599 matches
-
în întregime rămășițele izbelor prefăcute în scrum. Copacii crescuseră la întâmplare, de-a curmezișul uliței, rupându-i linia dreaptă. Dolșanka nu mai exista. Dar ruinele ei nu aveau violența unei distrugeri recente. Ploile spălaseră de multă vreme negreala pereților arși, bălăriile ascundeau pietrele temeliilor. Doar cuptoarele își mai înălțau coșurile, indicând locurile unde fuseseră case. Pavel se ghemui, trase ușița din fontă a cuptorului - scârțâitul balamalelor era unicul zgomot care evoca prezența umană în liniștea aceea vegetală. Vorbi cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
veșminte zdrențuite erau așezate sau culcate, străpunse de tulpini aspre și de frunze, înconjurate de inflorescențe largi și lăptoase, cu aromă de vin cald... Își petrecu noaptea în pătratul acela de trunchiuri de brad înnegrite, care încă mai delimitau, în mijlocul bălăriilor, locul unde se aflase casa lor, acum, dispărută. Nu mai suferea. Încă de la primii pași în jurul vechiului incendiu (sub dărâmăturile bârnelor rămase ca niște grămezi de cărbune, zărise un pat negru, de fier, și-l recunoscuse), încă de la primul scrâșnet
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acasă, într-un mic crematoriu sau într-un butoi vechi, iar deșeurile de metal le-ar aduna pentru a fi predate la centrul de achiziție. V-ați întrebat vreodată ce spun turiștii străini văzând străzile neîngrijite, pline de murdării și bălării, luncile pline de deșeuri și apele murdare și infestate cu produse chimice? Dacă ne gândim că viitorul comunei va sta în turism, așa cum bine s-a început, dacă nu sunt bani pentru mari investiții, măcar să facem ceea ce putem : curățenia și
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
bogată în specii care trăiesc obișnuit pe marginea drumurilor, pe lângă garduri, în curțile neîntreținute sau pe locurile gunoite. Dintre speciile ruderale, foarte bine cunoscute sunt : holera (Xanthium spinosum ), loboda porcească (Atriplex tatarica), urzica (Urtica dioica), bozul (Sambucus ebulus), cucuta de bălării(Conium maculatum), brusturul (Arctium retroflexus) ș.a. În vii și livezi se întâlnesc numeroase specii segetale ca :mohorul (Setaria glauca), pelinul (Artemisia absinthium),curcubețica (Aristochia clematites)ș.a. În culturile de câmp sunt foarte numeroase specii de buruieni, care însă sunt în
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
Ca urmare a acestor situații, la 4 ianuarie 1924 ia ființă Comitetul sătesc pentru construcția unui local de școală în satul Vatra. Cu mare greutate se aduc lemnele pentru școală și care o bună perioadă de timp stau risipite prin bălării. Prefectura Dorohoi dă suma de 4.000 de lei, iar de la săteni se colectează suma de 26.920 lei, iar din partea comunei suma de 11.086 lei. La conducerea școlii era pe atunci tânărul învățător Haralambie Jacotă care mai târziu
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
autentic petic de paradis pământean, dialogul cu primitoarele gazde se învârtea în jurul problemelor complexe ale vieții, apropiindu-se tot mai des de adevărul zicalei că omul sfințește locul. „Când am cumpărat acest teren - își amintește amicul meu - era inundat de bălării, de lăstari de oțetari și salcâm, de tufe de cătină și mărăcini. Cu ajutorul tatălui meu și animat de dorința de a-mi crea o ambianță plăcută, am reușit în câțiva ani buni să-mi edific această oază de liniște și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
apă, suflet, pâine și tabac." (Trotuarul din memorie). Zguduirile universului alunecă spre uman copleșindu-l, comparațiile șocante fac referire la lume ea însăși șocantă, amorală: "latră câinii ultimei isterii", "palmele acestea, cum le vezi,/ le-a fătat o noapte-n bălării", " Ni se plimbă clopotele-n carne/cum se duc cocotele la mort" (Trotuarul din memorie). Demistificarea se face oarecum indirect, subversiv " Și zace-mbolnăvită depărtarea.../ dar ne-mbătăm cu stele de carton". Motivele au rămas aparent aceleași, dar sunt tot timpul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-l strici: alunecă ușor, / Ce mers barbar ai și nepăsător! / Covoare dorm în praguri, boieresc, / Duioase turle clopote pornesc, / Departe zac viroage cu cenușă, / Aprind mangaluri ceaprazari în ușă, / Și-acum să trecem la copilării / Cu capete de cal în bălării, / Cu oști din Indii pe elefanți triști, / Mor toate dacă te miști!” Iată cum îi „împacă” poetul oniric, în versurile sale, pe Tudor Arghezi și pe Ion Barbu: prin poarta somptuoasă, pe care o deschide larg (între ei și între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
