231 matches
-
în jos și jetul de lumină se oprește asupra unui chip cu bărbia pătrată și maxilare proeminente. Cartușierele încrucișate peste piept sunt goale. Trăsese până la ultimul cartuș. Moartea venise repede pentru el, sub forma unui glonț în cap. Celălalt, un băiețandru slab, cu ochi mari și plete lungi, șatene, încă nu este mort. Dar nici mult nu mai are. O bucată lungă și groasă de lemn este adânc înfiptă în gât. Sângele bolborosește în rană, în ritmul respirației chinuite, prelingându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Iese din garaj exact când două camioane Molotov cu botul teșit, parchează în curtea împrejmuită cu clădiri din cărămidă roșie, a cazărmii. Cam nesiguri pe ei, de sub prelata kaki își fac apariția mai mulți soldați ruși, în marea lor majoritate băiețandri, care se aliniază sub comanda unui ofițer ce strigă ordine cu glas răstit. Bâstreeei! Bâstreeei!164 Uniformele lor arată curat și îngrijit, spre deosebire de cele ponosite ale militarilor români din lunga coloană care tocmai intră pe poarta principală în frunte. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
s-o uimească întrucâtva. Odată, era în săptămâna Paștelui, prinzând un moment când erau singuri, Kolea îi întinse Aglaiei o scrisoare, spunându-i doar că i s-a indicat să i-o înmâneze personal. Aglaia îl privi cu mânie pe „băiețandrul înfumurat“, dar Kolea nu mai așteptă și ieși. Ea desfăcu scrisoarea și citi: „Cândva mi-ați acordat onoarea încrederii dumneavoastră. Poate că acum m-ați uitat de tot. Cum de s-a întâmplat să vă scriu? Nu știu; dar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Don Quijote de la Mancha. Aglaia râse grozav - nu se știe de ce. La fel, nu se știe nici dacă i-a arătat vreuneia dintre surori această achiziție. Dar atunci când încă mai citea scrisoarea, iată ce-i trecu subit prin cap: oare acest băiețandru înfumurat și fanfaron a fost ales de prinț drept corespondent și, oare, mai știi, o fi singurul lui corespondent de aici? Deși sub forma unei desconsiderații neobișnuite, îl luă totuși pe Kolea la întrebări. Însă „băiețandrul“, care era întotdeauna supărăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prin cap: oare acest băiețandru înfumurat și fanfaron a fost ales de prinț drept corespondent și, oare, mai știi, o fi singurul lui corespondent de aici? Deși sub forma unei desconsiderații neobișnuite, îl luă totuși pe Kolea la întrebări. Însă „băiețandrul“, care era întotdeauna supărăcios, de data aceasta nu acordă nici o atenție lipsei sale de considerație; foarte pe scurt și cu răceală, îi explică Aglaiei că, deși îi comunicase prințului pentru orice eventualitate adresa lui permanentă chiar înaintea plecării acestuia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și tu. Și să știi că nici de însănătoșirea propriului meu fiu, dacă l-aș avea, nu m-aș bucura mai mult decât de a ta; și, dacă nu mă crezi, ție să-ți fie rușine, nu mie. Cât despre băiețandrul ăsta răutăcios, își permite cu mine glume și mai urâte. Mi se pare că-l protejezi; așa că te previn: într-o bună dimineață, crede-mă, o să mă lipsesc pe viitor de a avea plăcerea și onoarea să-l mai cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
eu am exact aceeași părere, enunță solemn Adelaida. — Care „cavaler sărman“? întrebă generăleasa, privindu-i contrariată și înciudată pe toți vorbitorii, însă, văzând-o pe Aglaia pufnind în râs, adăugă mânioasă: prostii! Care „cavaler sărman“? — Parcă e prima dată când băiețandrul ăsta, favoritul tău, schimonosește vorbele altora! îi răspunse Aglaia cu ciudă trufașă. Prin fiecare ieșire nervoasă a Aglaiei (care se mânia foarte des), aproape de fiecare dată, în pofida întregii ei seriozități și a neînduplecării aparente, răzbătea ceva atât de copilăresc, nerăbdător-școlăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în casa omului, deodată, chiar în mijlocul străzii, țop! în trăsură 48: „Mămică, zilele astea m-am măritat cu cutare Karlâci sau Ivanâci, rămâi cu bine!