescu și George Cușnarencu) pot face regula în lumea românească. În numele tuturor acestor lucruri, în numele mâniei pe care-o resimt față de orice formă de intoleranță, inclusiv intoleranța la Eugen Simion, cred că
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
ceilalți trei au început să-l croiască ca pe un sac de box. Descărcați-vă cît mai puteți, nenorociților, a început să strige cît îl țineau bojocii. Niciodată nu simți o mai mare plăcere decît atunci cînd îți altoiești cu bîta un fost tovarăș pe care l-ai urît dintotdeauna, zice Curistul. Și cînd te gîndești că pînă atunci nimeni nu avusese curajul să se atingă nici măcar de un fir de păr de-al lui, remarcă și Părințelul, adăugînd ceva în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
strici ce ai construit pînă acuma, am simțit momentul, departe de mine toate teoriile alea conspirative cu rușii, basarabenii, americanii și mai nu știu cine. Unii spun că tu și gloata ta ați fost una din verigile slabe, că ați dat cu bîta în baltă, că datorită ăstora ca voi revolta spontană s-a stins cît ai zice pește și a dat ocazia guguștiucilor care așteptau la pîndă să își organizeze și mai bine lovitura, eu cred că și tu ai conspirat, Părințele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de baseball înspre tata și apoi am așteptat zadarnic s-o văd înălțându-se în văzduh, mult deasupra capului meu. Am opt ani și, de ziua mea, am primit cadou prima mea mănușă și prima mea minge de baseball, cu bâtă cu tot, dar pe aceasta nici n-am puterea s-o învârtesc de jur împrejur. Tata a ieșit de dimineață devreme cu pălăria, haina, papionul și pantofii negri, cărând la subraț registrul negru voluminos care-i spune cine cât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din baie, hlizindu-se la WC, îmi zâmbesc acum mie, iubitul lui fiu, carne din carnea lui și sânge din sângele lui, băiețelul pe care nici o ploaie n-o să-l ude vreodată. „OK, barosane“, zice el și apucă noua mea bâtă de baseball de undeva de la mijloc - și, spre uimirea mea, cu mâna stângă acolo unde ar trebui să-i fie dreapta. Tristețea mă copleșește brusc: îmi vine să-i spun Ei, ții mâinile aiurea, dar nu sunt în stare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
singur într-un spațiu atât de întins... Te pricepi, cât de cât, la baseball? câmpul central este un fel de post de observație, de turn de control, de unde urmărești totul, înțelegi de-ndată ce se-ntâmplă, nu numai după sunetul bâtei ce a lovit mingea, ci și după freamătul coechipierilor din chiar prima clipă când mingea pornește în zbor spre ei; și, după ce i-a depășit, nu-ți rămâne decât să strigi „E a mea“ și te și repezi după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ăsta! Nu există mișcare pe care să nu și-o amintească până-n ziua de azi mușchii și articulațiile mele. Cum trebuie să mă aplec și să-mi ridic mănușa de jos, și cum s-o arunc, cum să cântăresc greutatea bâtei, cum s-o apuc, cum s-o cumpănesc și cum s-o balansez în cercul de bătaie, cum s-o ridic deasupra capului, cum să-mi flexez și să-mi destind umerii și gâtul înainte de a păși și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
exact acolo unde le este locul - și cum să ies din cerc, atunci când luftez (căci am tendința să luftez, să mă balansez elegant în gol la câte o minge tare) și cum să-mi exprim, printr-o lovitură ușoară cu bâta în pământ, exact gradul de exasperare potrivit față de pronie... da, totu-i studiat și însușit până-n cel mai mic detaliu, așa că e practic imposibil să apară vreo situație în care să nu știu cum sau unde trebuie să mă mișc, sau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în altă parte, ea, de capul ei - a așteptat să iasă acum în stradă, cu mulțimea, la 51 de ani, și să strige la guvern că n-o angajează nimeni. Sau, așa cum o îndeamnă liderii sindicali: „Să punem mâna pe bâtă și să le dăm la cap guvernanților! Pe ei, pe ei, pe mama lor!”. După părerea mea, vremea pusului mâinii pe bâtă a apus. Miron Cozma scrie versuri în pușcărie. „Jos comuniștii! Murim, luptăm, Brașovul apărăm!” s-a scandat luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
