355 matches
-
mă bage și pe mine-n toți sperieții. Ce-a făcut? — Nu vreau să-ți faci sânge rău. Hai s-o lăsăm baltă. Dar de lăsat, nu poate s-o lase, așa că acum ea e cea care se pune pe bâzâit. Uite ce, poate că nici nu-i cea mai fericită persoană din lume. Cândva a fost o zgâtie înaltă, mlădie, căreia băieții din liceu îi spuneau „Roșcata“. Când aveam nouă-zece ani, făcusem o pasiune totală pentru albumul liceului din anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
hățurile îndemnând blând micuța Rosinantă. Tactul copitelor pe caldarâm este din când în când acoperit de tusea și strănuturile birjarului. Sănătos! Mulțumesc, domnule ofițer. O năpastă de răceală. Deh, slăbiciunile bătrâneții! Din cauza nasului înfundat vorbele ies pe gură odată cu un bâzâit constant al nărilor. Zgribulit, își ridică peste urechi gulerul lat al mantalei lungi, din postav negru, încinsă cu o curea de piele. Da' ce să facem, c-așa-i rânduiala de la Dumnezeu. De departe veniți? Bătrânul e pus pe taifas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din baie arde încet, uitată. În scrumieră a rămas doar filtrul și o mică grămăjoară de scrum. Un vag fum dulce-acrișor se ridică spre tavanul alb. Difuzorul aparatului tace pentru câteva momente, înlănțuit parcă și el în visare, apoi un bâzâit scurt anunță o altă melodie, brusc acoperită de țârâitul telefonului. Ridică receptorul și recunoaște vocea caldă a Smarandei. M-ai uitat, îi reproșează ea cu blândețe. Mai ții tu minte când am vorbit ultima oară? Că de văzut, parcă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se află un pericol la fel de mortal precum o viperă înfuriată. Mirosul cadavrelor intrate în putrefacție, emană parcă din fiecare cărămidă a ruinelor din jur. În fața lor, turnul zvelt și prelung al clopotniței se ridică asemeni unui uriaș deget către cer. Bâzâitul unui avion care survolează orașul la joasă înălțime face pe toți să ridice capul sus. Înainte să se trântească la pământ, mai au timp să vadă cum enorma pasăre de pradă coboară într-un picaj aproape vertical și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care aduc o masă în timp ce altul meșterește la ceva ascuns în spatele unei ridicături de teren. Din obișnuință sergentul armează automatul. Încă nu-și dă seama de rostul activității celor din față. Gura i se deschide de uimire când aude un bâzâit înfundat, dar puternic, ca a unui bondar uriaș. Locotenent Rădulescu! Surprins, Mâțu se lipește și mai mult de pământ în timp ce ciulește urechile. Ai cinci minute la dispoziție să te predai împreună cu oamenii tăi. Știm că sunteți foarte puțini. După acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se transforma de regulă într-o Dacie albă ce-și croia drum prin covorul fin de apă împroșcând stropi, lăsând în urmă casa și trăgând după ea tot calabalâcul de sunete cu care venise. Mai plutea după trecerea ei un bâzâit fin, aproape imposibil de descris, apoi locurile reîncepeau să cânte cum știau ele. Puteam să stau așa și să le ascult chiar douăzeci de minute, nu mai mult, fiindcă mă plictiseam și mă duceam să-mi fac un sandviș. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
picioare gârâind gaze pe botul cu care mesteca călușul, cu bale înspumate. De după ea se auzi molcuț un scâncet repetat, ca și cum ar fi picurat din streașină. Apoi scâncetul își adăogă glas, prefăcânduse în buhăit ; în cele din urmă rămase un bâzâit ca de bondar care, după cum ar fi mers treaba, putea să înceteze ori să ajungă sughițat. Cu fața murdară de lacrimi, copilul privea. în grabă sosise și băiatul cu gălețile și, ca la foc, începu a căra apă cu ele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
atunci nici nu-l remarcasem, m-a îmbiat înăuntru și s-a oferit imediat să-mi sară în ajutor. I-am explicat că eram în vacanță și intrasem acolo pentru că era ora amiezii, când e cald și toată lumea moțăie ascultând bâzâitul muștelor - momentul meu favorit din zi pentru a întreprinde escapade misterioase. Zâmbind, bibliotecarul s-a oferit să-mi facă turul bibliotecii, ceea ce m-a mirat, pentru că nu eram obișnuită să fiu tratată ca o persoană matură, care merită să fie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Ascultă. În ultimele câteva ore auzise tot felul de lucruri. Și ochii Îi jucaseră feste. Se ghemui În spatele tejghelei, mijind ochii În Întuneric. Urechile Îi reverberau ca scoicile de mare. Auzea focuri de armă În depărtare și sirenele sunând. Auzea