949 matches
-
strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie în permanență însoțit de roiul bâzâitoare de muște mari și verzi de grajd. Se zicea că ar fi fugit cu ani în urmă dintr-un azil de alienați unde, din rațiuni terapeutice, i se dădea să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pocnind din harapnice, mânau trăsuri pline cu negustori de vite și grâu. Caii sprinteni, bine hrăniți și țesălați, cu picioare lungi și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mâncare pe care o mai puneau țărani în vasul său de alamă, bea apă din râuri folosindu se de un filtru de cărbune care-l oprea să înghită și astfel să omoare feluritele gâze și-și făcea focul numai din bălegar uscat, care știa că nu conține nici o viețuitoare. Dacă nu găsea și nu primea nimic de mâncare, nu cerea și nu se hrănea. Mânca numai ce-i dădeau oamenii din milă sau ca mulțumire, dar mânca, din principiu, tot ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din mâneci și făcând plecăciuni În stânga și În dreapta În fața năsăliilor, ca un om credincios ce și-ar fi luat rămas-bun de la un prieten ce pleca pe drumul celor drepți... Vântul aducea cu el miros de baltă, de pământ reavăn, de bălegar răspândit pe câmp. Văzând-o că se trezește, petrecăreții tăcură și se ascunseră după tufișuri. Erau curioși să vadă cum va reacționa bătrâna. Începuse să se crape de ziuă. Luceafărul de dimineață strălucea singuratic deasupra cimitirului scufundat Într-o ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încălzea atât penele păsărilor, cât și ouăle depuse cu nemiluita În cuiburi sure, năpădite de promoroacă. În zorii zilei, cioroii, mari, grași, cu penele strălucitoare, năpădeau curțile oamenilor, umblând nestingheriți printre orătănii: intrau În cotețe și În grajduri, curățind de bălegar copitele cailor, ale vacilor; fâlfâind ușor din aripi se lăsau pe spinările vitelor, coborând apoi În iesle și În troace, fără să se sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pălărie vântul ce bate peste stepă... Și chiar dacă, să presupunem prin absurd, l-ai prinde, la ce ți-ar folosi? Fără voia ei, Mașa răspunse, bolborosind la rîndu-i: - Poate că mi-ar folosi, de ce să nu-mi folosească... Mirosul de bălegar și de pământ reavăn Îi umplu nările. Ce i-a venit oare În toiul verii să-și aducă aminte de iarnă și de copilăria ei pierdută În negură uitării!? - Se mai Întâmplă, murmură cu ochii Închiși Extraterestrul, Întorcându-se de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
grohăit sacadat de porc liniștit. Se lăsă ușor jos, pe o parte, savurându-și clipele de alint. Radia puțină căldură, așa că m-am așezat lângă el, lipindu-mi spatele de al său. În acele clipe am simțit cum mustul de bălegar și urină îmi intră în haine. Mirosul înțepător îmi adunase un nod în gât iar stomacul se încordă de-atâta greață. Ușurel că nu suntem la pension, îmi spuneam... Dacă vomiți o să fie și mai aiurea și o să pută mai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
doar un musafir nepoftit. Era o zi de sâmbătă, pe la ora prânzului și în timp ce colegii mei se pregăteau să iasă în oraș, eu eram dus la gospodăria școlii pentru a face curat la porci. Aerul rece accentua mirosul dulceag de bălegar și urină și îmi crea impresia că am pe limbă acea mizerie care mă înconjura. Aveam o lopată, o roabă și timp până seara ca să- mi fac toată treaba. Când terminam de curățat două, trei boxe, din urmă mizeria
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu gândul aiurea, am auzit cu greu glasul Sorinei care mă striga de la portiță. Lasă lopata jos din mâini și mergi să te speli! A venit mama ta. E în club și acuși începe ședința. Am dus ultima roabă de bălegar la movila pe care o strânsesem cu câțiva metri mai în colo, apoi ștergându-mi palmele de turul pantalonilor simțeam cum transpir chiar și în acel frig care căzuse peste toate din jur. Nu-ți fie teamă! Ți-e mamă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
