365 matches
-
vorbă ori chicoteai în timpul lecției. Pintea venea aproape de tine, nici nu era nevoie să te ridici, el își îndoia genunchii, depărta de corp mâna dreaptă, își înțepenea brațul și umărul, te privea fix în ochi și spunea: „Ia întinde obrazul, băiețaș”. Apoi țintea cu un calm netulburat și, când auzeai pleosc, mișcarea pornise doar din încheietura mânii. Era apoi doamna, profesoara de istorie, care de două ori pe săptămână își dădea osteneala să ne convingă de faptul că istoria e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ingenuă și sentimentală. Atenție, deci, la lecția de morală. Era odată, În vechea țară a poveștilor, o familie În care era un tată, o mamă, un bunic care era tatăl tatălui, și acel copil deja menționat de opt ani, un băiețaș. Ei bine, bunicul era foarte În vârstă, de aceea Îi tremurau mâinile și scăpa mâncarea din gură când stăteau la masă, ceea ce Îi enerva mult pe fiu și pe noră, care Îi spuneau mereu să aibă grijă de ceea ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lui mâini Îi șterse cu blândețe bărbia, pentru că, Încă o putea face, iar dragul lui tată nu. Despre ceea ce s-a petrecut după aceea, nu se mai povestește, dar din surse foarte sigure știm că, dacă e adevărat că lucrarea băiețașului a rămas neterminată, tot atât de adevărat este și faptul că bucata de lemn continuă să se afle pe acolo pe undeva. Nimeni n-a vrut s-o ardă sau s-o arunce, fie pentru ca Învățămintele pildei să nu cadă În uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
este scara gigantică de stejar lustruit, cunoscută, după cum ne-a explicat Finn, drept Capcana Morții; urcă de-a lungul pereților acoperiți cu lambriuri, pentru a se pierde într-un val de înflorituri sculptate, la etajul al treilea. O adunătură de băiețași de bani gata, morți de beți, nu găsesc altceva mai bun de făcut decât să se dea pe balustradă. Sper să cadă și să-și rupă gâtul. Oricum, par a fi în elementul lor și mă gândesc că sunt obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-l strâng în brațe, dar ceva anume, nu știu ce, mă ține pe loc. Mă ridic și mă strecor afară din cameră. La modul suprarealist, se aude în hol muzica lui Eminem, muzica dezmoșteniților suburbiei americane, acompaniată strident și prostesc de răcnetele băiețașilor de bani gata, care se plâng în gura mare că și-au strivit părțile moi de balustradă. Vreau să mă duc în camera mea să-l sun pe Jake și mi-e teamă să trec prin Capcana Morții - m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
polo timp de încă vreo jumătate de oră deasupra cadavrului bietului Tooty... —Doamne, ce orgie e aici! Intri? mă întreabă Finn, uitându-se lung la mine. Fac semn că nu. E prea mare agitație și n-am încredere că pe băiețașii ăștia nu-i va lua valul; vreo doi dintre ei o și trag pe Mopsy de șnurul bikinilor, iar ea guiță vesel. Am să mai beau un pahar, mai degrabă, ca să-mi păstrez demnitatea, răspund eu. —Dar asta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aceeași orientare, așa că mi-am dat jos sutienul, că oricum nu se uita nimeni. M-am dus să înot și când am ieșit din apă, crezând că mă duc la Robert,... (Jake râde deja), m-am îndreptat către un biet băiețaș, care era singur la plajă. Dacă ai fi văzut ce expresie avea! Arăta terorizat! O femeie pe jumătate dezbrăcată venea spre el, făcându-i cu mâna. Pur și simplu începuse să se tragă înapoi, să se depărteze de mine... —Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de pe burtă, despre care unii spun că-l mai doare și acum. Nimeni. Căldura zace peste blocurile mohorâte ca niște cazemate. Pechinezul, care îi făcuse pe mulți să se crucească la început, roade calm șotronul fetițelor și figura strâmbă a băiețașului pe care-l pocnise bețivul cu palma lui grea, asudată și duhnind a rachiu de mere putrede. Niciodată nu-l iau așa cum este - m-ar înnebuni faptul că ochii lui sinceri poartă totuși mesajul unui trup atât de sfrijit. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu-ți poți ascunde că ești un iepure oricât de bine ți-ai masca spaimele). Servești patria o dată la 19 ani și după aceea o mai faci de câteva ori în vis. E greu de trăit așa! e greu pentru băiețașii de cartier. Se dădu jos din pat și o amețeală cumplită îi strigă bună-dimineața. Nu înjură - nu înjurase el nici în armată. Căută baia ținându-se de luciul dulapului și o găsi. Mica victorie nu-i spulberă totuși plictiseala. