262 matches
-
acuma, treaz fiind, nu le mai putea povesti. O visase pe Maria luptându-se În Împrejurări ciudate, cu tot felul de monștri și extratereștrii. Pentru ce, În ce Împrejurări, nu-și putea aminti. „Asta Înseamnă că trebuie să se Întoarcă băbuța mea”, Își zise profesorul Încercând o explicație. Cu părul alb, la cei peste șaptezeci de ani, se arăta stăpân pe trupul lui. Fusese ceea ce se numea un bărbat bine la viața lui. Munca intelectuală Îi menținea vigoarea fizică până după
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
eu, dactăr Nicu." Cele mai frumoase femei, cei mai frumoși bărbați și copii. Cu toții privesc fix, la ceva ce noi nu vom vedea niciodată. Vara Vara-i așa de cald că, din cînd în cînd, asfaltul mai înghite cîte-un pensionar: băbuțe cu volănașe, moșuleți cu pălării de paie... numai din ăia curăței, de modă veche, că, deh!, asfaltul e gingaș la stomac. Uneori îl mai ajutăm și noi: îi apăsăm, cu grijă, cu sandala pe cap, să intre-n asfalt cu
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
acuma, treaz fiind, nu le mai putea povesti. O visase pe Maria luptându-se În Împrejurări ciudate, cu tot felul de monștri și extratereștrii. Pentru ce, În ce Împrejurări, nu-și putea aminti. „Asta Înseamnă că trebuie să se Întoarcă băbuța mea”, Își zise profesorul Încercând o explicație. Cu părul alb, la cei peste șaptezeci de ani, se arăta stăpân pe trupul lui. Fusese ceea ce se numea un bărbat bine la viața lui. Munca intelectuală Îi menținea vigoarea fizică până după
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
revelație sau de-o spaimă, eliberată de greutatea picăturii ce o covîrșise, reașezîndu-se într-o nemișcare mai înaltă" (CXXXV). într-un univers guvernat de implacabilul concret, aparența e lege: ,te crezuseși un tînăr poet, o speranță pentru literele românești... dar băbuța din colțul străzii, care n-avea curajul să cerșească, ci doar stătea în drumul oamenilor, privindu-te numai, văzuse ce văzuse..." (XXXVIII). Cuvintele ele însele sînt înrobite analogiilor reificante. Tratate precum niște lucruri, se integrează perspectivei în cauză inclusiv prin
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
Bratu Iulian Un grup de femei și bărbați în vârstă merge într-o excursie cu autocarul. După un sfert de oră, o băbuță îl întreabă pe șofer: - Domnu' șofer, vrei să-ți dăm niște alune? - Da, mulțumesc! După încă un sfert de oră, băbuța vine din nou la șofer: - Domnu' șofer, mai vrei niște alune de la noi? - Da doamnă, mulțumesc! După alți zece
Bancul Zilei: Un șofer de autocar suferă un șoc în timpul drumului by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62879_a_64204]
-
grup de femei și bărbați în vârstă merge într-o excursie cu autocarul. După un sfert de oră, o băbuță îl întreabă pe șofer: - Domnu' șofer, vrei să-ți dăm niște alune? - Da, mulțumesc! După încă un sfert de oră, băbuța vine din nou la șofer: - Domnu' șofer, mai vrei niște alune de la noi? - Da doamnă, mulțumesc! După alți zece kilometri, istoria se repetă. Când vine pentru a patra oară cu pumnul de alune, șoferul o întreabă mirat pe bătrână: - Doamnă
Bancul Zilei: Un șofer de autocar suferă un șoc în timpul drumului by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62879_a_64204]
-
bietei fete era Dita-Găurita. Ne plimbam de mână în parc, unul din cele la intra rea cărora scrie Crâng cu majusculă, parc înfipt în mijlocul orașului, încadrat solemn de două orfelinate, cu bănci pe care se descalță bătrâni cu mădulare ruinate. Băbuțele oftează cu năduf, spre seară se-aud împerecheri în stuf. Tot acolo, clanul lui Păpădie racketează vânzătorii de vată de zahăr printre statui de nimfe pe care voi să le perpetui. — Eu zic, îi spuneam... eu zic... că ce e
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fel de duel? îi zic. — O iubesc pe Tina, îi iese din gură plat și fără efort. Iar eu nu împart. Atâta siguranță de sine șarmantă nu poate fi decât enervantă. Tina e însă topită pe scaun, strânsă ca o băbuță. — O să se plictisească cu tine, îl informez. Ești intolerant. Ce-ai să faci când o să te înșele? — Cu mine n-o să se întâmple. Cu mine n-o să aibă nevoie de asta. Nu o cunoști, îi zic. N-ai văzut-o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și câte două creste. Sunt niște alea păroase, jucăușe, ceva mai mari decât un cal, și există la noi din negura timpului. Odinioară trăiau în comunități exclusiviste, unde practicau jocuri de societate precum „puia gaia“ sau „prinde dacu’“. La niște băbuțe care ședeau în spatele lui și se în chinau, Nea Nebunelea s-a întors și le-a zis: — Când prind un om îl siluiesc. Pe traseu, Nea Nebunelea zicea că trecem cu tram vaiul prin toate punctele istoriei neamului. Uitați-vă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