“. E bine să procedezi așa, ce ziceți? Merită tot respectul, firește? Problema feminină? Chiar și băiețandrul ăsta (arătă spre Kolea) mai adineaori se contrazicea cu cineva, spunând că tocmai asta-i „problema femeii“. Chiar dacă maică-ta a fost o proastă, fii om cu ea!... Voi de ce-ați intrat semețindu-vă aici, mai adineaori? „Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lăsat pe aceste... domnișoare să asculte o chestiune scandaloasă, cu toate că știu deja totul din romane. Eu unul nu știu... poate că deviez, dar în orice caz, în afară de dumneavoastră, nu cunosc pe altcineva care ar fi putut rămâne... la rugămintea unui băiețandru (da, a unui băiețandru, recunosc din nou), să-și petreacă seara cu el și să... participe la toate astea... pentru ca... a doua zi să-i fie rușine... eu (de altfel, sunt de acord că nu mă exprim cum trebuie) apreciez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să asculte o chestiune scandaloasă, cu toate că știu deja totul din romane. Eu unul nu știu... poate că deviez, dar în orice caz, în afară de dumneavoastră, nu cunosc pe altcineva care ar fi putut rămâne... la rugămintea unui băiețandru (da, a unui băiețandru, recunosc din nou), să-și petreacă seara cu el și să... participe la toate astea... pentru ca... a doua zi să-i fie rușine... eu (de altfel, sunt de acord că nu mă exprim cum trebuie) apreciez extrem de mult și respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avea de ce și de cine să se descotorosească; între timp ceilalți apucaseră să-l urce pe Ippolit în trăsură și plecară. Ce zici, mult o să mai țină asta, Ivan Feodorovici? Ce părere ai? Mult timp o să-i mai suport pe băiețandrii ăștia răutăcioși? — Păi eu, dragă... eu, firește, sunt gata și... prințul... Totuși, Ivan Feodorovici îi întinse prințului mâna, dar nu apucă să i-o strângă și fugi în urma Lizavetei Prokofievna care, cu scandal și mânie, cobora scara. Adelaida, logodnicul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
urmă mă consideram vinovat, însă acum mi-am dat seama că nu sunt. — Așa deci! Bine; ascultă și stai jos, pentru că eu n-am de gând să stau în picioare. Se așezară amândoi. — În al doilea rând: nici un cuvânt despre băiețandrii răutăcioși! Stau și vorbesc cu tine zece minute; am venit la tine ca să aflu ceva (tu, poate, te gândeai la Dumnezeu știe ce?) și, dacă sufli măcar o vorbă despre băieții aceia impertinenți, mă ridic, plec și o rup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi dăruia perle... Dar până la urmă toți suntem implicați, fiicele dumitale sunt totuși compromise, Ivan Feodorovici, fetele, domnișoarele din cea mai înaltă societate, bune de măritiș, ele au fost aici, aici au stat, au auzit totul, și în istoria cu băiețandrii sunt amestecate, bucură-te, ai fost și tu aici și ai ascultat! Pentru asta, n-o să-l iert, n-o să-l iert pe prințișor, niciodată n-o să-l iert! Și de ce Aglaia, de trei zile, o ține numai într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în această clipă ea îl privește și, poate, îl privește amenințător, că negreșit ochii ei negri sunt plini de furie și obrajii îi sunt îmbujorați. — Mie, Nikolai Ardalionovici, mi se pare că degeaba l-ai adus, dacă e vorba de băiețandrul acela tuberculos, care a izbucnit atunci în plâns și ne-a invitat la înmormântarea lui, observă Evgheni Pavlovici. A vorbit atunci cu atâta elocință despre zidul casei vecine, încât neapărat va începe să tânjească după acest zid, poți fi sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
până și Elizavetei Prokofievna i-ar fi scris. — În privința aceasta nu-i deloc primejdios! spuse Ganea, râzând cu răutate. De altminteri, precis că ceva nu-i în regulă. Se prea poate să se fi îndrăgostit, căci nu-i decât un băiețandru! Dar... nu s-ar apuca să-i scrie bătrânei scrisori anonime. E o mediocritate răutăcioasă, o nulitate mulțumită de sine!... Sunt sigur, știu dinainte că m-a zugrăvit ca intrigant. Cu asta și-a început scrisoarea. Recunosc că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
verde în față chiar când va muri pe perna lui! Păcat că nu i-ai citit Confesiunea. Doamne, ce naivitate a impertinenței! E locotenentul Pirogov, e Nozdriov 63 într-o tragedie și, ceea ce-i mai important, nu-i decât un băiețandru! O, cu ce plăcere l-aș fi biciuit atunci, numai ca să-l uimesc. Acum se răzbună pe toți pentru ceea ce nu i-a reușit atunci... Dar ce-i asta? Iar fac gălăgie acolo! La urma urmei, ce-i asta? Așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
