659 matches
-
care se Îndrepta spre oraș. Rafalele de vânt dinspre Marea Tireniană Îl orbeau, umplându-i ochii de lacrimi. Drumul bătut de care se oprea la destule mile de coastă. Acolo, se Întindea o mlaștină enormă, Întreruptă de mici povârnișuri și băltoace, cu câteva limbi de pământ nisipos. Oprindu-se În dreptul unui șir de colibe, ultimul pe drumul către plajă, Dante Întrebase dacă prin părțile acelea exista vreun loc de acostare. Țăranii se uitaseră lung la el, cu privirea lor tâmpită, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
personaje în Cetatea Eternă zugrăvesc o vreme frumoasă, eu cer senin și soare puternic, acum ploua mărunt, câinește, ploaie mocănească, ce te pătrundea până la os. Călugării intrară în oraș prin Porta Capenna. Mergeau repejor, zgribuliți, cu capetele plecate. Ocolind o băltoacă, Metodiu ridică privirea și zări la câțiva pași în fața lor, venind din direcție opusă, alți doi călugări. își dădu imediat seama după îmbrăcăminte, nu fără o ușoară tresărire, că sunt iezuiți. Iezuiții îi zăriră și ei și, tresărind puternic, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un punct, neputînd să ajungă niciodată la capăt - demn vis. Dar am impresia că am devenit prea „intelectual“, poate excitat de dorința dumneavoastră, doamnă, de a atinge o formă de „intelectualism pur“ și, nefiind dedat acestui joc rafinat, calc În băltoace stropind cu noroi propria mea decență și aspirația dumneavoastră totodată. Nimeni nu poate fi acuzat Însă că ia o sperietoare de ciori drept arhanghel, atunci cînd vede cu un singur ochi, pentru că și Domnul Dumnezeul nostru trimite năpăstuitului său fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încep să mă bucur de toate firimiturile de viață, umilința Îmi umple țesuturile, cum altădată foliculina. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate relele pe care le abate asupra mea, numai pentru că deocamdată Îmi ține moartea departe de casă. Calc În băltoace de praf. Piciorul mi se afundă pînă la gleznă În praf. E catifelat și moale, are culoarea pudrei Rachel II pe care o folosea pe vremuri mama, cînd eram mică. Picioarele mele În sandale se albesc pînă la genunchi, picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
schimbă lumea... Zici că ai fost pe jos pînă la Ciurel și cum e? — Deh, ce să zic, frumos. DÎmbovița Îi Înc-o dată pe cît ierea de lată și toată podită cu beton. Numa că nu-i apă neam. Niște băltoace colo pe fund și lucrează oamenii dă zor. Pasămite că mai ie multă treabă pîn i-or da drumu. Da rău ce-mi pare de iarba aia dă pă maluri și de sălciile alea pletoase că tare-mi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă duce. Pe jos, pur și simplu la plimbare, căci peste câteva zile va fi deja imposibil. În fiecare dimineață, căldura ce răzbătea pe ușa brutăriei din orașul de jos smulgea o bucată din ceața dimineții. O transforma într-o băltoacă inofensivă. A doua zi dimineață, păunul s-a proțăpit în mijlocul acestei bălți albastre, ca un blestem. Poștașul l-a văzut primul. După el doctorul, apoi lăptarul. Așa că pe la opt, când ceața s-a răspândit și s-au deschis magazinele, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
înspăimântam numai uitându-mă la ea. Am crezut că a murit, dar când m-am aplecat și i-am atins brațul, era încă cald și am auzit-o respirând tare. Sângele i se închega în păr și forma o mică băltoacă în jurul ei. Mi-am pus mâna pe gura ei încercând să-l opresc să mai curgă, dar când mi-am retras mâna, după o vreme, tot ce încercasem eu să opresc a ieșit dintr-o dată, făcând un mic val pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-l opresc să mai curgă, dar când mi-am retras mâna, după o vreme, tot ce încercasem eu să opresc a ieșit dintr-o dată, făcând un mic val pe o parte a feței ei și pe gât și a lărgit băltoaca dimprejurul ei. Mintea nu mă ajuta. Mi-am simțit bărbia strângându-se, așa cum mi se întâmpla când eram mic, dar știam că sunt prea mare ca să mai plâng. Ce trebuia să fac era să mă gândesc ce să fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