binecuvântată stare de sațietate. Lasă-mă să-mi pun o întrebare. Dacă la comerț și la primării erau femei cu experiență de shopping, tot așa părăginite arătau toate? La fel de jegoase? Mă întorc în sat. E drept, acolo nu e jeg. Bălegarul de pe ulițe este natural. Îmi amintesc de un franțuz de la Sorbona venit la o școală de vară de filosofie în Bucovina. Ieșeam de la Agapia. Pe șosea, pe linia continuă, o vacă se bălega alene. Șoferul a oprit autocarul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bună ucenică a lui la trasul cu șișul la țintă. De atunci știu să bag cuțitul la fix. E drept că-l bag în lemn. Uneori mai scapă în câte un cap isteț căruia țăranii îi put a priori a bălegar, țiganii a fum și minerii a umezeală de subteran, așa că mai bine dă-i în mama lor, de sus în jos, de la mare înălțime. Mai bag șișu și în țeasta câte unui băiat de mingi care a trăit lingând poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bumerang. E altă specie de sconcși, pe lângă cea a mofturoșilor mai sus-pomeniți, e un parfum de tei. Da’ o parte a faptului pentru care filosofia nu îmi este doar cal verde pe perete vine și din aceea că pentru mine bălegarul proaspăt e miros de copilărie, am supt la sânul unei țigănci care mirosea a fum. Bunica m-a dat la supt la Rada, ca să fiu norocoasă, și tot ea a zis după aceea că în loc de noroc, eu am prins gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
io? Dacă nu au înțeles ce au zis monseurii Kant, Jaspers, Heidegger, Epicur, Foucault, madamele de Beauvoir, Gilligan sau Yris Young despre toate astea e fiindcă noi ca șleahtă i-am ținut departe de ei și de noi. Miroseau a bălegar, a fum, a șaibă, a cocs, a umezeală de subteran. Mai bine ne-am jucat în „categorii”. Asemenea cailor verzi, nici conceptele nu au nevoi. Cratița șlehtei din care cu onoare facem parte e prea adesea de lux: Zepter pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dirham pe săptămână. Mi-a urat succes la treabă; i-am urat și eu succes în misia lui. ANUL BĂII TURCEȘTI 905 de la hegira (8 august 1499 27 iulie 1500) — Când mă gândesc că toți oamenii ăștia se spală cu bălegar... Mi-au trebuit câteva clipe ca să-mi dau seama ce voise Harun să zică. Am izbucnit apoi amândoi într-un râs zgomotos. Prietenul meu nu greșea, căci, într-adevăr, cu bălegar era încălzită apa băilor turcești din Fès. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă gândesc că toți oamenii ăștia se spală cu bălegar... Mi-au trebuit câteva clipe ca să-mi dau seama ce voise Harun să zică. Am izbucnit apoi amândoi într-un râs zgomotos. Prietenul meu nu greșea, căci, într-adevăr, cu bălegar era încălzită apa băilor turcești din Fès. În ziua aceea chiar eram în măsură s-o știm, pentru că patronul băii ne trimisese, cu două catârce după noi și înarmați cu câțiva dirhami, să dăm ocol grajdurilor din cartier și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încălzită apa băilor turcești din Fès. În ziua aceea chiar eram în măsură s-o știm, pentru că patronul băii ne trimisese, cu două catârce după noi și înarmați cu câțiva dirhami, să dăm ocol grajdurilor din cartier și să cumpărăm bălegarul adunat. Îl căraserăm în afara orașului, într-un loc pe care ni-l arătase. Ne aștepta acolo un om ca să ia în primire încărcătura; el era cel care punea prețioasa recoltă la uscat, ceea ce însemna o lună pe timp de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arătase. Ne aștepta acolo un om ca să ia în primire încărcătura; el era cel care punea prețioasa recoltă la uscat, ceea ce însemna o lună pe timp de vară și trei luni iarna. La înapoiere luam cu noi o grămadă de bălegar tare ca piatra și bun de ars. Cu asta era alimentat cazanul de la hammam. Asta mai însemna și că, o dată descărcată și ultima încărcătură, Harun și cu mine duceam cu noi culoarea și mirosul a ceea ce căraserăm. Ne-am grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
