259 matches
-
că tot ce-mi voi aduce aminte se află pe drumul care merge direct spre catastrofă. Simt că nu voi fi în stare să scriu nici un cuvânt despre ceva incidental, neimplicat în obsesie, în himeră. De când am început să scriu, băbuța a băgat de câteva ori capul pe ușă, privindu-mă cu îngrijorare. De fiecare dată, i-am arătat un semn furios cu mînile, să mă lase în pace .Mi-e teamă că vor aduce medicul și voi fi silit să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cele mai penibile din tot anul erau cele de biologie în care se vorbea despre reproducere. Unii profesori ne săreau , căci nu te puteai înțelege cu treizeci de rânjiți, gata oricând să izbucnească în hohote. Dar profa noastră era o băbuță conștiincioasă care nu se intimida așa de ușor; încă de la iepure avusese totuși probleme cu inevitabila lecție despre "înmulțire". Acum era și mai rău, căci ajunseserăm la om și asta presa și mai tare, aproape insuportabil, barajele noastre sufletești, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
New York, Îi anunți că sîntem liberi, nu te mai uita așa, că n-am ce să fac, Îți las și mîncarea pe care mi-a adus-o maică-mea, și sticla de vin, o să-ți găsești tu pe-aci vreo băbuță să vă distrați Împreună. Stai, băi apucatule, nu te supăra așa. Stai, băi băiatule, mi-ai tras una de-o să-i doară și pe copiii mei... Ha-ha! Ascultă, puțin. Pune-te În locul meu și poate Îți trece. Io cred că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu mai sînt paturi, saloanele se reconfigurează, iar eu, un pacient Închipuit, trebuie să accept noua situație oricum ar fi ea. Va trebui să dorm cu cineva În pat. Aș dormi cu plăcere chiar și cu una din cele două băbuțe, jur - chiar cu amîndouă, dacă altfel nu se poate. Ca să nu vă faceți o idee greșită, ar trebui să vi-l prezint pe caporalul Porcescu - probabil că În clipa asta visează că-mi mănîncă creierul, după ce mi-a deschis țeasta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au fost. Dar asta s-a întâmplat acum o sută de ani. Și nu Robin Osmore, ci tatăl lui. Ca să-ți dai seama cât e de bătrână. Dar nu arată. — Visez la vremea când Alex va ajunge o epavă, o băbuță patetică, cu mințile rătăcite, de care va trebui să avem grijă. Dar nu prea întrezăresc asemenea perspectivă. — Ți-ar părea rău dacă s-ar întâmpla așa ceva. Aș dansa de bucurie. — Nu-i adevărat. Ești mândru de ea, cu toții sunteți mândri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
controlul, ori știrea, unuia, față de celălalt. Fiecare - cu sine; fiecare pentru sine. Zilele treceau, ca niște găi negre, una după alta. Ea îl suporta, pe El, cu enormă greutate, dar, cu gândul, că, azi-mâine, îi va sta ceasul, și, biata băbuță, va scăpa de teroare. Iar musca, ținută bine, se dezvolta,încât, acum, devenise aproape cât un bondar. Ieri,însă, ceva neprevăzut a intervenit. O mică răceală, a impiedicat-o, pe Nuța, să se ducă să-și încaseze pensia. L-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
stătea la coadă ca să dea anunțuri pentru numărul 2. Singurele persoane care aveau ceva de cârtit erau Sean McGee, care nu reușise să treacă cu bicicleta de toate cărucioarele lăsate pe scări, și Keith, redactorul sportiv, care se plânse că băbuțele de la coadă îi tot spuneau: „Salutare, drăguță, ai vreun pont pentru noi?“. Era trecut de șase când Fran ajunse în sfârșit acasă la Jack să vadă ce face Ralph. — E în bucătărie, anunță Ben, pregătește ceaiul. — Pentru Dumnezeu, ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca să-și mănânce știuca umplută? Erwin, băiatul ei! Slujise numai la cucoane elegante cu copii râzgâiați, socotea că numai așa se ține obrazul subțire. Ea știe ce căuta. Ani de zile a bătut orașul în lung și-n lat, o băbuță măruntă într-o rochie ponosită de catifea, cu guler de dantelă. Așadar iat-o acum, cu picioarele în galoși, tocmai aici, pe scaunul din spatele șoferului în autobuzul roșu care zdrăngăne din toate încheieturile pe drumul său înghețat la marginea orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
grijă, turma de mioare, Cum mă învăța Buna Învățătoare. A A fost odată, a fost cândva Un moș bătrân cu baba sa; Uitați de lume ei trăiau Într-o câsuță, undeva, Cu toate basmele în ea. Acul cosea, Furca torcea, Băbuța mică împletea Covor cu stele argintii Din care se cerneau pe seară Poveștile către copii. B Berzele-au făcut cuibar Cât o roată de la car, Colo sus, lângă un nor, La poarta bunicilor, Între ramuri și frunziș, Cerul li-i