așezat pe marginea patului meu și, după o lungă tăcere, s-a uitat spre mine și mi-a zâmbit. Ca un sugar care vede o mască zâmbitoare, mi-am ridicat și eu, reflex, colțul buzelor. "Ești pe calea cea bună, băbuțo", mi-a mai zis, m-a ciufulit un pic și-a ieșit. Aveam s-o revăd pe doctorița Zlătescu după vreo șapte-opt ani, într-o zi însorită, pe Magheru. Eram cu o colegă de facultate și-l bârfeam pe asistentul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
verzi. Un pisoi jigărit, cu blănița numai țepi de noroi, încearcă timid să treacă strada. "Mamaie, dă-o dracului, te caută moartea pe-acasă și tu încurci lumea-n tramvai?" se răstește o țoapă cu păr vopsit portocaliu la o băbuță care-i tușise în față. Ajungi, după două stații, la intersecția Oborului, o viermuiala de oameni, căruțe și mașini cu tabla încinsă de soare. Caldarâmul e plin de balegi. Predomină aici țăranii, cu pălăriile lor negre de fetru și cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Președinte e cel mai mare disident din România, ăsta e grupul de care oricine care vrea să facă revoluție ar vrea să se lipească. Ceilalți care fac pe opozanții împotriva sistemului sînt niște nimeni. Ce crezi că pot face o băbuță senilă sau o poetesă răsuflată, de exemplu, împotriva Piticului? Nimic, doar frecții din astea fără nici un rost pe la Europa Liberă, unde și așa jumătate din scrisorile trimise sînt aruncate la gunoi fără nici măcar să fie deschise plicurile. Și știi de ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aproape goală. Maria mă avertizase că va fi o căldură înăbușitoare și eram bucuroasă că mă îmbrăcasem cum trebuie. Majoritatea femeilor erau strânse în grupuri mici și erau probabil de vârsta noastră, deși lumina aceea indulgentă putea să ascundă câteva băbuțe pline de viață. — Nu e așa de kitsch cum m-am așteptat, am recunoscut cu reticență față de Maria. Încă nu am văzut pe nimeni în pantofi albi cu toc cui sau pantaloni de sintetic, deși e posibil să fiu singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mijloc sunt tot interesele majore ale celor care conduc destinele Terrei; dacă trebuie să fie pace într-o regiune sau război în alta; dacă trebuie schimbat un sistem politic cu altul (ultimul caz a fost prăbușirea comunismului în Europa). O băbuță cu două clase primare, dintr-un cătun izolat, departe de civilizația mediului urban, vine într-un oraș mare cu treburi pe la tribunal sau la spital. Va avea ocazia să vorbească aici cu persoane simandicoase, "de oraș". Venind cu acele treburi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vinde înăuntru. Sau poate nu se vinde nimic? Trece mai departe și citește: "Sale", scris foarte mare, cu vopsea albă, pe uriașele geamuri ale vitrinelor. Apoi "Second hand", scris cu litere ceva mai mici. Înăuntru nu se vede nici o mișcare. Băbuța pune un deget la tâmplă și trece nedumerită mai departe. Ceva mai încolo, o altă firmă: "Nedam Kisam", "aha, aici trebuie să fie fitil de lampă", își zice băbuța și intră. Înăuntru totul e așa de lustruit și de modern
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu litere ceva mai mici. Înăuntru nu se vede nici o mișcare. Băbuța pune un deget la tâmplă și trece nedumerită mai departe. Ceva mai încolo, o altă firmă: "Nedam Kisam", "aha, aici trebuie să fie fitil de lampă", își zice băbuța și intră. Înăuntru totul e așa de lustruit și de modern încât, băbuța, intimidată, cu glasul tremurând, întreabă: Dar ce se dă aici, maică?" " Nu se dă nimic, mătușă, aici e agenție imobiliară. Dar ce cauți?" "Fitil de lampă, că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un deget la tâmplă și trece nedumerită mai departe. Ceva mai încolo, o altă firmă: "Nedam Kisam", "aha, aici trebuie să fie fitil de lampă", își zice băbuța și intră. Înăuntru totul e așa de lustruit și de modern încât, băbuța, intimidată, cu glasul tremurând, întreabă: Dar ce se dă aici, maică?" " Nu se dă nimic, mătușă, aici e agenție imobiliară. Dar ce cauți?" "Fitil de lampă, că la noi în sat n-a adus de câțiva ani." "Apăi, mătușă, nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
