271 matches
-
am simțit din nou foiala aceea grăbită care Încetă ca la un semn, fără să lase urme. Am luat-o pe potecă și, după câțiva pași, am dat iarăși peste un cap de liliac atârnat de o creangă. Încă se bălăngănea Într-o parte și În alta, de parcă abia fusese legat, iar sângele proaspăt i se scurgea din gât În mijlocul potecii. Ne dădeam seama că suntem iscodiți. Auzeam plescăituri și păcănituri amestecate cu triluri scurte și cu pocnete, de parcă cineva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În preajma copiilor, putea povesti toate filmele de care-și aducea aminte, cu ea întotdeauna în rolul principal. Pe puntea vaporului, Paul Henreid aprindea două țigări, apoi îi întindea și ei una. Da’ mata nu fumezi! spunea indignată fetița care-și bălăngănea picioarele sub masă înghițindu-și orezul cu lapte. Dar atunci fumam, spunea ea, până m-am îmbolnăvit de piept, și trecea liniștită într-o altă poveste, cu sanatorii și Charles Boyer și parfum de violete și scena morții, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a văzut teroriștii, cum a fost și la Județeană... Mai scuipă o dată cu năduf spre broscuța aceea care parcă îi asculta și înregistra toată perorația. Popa Băncilă scose din buzunarul de la piept al sutanei un ceas cu lănțug. Prinse a-l bălăngăni. Țongu zâmbi trist, neconvins. - Ce i-a arătat poporului în boscheții ăia de la Județeană nu a convins. Pământul ars, poate mai dădea impresie de gândit. Dar altfel... Nu s-a convins poporul și de-aia a ieșit folclorul ăsta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și mie odată Goncea. Zicea că te-a făcut mai cu ascultare de atunci. Biruința crucii După câteva opinteli, cu locomotiva țipând speriată, extenuată, cu osiile scrâșnind încrâncenate, cu ciocnitul șleampăt al vagoanelor unul de altul, de parcă le-ar fi bălăngănit o foame năpraznică de spațiu, un nesațiu de câmpuri părăsite, personalul se urni. Tot așteptase, aproape un ceas, să intre Orient Expresul, dar cum vijelia aceea de tren nu mai venea cei de la mișcare se înduraseră și-i dădură liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă mai chinui? De dimineață mă tot ispitești, da uite că acum te-am prins! Zvâcni bucuros și se proțăpi chiar în dreptul aceluia, făcându-și încă de câteva ori cruce. Îngâna chiar și un imn de slavă. Dădu să cădelnițeze, bălăngănindu-și mâinile. - Dom’le, te rog, aer... horcăia acela. Am aici, la piept, o cutiuță... O tabletă... Mor... Popa Băncilă îi prinse ultimile cuvinte. - Mori, satano, mori, că puterea crucii te-a biruit. Înfrigurat, începu să bată mătănii, psalmodiind tropare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mortul lui, cum a fost la noi la organizarea de la Revoluția de la Județeană, p-ormă se duce de pune o floare, aprinde o lumânare, crucea e acolo, o vede, mai vine și popa și dă cu aghiazmă, plânge la aniversare, bălăngăne coliva și nu uită că s-a făcut predarea etapei. Asta aș vrea să faci tu, Burtăncurene, să înțeleagă poporul care citește romanul la capitolul despre revoluție cum și de ce s-a murit atunci. Idealurile singure, adică numai ele, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-au înmuiat au fost bine, dar bubuitura aia care s-a auzit când a dat cu capul de podea ar fi prea dureros de reprodus seară de seară, observă Hugo, pe un ton vesel. Se așeză picior peste picior, bălăngănind un papuc negru, din piele de crocodil, în vârful piciorului. — Dumnezeule, sunteți groaznici cu toții, zise Sophie. — Din câte văd eu, toți ceilalți zânișori o cam ocolesc, zise Hugo gânditor. Și nu mă refer aici la orientarea sexuală, stai calm, Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui ca să-l încălzești un pic înainte. —Bine. Și mulțumesc. —N-ai pentru ce! Păi, eu trebuie s-o șterg. Mă îmbrățișă. —Mulțumesc încă o dată, Sam. Ești o prietenă adevărată. După care o zbughi către stația de autobuz, cu rucsacul bălăngănindu-i-se pe umăr și cu ușurarea care i se citea pe față nu numai pentru că aveam să-i păstrez secretul, dar și pentru că mărturisise totul și fusese iertată. Îmi plăcea Sophie foarte mult. Dacă ar fi putut trece peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vede că urc În mașină, o ia razna dacă nu poate veni cu mine. Adoră mașina. Nu vreau să