352 matches
-
triluri sau ritmuri de tobă, care par să vină de nicăieri. Pe moment, este ca și cum fiecare ar cânta o melodie diferită, până când, cu niște ultime lovituri iritante ale alămurilor, formația tace brusc și fluierașii, ca un viespar răuvoitor, își poartă bâzâitul victorios peste terenul de paradă. Salutul. Douăzeci și unu de salve de tun care îl întâmpină. Îl întâmpină pe el, Wyndham, nu pentru el în sine, ci în calitate de umbră a regelui-împărat. Umbra clipește involuntar la asemenea zgomot, încearcă să-și ascundă tresărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viața. La lumina unei lămpi cu gaz, se strecoară de-a lungul unui curs de apă, acum secat, printr-un tunel compact de plante agățătoare, atârnând ca niște cârlionți din acoperiș. Peste capetele lor, pădurea comunică prin strigăte, triluri și bâzâit noile știri despre cei trei călători care se adâncesc în spațiul verde. Deodată, ceva sfâșie frunzișul de deasupra lor și o umbră grea se strivește de coroanele copacilor. După o jumătate de oră sau cam așa ceva, tocmai când fotograful începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
O DÂRÅ DE CENUȘÅ Refrenul timpului e mișcarea bâzâitul vâjâitul rumoarea sunt efecte ale mișcării O roatå dințatå cu secunde ascuțite segmentând Nașterea Viața Moartea Prima și ultima aprindere stingere arderea între ele låsând o dârå de cenușå Un melc pierdut în propria-i caså așteptând ploaia så se
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1593]
-
fi auzit glasul, toate boltirile s-ar fi năruit. Nu s-a întîmplat așa. Eram orbit de părul ei negru, de alboarea chipului și fecioria feței cu o umbră deasupra buzei. Transparente, privirile sale oglindeau o explozie interioară. Ca un bîzîit de țînțar, s-auzea de la catedră glasul lectorului. De-atunci am căutat în fiecare zi locul din care ne puteam zări. Pentru asta veneam și eu devreme. Odată m-am așezat chiar în banca din spatele fetei. Pe dînsa o cuprinse
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ajutat de frate-său, să se joace cu mine de-a măgaru-ntre oi. Nu știu cum s-a făcut de s-au topit printre rândurile de vie. M-am trezit singur. M-am trântit cu curu-n pământ și m-am pus pe bâzâit. După vreun sfert de oră, ăia s-au Întors și au râs de mine că ce, nu știu de glumă? Am zburdat până acasă și n-a aflat nimeni niciodată unde dispăruse elasticul de la chiloții bunicii mele vitrege. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vă băgați În cap că aici nu e de joacă.” Sergentul părea supărat rău și hotărât să facă tot ce le făgăduise. Scurtul era Îngrijorat mai mult de biciclete și de plasă, iar Blondul era gata să se pună pe bâzâit și să se milogească pentru iertare. Lică se ridică și, ca și cum cei doi uriași n-ar fi fost acolo, se duse către un tufiș, se propti cu spatele la ei și Începu să se ușureze. Își fluiera un cântec ca pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de curte, Ano, continuă să-i pună în mâna dreaptă săgeți după săgeți, refuzând să plece, oricât de mult insista seniorul. Nobunaga trăgea mai mult cu noblețe și grație decât cu precizie, mai mult cu curaj decât cu mare putere. Bâzâitul impunător al săgeților lui părea să spună că până și săgețile însele erau prea distinse pentru nemernicii aceia, că vârfurile săgeților erau daruri de la omul care avea să conducă națiunea. Dar și săgețile pe care i le adusese Ano se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în aceeași zi, dar, din cauza rezervelor lui Katsuie, seara trecuse și slujba comemorativă se amânase pentru ziua următoare. Ștergându-și sudoarea de pe trupuri și schimbându-se cu ținuta de doliu, generalii așteptau ora stabilită pentru slujba memorială, în capela castelului. Bâzâitul țânțarilor se auzea dens pe sub streșini și o lună nouă, subțire stătea suspendată, pe cer. În tăcere, generalii traversară spre citadela secundară. Pe ușile glisante ale capelei erau pictați lotuși roșii și albi. Unul câte unul, oamenii intrară și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gustat din vinul ce aștepta în ulciorul de pe colțul mesei. Zăbovit-am apoi vreme îndelungată cu privirea pe deschizătura ușii dinspre chiler, cu gând ascuns că voi reuși să ațâț nerăbdarea ființei din umbră și voi vedea vreo mișcare. Nici un bâzâit de muscă, însă, nu a tulburat firea. Îmi țiuiau urechile de atâta liniște... În cele din urmă, m-am ridicat... mă așteptau cărțile... Citeam cu îndârjire, fiindcă altfel mă trezeam cu gândurile fugind spre chilie. Când soarele îmi făcea bezele