cultivate oare de mâna omului sau de natură?) o sumedenie de fucsii cam firave, de veronici dese, toate în floare, precum și o specie de salvii frumoase, cu frunze sure. Dincolo de acest „tufăriș“ se întinde iar pârloaga cotropită de scaieți și bălării, presărată cu mlaștini rău mirositoare, în care ți se afundă piciorul, și acoperită în parte cu mușchi roșcat sau de un verde virulent. Zona asta interioară a ținutului, încă n-am explorat-o. Nu sunt un drumeț pasionat, și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
albastru. Dincolo de mlaștini se întindeau țarini, cline de deal împestrițate de oi răzlețe, fâșii întregi de muștar de câmp, care captau soarele în uriașe pete de aur scânteietor. Risipite pretutindeni, vilișoare lăsate în paragină, cu acoperișul smuls, năpădite de răscoage, bălării și fluturi; am descoperit chiar și ruinele unei case mai impozante, cu frânturile gardului viu ce împrejmuise cândva o grădină, dezlănțuită acum în adevărată pădure, prin care se întrețeseau trandafiri agățători. Îmi aduc aminte de toate aceste amănunte, care mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
al neprevăzutului începea să se arate. Privirea îți rătăcea încețoșată peste locurile virane pline de gropi și ruine, din jurul gării, cu mormane de moluz și gunoaie, ziduri dărăpănate, fără acoperiș, cu ferestre căscate larg, cu hornuri singuratice... Alei năpădite de bălării duceau spre maidane unde înainte fuseseră case arătoase cu grădini frumoase, acum în paragină. Erau primele răni ce ni se înfățișau ochilor, din orașul distrus de război aproape în întregime. Ici-colo, se mai vedea o dugheană, ori o clădire cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai slab a pierdut. Așa că Liviucă, la vârsta de aproape un an, a fost chemat la Iisus, de multă vreme făcând parte din ceata îngerilor Domnului. La Tîrgu Neamț, tata a închiriat o locuință cu o curte mare plină de bălării. Lipsuri, foamete, mizerie cumplită: Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc și Tu le dai lor hrană la bună vreme. (Psalm 144:15) Se părea că suntem sortiți cu toții pieirii și că nu mai există nicio șansă de supraviețuire. Dar, deodată, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se oprea singur la încrucișările de drumuri, dându-i popii posibilitatea să-și murmure litaniile sacramentale, întrerupte, la intervale precise, de intervențiile agonice ale bătrânului cantor, sprijinit în cădelnița fumegândă. De o parte și de alta a drumului înțesat de bălării, tufele de porumbele și de măceși, în uniformele lor vineții și roșii, vegheau conștiincioase la buna desfășurare a traficului rutier comunal. Încâlciți printre tulpinile lor, ciulinii aventurieri din toamna trecută, accidentați și schilodiți în urma impactului vijelios, cu permisele de conducere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un copac nici prea mare, nici prea mic, aflat într-un colț potrivit al curții; poate de asta rezistase, în timp ce alți pomi îmbătrâniseră, se uscaseră, în locul lor crescând smocuri răzlețe de iarbă. Pământul îmbătrânise și el, se bătătorise, încât nici bălăriile nu mai creșteau în curte. După ploaie apa băltea până se evapora, nu mai vroia să intre în pământul devenit ca asfaltul. Bătrâna nu vedea decât copacul, se gândea mai mult la el decât la casă. Trăia încredințată că odată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
început de septembrie după absolvire s-a prezentat la post, școala, o construcție modestă ce nu se deosebea prea mult de casele sătenilor din mica localitate, a întâmpinat-o cu lacătul pe ușă, cu împrejmuirea dărăpănată, iar curtea plină de bălării oferea vecinilor loc de păscut gâștele și cârlanii. Îngrijitoarea, cu plată forfetară, era plecată la câmp și, până la întoarcerea ei, tânăra învățătoare s-a întreținut cu vecinele și cu copiii lor. Soarele se ridicase mult pe bolta senină și prefira
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de corul alterat de falseturi al broaștelor și de cântecele melodioase ale păsărelelor adăpostite în sălciile plângătoare. *** Terenul nostru de sport era situat pe șesul pârâului Buhai, având pe el iarbă cât păr în barba spânului, în schimb, existau spini, bălării și denivelări din belșug. Acolo ne dezbârnam unghiile de la picioare alergând după o minge roasă și mereu dezumflată. La meciurile oficiale, cu arbitru dotat cu fluier, apărea o problemă greu de rezolvat: lipsa echipamentului adecvat și, atunci, recurgeam la paliative
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