bâzâitul frigiderului și ticăitul ceasului. La toate acestea se adăuga năvala sângelui său, vuindu-i prin canalele din cap. Dar de la ușă nu se auzea nimic. Milton se liniști. Mai luă o mușcătură din sandviș. Delicat, experimental, Își lăsă În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să stăm pe alee În fiecare seară. Milton a pornit motorul. Cu schimbătorul de viteze În poziția de parcare, ne-a arătat minunile. A deschis și a Închis geamurile, apăsând un buton. A Încuiat ușile, apăsând un altul. Cu un bâzâit, și-a mișcat scaunul șoferului În față, apoi și l-a aplecat pe spate până când i-am văzut mătreața de pe umeri. Când, În sfârșit, a băgat mașina În viteză, eram deja cu toții ușor amețiți. Am plecat pe Seminole, pe lângă casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ochii. Am refuzat să mă mai uit În ochii lui Calliope. M-am prins cu mâinile de brațele scaunului și am așteptat ca frizerul să-și facă treaba. Dar În secunda următoare am auzit foarfecele zăngănind pe raft. Cu un bâzâit, se porni o mașină electrică. Se Învârtea În jurul capului meu ca un roi de albine. Ed frizerul mi-a ridicat părul din nou cu pieptenele și am auzit bâzâitul aparatului cufundându-se În părul meu. ― Începem, spuse el. Țineam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În secunda următoare am auzit foarfecele zăngănind pe raft. Cu un bâzâit, se porni o mașină electrică. Se Învârtea În jurul capului meu ca un roi de albine. Ed frizerul mi-a ridicat părul din nou cu pieptenele și am auzit bâzâitul aparatului cufundându-se În părul meu. ― Începem, spuse el. Țineam În continuare ochii Închiși. Dar știam că nu mai exista cale de Întoarcere. Aparatul de tuns Îmi trecea ca o greblă pe scalp. Mă țineam tare. Părul Îmi cădea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vadă oftica. Partea proastă cu mâncărimile de felul ăsta e că niciodată nu se mulțumesc să rămână într-un singur loc. De exemplu, de câteva rânduri încoace, am din ce în ce mai acut sentimentul că drăcia aia (acum e ca un fel de bâzâit) a început să alunece zbârnâind pe gât (s-a oprit puțin și s-a făcut nod), pentru ca, exact în momentul în care scriu, să se fi proțăpit din nou zdravăn și ca lumea (de data asta fumegând) fix în coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în seamă (jurasicul și comunismul se pot confunda oricând în mintea unui Rahan de șase ani), cât despre conștiința adânc înrădăcinată că orice făptură e sortită, mai devreme sau mai târziu, pieirii (vezi dinozaurii) și că muștele, prin simplul lor bâzâit anacronic, desprins, nu știu de ce, din negurile preistoriei, nu pot face excepție. În privința lor, totul era hotărât: sfârșitul sosise. După cum vă puteți imagina (orice încăpere cu ferestrele deschise poate sta drept mărturie pe timp de vară), Rahan nu a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mișunând de vacile-domnului, cu iepurii și dihorii morți pe poteci. Răzlețindu-mă de ceilalți copii, mă afundam în adâncul pădurii până nu 44 mai auzeam, în tăcerea vie și răcoroasă, decât, din timp în timp, zgomote liniștitoare: triluri de păsări, bâzâitul bondarilor ce intrau în cupele clopoțeilor azurii ca să iasă prăfuiți de polen, fâșâitul frunzelor moi și pufoase pe câte un lăstar... Deveneam atunci altul, mă așezam pe pământul bălțat de lumini arzătoare simțind cum mă umple un fel de nebunie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
crepusculul devenea cafeniu închis, echivoc. Din când în când ajungeam pe câte un palier cu uși numerotate, mereu închise, și cu scaune acoperite cu vinilin slinos de-a lungul pereților. Din spatele unor uși venea zgomot de conversație, de după altele un bâzâit continuu sau un râs indecent. Zeci, sute de paliere cu aceleași uși vopsite în alb și aceleași scaune de vinilin. Când m-am mai liniștit, când respirația 153 nu mi-a mai sfâșiat alveolele, m-am hotărât să mă opresc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
moment, un moment și un loc când, cu toată bunăvoința de pe lume... Apoi Flint se ridică și ieși. Wilt se lăsă pe spate în scaun și se uită în sus, la lumina fluorescentă. Ar fi vrut să se oprească din bâzâit. îl călca pe nervi. 12 în Eel Stretch - căci felul în care Gaskell citise pe hartă îl indusese în eroare și nu ajunseseră nici măcar pe-aproape de Frogwater Reach sau de Fen Curve - situația începea să calce pe toată lumea pe nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