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
luam în considerare cât de puțin dormisem în noaptea precedentă și subiectul sclipitor de care mă ocupam: memoriile unui bărbat care avea cel mai mare... din lume. — Claire, ești acolo? a behăit intercomul. Vocea lui Vivian era plină de un bâzâit ostil. — Sunt aici, am bolborosit eu, apăsând butonul roșu. — Vreau să te văd la mine în birou, a trosnit vocea lui Vivian. Acum! În biroul ei? La gândul ăsta, mi s-a strâns stomacul. Reușisem, mai bine de-o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cândva, când citisem și recitisem poeziile de început ale tatei, și acum găseam un straniu confort în familiaritatea mea cu fiecare rând pe care-l scrisese Luke. Lucram de vreo oră, când pleoapele au început să mi se îngreuneze. Cu bâzâitul blând al motorului și cu pătura moale, de cașmir, așezată pe mine, n-a mai durat mult până când am început să moțăi. Următorul lucru de care am fost conștientă a fost faptul că Randall mă înghiontea ca să mă trezească. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
moment, un moment și un loc când, cu toată bunăvoința de pe lume... Apoi Flint se ridică și ieși. Wilt se lăsă pe spate în scaun și se uită în sus, la lumina fluorescentă. Ar fi vrut să se oprească din bâzâit. îl călca pe nervi. 12 în Eel Stretch - căci felul în care Gaskell citise pe hartă îl indusese în eroare și nu ajunseseră nici măcar pe-aproape de Frogwater Reach sau de Fen Curve - situația începea să calce pe toată lumea pe nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bărbierit și clinchetul lamei căzând pe oglindă. Ceea ce nu însemna că nu era și consoarta alături sau fusese sau avea să fie. Doamna își comunica existența în mod cu totul neconvențional. Dominic o intercepta în fâșâitul lung al perdelelor, în bâzâitul unei muște trezite, în fiorul brizei bruște, toate păreau demascări flagrante ale respirației ei estompate, disipată prin toate colțurile, din care parvenea, ciclic, câte un stimul, un subterfugiu-avertisment, ca o grea clipire de gene a neantului... Poate, într-adevăr, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la mijloc, cu Groucho, Harpo, Chico, Zeppo și Margaret Dumont. Primul contact cu împrejurimile. Imediat ce despachetăm, ieșim să vizităm celebra peluză a lui Stanley. Timp de câteva minute, cad pradă unei avalanșe de senzații schimbătoare. Iarba moale, îngrijită, sub picior. Bâzâitul unei muște verzi pe la ureche. Mirosul de iarbă. Mirosul tufelor de caprifoi și liliac. Lalelele de un roșu aprins, plantate de jur-împrejurul casei. Aerul începe să vibreze și, o clipă mai târziu, peste chip îmi trece un vânticel ușor. Înaintez alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a Documentelor federaliste. O luasem deja pe Lucy de la școală și ne aflam amândoi în fundul magazinului, făcând ordine între cărțile din secțiunea de istorie. Nu avuseserăm nici un singur client în ultimele două ore și unicul sunet care se auzea era bâzâitul înăbușit al unui ventilator electric. Chipul lui Lucy s-a luminat când a văzut-o pe Honey intrând. Tocmai se pregătea să se repeadă spre ea, când i-am pus o mână pe braț și i-am șoptit: — Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
adânc. E ceva ce vreau să‑l întreb de mult, și acum e un moment foarte potrivit. — Luke, ce făceai dacă eu nu voiam să vin cu tine la New York? Se lasă tăcerea. Singul lucru care se aude e ușorul bâzâit al computerului. Știam că o să vrei să vii, zice Luke în cele din urmă. Era cel mai bun lucru pe care‑l puteai face pentru cariera ta. — Dar... dacă nu veneam? Îmi mușc buza. Te‑ai mai fi dus? Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
