721 matches
-
în care începea să se facă simțită prezența omului. Mergeau pe sub cerul limpezit într-o zonă de stepă, pe cărări unde pământul roșiatic părea să se sfărâme sub copitele cailor, însoțind adeseori povârnișurile lungi, în fundul cărora curgeau pâraie leneșe sau bălteau ape putrede înconjurate de păpuriș. Cu toate acestea, începură să zărească mici turme ieșite la păscut pe pajiște, case de păstori și chiar câte un burg cu aspect trist și sărăcăcios, pe care, de altfel, Divicone, le ocolea cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
evadarea. Aur avea Zlota, chiar în trupul lui, dar pentru a obține cantitatea necesară îi trebuia timp de care iarăși nu ducea lipsă și singurătate. Refuză să muncească, motiv pentru care fu băgat într-o carceră fără lumină, în care băltea în permanență o apă rece și murdară. A râcâit cu unghiile mortarul, reușind să desprindă din zidăria celulei o bucată de gresie, cu care își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
le deschidă. Simțea un accentuat leșin dela stomac iar sudoarea inconfortabilă destul de rece Îl sfătui să se concentreze, să-și adune gândurile realizând situația de fapt. Datorită vibrației electrice, atât mâinile precum și picioarele tremurau supuse unei trepidații violente și, totul băltea În jurul lui. Cu răbdare dezbrăcă tot ce avea pe el rămânând gol, și cu un mare efort de voință manevră corpul până În momentul când se mută În partea comodă a patului. Era dezorientat...! O nelămurită obsesie Îi contamina memoria, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sammler, cu soția lui și cu alții, Într-o zi perfect senină, trebuise să se dezbrace În pielea goală. Așteptând, apoi, să fie Împușcat În groapa comună. (Peste o groapă nouă, asemănătoare depusese Eichmann mărturie că trecuse, și sîngele proaspăt băltind pe pantofi Îi făcuse greață. Timp de o zi sau două, trebuise să stea la pat.) Sammler fusese deja În acea zi lovit În ochi de un pat de pușcă și orbit. În contragere În fața vieții, gol fiind, deja se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
peste 100 de dolari pe lună. Cred de altfel că sunt într-un mic impas nervos, în care mi-am pierdut răbdarea să scriu și nici de altceva nu mă simt în stare. Cred că ceva trebuie schimbat și nu știu ce. Băltesc. Telefonul și-a revenit. M-am surprins pupându-i ecranul. Cum mă surprind făcând bezele laptop-ului sau mângâind cu mausul cățelușul care se mișcă pe ecran. Fiindcă mi-e dor până și de cele două potăi de acasă. 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
America. Miquel s-a dus la adresa respectivă, o scară Îngustă și mizerabilă, ocolită de lumină și de aer. În vîrful acelei spirale prăfoase de trepte Înclinate, Miquel a găsit-o pe Sophie Carax, Într-o cameră de la etajul al patrulea, băltind de umbre și de umezeală. Mama lui Julián stătea la fereastră, așezată pe marginea unui pat nenorocit pe care Încă mai zăceau două valize Închise ca niște coșciuge, pecetluind cei douăzeci și doi de ani petrecuți de ea la Barcelona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Gărgăun treaba asta, că are experiență”. Pe loc se declanșa o criză. Și pensionarul și fiica sa începeau să plîngă: „Cum?! El, om bolnav, bătrîn, care a muncit o viață...” Cu brațe strîmbe și fața scofîlcită în care, din pricina prostiei, bălteau melancolic ochii, moșul Gărgăun părea mai degrabă un țăran. Înalt, foarte uscat, cu aer suferind, avea așezat pe gît un cap de pasăre speriată. Îndată ce pleca de la școală, învățătorul Gărgăun azvîrlea de pe dînsul straiele de gală ponosite și le înlocuia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Păcat, mare păcat, n-a vrut... Oh, și proastele astea, familia ei de prietene, că ce idiot și ce șarpe ai putut să-ncălzești la sân, Mirelo, iar ei i se rupe sufletul de milă, ca să vezi... Mila aia care băltea în ea ce ar fi putut să însemne? Ceva tulbure, nămolos, o scursură a urii și a dorinței de răzbunare... Nu că l-ar fi așteptat să se întoarcă și să se împace iarăși cu el și s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
