489 matches
-
Probabil fusese ofițerul politic. Peste câteva zile am fost scos din celulă fără nici un bagaj și dus „la tun”. Acest loc era la ultimul etaj al imensului reduit, un coridor lat de 2-3 metri, umed, fără lumină și fără aerisire. Bâzâiau încontinuu niște muște mari, negre în jurul unei ținete din lemn, fără capac, cu fecale umane, în care cădeau din când în când șobolani; îi auzeam, nu-i vedeam, în întunericul de nepătruns, se zbăteau în ținetă și apoi ieșeau în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din fața magazinului Unirea, traversând zona de comerț, slab frecventată la această oră, dar care nu vrea încă să doarmă. Unii dintre comercianți sunt conectați la rețeaua publică de curent, dar mulți dintre ei au generatoare de curent pe benzină, care bâzâie și scuipă fum tot timpul, pe punctul de a face aerul din jur irespirabil. Dorința de autonomie a comercianților ambulanți are un preț greu de suportat pentru cei din jur. 27 și 28 octombrie 2010 Tămâie și alte aromate. Vânzătoarele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ambasadori din toate țările pămîntului, se aflau într-o vizită de documentare, organizată de MAE cubanez. Păstrau aceeași tăcere ca și timpurile trecute peste aceste locuri. Avionul părea a fi singura mașinărie vie care, cu o totală lipsă de fantezie, bîzîia monoton. Absurd de monoton. Peste 15 minute... Ne anunță aterizarea. Aici ne așteaptă oameni plini de speranță. Au nevoie de o conductă de 50 km. Se lucrează la ea, va fi gata în august, dar va asigura doar o treime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
străduință, muscoiul se fălește (...) Acum, domnilor cai, plătiți-mi osteneala" și "puterea muștelor" a lui Pascal " Ele cîștigă bătăliile, ne împiedică să reacționăm, ne rod trupurile". Mediologul respectă totul, chiar și pe nătărăi. El știe din experiență că un cuvînt bîzîit din pledoaria unui procuror se poate transforma în glonte. Deci, prudență. O primă observație: datele cronologice nu coincid în cazul meu cu schema promotorului sau a instigatorului. Polemicile mele apăruseră în Havana la sfîrșitul lunii ianuarie 1967; gherila era deja
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pentru că era convins că are cine știe ce proprietăți curative. Și-l băgase de mult, și acum îl jena, îl gâdila, pentru că înmugurise. Ei jucau șeptic, io stăteam cu ochii închiși și simțeam prin pleoapă lumina gălbejită de neon. De neon gălbejit, bâzâit de un țânțar care gravita bezmetic în jurul lui. Din când în când, îl auzeam pe Marian: - Să fiu albastru, fi-miu’ mă moștenește. Mi-a fătat agregatul un copchil deștept ca mine. V-am zis că și-n autobuz, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
avea creatura aia cu mine. Ar fi trebuit apoi să alerg la maică-mea, uite, cu ocazia asta aș fi aflat și cine era de fapt sau dacă era într-adevăr cea căreia îi spun mamă. Să alerg și să bâzâi. Simt și acum broboanele, firele de nisip zgâriind ochii, alunecând până sub pleoape. Sunt absolut sigur că așa s-a întâmplat. Apoi ea, ființa, s-a așezat lângă mine și am continuat să ne jucăm. Miruna îmi spune iarăși să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de secretar cu organizatoricul, a doua funcție pe regiune, după Primul Secretar. Asta însemna că deasupra lui mai era unul, în fața căruia el era obligat să-și plece capul. Ceea ce îl deranja cumplit, cum te deranjează un țânțar ce ar bâzâi tâmpește când vrei să te culci. Și cum să nu-l deranjeze: el să facă frumos în fața unui căcănar! Ca și când s-ar pregăti să pornească în viteză cu mașina într-o mare cursă și deodată, în mijlocul drumului, ar răsări un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se luptă în cer, deasupra orășelului nostru, armata făpturilor de lumină și cea a făpturilor de întuneric, sub comanda lui Apolion, soarta bătăliei e pecetluită... În sală s-a pogorât o liniște desăvârșită. Se auzea o muscă mare cum zboară bâzâind, atât. Spectatorii, în majoritatea lor elevi, nu înțelegeau exact ce se petrece, dar bănuiau că lucrurile nu sunt în regulă. N-au râs, tăceau speriați. Fanache a strigat ca din gură de șarpe: - Tăiați-i microfonul, tăiați-i banditului microfonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în dispoziție bună, a crezut potrivit să-i expună teoria lui: -Tovarășe prim-secretar, aici și-au băgat coada americanii, ascultați-mă pe mine... Tovarășul Cameniță a dat din mână așa cum ai vrea să alungi o muscă din aia care bâzâie enervant și a zis blând: -Bă, Fanache, taci, bă, dracului din gură... A mai făcut câțiva pași în jurul îngerului, mergea cu grijă, parcă încercând să nu cumva să-l deranjeze. Pe urmă s-a retras, tot așa, cu băgare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