arealul nostru autohton. Ne avântăm, Într-o plicticoasă după amiază de duminică, prin pădurea Bârnovei, pe un drum forestier, spre străfundul pădurii, din simpla curiozitate de a vedea ce se poate Întâmpla. Mașina alunecă ușor pe poteca Îngustă străjuită de bălării pestriț colorate și inedit mirositoare. Înaintăm kilometri buni prin aerul tare, ozonat, al stejarilor și fagilor seculari. Dintr-o dată, un iepure saltă Înaintea noastră, tăindu-ne calea. Dom-le, Îmi zic, mai sunt și jivine pe aici. După circa un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
în pat. Ca să aibă leac, să nu puie nimeni mîna pe ea cînd se afumă, decît acela pe capul căruia a căzut beleaua. Se mai afumă și cu frunzele plantei mama-pădurii. Cine se lă vinerea, îi cresc toate buruienile și bălăriile în grădină și în sămănături. Buruienile culese de Sf. Gheorghe se pun la porți. (Gh.F.C.) Buruienile culese de Sînziene [24 iunie] sînt bune de leac. (Gh.F.C.) Busuioc Fetele pun la codițe busuioc luat de la steagul bisericii, ca să se uite băieții
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
oraș, ne aduce la cunoștință că din cauza evenimentelor în legătură cu cedarea Basarabiei, cimitirul Eternitatea din acest oraș a fost invadat dela sfârșitul lunei iunie și până azi de refugiați și militari, din care cauză n’a putut fi cosită iarba și bălăriile la timp și nici nu s’a putut curăța puii de salcâmi depe morminte”. Primarul îl ruga pe comandant „...ca în cadrul muncii de folos obștesc, premilitarii creștin ortodocși (subl.ns.), sub privegherea instructorilor, să curețe puii de salcâm, într’o
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
copilăria mea un serial al lui Cousteau, În lumea tăcerii. Scriam ceva într-un carnet pe care toți doreau să mi-l șutească. Pe cărți nu puneau mâna. Cum zicea și Marian - că odată se scriau cărți mișto, azi, doar bălării. De parcă le verificase cu de-amănuntul și ajunsese la o concluzie fără echivoc. Se uita la cărțile mele superior scârbit, ca și cum ar fi vrut să nu se aleagă cu niscai boleșnițe. Îmi amintesc că fratele unui cunoscut scriitor român e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca tocmai de aia să nu reușesc să așez în cuvinte întâmplarea. Gândeam folosindu-mă de altceva decât de cuvinte. Era o curte mare, era și iarbă, asta mai mult decât sigur, și o limbă de beton prin care ieșeau bălării, pătlagină parcă se numește buruiana aceea mare ca o palmă, ca o paletă de ping-pong. Mai era mușețel mare, teios, pe care puteai să te așezi ca peste o plapumă. Un gard de beton sau de țambre. Știu că mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a orizontului însoțit de un stol de păsări de companie mari, gălăgioase, obraznice și răgușite, ca urmare a vocalizelor stridente emise alandala, nonstop... Cireada înainta păscând liniștit. În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre lacul trist se pun pe drum. Și cum se duc,acum ș-acum Se mai zăresc încă o dată, Ca rămășița unui fum." (Duiliu Zamfirescu) Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doar scârțâitul roților tras de carul cu boi pe drumul spre veșnicie. "Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted." (M. Eminescu) Numai plopii înalți și tremurători ai cimitirului, înădușit de bălării și de măceși înțepători, văzându-mă sosind de departe, își vor zburătăci frunzele în semn de bun-venit în garsoniera strâmtă, răcoroasă și definitivă. Viața-și urmează cursul. Tot ce-am fi vrut să știm s-a spus, Ce-am vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iar pe cealaltă a pus-o la dispoziția familiei Aciocîrlănoaiei. Holul avea obligația să deservească în mod egal ambii utilizatori. Nu i-a cerut tatălui nostru bani pentru găzduire, ci l-a rugat să mai repare un gard, să taie bălăriile din ogradă, să grebleze, să măture etc. Într-un cuvânt, au convenit ca tata să se ocupe de estetica gospodăriei sale. Lucru pe care l-a acceptat bucuros. Iar mama nu avea motive să se opună mutării, fiind conștientă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nouri destrămați, cerne o lumină oarbă, stranie peste crucile de piatră roase de vreme și mucegai, peste crucile de lemn, putrezite, cu brațele frânte, cu nume, fără nume, spălate de ploi și de veacuri. Mormintele-s năpădite de bozii și bălării; miroase greu a ierburi și a mucegai. Și, pentru ca miezul nopții în țintirim să fie cu totul și cu totul sinistru, o cucuvaie se vaicăre pe ruinele unei bisericuțe din care n-au rămas decât zdrențele câtorva ziduri... De-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]