grea și mă temeam că o s-o scap. Cât am dus-o până în cameră, sângele n-a încetat să-i curgă de pe rochie și din gură. Părul îi atârna și era tot alb înspre rădăcini, dar roșu unde intrase în băltoacă și mai curgea sânge și pe la vârfurile lui. Am așezat-o pe pat și i-am pus o pătură veche pe gură ca să se usuce sângele. După asta, m-am așezat pe marginea patului și am privit-o. Mâna ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
foarte deschis. Când mi-am strâns destul curaj să mă uit, am urcat pe scări până la el. Îl împușcasem deasupra cefei, unde începea gâtul. Sângele țâșnea în răbufniri scurte și curgea de pe hol până pe treapta de sus, unde făcea o băltoacă nouă într-una dintre zonele adâncite care se formaseră de la prea mult umblat, și se adăuga sângelui întărit al mamei din noaptea de dinainte. Mă sprijineam de grilajul scărilor, în partea cealaltă, și nu mă apropiat de el și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
margine să alerge cu viteză peste capota mașinii. Pop, Mureșan și Cristian se înghesuiseră pe banchete în timp ce Vasilică era la volan. Tânărul conducea foarte repede, atacând virajele pe două roți. Apa rămasă de la ploaia din noaptea trecută se adunase în băltoace pe marginea drumului. Vasilică Pohoață nu făcea nici un efort să le ocolească iar noroiul împroșca în toate părțile când mașina trecea cu viteză prin ele. Mergând cu viteză, denivelările drumului îi zdruncinau cu putere, suspensia autoturismului nereușind să amortizeze hurducăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mașinii și se uita în lungul drumului pe care venise camionul. Umezeala rămasă în urma ploii din noaptea trecută începea să dispară. Apa se scursese de pe drum și suprafața acestuia deja prindea să se usuce. Doar pe margini mai erau câteva băltoace dar și acestea urmau să dispară foarte repede. Cristi căuta urme de anvelope dar renunță repede la idee, gândin du-se că oricum trecuseră pe acolo o mulțime de alte camioane care șterseseră orice eventual indiciu. Se întoarse și porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vestibul, spunîndu-i că aveam de făcut cîteva comisioane și că urma să mă Întorc la librărie pînă la ora nouă și jumătate. CÎnd am ieșit În prag, străzile zăceau Încă ascunse sub mantia albăstrie ce plutea peste umbre și peste băltoacele pe care burnița le semănase pe timpul nopții. Mi-am Încheiat scurta pînă la gît și m-am Îndreptat cu pași repezi către piața Cataluña. Scările metroului exhalau o pînză de abur călduț care ardea Într-o lumină arămie. De la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
puțina care era, era ocupată, în principal, să se ude cât mai puțin posibil, cel mai rău era să cadă manifestul prezidențial în noroiul de pe jos, să fie înghițit de canalele devoratoare, să se înmoaie și să se distrugă în băltoacele pe care roțile automobilelor, în mod grosolan, le ridică în jeturi murdare, adevărat, adevărat vă spun, numai un fanatic al legalității și al respectului datorat superiorilor s-ar fi aplecat să ridice din balta dezonorantă explicația înrudirii dintre orbirea generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care curgea la vreo două leghe, nevăzut printre stufărișuri și printre hățișurile de baltă. Scurta coloană se târa de mai bine de două ceasuri pe terenul Îmbibat cu apă, Împiedicându-se În armurile grele și străduindu-se să Înainteze printre băltoace. Dante Alighieri, purtând Însemnele prioratului, mergea Înaintea grupului, la vreo douăzeci de pași. - Priorule, așteaptă, mergi mai Încet. De ce atâta grabă? horcăi bargello, șeful poliției, un bărbat bondoc, acoperit de o armură care Îl făcea să arate și mai dizgrațios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe tine!“ O, cât de Încrezut era! Dar seara aceea părea a fi una a stelelor și a cântărilor și sufletul strălucitor al Clarei continua să lumineze calea pe care călcau. De aur, de aur e văzduhul - le cânta el băltoacelor din cale -, de aur văzduhul, note de aur din mandoline de aur, acorduri de aur din viori de aur, frumusețe, obositoare frumusețe... Gheme de aur În coșuri Împletite din aur, pe care nu le pot ține muritorii; o, ce zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de vânt, răsuflă pline de bălți pe jumătate intermitente, purtând pe trotuare irosite, În lumina ochilor, zăpadă umedă, Împroșcată cu luciu sub felinare, ca uleiul de aur al unui mecanism divin Într-o oră a dezghețului și a stelelor. Stranii