într-o menghină; îi zvâcneau tâmplele. Se simțea îngrozitor și se întreba ce căuta ea acolo. Oare de ce fusese atât de bădăran cu ea?! Nu mai era deloc politicos! Se purtase urât cu ea, caraghios... Toate amintirile cu el îi bâzâiau prin creier aidoma unei insecte. Fața ei albă ca o floare acum arăta verzuie. Pe măsură ce noaptea se afunda tot mai mult, lacrimile ei sclipeau pe obraji. Se gândi din nou la el. „De ce tocmai astă seară?“ Nu venise să mă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Măriei sale i s-a înfundat. Să le înghită? Cum?!... "Cum?!" se întreabă singur Ștefan, neștiind ce să le răspundă, regretând că l-a luat gura pe dinainte. O muscă obraznică, ce nu știa cu cine are a face, îl tot bâzâia și-l tot zădăra... "Cum?" se întreba singur, nervos, alungând musca. "Cum?" A doua oară o plesnește, dându-și o palmă. Cum?! Foarte simplu: s-o facă rumeguș și să li se dea cu lingurița, le-o întoarce Ștefan, mulțumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
palma! Te iau tovarăș! Mă iei?! țopăie de fericire Petrică. Dumitru îi șoptește ceva la ureche și Petrică o zbughește după casă. Savastița iese cărând un sac cu merinde. Dumitru se face a ațipi, cu capul în piept, sforăind ușurel, bâzâit de muște... Halal viteaz! strigă Savastița. Dormi pe tine, boșorogule! Oșteanu' lu' pește! Scoală și pune mâna! Dumitru tresare, se scoală, urcă sacul în căruță, dar ochii lui sunt acana. Savastița îl bate pe umăr, să-l îmbuneze: Așa, barbate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vin tatarii! Vin și turcii! Ei drăcia-dracului, ia să vedem ce se mai poate face?! Închide ochii și se cufundă în el... "Mâța", șoptește Mihail, șăgalnic, dar nimănui nu-i a zâmbi măcar... Se așterne o tăcere adâncă. Un bondar bâzâie gros. Cineva tușește încetișor; ceilalți îl sâsâie cu degetul la buze. Mult n-au a aștepta. Ștefan deschide ochii... "Zâmbește? Parcă ar zâmbi. Înseamnă că e de bine. Nu... ni s-a părut numai... Cum să zâmbească?... Nu-i a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alte părți certuri sau diverse alte lucruri, dar vocea bunicii le acoperea pe toate. Afară era un zbucium perma nent, cu mașinile care treceau încoace și-ncolo ; în sufragerie, în schimb, întîlneai o oază de liniște. Cîte o muscă mai bîzîia din cînd în cînd și trecea în grabă printre cei doi, dar nu era deloc luată în seamă. Firele de praf se așterneau implacabil peste mobile, iar canapeaua mai vibra uneori, aproape imperceptibil, cînd bunica se așeza mai bine sau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
armonios. N-am tras nici un foc. N-ar fi avut haz să trag un foc zădarnic, sau să împușc primul iepure la ultima bătaie. 30 ianuarie 1948 [IALOMIȚA VÂNĂTOARE] Pe o admirabilă zi însorită, cu ușor vânt dinspre apus, care bâzâia ușor prin spinăriile ogoarelor, am făcut ultima vânătoare de iepuri în anul acesta. Însoțitorul meu, tovarășul Stoianovici, om vârstnic cam greoi, mă însoțea la fiecare bătaie, căutându-și îndărătul meu, între brazde sau între tufișuri, "un camuflaj". Se întindea sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bulgar s-a închinat broboadei și am observat răsadurile de ardei. 17. Am citit câteva capitole dintr-o carte despre Michel-Angelo a unui istoric german Herman Grimm, documentată și serioasă. În privința misiunii poetului și în general a artistului, mi-au bâzâit prin minte câteva versuri, pe care, poate, le voi relua cândva. Michel-Angelo s-a născut la 6 Martie 1475, anul în care Ștefan Voievod a biruit pe turci la Vaslui (10 Ianuarie 1475). Înflorirea economică e baza înfloririi culturale. Cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adăpostească pe terasele cafenelelor brusc, ca la un semn făcut de un magician malefic, briza înceta lăsînd loc unei călduri umede, un aer greu, încărcat de mirosuri dubioase provenind de la resturile din port. Apoi începea dansul țînțarilor văl de muselină bîzîind la urechi și lipindu-se de fața transpirată pentru ciupituri zdravene, căci delta Vardarului, aflată în