vă rețin, domnule sergent. Ați fost de mare ajutor, zise Brunetti, Întinzând mâna. Câinele Îi urmări mâna din priviri, cu limba bălăngănindu-se pe-o parte a botului. Kayman Își eliberă o mână și-i strânse mâna lui Brunetti, dar o făcu stângaci, Încă aplecat deasupra câinelui. Strânse și mâna lui Ambrogiani, apoi, când ei se Întoarseră și porniră Înapoi spre poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a făcut un pas înapoi. —Laura, chiar nu cred că e o idee bună. —De ce nu? a mârâit ea, apropiindu-se de el cum se apropie leoaica de pradă. Părul nețesălat îi căzuse peste față, iar sânii grei i se bălăngăneau dintr-o parte în alta a trupului. —Nu te excit? Ai zis că sunt atrăgătoare. —Ești atrăgătoare. Dar... Capul Laurei s-a ridicat fulgerător, dislocându-i părul. — Vrei să spui, l-a acuzat ea, că nu ești atras de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
capul în mâini. Vru să-l ajute, să-l ridice și să-l ducă de mâini până în dormitor ca să poată elibera masa. Petre îi dădu peste mâini și zise că este în stare să meargă și singur. Ieși din bucătărie bălăngănindu-se pe picioare și când mai avea puțin până să ajungă în dormitor, căzu. Frusina auzi bufnitura și se duse repede să vadă ce s-a întâmplat. Abia reuși să-l ridice și să-l târască până în pat. Îl lăsă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de-a dreptul horific, Încât numai să-i privesc pe toți la un loc era pentru mine cea mai mare pedeapsă. Unii rânjeau, alții grohăiau, dar cei mai mulți aveau niște priviri rătĂcite și semănau cu niște case părĂsite cărora li se bălĂngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate În stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. răul Își desă- vârșise opera prin ei și, apoi, ca pe niște păpuși de cârpe, Îi abandonase, descumpăniți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că știi că-ți vinie și țâie rândul. Toate babele care urcă spre cimitir se opresc să stea de vorbă cu tine și sporovăiala lor lasă o greutate de plumb. iar asta cu timpul te bolunzește, spuse tata cu blândețe, bălĂngănindu-și picioarele ca un copil. la drept vorbind, era ușor ca o pană. — Dar rușinea de a fi un copil dat ? l-am Întrebat eu. Femeia care s-a oprit În fața blocului, În timp ce mă jucam, ca să Îmi spună, de față
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de-a dreptul horific, încât numai să-i privesc pe toți la un loc era pentru mine cea mai mare pedeapsă. Unii rânjeau, alții grohăiau, dar cei mai mulți aveau niște priviri rătăcite și semănau cu niște case părăsite cărora li se bălăngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate în stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. Răul își desăvârșise opera prin ei și, apoi, ca pe niște păpuși de cârpe, îi abandonase, descumpăniți și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că știi că-ți vinie și țâie rândul. Toate babele care urcă spre cimitir se opresc să stea de vorbă cu tine și sporovăiala lor lasă o greutate de plumb. Iar asta cu timpul te bolunzește, spuse tata cu blândețe, bălăngănindu-și picioarele ca un copil. la drept vorbind, era ușor ca o pană. — Dar rușinea de a fi un copil dat ? l-am întrebat eu. Femeia care s-a oprit în fața blocului, în timp ce mă jucam, ca să îmi spună, de față
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
rămase, așa, ca o statuie. Roșcuț se zbătu, scurt, de două-trei ori, după care, senmuie. Rămase răstignit, cu mâinile Într-o parte, desfăcute, ca o crăcană, În dezordine, și, cu picioarele În cealaltă parte, a coarnelor, așijderi, În dezordine, blegi, bălăngănind, fără viață. Speriat la culme, taurul o porni la trap, spre șoseaua asfaltată. De acolo, tot la trap, cu trofeul În coarne, nu se opri decât la poarta dincolo de care nuntașii jucau de mama focului. Când văzură animalul, cu omul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cinste. Era croită dintr-un metal ușor, aristocrat. Licărea ca o platină. Mătăhălosul înhăță cheia, îi strecură prin sita din partea superioară a ornamentului un colan din sfoară de cânepă și o ascunse între sânii îmbelșugați și fleșcăiți ai Gabrielei, sâni bălăngănindu-se acum tot fără sutien, însă sub un tricou bicolor, mov cu verde. - Ține-o tu, boarfo!... Că mecla ta arată