277 matches
-
plantă-hi brid, cu frunze aproape violacee, stă tolănit ca un motan rotofei pe pervazul parcă prea îngust pentru el. Ușa băii, vag scorojită, întredeschisă cât să zărești faianța de un alb spitalicesc și halatul moale, un pic mare pentru Alexandre, bălăngănindu-se în bătaia șuierului subțire de vânt care se strecoară pe ferestruică, un atipic triunghi colorat, cu veleități de vitraliu. Alexandre și-a notat atent în memorie toate detaliile cămăruței lui de student care se vor regăsi, fără doar și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sentiment de siguranță, din cele pe care ți le dă rutina. Rutina înseamnă permanență. Final previzibil. Linie dreaptă, scutită de viraje bruște. David urăște virajele bruște. Cu toate acestea, undeva, în buzunarul cel mai mic al genții care i se bălăngăne pe umăr se ascunde, nebănuit, un stick. Stick-ul. Profund destabilizator. Cheiasoluțiahaosul. Până acum, David a gândit, întotdeauna, în probleme și soluții. În dualități. Ce se întâmplă însă dacă problema și soluția se confundă? Ce se întâmplă dacă răspunsul generează, la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în jos lăsând la iveală o gaură în craniu, plină de noroi roșiatic. Ciocanul ținut de mîna noduroasă care mai izbește odată cu putere. Imaginea se schimbă: sirene, ambulanța și oameni în halate împingînd în fugă targa pe marginea căreia se bălăngăne ca pe o undiță o pungă de perfuzie. „-Agresorul-continuă frumoasa prezentatoare-a fost imediat imobilizat de membrii echipei noastre de filmare și predat poliției. Procurorul șef a anunțat de îndată că a deschis o anchetă, fără a furniza însă alte
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bătrînii care au pierdut tot și au uitat-o. Respirația lor vrea să atingă o chestie pe care noi n-o bănuim. Da, da, un scop plin de mister. Iar dacă sîmburele acestui își gîtuie esența, chiar fericitul poate muri bălăngănind un ștreang.“ Poate că e așa cum spune el. Dar chiar și gîndul joacă pe muchiile sale atunci cînd soarta ne refuză. Și spunem că n-avem motive să trăim căci, așa cum o visăm noi, viața nu există, iar ceea ce trăim
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Educația, Morala, Familia, Religia, Legea și alte instituții onorabile, colorate și aromate sintetic. Și apoi, tot în numele lor, fiecare membru al societății consideră de datoria lui și altă treabă nu are decât să-ți taie frânghia de care benevol te bălăngăni, să-ți facă curățări intestinale prin clisme, să-ți smulgă din trup dulcea otravă, să te scoată din valuri și să-ți aplice vreuna din metodele de respirație artificială: tip Silvester sau tip Schäfer sau gură-la-gură sau nas-la-nas sau naiba
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rămase, așa, ca o statuie. Roșcuț se zbătu, scurt, de două-trei ori, după care, senmuie. Rămase răstignit, cu mâinile Într-o parte, desfăcute, ca o crăcană, În dezordine, și, cu picioarele În cealaltă parte, a coarnelor, așijderi, În dezordine, blegi, bălăngănind, fără viață. Speriat la culme, taurul o porni la trap, spre șoseaua asfaltată. De acolo, tot la trap, cu trofeul În coarne, nu se opri decât la poarta dincolo de care nuntașii jucau de mama focului. Când văzură animalul, cu omul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o făcea să roșească. În Închipuirea ei, văzu cele trei țevi Înroșindu-se Încetul cu Încetul și luând dimensiuni impresionante. Țevile se Înfiorară, scoțând pe găuri aburi fierbinți și horcăind, În timp ce clopoțeii de bronz Începură să se umfle și ei, bălăngănindu-se În stânga și dreapta, pe lângă genunchi, și atingând dimensiunea unor clopote. Mașa stătea dedesubtul acestei entități Înspăimântătoare, culcată pe un trunchi de salcie, supraveghind cu un ochi atent cărarea ce ducea În sat și cu celălalt vaca ei bălțată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu unghiile vopsite în negru. Cu un inel de argint vârât printr-o nară uriașă de om bătrân. În jurul gleznei un tatuaj reprezentând sârmă ghimpată se zărește deasupra marginii papucului de carton. Un inel masiv decorat cu un craniu se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de albeață, spunând: — Ce zici, nu vrei să vii cu mine la banchetul de