strige la guvern că n-o angajează nimeni. Sau, așa cum o îndeamnă liderii sindicali: „Să punem mâna pe bâtă și să le dăm la cap guvernanților! Pe ei, pe ei, pe mama lor!”. După părerea mea, vremea pusului mâinii pe bâtă a apus. Miron Cozma scrie versuri în pușcărie. „Jos comuniștii! Murim, luptăm, Brașovul apărăm!” s-a scandat luni sub Tâmpa. Dar atacă cineva Brașovul? Recursul la lozincile anticomuniste, la gloria luptei brașovenilor din ’87 împotriva regimului ceaușist nu arată astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ca să stăm de vorbă. L-am caftit, i-am dat borșu. Coșuță stă cu ochii în pământ, își privește vârful adidasului drept. „Eu ți-am zis, ți-am zis mereu și tu nimic. Acuma o să vezi, lasă.“ N-ai o bâtă? O laie, bâtă, n-am. Coșuță n-avea bâtă și începea să mi se facă frică. Nu de Cristos, lui îi curge sânge și nu poate să mă bată nici cu cărămida, ci de mă-sa și de Luminița. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vorbă. L-am caftit, i-am dat borșu. Coșuță stă cu ochii în pământ, își privește vârful adidasului drept. „Eu ți-am zis, ți-am zis mereu și tu nimic. Acuma o să vezi, lasă.“ N-ai o bâtă? O laie, bâtă, n-am. Coșuță n-avea bâtă și începea să mi se facă frică. Nu de Cristos, lui îi curge sânge și nu poate să mă bată nici cu cărămida, ci de mă-sa și de Luminița. Poate mă așteaptă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dat borșu. Coșuță stă cu ochii în pământ, își privește vârful adidasului drept. „Eu ți-am zis, ți-am zis mereu și tu nimic. Acuma o să vezi, lasă.“ N-ai o bâtă? O laie, bâtă, n-am. Coșuță n-avea bâtă și începea să mi se facă frică. Nu de Cristos, lui îi curge sânge și nu poate să mă bată nici cu cărămida, ci de mă-sa și de Luminița. Poate mă așteaptă până noaptea în fața scării, ce dracu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cubaneză roșie. Încă una. Un fraier le pierduse. Înaintam târâș cu două bomboane cubaneze roșii în gură. Uite-i. Mă așteaptă. Nici pomeneală de Luminița și de mama ei grasă. Renunțaseră de mult, n-aveau răbdare. În schimb, cu o bâtă, patrula Cristos. Era fioros, cu un leucoplast pe nas, înjura și dădea directive. Se vede că nu s-ar fi mișcat de la colțul străzii nici 1000 de ani. Mai erau Cosmin din D 14, Nicu din C 38, unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de la colțul străzii nici 1000 de ani. Mai erau Cosmin din D 14, Nicu din C 38, unul pe care nu-l știam și Stafie dintr-a treia pe care-l vedeam doar în curtea școlii jucând bambilici. Toți aveau bâte și toți mă așteptau pe mine. Simțeam clar că erau ultimele bomboane cubaneze pe care le mâncam în viață. Am rămas lipit de pământ și priveam. Nu voiau să se miște și în felul ăsta se însera. M-am răsucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sau mi se părea mie și erau autobuzele de la Valea Argeșului, se întuneca și vedeam pești când s-au prins că sunt acolo. Am lăsat cerul baltă și am început să fug. Ei scoteau niște chiote groaznice și-și roteau bâtele-n aer, Cristos era în fruntea lor, îi simțeam răsuflarea în spate, aerul pe care-l despica cu bâta. Am făcut un tur de bloc, nu obosisem și nici ei. Am mai făcut unul. Pe la începutul celui de-al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prins că sunt acolo. Am lăsat cerul baltă și am început să fug. Ei scoteau niște chiote groaznice și-și roteau bâtele-n aer, Cristos era în fruntea lor, îi simțeam răsuflarea în spate, aerul pe care-l despica cu bâta. Am făcut un tur de bloc, nu obosisem și nici ei. Am mai făcut unul. Pe la începutul celui de-al treilea, l-am văzut pe Filip cu geanta pe umăr. Totul se terminase. Stafie a fost primul care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