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
DANIEL BĂNULESCU Când își găsește, în fine, o gazdă, bate străzile pentru a se convinge personal dacă mătușa aceea legendară, a domnului Volgoride, este, în mod cert, o femeie bătrână. - Maică! îi va turui, din acea lună, în fiecare dimineață, băbuța (Maica e numele sub care o cunoaște întregul meleag al ulicioarelor Maria Rosetti, Polonă, Colței, Suțu, Sfinților și Slănic). Maică, băiat de ispravă ești. curat ești, chipeș ești. Vreo 30 de ani să tot fi adunat, lângă un bănișor pus
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
generațiile din ziua de astăzi. Enumerăm, spre exemplificare, o parte din poreclele întâlnite în zona Onceștiului: Aruxandei, Oacă, Amaziliței, Cioric, Haplea, Briciu, Șotroagă, Gheoguța, Ciocănel, Veneticu, Ghebosu, Șchiopu, Floșcanu, Buzatu, Mustăciosu, Vulpoi, Munteanu, Iepure, Iepuroaica, Chițâgoi, Gânsac, Broscoi, Olteanu, Acrișor, Băbuță, Bâzgoi, Bursuc, Cap de Cal, Cartofoi, Ceas rău, Chioru, Ciorsoi, Covrig, Fleașcă, Pârțoi, Piciu, Butelie, Tuluc, Țâganu, Turculea, Vrăghioi, Zdrea, Sugurel, Ciot, Mocanu, Lungu, Pruna, Boureanu și Belciug. După cum arată academicianul Iorgu Iordan, „toponimia poate fi socotită istoria nescrisă a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a simțit niciodată lipsa versurilor. Chiar a celor à la maniere de G. Topârceanu (Vers de primăvară): Din spre zarea deșirată aʹnceput, de aseară, peste mahala să bată vânt de primăvară. Cerul vânăt își gonește peste dealuri norii; și-o băbuță se jelește cʹa văzut cocorii, Însă alta oʹnvenină căci susține tare: - „Ce-ai văzut mata, vecină, era stol de cioare! Despre vreme, ce o să fie să citești matale și să vezi, mă rog, ce scrie domnii la jurnale... Când mʹam
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și puneam cât mai multe întrebări. * Nu pot uita prima experiență de acest gen... Se întâmpla când încă nu purtam asupra mea dispozitive electronice de înregistrare audio. Am intrat în vorbă cu două bătrâne simpatice în fața unei tarabe de kiwi; băbuțele țipau la vânzător că ele au pensie de o sută de lei, că e bișnițar, că de ce sunt cartofii ăia păroși de cinci ori mai scumpi ca în altă parte? Aici mă simt datoare să deschid o paranteză: bătrânele habar
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cu două perechi sfrijite! Ăsta noroc! Vecin 3: Fraților, potul ăsta mi-a făcut o foame de nu vă văd! Vecin 1: Pe masă, în sufragerie era cam secetă... Vecin 3: Facem un raid pe la bucătărie. Mă-nțeleg eu cu băbuța. (pleacă spre bucătărie) Pînă mă-ntorc, dați-i drumul cu mînă moartă. (lumina se mută în sufragerie; se deschide ușa și intră Val) Vecin 1: Numai că, fii atent, ușor cu cheltuielile că am cam dat de fundul pungii. Așa că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
eu sînt la rînd. Domnule, da parcă biroul nu l-a câștigat nimeni? Vecin 1: E liber. Vecin 4: E, atunci cer și biroul lui nenea decanu! Vecin 3: Plus bucătărie. Că și asta parcă e liberă. Vecin 1: Cu tot cu băbuță? (se prăpădesc de rîs) Plus decanu! Vecin 2: Ți-a intrat, hai? E, atunci plus... ghitaristul. Vecin 3: Ei, și-acu, dacă nu vi se pare prea mult, dați-mi-o și mie pe tovarășa Maria. Vecin 4: Mă, da
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
potălău cu două perechi sfrijite! Ăsta noroc! Vecin 3: Fraților, potul ăsta mi-a făcut o foame de nu vă văd! Vecin 1: Pe masă, în sufragerie era cam secetă... Vecin 3: Facem un raid pe la bucătărie. Mă-nțeleg cu băbuța. (pleacă spre bucătărie) Pînă mă-ntorc, dați-i drumul cu o mînă moartă. (lumina se mută în sufragerie; se deschide ușa și intră Val) Val: (pare că a băut ceva mai mult după mers; e amuzat) Bau-bau! Da' ce stați
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