absolvire...? Și îngerițele roșesc. Chicotesc de bătrânelul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe spate atât de mult încât le atârnă fălcile. Atât de sus încât te poți uita în gaura din spatele claviculelor, să vezi treptele cutiei toracice dispărând în rochie sau în guler. Toți avem mâinile înfășurate în zdrențe însângerate. Mănușile se bălăngănesc libere, cu degetele goale pe dinăuntru. În pantofi ne-am vârât șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Ne spunem Comitetul Popular pentru Conservarea Luminii Zilei. Pețitorul culege o „piersică”, învelită în catifea ca să-și protejeze mâna, și o coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordându‑și mâinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsând urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu boabele cât măslina se bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mâna unui străjer clincăniră de două‑trei ori, alandala. „Amin“, șopti tânărul terminându‑și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă‑mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din minți, vocea Silviei se aude până departe, e ca un muget de animal înjunghiat, își ia partenerul în brațe, îl strânge să-i rupă oasele și se prăbușește la pământ într-un hohot de plâns, se târăște cu greu, bălăngănindu-se spre grupul din care s-a extras, se așează cu capul în poala lui Mihai, acesta zâmbește încurcat, Silvia mormăie în timp ce adoarme: "Să scoți din sacoșa aia împuțită și restul șampaniei", stau lângă Mihai, în jurul nostru se țese pustiul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu faceți asta! Kobayashi l-a lovit cu cazmaua în cap. Gaston nu a avut îndemânarea să se ferească, așa cum făcuse Endō. Surprinzător însă, nu a căzut din pricina loviturii. A rămas pe loc, în picioare, ca un colos, cu mâinile bălăngănindu-i-se pe lângă trup. A închis ochii de parcă îi era mai ușor să suporte durerea. Și Kobayashi și Endō înghețară o clipă, neputându-și lua ochii de la Gaston. A început să-i picure sânge din rana de la cap, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe piepturile spânatice și pe brațele slăbănoage diverse inimioare străbătute de săgeți, guri căscate, penisuri neolitice, semne de circulație, lozinci de soiul „aici zonă interzisă porcilor”, „ipocriții să crape-n hainele lor” și multe altele. - Ce zici de asta? se bălăngănește Tavi spre mine. „Ca niște iepuri cu urechile tăiate, pe sub geamuri, femeile noastre-și poartă ovarele la vedere, scâncesc fetușii plutind în lichide, pe străzi paltoane uzate conduc camioane... trec și mă-ntorc cu borcane, bine legate...” - E tare, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
compasiune pentru fratele ei. Nu mai avusese niciodată un asemenea sentiment; era diferit de exasperarea sau amuzamentul pe care le simțea de obicei în ceea ce-l privea. Numai că, într-o dimineață, privise în sus, către picioarele care i se bălăngăneau afară din pat, și-și dăduse seama că, desigur, atinseseră o coardă similară din starea lumii. Fără-ndoială, împovărat de aceeași teamă de fragilitate, de inevitabil și de pieire, Sampath fusese mânat sus, între crengi, departe de lumea cea dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca oricând și mai abandonat, stând acolo de unul singur la masa cea mare din sufragerie. Un bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii triste și murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
când în când, se oprea și își dădea părul pe spate cu un fior ce-l străbătea asemeni curentului electric. Viața lui în momentul acela era ca o scenă dintr-un film. Era recunoscător pentru strălucire, inima îi era suspendată, bălăngănindu-se parcă de o creastă de munte. Până a doua zi dimineața, primi un răspuns de la Pinky, care nu credea în amânări. Fermă, îi propuse să fugă împreună cu rulota Hungry Hop și să se ducă departe, într-un oraș nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
întorc către copil. Pui pariu că are ochii verzi ? Copilul continuă să se uite peste umărul meu spre o lume de frunziș verde și nu-mi răspunde. Mă opresc la semafor. Copilul scâncește. Nu-i place lipsa de mișcare. Îl bălăngănesc cu căruciorul pe loc. E fericit. Toma trece pe roșu și dispare în mulțime. Sunt sigură că el a fost, deși n-am apucat să-i văd ochii. Plus - n-am mai dormit de o sută de zile. De când s-