confirmi. E de-ajuns că te las singur cu conștiința dumitale și că acum ne înțelegem excelent unul pe altul. — Dumnezeu mai știe ce faci dintr-o istorie obișnuită! strigă Varia. — Ți-am spus doar: e un „intrigant și un băiețandru“, zise Ganea. — Varvara Ardalionovna, permiteți-mi să vorbesc. Desigur, pe prinț nu-l pot nici iubi, nici respecta; dar e într-adevăr un om bun, deși... caraghios. Însă n-aș avea absolut nici un motiv să-l urăsc; m-am prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și Nina Alexandrovna, era ciudat că acest domn răutăcios, pe care Ganea îl numise de-a dreptul intrigant, nu dorise să-și ofere plăcerea de a-l lămuri pe aceeași cale și pe Kolea. Poate că acesta nu era un „băiețandru“ chiar atât de rău, cum îl zugrăvea Ganea, ci era un rău de o cu totul altă specie; de fapt, era puțin probabil că și Ninei Alexandrovna îi transmisese vreo observație a sa numai și numai ca „să-i sfâșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest cadou?“ Aglaia i-a răspuns că nu-i treaba lui. El i-a răspuns că e sigur că aici se ascunde o alegorie. Aglaia s-a supărat și i-a retezat-o spunându-i că nu-i decât un băiețandru și atâta tot. Kolea i-a replicat pe loc că, dacă n-ar respecta-o ca femeie și dacă n-ar ține la propriile lui convingeri, i-ar demonstra repede că se pricepe să răspundă la o asemenea jignire. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de tot, îi preveni din nou bătrânelul, cu vocea scăzută. Hotărât lucru, prințul nu era deloc în apele lui. — Și ce am văzut? Am văzut oameni distinși, sinceri, inteligenți. Am văzut un om în vârstă care mângâie și ascultă un băiețandru ca mine. Văd niște oameni capabili să înțeleagă și să ierte, niște oameni de-ai noștri aproape la fel de buni și afectuoși ca și cei pe care i-am întâlnit acolo, oameni care aproape nu sunt mai răi. Judecați și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Asta v-o spun dumneavoastră, pentru că v-ați priceput să înțelegeți atât de multe și... să nu înțelegeți. Acum nu-mi mai e frică pentru dumneavoastră; nu-i așa că nu vă supără faptul că aceste cuvinte vi le spune un băiețandru ca mine? Râdeți, Ivan Petrovici. Credeți că pentru ei m-am temut, că sunt avocatul lor, că joc rolul unui democrat, al unui orator al egalității? întrebă el și râse isteric (izbucnea mereu într-un râs scurt și exaltat). Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
caracteristică mentalității Renașterii, fusese încercată de mai mulți artiști înaintea lui Michelangelo. Înfrângerea lui Goliat simboliza victoria rațiunii asupra forței brute, lumina ce risipește tenebrele feudale. Dar, pe când Donatello și Verrocchio de exemplu, îl prezentau pe David ca pe un băiețandru încă nedezvoltat în momentul de relaxare de după luptă, liniștit, static, fără elanul care să sugereze dezvoltarea ideii, Gigantul lui Michelange‑ lo este încarnarea acțiunii perpetue 37. David, tânăr în plinătatea forțelor fizice și spirituale, se pregătește de luptă într‑o
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
unor prietenii care vor dura peste ani. Se simte atașat de tânărul profesor Constantin Parfene, care îl fascinează cu o lecție despre lirica erotică a lui Eminescu, trezindu-i interesul pentru marele poet. Din această perioadă datează manuscrisul Însemnările unui băiețandru, cuprinzând notații ce vor fi punctul de plecare al însemnărilor din ciclul Numere în labirint. Frecventează cenaclul literar din Bârlad. 1963-1964. După terminarea liceului, profesează ca suplinitor în învățământ, la Sârbi, apoi este mutat în satul Orgoești, com. Bogdănești. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
integreze, făcând concesii pentru ca viața să-și urmeze cursul, (într-un "număr din labirint" (825), autorul amintește de faptul că nevoia de a nota stările zilnice s-a născut de pe când era în clasa a XI-a, în Însemnările unui băiețandru) și că nu toți indivizii pot să-și pună capăt zilelor atunci când dificultățile vieții nu mai pot fi suportate sau când vreun sentiment de dragoste neîmpărtășit complică până la tragic existența. S-a invocat această situație pentru că undeva este notată ("Moartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plecat vreodată de acasă! cele nouă luni ajunse peisaj feroviar, Ruginoasa garnitură staționară pentru Iași, perechea la a doua tinerețe tace, controlorul în celelalte vagoane este mai cald și este liber, mergeți acolo! astupă o fereastră spre trecut, vîrsta de băiețandru pe luciul paltonului albastru, din Valea Siretului indicii punctiforme, Blăgești podul, Pașcani aburi la Fabrica de drojdie "Pakmaya", benzinăria "Lukoil" fantomă politică nordică, în plin oraș artificiul urbanizării, civilitatea de comandă, la parter un singur călător, gratuitatea estetică scut al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]