piesă centrală În dosarul de pensie. Își amintește prima dată când a Întrezărit acest episod din viața acesteia: șoaptele Christei și piciorul ei Încolăcit Între picioarele lui, mâna lui, jucându-se cu părul mătăsos al sexului ei, cearșafurile umede și bâzâitul unui țânțar rezistent la Autan. O tragedie, un serial de televiziune, cu un deus ex machina salvator: până să fie luată decizia tribunalului, formele făcute și banii de pensie dați retroactiv familiei Îndoliate (o sumă considerabilă, care a fost investită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Creator că-i îngăduise să scape din capcana de sare, deși avusese un moment în care fusese pe punctul să-și piardă încrederea, convins că n-o să reușească niciodată. Se odihni o bună bucată de vreme, încercând să uite de bâzâitul țânțarilor, apoi se târî metru cu metru, cu răbdarea unui cameleon care pândește o gâză, până se îndepărtă aproape o jumătate de kilometru de marginea salinei. Nu se ridică nici măcar cu o palmă peste nivelul pietrelor și nici când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Ceșcuțele de porțelan ale bunicii stăteau de ani de zile în același loc, ca și farfuria cu chipul Madonnei, cumpărată de tata la Roma. Ea se rezema de câteva cărți, în stânga o proptea Zweig, iar Dostoievski în dreapta. Deodată am auzit bâzâitul unei muște în încăpere. La noi mișunau totdeauna o mulțime de muște. Ele singure păreau să se simtă bine aici. „Numai muștele, nebunele astea de muște nu au de gând să emigreze”, comenta mama. Pe măsuța îngustă dintre bibliotecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întâi de la stânga la dreapta, pe urmă invers. Asta e din cauza fricii, și în filme oamenii fac la fel. Numai că aici scena nu se poate filma din nou și regizorii sunt alții. O muscă pătrunde prin geamul deschis și bâzâitul ei e singurul zgomot pe care îl auzim. Greierii au tăcut. Mama tace și ea, nu-și amintește nici o întâmplare interesantă, altfel s-ar întoarce spre mine, ar zice „dragul mamei” și s-ar pune pe povestit. În față, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
își schimbase așternutul, îl apucase o frenezie a curățeniei, iar mașina se umplea în fiecare zi, este ca și când am avea un bebeluș în casă, iar eu spăl fericită, nu este nici un sunet pe lumea aceasta mai încurajator pentru mine decât bâzâitul mașinii de spălat rufe, rugăciune a curățeniei și purității, o chintesență a bunelor intenții. Metabolismul sănătos și zgomotos al acestui organism pe care îl numim casă, cu cele trei camere congestionate ale inimii sale, mă liniștește puțin și stau noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și am făcut ceai. Așteptând să se încălzească baia, am stat față-n față, la masă, și ne-am băut ceaiul. Midori mă privea lung de tot, cu bărbia în mână. Nu se auzea nimic altceva decât ticăitul ceasului și bâzâitul termostatului frigiderului. Se apropia miezul nopții. — Watanabe, te-am studiat cu atenție. Ai un chip foarte interesant. — Crezi? am zis, oarecum jignit. — Eu nu umblu decât după fețe frumoase, spuse ea. Și a ta... ei bine, cu cât mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Din chinină. Ia-ți unu’. — Ascultă, eu nu prea beau, da’ chinina foarte bună pentru febră. Eu iau una mică. — Ce mai zice doctoru’, John? — Este nu neapărat nevoie să merg la doctor. SÎnt bine. Doar că am zgomote de bîzÎit În cap tot timpu’. — Trebuie să te duci la doctor, John. — MĂ duc, sigur. Da’ el nu-nțelege. Zice că n-am acte. — O să dau un telefon. Știu niște tipi pe-acolo. Doctoru-i neamț? — Așa e. E neamț. Nu vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de gură! Gâlgâitul dispăru. Satisfăcut, Dallas închise și spuse. ― Hai să strângem mălaiul și să ne întoarcem acasă. La garaj, Lambert! Unghiul de ascensiune al lui Nostromo începu să se încline încet, Trecură mai multe minute până când se auzi un bâzâit regulat pe pupitrul navigatorului. ― Iată-l, îi informă ea. Exact unde trebuia să fie! ― Bine, (Dallas se aplecă către consolă.) Pune-ne pe șine și să fim gata de acostare. Instrumentele își fredonară muzica lor pe măsură ce remorcherul își ajustă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
încercă să prindă o mișcare, un miros neobișnuit. În secția echipamente, Lambert, îngândurată, era cu ochii pe deschiderea cu grilaj. Merse la un panou și apăsă pe un buton. Grilajul de metal se înfundă în țeava și dispăru cu un bâzâit continuu. ― Ești nebună? strigă Parker. ― Dacă creatura iese din conducta principală, nu poate să vină decât pe aici, răspunse ea. S-o lăsăm deschisă. Nu se vedea nimic dincolo de grilaj. Eu vreau s-o văd când se apropie. Parker vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]