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
ochi. Apoi : Două paragrafe... scrie-le și lasă-le așa o vreme. Nu te atinge de ele. Te rog eu. L-am rostogolit pe burtică și-acum îl frec cu ulei de măsline extravirgin. Asta nu-i mai place. Își bălăngăne capul dintr-o parte în alta și scâncește. Are căpățâna mare cu un moț fix în creștet, marca genetică a lu’ ta-su. — Drept să-ți spun, nu cred că o să mai scriu nimic. Nu mai am chef. Sunt obosită
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
de mâncare, s-o țină în brațe, să se joace cu ea și, până la urmă, a încuiat-o în baia de oaspeți, cu lumina stinsă, dar mica înaripată își continua tirul verbal. — Fată grasă! Fată grasă! Fată grasă! chirăia aceasta bălăngănind din cap în sus și-n jos ca un cățeluș de jucărie care se pune în spatele mașinii. Ia ascultă aici, ticălos mic ce ești, șuieră Adriana, cu buzele aproape atingând barele de metal ale coliviei. Oi fi eu în multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
înregistreze serialul Grey’s ca să nu mai piardă vremea cu reclamele. O jumătate de oră mai târziu, după ce Emmy a mai dat o fugă pe scări ca să-i deschidă tipului de la livrare și la întoarcere a găsit-o pe Adriana bălăngănind colivia lui Otis afară pe geam, de la etajul cinci, toate trei ciuguleau fericite cu bețișoarele și erau acum la a doua sticlă de gewürztraminer, vinul preferat al lui Emmy. — Ce mai face Russell? o întrebă Emmy pe Leigh, încercând s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întinerire. Cât de mult însemna puțin răsfăț! Adriana își zise să țină minte chestia asta în caz că vreodată o să se îndoiască de faptul că e important să se răsfețe (oricât de improbabil era așa ceva). Otis părea o altă pasăre. Cânta, ciripea, bălăngănea din cap în ritm de bosa nova, muzică ce răsuna în permanență în apartament. În doar o săptămână, se metamorfozase din bestia agresivă, închisă în baie, într-un tovarăș de joacă simpatic căruia îi plăcea să se ghemuiască pe sofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întreaga casă pare pustie. Tocmai vreau să renunț și îmi croiesc drum cu greu pe alee, când, brusc, ușa se deschide larg. În fața mea se află o femeie cu păr blond lăcuit până la umeri și cercei lungi, care i se bălăngăne. E foarte fardată, are pantaloni lungi de mătase într-o nuanță ciudată de piersică, o țigară într-o mână și un cocktail în cealaltă. — Bună ziua. Trage din țigară și mă privește ușor suspicioasă. Ești de la agenție ? ȘASE Habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
comoara pierdută a lui Tutankamon. O, Doamne, e la fel de slăbănog și de ciudat ca întotdeauna, cu un pulover tricotat de mână, de un verde dubios, îndesat sub o vestă de tweed și un ceas uriaș cu lanț, care i se bălăngăne din buzunarul vestei. Îmi pare rău s‑o spun, dar ar cam fi cazul ca al cincisprezecelea cel mai bogat om al Marii Britanii, sau ce‑o fi, să fie în stare să‑și ia un Timex ca lumea, nu? — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a văzut teroriștii, cum a fost și la Județeană... Mai scuipă o dată cu năduf spre broscuța aceea care parcă îi asculta și înregistra toată perorația. Popa Băncilă scose din buzunarul de la piept al sutanei un ceas cu lănțug. Prinse a-l bălăngăni. Țongu zâmbi trist, neconvins. - Ce i-a arătat poporului în boscheții ăia de la Județeană nu a convins. Pământul ars, poate mai dădea impresie de gândit. Dar altfel... Nu s-a convins poporul și de-aia a ieșit folclorul ăsta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și mie odată Goncea. Zicea că te-a făcut mai cu ascultare de atunci. Biruința crucii După câteva opinteli, cu locomotiva țipând speriată, extenuată, cu osiile scrâșnind încrâncenate, cu ciocnitul șleampăt al vagoanelor unul de altul, de parcă le-ar fi bălăngănit o foame năpraznică de spațiu, un nesațiu de câmpuri părăsite, personalul se urni. Tot așteptase, aproape un ceas, să intre Orient Expresul, dar cum vijelia aceea de tren nu mai venea cei de la mișcare se înduraseră și-i dădură liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]