viață de muncă într-o postăvărie și o fabrică de mobilă, sărmanii ei părinți, tot cu coada pe sus, până într-atât de sărmani în mândria lor de doi bani, că ar fi împărțit și cu ei mila aia care băltea în ea, dacă n-ar fi fost ca și pierdută pentru ei. Păi, chiar așa, după toate câte le făcuse, o pierduseră pe Mirela. Cu Vlăduț ce s-ar mai fi alinat, că, uite, își terminase cuminte zece clase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Formula 1 pe aleile din jurul Pieței Chibrit, hai, merge și la Piața Matache. Restul de 9% au fost de părere că, dacă tot s-a demolat Mănăstirea Văcărești, iar în locul ei comuniștii au săpat o groapă mare, pe fundul căreia băltește apa de ploaie, crește papura și se înmulțesc broaștele, să se facă acolo Dracula Park ăla, să vină americanii, să se mânjească pe bot cu bulion, să dea ei frumușel câte treizeci de parai pentru fiecare liliac atârnat de tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Încheiat și acum coborîm iar spre platoul unde se face adunarea, pentru apelul de seară, apoi, spre cantină, pentru cină. Pe urmă se face brusc noapte, așa că stau Întins În patul meu, În dormitorul ostășesc, privind tavanul Întunecos pe care băltește lumina șirului de becuri chioare și ascult zumzetul familiar. Mă uit În jur și poate chiar reușesc să fac conversație, pe teme neutre, factuale, legate de găurile din ciorapi și de bătăturile provocate de bocancii noi, dar nu Îmi e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-i transmită lui Dragoș că îl așteaptă pe coridor. Coridorul se golea încet-încet și, în așteptare, ea făcea pași încoace și încolo. Se apropia de fereastră și își arunca ochii în stradă. Dar de fapt n-o interesa strada, unde băltea primăvara umedă și mohorâtă. Antonia Se întorceau în oraș de la poligonul de tir sportiv, în timp ce fetele rămăseseră ceva mai în urmă pe drumul de țară. Dar erau semne că nu numai elevii din clasele superioare făceau trageri acolo, ci și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele neunse ale mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n pontonul de carne al trupului, Învelit numai În mușchiul verde al fericirii, din dreapta eram hrana neîncrederii, din stînga Îmi băltea piciorul a plecare spre zări necunoscute. Doar omida carnavalului trecea În zgomot de șenile prin urbea În flăcări, doar eu de mînă țineam acel puțintel de trup al femeiuștii, ușoară ca un gînd bun. Cum aș putea uita anii de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
veci Închisă. Au dus fără să știe o mare cîntăreață la groapă. Asta e sigur... Exuvii din duminica orbului Îmi strepezesc mîna, ochiul se-nhăitează cu limba, și dimpreună cu trepădușii carnavalului inspir muzica infernală ca pe un aer rarefiat. Băltesc sub lichenul amar al lunii, iar pleoapa mă-ngînă și mă minte. Valuri de sînge mi se rostogolesc În vene, lungi drumuri Îmi stau adînc Înfipte-n inimă. Dintr-un somn de pelin mă trezesc și limba mi se gudură-n
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
primise de la călugăr puterea de a lecui, el plecând din oraș fără să spună încotro. A sosit într-adevăr la începutul lui martie, la trei zile după întoarcerea slujbașilor. În ziua aceea ploaia cădea ca o pâclă grea, îmbâcsind și băltind zăpada troienită vreme de câteva luni. - Sunt Janika, mi-a spus intrând în casă. L-am repezit întrebându-l unde era Garibaldo, și el s-a jurat că nu știa. Un om a venit în satul lui din munții învecinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acoperiseră apoi cu pământ pentru că le ieșiseră atât de prost, și chiar că nici n-aveai ce vedea la ele. Baraca lui nea Vasile era plasată sub basoreliefuri, lângă peretele de lut, la vreo zece metri de puțul în care băltea apa, era o rulotă dintr-alea pe roți, în care stăteau de obicei constructorii pe șantiere, când am trecut pe lângă ea, Zsolt a spus c-ar trebui să intrăm și să vedem ce-a lăsat bătrânul moștenire, dar Csabi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
domnule, aveau altă aromă... Și nici nu ploua ca acum, în zilele de execuție... Aveam un eșafod imens și o buturugă lucioasă ca o cizmă. Și acum? Ia uitați-vă pe fereastră! Uitați-vă afară! Ce vedeți? ARTUR: Ce? GARDIANUL: Băltește. Cerul băltește. Știți de cât timp băltește? De zece ani. Și s-a umplut și de fum. Ni s-au tocit acoperișurile, ni s-a înmuiat caldarâmul. Nu mai e ce-a fost. Până și osândiții arătau altfel. Credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