așa descusută și descuiată, că lui nimănuia nu i-ar trece prin minte... că taman între țâțele tale, ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oameni. Un drum prăfuit și șoseaua paralelă ce însoțeau calea ferată timp îndelungat lăsau impresia de repetiție la nesfârșit a peisajului monoton și plictisitor. Într-un sat doi puști pe-o bicicletă stârneau colbul în urma lor mergând nesiguri. Un bețivan bălăngănindu-se urina din mers, în zigzag. Probabil se grăbea spre altă cârciumă. O pasageră ofensată intră precipitată în compartiment. Erau singuri pe culoar și femeia îi aruncă o privire furioasă care-i rămase impregnată mult timp în caruselul amintirilor. Laur
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
parizer. Petrache începu să mănânce, resemnat. Într-o zi o să-ți fie dor de vorbele astea, își începu maică-sa litania bine-știută. O să mă cauți și n-ai să mă găsești. O să vezi doar capotul agățat în cui, cu mânecile bălăngănindu-se goale, și papucii puși dedesubt. Tu n-ai trăit așa ceva, să știi ce greu e, să vezi haine pe care n-are cine să le mai îmbrace și pantofi pe care n-are cine să-i mai încalțe. E
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te rogi, numai că, atunci când îți căutai Mântuitorul, dădeai, în locul lui, peste o arătare ce te înfiora. Mântuitorul nostru atârna cu capul în jos, crucea lui era strâmbă, adesea îi lipsea câte un braț pentru a lăsa mâinile să se bălăngăne, inerte, în frunte îi erau înfipte coarne răsucite și nările îi răspândeau miros de pucioasă. Pentru ca locul rugăciunilor să-l ia blestemele, se ținea liturghia neagră. Puteai să adori sau să hulești, după plac. Numai că erai silit să adori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca pe un suspin întretăiat. El se desprinse și, ridicându-se, o împinse într-o parte, parcă în silă. Abia atunci, urmărindu-i privirile mute, îl văzu pe Coltuc. Golea se apropie de el. Prin nădragii descheiați, mădularul i se bălăngănea, moale și umed, ca limba unui ogar pe vreme de arșiță. — Ce te uiți, mă ? șuieră Golea, apucându-l de păr. Coltuc se clătină, dar tocmai mâna care-i snopuia părul îl propti să nu cadă. — Lasă-l în pace
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bunelu. Dacă mai pui la socoteală și macaraua ruginită... Tufișurile foșniră. Întâi ieși Marchiza, cu pași împleticiți, scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea scena cu detașare. — Mi-a înțepenit gâtul, bodogăni Marchiza. — Ziceam să nu-i cauzezi la inimă, îl admonestă Isaia, da’ văd că e mai rău de-atât... Calu se bosumflă brusc. Îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în revistă povârnișul, atât cât îl luminau pâlpâielile focului. Bunelu îl urmă îndeaproape, arătându-i ba una, ba alta, dar răspopitul nu părea mulțumit. — Nu merge frigideru’, socoti. Întâi că e alb. P-ormă e și ruginit și ușa se bălăngăne. Te pomenești că iese mortu’ din el. Cutia de lemn înțepenită în coada cabinei lui Faraon arăta chiar ca un sicriu. Bunelu se închină iute și făcu semn țiganului. Acela se cocoță peste fiare și zgâlțâi cutia care slobozi un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Chisăliță, căutând zadarnic o cărare pe câmpia spuzită cu mărăcinișuri. — Aia cu spânzurătoarea. N-ai nevoie, neapărat, de o grindă. Am văzut io odată pe unu’... Ce făcea ? — Atârna de o creangă. Dacă n-ai fi văzut cum i se bălăngăneau tălpile, ai fi zis că stă și așteaptă autobuzul... Când colo... Mergeau încet, dibuind prin câmpia arsă de soare, unde nu se vedea nicio cărare. Smocurile de iarbă se ridicau la loc, înghițindu-le urmele, de parcă nici n-ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acolo nimic care să-ți facă plăcere. Suspină împăcat în fața ambianței deloc primitoare, își trase cotierele bleumarin și, cu grija de a nu deranja de la locul lor obiectele lăsate în neorânduială, se cocoță pe taburet, lăsându-și călcâiele să se bălăngăne. Așteptarea fără rost, ușa întredeschisă fără speranța ca cineva s-o împingă, agitând, astfel, clopoțelul de la intrare, lumea care tânjea, lipsită de noroc, îi dădeau o amară voluptate. Luminile toamnei pătrundeau desperecheate prin vitrinele prăfuite, descoperind și umbrind la întâmplare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]