câțiva ani." "Apăi, mătușă, nu-i aici!" Fără s-o îndrume, că nu-i modern, și timpul costă bani; putea să-i spună să meargă în piață, unde sunt niște magazine mici cu tot felul de articole de menaj. Merge băbuța vreun sfert de oră pe acel bulevard, privind în stânga și în dreapta. Peste tot bănci și iar bănciB.R.D., Banca Comercială, a Transilvaniei, Banca de Credit etc. În fine, ajunge la o intersecție cu semafor, vede pe partea cealaltă alte vitrine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
R.D., Banca Comercială, a Transilvaniei, Banca de Credit etc. În fine, ajunge la o intersecție cu semafor, vede pe partea cealaltă alte vitrine "Lola", "Solar gym" și altele, tot atât de ermetice pentru un neinițiat, încât... vă las pe dvs. să judecați. Băbuța și-o fi rezolvat sau nu treburile la tribunal sau la spital, dar sunt sigur că a plecat în cătunul ei fără fitil de lampă, mirată și tăcând ca peștele. Guvernanții ar putea vorbi într-o ședință din parlament despre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că tot ce-mi voi aduce aminte se află pe drumul care merge direct spre catastrofă. Simt că nu voi fi în stare să scriu nici un cuvânt despre ceva incidental, neimplicat în obsesie, în himeră. De când am început să scriu, băbuța a băgat de câteva ori capul pe ușă, privindu-mă cu îngrijorare. De fiecare dată, i-am arătat un semn furios cu mînile, să mă lase în pace .Mi-e teamă că vor aduce medicul și voi fi silit să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cele mai penibile din tot anul erau cele de biologie în care se vorbea despre reproducere. Unii profesori ne săreau , căci nu te puteai înțelege cu treizeci de rânjiți, gata oricând să izbucnească în hohote. Dar profa noastră era o băbuță conștiincioasă care nu se intimida așa de ușor; încă de la iepure avusese totuși probleme cu inevitabila lecție despre "înmulțire". Acum era și mai rău, căci ajunseserăm la om și asta presa și mai tare, aproape insuportabil, barajele noastre sufletești, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
suntem Dumnezeu știe unde, în creierii munților, singure cuc, pe-un drum despre care nici măcar nu știam dacă-i cel bun, ne-au cuprins îndoiala și un fior de neliniște. Cu inima cât un puric, proptite-n toiag ca două băbuțe, am mai urcat o culme și iar am ajuns pe-un platou. Nimic. Nici un sat. Ne-am privit lung în ochi și, fără să spunem nimic, am făcut un demi-fond înapoi la mașină și ne-am întors glonț la Hațeg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
spirituală, uitându-se la ceilalți, se apucă și el să râdă și mai cu poftă până ce, în cele din urmă, începu să tușească atât de violent, încât Nastasia Filippovna, căreia, cine știe de ce, îi plăceau foarte mult asemenea moșnegei originali, băbuțe și chiar ființe sărace cu duhul, se repezi imediat să-l mângâie, îl sărută și porunci să i se dea o ceașcă cu ceai. Servitoarei intrate îi spuse să-i aducă o mantilă, se înfășură în ea și ceru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mintea copiilor. Era îmbrăcată cu o rochie neagră de lână, cu o basma mare și neagră la gât, cu o bonetă albă și curată, de care atârnau panglici negre. Picioarele și le sprijinea pe o băncuță. Lângă ea era altă băbuță curățică, mai în vârstă decât ea, tot în doliu și tot cu bonetă albă; probabil, era vreo ființă ținută din milă pe lângă casă; aceasta împletea un ciorap. Cu siguranță, tăceau amândouă tot timpul. Prima bătrână, văzându-i pe Rogojin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de la cincisprezece la șapte ani, dădu buzna în urma mamei și-l înconjură, căscând gura la el. După ele ieși mătușa lor slăbănoagă, gălbejită la față, cu o basma neagră pe cap și, în sfârșit, își făcu apariția bunica fetițelor, o băbuță cu ochelari. Văduva îl rugă mult să intre și să stea jos, ceea ce prințul și făcu. Își dăduse seama imediat că toate știu foarte bine cine este el, că nunta de ieri nu era un secret pentru ele și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]