băltoace, pline de ochii multor oameni, Încărcate de viața adusă pe aripile liniștii... O, eram tânăr, fiindcă mă puteam Întoarce iar la tine, cea mai finită și mai frumoasă, și puteam să gust iar din țesătura viselor pe jumătate memorate, dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe gânduri, roboata Getta 2 deschise ușa navei, ieși în spațiu, îl luă pe băiețel pe după umeri și-l aduse cu tricicletă cu tot la bord. Stejeran 1 îi scoase de pe cap globul de sticlă în care se adunase o băltoacă de lacrimi și-l întrebă dacă vrea o bomboană. — Ce bomboană? întrebă băiatul. — „Cibo”, răspunse Stejeran 1. — Vreau, zise băiețelul. Îl priviră mai cu atenție. Era frumușel, avea ochii albaștri, părea să fie cam prin clasa a II-a. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pentru ea. Să plângă fetele și Mama! Tu, Mire-al-Inimii, plângi Dama Plângeți pentru Adonis - El a murit (engl.). - Din caldul cuib s-a dus unica Preoteasă blondă, Răsturnica. Căci astăzi, zi de harți, la toacă O vom purta prin smârc, băltoacă Spre un pământ de hopuri plin Mai vag ca vagul ei vagin. Să plângem toți. O toți în cor Să croncănim un Nevermore. Dar duhul ei, de-a pururi dus Să ni-l gândim în cât mai sus. De cerul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Petru Ioan Gârda Salcie pe mal - strecurat printre plete, fum de țigară Mențiune - Cristian Dely La capăt de drum, ultimul plop marchează doar orizontul Etapa 82 - 15 VI 2009 Locul I - Livia Ciupav furtună de mai - buchetul miresei într-o băltoacă Locul II - Valeria Tamaș femeie în râu - soarele întârzie printre arini Locul III - Ioan Marinescu-Puiu Cocorii spre sud - pe-obrazul bunicului câteva lacrimi Citeste mai mult: Citeste mai mult: Valeria blog Referință Bibliografică: haiku, premianții concursului săptămânal / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
beut și fumat, Sofinca ta o ologi și o surzi, ai înțeles? Și vei fi un nenorocit că vei rămâne cu ea pe cap, pedeapsa Domnului pentru nemernicia ta. -Așa mi-io zis și-o dispărut; m-am trezit bălăcindu-mă-ntr-o băltoacă de ulei și era să-nțepenesc de uimire. Uleiul de la Sfântă se prelingea din urechile mele ca dintr-un robinet. Am înmormântat-o pe mama și ne-am luat viața în mâini: eu munceam la câmp(eram mai mare ca
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
vă voi spune o povestioară în care eroina este... O rățușcă! A ieșit doar ieri afară Din găoace Iar acum în curtea-ntreagă Se aude, Gust făcându-mi de o ciorbă De potroace... Iată, i-a ieșit în cale O băltoacă Și se leagănă spre dânsa, fără teamă, Cufundându-se în apă, Încântată! Iese liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
flota regală. închide ochii; brusc, i-a apărut, preț de câteva clipe, acel tăiș strălucitor al satârului din brațul vânjos al gâdelui, gata să-i arune capul la coșul de gunoi al istoriei. deschide ochii; vede aceeași gloată, prosternată în băltoacele mirosind a broaște și un fum amestecat cu aburi de oțel călit din securea gâdelui, trăsnit de cel mai drag fulger pe care i l-a trimis providența; aude cea mai dulce voce, ca un cântec de sirenă, glasul autoritar
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
lui Ignatio era frumoasă, o iapă bună de prăsilă. Ignatio bănuia ceva. N-o trimisese el, în toiul nopții, să împrumute gaz de la el? Femeia își pusese un șal la gît, era răcoare în noaptea aia, plouase toată ziua, în băltoace sclipea luna, lătra un cîine, cîrîiau găinile prin cotețe ... dar astea sînt doar imaginile, nu sentimentele, ce era în sufletul ei de femeie? Licurișca zîmbea. Vezi, la sufletul femeii nu se gîndește nimeni ... Ba era ceva din sufletul unei femei
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
vină...nu vreau să-i fac zile negre...negre, negru, noroi, umbră, întuneric, moarte...cuvintele se îngrămădeau cu o viteză fantastică trăgând după ele imagini înfiorătoare de Iad și cimitir...oasele dansau într-o nebunie de chiote asurzitoare, călcând în băltoace de sânge roșu, un roșu curat în care îmi venea să mă așez...am atins cu palma lichidul vâscos și am început să mă ung cu el pe gât, pe brațe și pe glezne...mirosea puternic a rugină! -Vioară, trezește
ÎNSINGURARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360929_a_362258]