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în trecere, avanpremiera asediului năvârlioasei Gladiatoare, asupra Îngerului: Ce-mi stai tu așa de posac și de morocănos, ca un țap logodit, puiuțule? Păi, nu-i păcat de Dumnezeu, zii? Ești misogin? Ești răcit? Convertit? Pocăit? Ce te supără? Un băiețaș așa de frumos și de vânos ca tine! Moartea curviștinelor! Ia spune-mi tu... Sincer! Vrei niște fofoloancă? Să-ți dea, mămica, ție, piept? Ai? Fratele mai percepe râsetul gros și deșănțat al Șobolanului, ca și un îndemn mai mult
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spună, alții îi suflau greșit: zi Corabia de fier . Și când el zicea Corabia de fier, îi spuneau cu dispreț: nu există filmul ăsta. Într-o zi, la etajul unu de pe scara trei s-a mutat o mamă cu un băiețaș. Eu tocmai împlinisem șapte ani, urma ca din toamnă să merg la școală (dar Vova Smirnoff era deja în clasa a treia, iar Mimi în clasa a patra și rămăsese și un an repetent). Băiețașul cel nou era cam de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mutat o mamă cu un băiețaș. Eu tocmai împlinisem șapte ani, urma ca din toamnă să merg la școală (dar Vova Smirnoff era deja în clasa a treia, iar Mimi în clasa a patra și rămăsese și un an repetent). Băiețașul cel nou era cam de o vârstă cu mine și nu mi-a atras la început atenția. Maică-sa, era însă extraordinară, complet diferită de mamele noastre care spălau și frecau toată ziua. Era o cucoană atât de lungă, încît
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răspundă scurt la întrebări. Ne-a spus și cum îl cheamă, dar am uitat aproape pe loc. Ion, Vasile, ceva foarte banal. Ne-am înfundat iar, ca niște diavoli, în găurile noastre și am luat-o de la capăt cu Vrăjitroaca. Băiețașul a apărut zilele următoare printre noi. Era foarte curat. Purta "spilhozei", cum zicea mama, galbeni, bufanți și cu bretele lungi. Nu scotea o vorbă. L-am chemat să se joace cu noi în șanțuri, dar n-a vrut să intre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prea mari, cu care își ținea strâns pe trup un trench-coat mizer. Nu știa decât câteva cuvinte în hindusthană, și i s-a luminat toată fața de bucurie când a dat cu ochii de mine. Respira agitată. În curte, un băiețaș cu bagajele. Veniseră pe jos din Ranikhet, pierzând de mai multe ori cărarea și trebuind să treacă prin pârâu ca să urce spre bungalow. Îmi spusese toate acestea palpitând, căci, după câte am înțeles, avusese vreo aventură neplăcută în Ranikhet și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
precis: așa ar putea începe și acolo, dacă vom ști... - Și mai precis: dacă vom izbuti să înțelegem ce s-a întîmplat acolo, continuă Maria. - Eu, personal, știu ce s-a întîmplat, reluă Făgădău. Am trecut și eu pe-acolo. - Băiețaș, îl amenință Maria, purgare non est necesse! Spune ce ai de spus, scurt și concis. Arată-ne! Făgădău se depărtă câțiva pași, apoi se întoarse brusc, încruntat, cu o privire sălbatecă, înfigîndu-și pumnii în șolduri. Părea un alt om. - Tu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tonul, dar așa sunt eu, arțăgos din fire. Oricare dintre noi, astăzi, înțelegem esența și mesajul Buchenwaldului. Dar nu asta e problema. Problema începuse să v-o explice Ieronim, adineauri, când, din nefericire, a intervenit cine nu trebuia să intervină... - Băiețaș, fii atent la ce spui, îl mustră Maria da Maria. Nu suntem singuri. - Cer iertare celor în drept, continuă Marcian scoțîndu-și brusc ochelarii și așezîndu-i în buzunarul de sus al paltonului. Dar dacă doamna a fost acceptată în secretele spectacolului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cumnata Stellei. Stella continua să plângă, fără să scoată o vorbă. Și lui Gabriel i se întâmpla destul de des să plângă. Nu c-ar fi existat vreun motiv de tristețe în viața ei, din moment ce avea o căsnicie fericită și un băiețaș încântător. Dar plângea adeseori pentru suferințele omenirii și pentru părțile ei vulnerabile, sau pentru friabilitatea tuturor lucrurilor pe care le îndrăgea. Stella, însă, avea