1: Biblia, nu? Vecin 3: Așa am crezut și eu. Dar, cînd colo, ea citea, auzi, să vezi și să nu crezi, "Istoria Românilor"! Păi bine, bunică, zic, eu credeam că citești din cartea sfinților, niscai religie, și matale! Iar băbuța, fără măcar să ridice ochii din carte... "Asta-i cartea sfinților"... Eh, bătrînețea! Cum merge? Am o poftă de joc! Păzea! Vecin 1: Numai că, fii atent, ușor cu cheltuielile, că am dat de fundul pungii. Așa că să nu mai contezi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sînt la rînd. Domnule, da'parcă biroul nu l-a cîștigat nimeni? Vecin 1: E liber. Vecin 4: E, atunci cer și eu biroul lui nenea decanu'! Vecin 3: Plus bucătăria. Că și asta parcă e liberă. Vecin 1: Cu tot cu băbuță? (se prăpădesc de rîs) Plus decanu'! Vecin 2: Ți-a intrat, hai? E, atunci plus... ghitaristul. Vecin 3: Ei, și-acu, dacă nu vi se pare prea mult, dați-mi-o și mie pe tovarășa Maria. Vecin 4: Mă, da
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de lume și regimuri în străfundurile unei temnițe comuniste, cu o soartă demnă de o povestire urmu ziană, în care absurdul îi dispută tragicului întîietatea, este o figură pe care nu o poți șterge ușor din memorie, odată cu închiderea cărții. Băbuța aceasta, zdrobită de inepția nivelatoare a unei ocîrmuiri care a promovat în funcții doar secături imbecile, ai cărei bărbat și fiu ispășesc la Canal vina de a fi refuzat să-și cedeze oile noilor stăpîni, se prăbușește sub coarnele jucăușe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
eu, dactăr Nicu." Cele mai frumoase femei, cei mai frumoși bărbați și copii. Cu toții privesc fix, la ceva ce noi nu vom vedea niciodată. Vara Vara-i așa de cald că, din cînd în cînd, asfaltul mai înghite cîte-un pensionar: băbuțe cu volănașe, moșuleți cu pălării de paie... numai din ăia curăței, de modă veche, că, deh!, asfaltul e gingaș la stomac. Uneori îl mai ajutăm și noi: îi apăsăm, cu grijă, cu sandala pe cap, să intre-n asfalt cu
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
mijloc sunt tot interesele majore ale celor care conduc destinele Terrei; dacă trebuie să fie pace într-o regiune sau război în alta; dacă trebuie schimbat un sistem politic cu altul (ultimul caz a fost prăbușirea comunismului în Europa). O băbuță cu două clase primare, dintr-un cătun izolat, departe de civilizația mediului urban, vine într-un oraș mare cu treburi pe la tribunal sau la spital. Va avea ocazia să vorbească aici cu persoane simandicoase, "de oraș". Venind cu acele treburi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vinde înăuntru. Sau poate nu se vinde nimic? Trece mai departe și citește: "Sale", scris foarte mare, cu vopsea albă, pe uriașele geamuri ale vitrinelor. Apoi "Second hand", scris cu litere ceva mai mici. Înăuntru nu se vede nici o mișcare. Băbuța pune un deget la tâmplă și trece nedumerită mai departe. Ceva mai încolo, o altă firmă: "Nedam Kisam", "aha, aici trebuie să fie fitil de lampă", își zice băbuța și intră. Înăuntru totul e așa de lustruit și de modern
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu litere ceva mai mici. Înăuntru nu se vede nici o mișcare. Băbuța pune un deget la tâmplă și trece nedumerită mai departe. Ceva mai încolo, o altă firmă: "Nedam Kisam", "aha, aici trebuie să fie fitil de lampă", își zice băbuța și intră. Înăuntru totul e așa de lustruit și de modern încât, băbuța, intimidată, cu glasul tremurând, întreabă: Dar ce se dă aici, maică?" " Nu se dă nimic, mătușă, aici e agenție imobiliară. Dar ce cauți?" "Fitil de lampă, că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un deget la tâmplă și trece nedumerită mai departe. Ceva mai încolo, o altă firmă: "Nedam Kisam", "aha, aici trebuie să fie fitil de lampă", își zice băbuța și intră. Înăuntru totul e așa de lustruit și de modern încât, băbuța, intimidată, cu glasul tremurând, întreabă: Dar ce se dă aici, maică?" " Nu se dă nimic, mătușă, aici e agenție imobiliară. Dar ce cauți?" "Fitil de lampă, că la noi în sat n-a adus de câțiva ani." "Apăi, mătușă, nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
câțiva ani." "Apăi, mătușă, nu-i aici!" Fără s-o îndrume, că nu-i modern, și timpul costă bani; putea să-i spună să meargă în piață, unde sunt niște magazine mici cu tot felul de articole de menaj. Merge băbuța vreun sfert de oră pe acel bulevard, privind în stânga și în dreapta. Peste tot bănci și iar bănciB.R.D., Banca Comercială, a Transilvaniei, Banca de Credit etc. În fine, ajunge la o intersecție cu semafor, vede pe partea cealaltă alte vitrine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]