altă aromă... Și nici nu ploua ca acum, în zilele de execuție... Aveam un eșafod imens și o buturugă lucioasă ca o cizmă. Și acum? Ia uitați-vă pe fereastră! Uitați-vă afară! Ce vedeți? ARTUR: Ce? GARDIANUL: Băltește. Cerul băltește. Știți de cât timp băltește? De zece ani. Și s-a umplut și de fum. Ni s-au tocit acoperișurile, ni s-a înmuiat caldarâmul. Nu mai e ce-a fost. Până și osândiții arătau altfel. Credeți că arătau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ploua ca acum, în zilele de execuție... Aveam un eșafod imens și o buturugă lucioasă ca o cizmă. Și acum? Ia uitați-vă pe fereastră! Uitați-vă afară! Ce vedeți? ARTUR: Ce? GARDIANUL: Băltește. Cerul băltește. Știți de cât timp băltește? De zece ani. Și s-a umplut și de fum. Ni s-au tocit acoperișurile, ni s-a înmuiat caldarâmul. Nu mai e ce-a fost. Până și osândiții arătau altfel. Credeți că arătau ca dumneavoastră? Păi știți cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
încă mai sunt în libertate sub cerul scump al patriei socialiste, ai cărei cetățeni făceau cumplită foame și exemplare acte dăruire Revoluționară, spre a-și achita și ultimile datorii externe. Criticul lansase formularea, devenită în scurt timp marca scriitorului: „Carnasierul băltit Burtăncureanu.“ Încetul cu încetul s-au născut astfel poveștile care stârneau teamă. Multă vreme s-a spus că el însuși trimitea în târg feluritele zvonuri despre posibilele sale fapte, mai ales după evenimente, când o vreme a stat cam ferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cartierele lui, țâșnea, în jeturi cristaline și răcoroase, direct din pământ. Dădură ocol, tartorul evaluând, din mașină, suprafața actualei Grădini a Icoanei, cu tufișurile zburlite și platanii ei, turnați parcă dintr-o sticlă verzui-albăstruie, rotunjită ca fildeșul, unde, pe vremuri, băltea vrăjita apă a Bulindroiului, sau, după cum era alintată 97 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Genelul parșiv încremeni o clipă, cu străinul în spate, cu băsănăul puicuței spre el, cu capătul curelei în mâini, apoi bâigui încurcat: - Păi, nu ești
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dionisie Lupu cu artera Maria Rosetti, unde, în negura hidrotehnicii Capitalei, dantelata Bucureștioara fusese ajutată să se destindă într-un lac minimal - ochi de apă pe care-l repeta, 200 de metri mai la vale, în spatele bisericii Batiștei, unde Bucureștioara băltea, bătiștea. 99 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Când trecură, prin poarta plumburie, în curtea de la numărul 236, invizibilii demoni de cartier înclinară mănunchiurile tufelor înflorite de cindrel și forsiția, în semn de supunere față de Stăpânul terifiant al Lumii. Fiecare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o epistolă. L-am înștiințat deja că lucrez la o Apologie 46* în favoarea sa iar dacă asta va provoca reacția Inchiziției, înseamnă că lumea nu vrea să pășească înainte și că s-a hotărât să stea pe loc și să băltească în cangrenele și mucegaiurile prejudecăților și ipocriziei. Ai grijă, fra' Tommaso, nu mai risca mereu; lătratul fiarelor dantești a fost preschimbat în tăcere sau în cântec liturgic, ceea ce de fapt nu este decât o așteptare înșelătoare. Te vor înhăța imediat ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
simți, în sfârșit, liniștea. Or, nu era deloc așa. Acolo unde se întâlneau simțurile mele, prea tăbăcite ca să-și păstreze sensibilitatea de odinioară, așadar acolo unde ajunsesem să mă obișnuiesc cu toate astea, liniștea nu mai exista. Zgomotele de fundal bălteau ca o apăsare pe piept, dar, așa cum se întâmplă într-un spațiu concentraționar, nu ele erau cele mai insuportabile. Sau, ca să mă explic până la capăt, într-un astfel de spațiu nu atingi niciodată limita, mereu ai sentimentul că nimic mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu-mi placă. — O să-ți fie rușine să te întorci, să recunoști c-ai greșit. Efrem se aplecă peste masă. — Știi bine că nu greșesc. Aici suntem pe un drum greșit... Nu vorbim nimic despre asta, dar criza de sens băltește ca mătasea-broaștei. Cum să lupți împotriva lipsei de sens, dacă n-o numești ? Cum s-o numești, dacă tocmai lipsa sensului te împiedică s-o identifici ? Cercul vicios nu poate fi spart decât într-un fel... — Asta ar trebui să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]