întotdeauna motive reale să plângă. Totuși, până atunci, Gabriel n-o văzuse niciodată plângând, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din ceruri, noul obiect al dragostei. (Alan îl adusese în brațe pe Tom la Belmont și copilul se agățase de reverele hainei lui, ca un mic animal. Alex avusese dificultăți să-i desprindă mânuțele crispate ca niște gheare.) Firește, pe băiețașul acesta îl iubise și îl dorise de dragul lui; dragostea era privilegiul lui Alex. Râvnise la copil din momentul în care se născuse și, fără îndoială, gelozia ei fusese răscumpărată prin faptul ca pusese mâna pe fiul Fionei. Dar avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
contractului de închiriere. Alex se simțea stânjenită, fericită. În sfârșit, viața devenise din nou vie și imprevizibilă. — Nu te scutura de apă peste mine! — Scuză-mă, Emma. — Vreau să-l cunosc pe George. — Nu-i aici. — Ăsta care vine cu băiețașul, nu-i celălalt frate al tău? — Bună, Brian. Ți-l amintești pe Scarlett-Taylor? — Hello! Am auzit c-ai fost ieri la Alex. — De unde știi? — Gabriel i-a telefonat. Noi nu ne ducem pe la ea. — Zău? — Cel puțin așa voiam. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se prefăcea că-i vesel, pentru a fi pe placul stăpânului sau. Adam înotă puțin și Zet îl urmă, lopătând cu lăbuțele lui albe, puternice, prin apa cristalină, scânteietoare, care se legăna, ba umflându-se, ba sugându-și undele molcome. Băiețașul se amuza, încurajând cățelul să i se urce pe umăr. Marea părea să se fi încălzit, iar cerul își radia albastrul orbitor peste orizontul eclipsat de valurile înalte, ritmice, din depărtare. Tom, mânat de impulsul lui frenetic, alergă pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Zâmbea fără încetare prietenos, jenat și totuși de-ajuns de înfipt. Dar era atât de pipernicit și de firav încât nu-ți venea nici să-l atingi, de teamă să nu-i rupi ceva înăuntru. Mulți s-au întrebat: oare băiețașul ăsta chiar e de vârstă școlară? În "Fulg-de-Nea", Călin Chivu avea și el un rol ușor, ba chiar mai ușor decât rolul de înger fiindcă nici măcar nu trebuia să învețe un cântec. Eu joc rolul principal! începuse el să se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
La un semn, vulturul a trecut pe mâna micului admirator. Ca și cum s-ar fi așezat pe o creangă de copac. Ochii țâncului sclipeau de bucurie. Cei ai vulturului, ca niște mărgeluțe vii, îl priveau cu prietenie parcă. în culmea fericirii, băiețașul a întors capul către părinți. S-a bucurat în gura mare: Voilà, maman! Voilà, papa! Toți cei de față au izbucnit din nou în aplauze. Cum a fost îmblânzit primul șoim Nenumărate și felurite sunt istorioarele și legendele privitoare la
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
odată ploaia ghemuit la fereastră și altădată cum trăgeam cu o sfoară, prin fața casei, o cutie în care erau câteva bețe. Cineva, un vecin, m-a întrebat ce am în căruță. ― Molți, i-am spus. ― Morți! Și unde-i duci, băiețaș? ― La țimitil... Cred că împlinisem pe atunci patru ani și eram la Craiova, prin 1913, în timpul epidemiei de holeră (după campania din Bulgaria). De ce tocmai aceste mărunte întîmplări mi-au rămas tipărite în memorie și ieșeau mereu la iveală din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu știa cum să facă și când anunțul nenorocit. Iar când l-a făcut, cele mai cumplite și dramatice fețe erau trei la număr: directorul, Luca și eu. Mai era o speranță. Să nu vie înlocuitorul. Și a venit: un băiețaș micuț, blond și liniștit, obosit de cei 40 de kilometri parcurși. Au urmat zile de trai în doi pe un salariu, Luca devenind gospodarul casei ajutat pe cât se putea și de Hașa. Dar iată că, precum în povești, cum ne
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la rîu, să se scalde, și fetele care o însoțeau se plimbau pe marginea rîului. Ea a zărit sicriașul în mijlocul trestiilor, și a trimis pe roaba ei să-l ia. 6. L-a deschis și a văzut copilul: era un băiețaș care plîngea. I-a fost milă de el, și a zis: "Este un copil de al Evreilor!" 7. Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: "Să mă duc să-ți chem o doică dintre femeile Evreilor, ca să-ți alăpteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]