apropiere, era un furnizor neîntrerupt de paludism (trupele generalului Sarrail vor face experiența sa neplăcută în timpul războiului din 1916-1918), iar apărătoarele de țînțari pe timpul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de aceea ea devine călăuză: „Șî o scaoti Sfânta Duminicî în marginî și-i leagî ochii și leag-o muscî în basmaua ceie. Era o păduri-așa di deasî, cî dacî mergei, scotei ochii. Zici: - Mergi pin pădurea asta. Cât a bâzâi musca, tu sî mergi. Când musca n-a mai bâzâi, sî-ț dizlegi ochii. Ea a mărs pin pădurea ceea deasî, cum era, cât a bâzâit musca. Când s-a oprit musca di bâzâit, ea ș-a dezlegat ochii. Ajunsăsî-n marginea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în marginî și-i leagî ochii și leag-o muscî în basmaua ceie. Era o păduri-așa di deasî, cî dacî mergei, scotei ochii. Zici: - Mergi pin pădurea asta. Cât a bâzâi musca, tu sî mergi. Când musca n-a mai bâzâi, sî-ț dizlegi ochii. Ea a mărs pin pădurea ceea deasî, cum era, cât a bâzâit musca. Când s-a oprit musca di bâzâit, ea ș-a dezlegat ochii. Ajunsăsî-n marginea pădurii” (Izvoare - Soroca). Zidul din copaci face trecerea spre tărâmul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-așa di deasî, cî dacî mergei, scotei ochii. Zici: - Mergi pin pădurea asta. Cât a bâzâi musca, tu sî mergi. Când musca n-a mai bâzâi, sî-ț dizlegi ochii. Ea a mărs pin pădurea ceea deasî, cum era, cât a bâzâit musca. Când s-a oprit musca di bâzâit, ea ș-a dezlegat ochii. Ajunsăsî-n marginea pădurii” (Izvoare - Soroca). Zidul din copaci face trecerea spre tărâmul soarelui și traversarea „ilicită” lipsește neofitul de simțul vizual, ca o transfigurare simboli¬că a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întors spre mine, de data asta cu insolență. Îmi venea până la brâu și n-avea o formă anume - un dâmb. Acoperit cu păr și încâlcit cu crenguțe și frunze moarte și pene. N-avea nici o trăsătură. Un norișor de insecte bâzâia deasupra arătării, urmând-o pe lângă peretele spre care se aruncase. Jetul de lumină o pironea locului. Dinăuntrul clăii de păr apăru o gaură de un roșu aprins deschisă în jurul dinților. Gura căscată, dezvelirea dinților, am înțeles - cu o limpezime morbidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în deal la vie. Aveam via pe dealul cu pantă lină din stânga gârlei, bătut toată ziua de soare. Am intrat într-un lan de grâu în spic și m-am lungit cu fața în sus. Era o minunăție. De jur-împrejur, bâzâit de gâze, concert în aer liber dat de greierași și un conglomerat de ciripit de tot felul de păsări și păsărele. Numai că, în înaltul cerului cârduri de puncte argintii - bombardiere nemțești - zburau încet spre răsărit. Abia li se auzeau
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
câteva zile și nopți frumoase. Un fel de tabără, cu dormitul în aer liber. Cum știi, dragă prietene de demult, era o vară fierbinte și un culcuș în pădure era mană cerească pentru cei mici. Liniște deplină. Doar ziua mai bâzâia pe deasupra, în lupte aeriene, avioane de vânătoare nemțești și rusești. Le priveam zbenguitul cu fascinație. Dar, cum spuneam, toată această poveste, cu refugiul în pădure, nu a ținut decât vreo două - trei zile. Văzând că nu se întâmplă nimic spectaculos
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
în deal la vie și m-am așezat cu fața în sus, într-un lan de grâu înspicat. Am stat mult așa, cu lacrimi în ochi. La un moment dat am tresărit. Am realizat că în înaltul cerului nu mai bâzâia, precum cu cinci ani în urmă, acele steluțe argintii aducătoare de moarte, iar din depărtare nu se mai auzeau înfundatele bubuituri de tun. Era cu adevărat pace. Și nu se făcea să plâng. Mi-am șters lacrimile de la ochi și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
sau greci). Istoricul Gh. Platon a concluzionat că, prin intermediul căpitanului Cernat, complotiștii din Iași au stabilit legături cu mediul bulgar din Huși. Autoritățile au procedat la arestarea persoanelor menționate în scrisorile căpitanului Cernat: Cănciu Petrovici, starostele negustorilor din Huși, Ilie Bâzâitu, proprietarul cafenelei și negustorul Țole Dobre. Ei vor fi eliberați „pe chezășie”, în urma ordinului Departamentului Dinlăuntru din 18 aprilie 1839, cu motivația că „sunt negustori cinstiți, cu bune purtări și n-ar da prepus că ar fi avut vreo înclinație
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]