acesta n-ar fi existat. Și chiar dacă ar fi fost vreo posibilitate ca Gosseyn să-l remarce pe bărbatul cel mărunțel, acesta dispăru, pentru că tocmai când rostea primele cuvinte din ceea ce ar fi constituit o nouă afirmație, se auzi un bâzâit. - Oh, doamne! exclamă femeia. A venit Breemeg după tine! - Nu-ți face probleme, spuse el, nu-i nimic. Promit să mă întorc peste câteva minute; dar mai întâi ar trebui să știu - ar trebui să aflăm - ce s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și ei câte o prietenă din același detașament cu Livia. În timpul liber, tot acel grup se izola în pădure, mergând foarte departe pe potecile blocate de bușteni prăbușiți, pe sub bolțile copacilor, în tăcerea aurie, străbătută de triluri ascuțite și de bâzâitul miilor de musculițe, sclipitoare în câte o vână de lumină. Băieții se împodobeau cu coroane de cetină și se înarmau cu bâte viguroase, își făceau centuri din scoarță și alergau țipând ascuțit prin pădurea rară. Rupeau uneori coaja unui copac
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
curaj, închideam ușa și puneam cârligul de sârmă. Stăteam în picioare, pândind. Raze galbene de lumină pătrundeau printre scândurile ușii, ivind din penumbră sutele de muște care zbârnâiau rapid în spațiul acela de iad. Dacă intra înăuntru și o viespe, bâzâitul devenea cu adevărat insuportabil, senzația de pericol era supremă. La cea rnai mică mișcare pe care-o observam la inamicii mei, mă pierdeam cu firea și începeam să-i hăcuiesc. Izbeam pereții cu cuțitul, rerezînd picioarele acelea filiforme, care continuau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
este să convertești în limbaj cinematografic umorul atât de aparte al autorului ieșean, umor care aparține textului, și nu poveștii. Gândirea înceată a tuturor personajelor, mania lor de a se crampona de inutilități, de a scoate un armăsar din fiecare bâzâit de țânțar fac din Teodorovici un prozator veritabil, deținător de tehnică și de limbaj personal. Poate prea personal ca să devină atât de ușor limbaj cinematografic. În romanul foarte bine scris al lui Teodorovici (aici, unanimitatea exegeților a avut dreptate), limbajul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
muzee. „Am creat proiectul pentru web. Îmi place ideea de artă liberă, independentă. Am proiectat 99rooms și dinaintea unei mulțimi, dar percepția a fost cu totul alta decât a celui care stă seara singur dinaintea monitorului.“ Și aude țipete înăbușite, bâzâitul unui bondar roșu și apa curgând prin țevi ruginite, în timp ce privește o șopârlă desenată înghițind un păianjen desenat. Bogdan Mustață, autorul scurtmetrajului O zi bună de plajă „Când veneam în România, vedeam numai babe care vroiau să fie respectate“ Interviu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Câmpia era așa de plată și de întinsă, încît nu i se zărea nici o margine. Fâșii enorme de pământ, care fusese lanuri de grâu, erau acum numai niște întinse miriști G. Călinescu isprăvite spre orizont, din care se ridica un bâzâit formidabil, fără oprire, de cosași, vărsați în atâta cantitate pe câmp, încît, la trecerea trăsurii, săreau ca niște stropi mărunți de noroi. Otilia prinse unul chiar pe rochia ei, dar, când vru să pună mâna pe insecta de culoarea paiului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se răzgândi, ieși în stradă și plecă înspre Sfinții Apostoli, unde știa că este o cofetărie. Voia să cumpere ciocolată pentru Otilia. Comesenii începură să mănânce cu poftă, clipocind furculițele. Odaia se umpluse de miros de varză acră și de bâzâitul conversației mărunte, care se părea că tulbură pe bolnav, deoarece se mișca înspre perete. - Oare lui moșu, întrebă Aurica, cu gura plină, nu-i dămnimic de mîncare? - Nimic deocamdată, dimpotrivă, ar trebui... (doctorul lăsăfraza în gol). - Mâncarea prea multă strică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o revistă nouă, continuă Calvin. O revistă nouă? Lisa era evident zdruncinată. Dar Manhattan se publică de șaptesprezece ani. În timp ce ea încerca să cuprindă implicațiile acestor lucruri, Calvin lansă bomba: — Ar însemna să te muți la Dublin. Șocul provocă un bâzâit surd în capul ei, de parcă urma să îi pocnească urechile. O senzație amorțită și difuză de alienare. Singura realitate palpabilă era agonia degetelor sale amorțite de la picioare. Poate... poate... poate au vrut să spună Dublin, New York. —Dublin, Irlanda, spuse Calvin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]