făcut un tur de bloc, nu obosisem și nici ei. Am mai făcut unul. Pe la începutul celui de-al treilea, l-am văzut pe Filip cu geanta pe umăr. Totul se terminase. Stafie a fost primul care și-a aruncat bâta și a dispărut. Felinarele se aprindeau unul câte unul. Era pe la ora când, după cum zicea Coșuță, Cristos începea să zboare. În loc de asta, în fața mea stătea Cristi și-și cerea iertare. Dâra aia de la avion dispăruse și ea demult. Nici umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am fost scăparea lui, atunci așa trebuie să fie. Credeți-l! După cum sună toată tărășenia, e clar că a avut motive să n-o uite. E o treabă, nu?, să-i simți pe unii cum îți răsuflă în ceafă, agită bâte prin aer și jură c-o să te facă bucăți. Așa ceva nu se uită în veci. Deși, mă rog... Am și rețineri când vă îndemn să luați de bună povestea lui. Nu de alta, dar sunt unele lucruri pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bloc cât un sat, cu 10 etaje, 6 scări și 264 de apartamente. În timpul șantierului, s-au dat lupte grele între armatele din D-uri, pentru cucerirea fundațiilor. Ne făceam redute din bolovani și bulgări de pământ, ne înarmam cu bâte, praștii, țevi cu cornete, buzdugane, sulițe, scuturi și scări de asalt. Ne băteam ca chiorii. Seara, când părăseam groapa plină de cofraje și mustăți de fier-beton, echipe de cercetași se strecurau în spatele liniilor inamice și distrugeau cazematele la adăpostul întunericului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
majore în societate. Mineriada care a urmat a fost o soluție extremă, politicienii de la putere temându-se cumplit pentru viitorul lor personal. Minerii au fost chemați și ajutați să vină cât mai repede la București. Imaginile prezentând studenți agresați cu bâte de mineri (sau tineri ori intelectuali în vârstă) au făcut înconjurul lumii, diminuând considerabil simpatia câștigată de noi pe plan internațional. Lucrurile din România au devenit evidente în exteriorul țării. Principalii lideri ai studenților au fost bătuți și arestați, refuzându
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Mii de morți, întrebări fără răspuns despre «idealurile întinate ale comunismului». A lăsat urme vizibile și la mineriade. Se întâmplă ca unii dintre românii care se aflau la Montreal la inaugurarea Pieței României să fi plecat din țară în urma unei bâte de miner primite în Piața Universității. Erau vinovați: purtau ochelari de intelectuali. Victimele colaterale ale regimului iliescian s-au înmulțit pe parcurs. Unii n-au mai putut să-și recupereze casele. În definitiv, proprietatea este un «moft». Alții au plecat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
eu. Sunasem de pe mobil, nu aveam nici un fax, nici o chitanță, era o cacealma. Cum spuneam, Ciocan nu ajunse departe. L-am apucat de guler și l-am târât într-o debara. Am încuiat ușa și am scos la iveală o bâtă de baseball. - Nenorocitule, i-am zis. Te omor. - Stai, domne, ce faci, io sunt prim-ministru, răspunse Ciocan cu glas nedemn. Te arestez! - Ce vorbești? Esti un nimic, tocmai te-a demis președintele. Ești la mâna mea. - Domne, am cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]