puțuri; în plus, sunt destul de sărăcăcioase, iar pentru a le face mai rodnice, locuitorii se folosesc de o metodă puțin obișnuită. Când vine câte un vizitator, îl poftesc să stea la ei acasă fără nici o plată, dar în schimb adună bălegarul animalelor, iar pe oameni îi fac să priceapă că ar însemna să-și ofenseze gazdele dacă și-ar face nevoile altundeva decât acolo. Astfel că drumeții sunt siliți să-și astupe nasurile când trec pe lângă un ogor cultivat. Aceste oaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cum o să sfârșească al treilea, adică eu? Dar nu știi că eu nu sunt împărat? Ei doi au fost, dar eu... Eu sunt doar guvernatorul Germaniei Inferior. Aici, la Colonia Agrippinensium, în orășelul ăsta care pute a grăsime și a bălegar. Împărat e Galba, moșul ăla avar și gutos... El e împăratul Romei, nu eu! Mânios, Vitellius înghiți încă un pumn de migdale. — Eu n-am spus nimic, șopti băiatul înspăimântat. Văzuse bărbați care comandau armate și aveau faimă de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
construiască arena aceea. Caecina a poruncit ca aceia care se prăbușesc din cauza oboselii să fie biciuiți. Eu îi știu pe cremonezi, au o fire tare rea. Se uită cum muncesc soldații învinși, aruncă în ei cu zarzavaturi stricate și cu bălegar, îi jignesc... — Și Valens construiește o arenă la Bononia, interveni Marcus. Iar împăratul nostru, care se află încă în Gallia, a licențiat printr-un edict trupele de pretorieni care au luptat pentru el și le-a obligat să predea armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mereu și că risipise o mulțime de sesterți în banchete, că dăduse foc Capitolium-ului și îl ucisese pe prefectul Flavius Sabinus, pe care poporul îl iubea pentru firea sa blândă. Toți continuau să strige și să arunce în Vitellius cu bălegar și gunoaie, uitând de munera și de donațiile cu care împăratul încercase să câștige bunăvoința poporului. Cineva îi sfâșie veșmintele. Vitellius rămase gol în fața mulțimii. Mulți râseră de fața sa roșie din pricina băuturii, de pântecele revărsat, de piciorul bolnav, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e plin de zicale pe care nu le-am mai auzit. — „Când bivolii se bat, recoltele au de suferit“, continuă mulțimea. „E iarnă grea dacă se mănâncă-ntre ei câinii. Orice cocoș se bate mai bine de pe grămada lui de bălegar. Nu sufla fum în direcția din care bate vântul. Dacă vorbești despre cretă, n-ai să vezi brânză...“ — Dacă vorbești despre cretă... n-ai să vezi brânză? Foarte ciudat. De unde apăruse brânza aia? Întrebă perceptorul districtual plin dintr-o dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu credeau că discut cu ei doar din dorurile mele neostoite după o lume al căreia niciodată nu am fost, pe care am dorit-o întotdeauna. I-am râvnit sărăcia demnă, bucuriile mărunte ale fiecărei zile, cu mirosurile ei de bălegar, de fân, de gutui sau de rufe zvântate pe ulucile gardului. I-am dorit simplitatea plecărilor și revenirilor, muțenia sub care se trec cele mai adânci bucurii sau dureri, fascinația cu care se deschideau permanent unor orizonturi fabuloase, enigmatice, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umflați din Înaltul statelor de funcții ale oricărei Întreprinderi. Am avut două sau trei Întrevederi În perspectiva altor locuri de muncă, Însă, pînă la urmă, dădeam peste o altă variantă de Sanmartí. Creșteau ca un puhoi de ciuperci cuibăritoare În bălegarul cu care sînt semănate firmele. Unul dintre ei s-a deranjat să-l sune pe Sanmartí și să-i spună că Nuria Monfort Își căuta un alt loc de muncă fără știrea lui. Sanmartí m-a convocat În biroul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bărbatul ridică toporul ca să-i aplice o lovitură fatală În țeastă, cocoșul cântă de trei ori și totul pieri ca În ceață. Bărbatul și muierea lui stăteau unul În fața altuia, unul ținând În mână un joagăr, celălalt toporul mânjit de bălegar... „Ei, ce ziceți”, Își Încheie relatarea Satanovski, „nu-i așa că istorioara asta nostimă conține un mare adevăr? Morala ei e simplă: nu te pune c-o femeie, că-l vei vedea pe dracu’ gol...” „Vorbiți de funie În casa spânzuratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]