500 matches
-
20 % din producția realizată, iar statul peste 70 % din producția realizată. Este perioada în care ,datorită slabei cointeresări materiale, începe migrația sătenilor la muncă industrială din orașe, inițial în construcții { la celebrele TLCL -uri, îmbarcați în camioane cu prelata și băncuțe improvizate }, apoi și în industrie . Despre eficientă muncii în colectiv se cunosc puține date reale, statisticile vremii raportînd producții fictive cu scopul de a nu deranja linia vădit greșită a politicii partidului în domeniul agricol. În toamna anului 1989, într-
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
făcătoare de minuni, care plânge și îi va vindeca vederea. În imediata apropiere a bisericii de lemn, înspre vest, se află un turn clopotniță din lemn. Biserica de lemn din Brașca are dimensiuni foarte mici, neavând strane, ci doar două băncuțe de lemn, lipite de perete și acoperite cu țoale donate de săteni. Ca urmare a faptului că bisericuța devenise cu timpul neîncăpătoare pentru locuitorii satului Brașca, la mică distanță de ea, înspre nord, s-a început în anul 2006 construcția
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
unică prin înălțimea de peste 20 de metri a arborilor. Datorită brizei care adie aproape permanent dinspre dealurile Vârșețului, o simplă plimbare pe alee devine o experiență greu de redat în cuvinte. Pitită printre pini, o ciupercă din lemn prevăzută cu băncuțe, oferea - cândva - adăpost în caz de vreme nefavorabilă. Aflată în exteriorul parcului propriu-zis, această alee completa intregul ansamblu peisagistic al castelului din Banloc. Deși declarați monument al naturii (sic!), pinii ce formează aleea dispar de la an la an, datorită nepăsării
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
monedă românească de aur cu nominalul de 20 lei, într-un tiraj de doar 200 de exemplare, aceasta fiind considerată drept probă. Începând cu 1870 s-au emis și monede de argint cu nominalele de 50 de bani (denumite popular „băncuțe”), 1 leu și 2 lei. Începând cu 1880 s-au emis și monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulație s-au bătut în 1883 și 1890. La 3 martie 1870, se înființează Monetăria Statului, care poate
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]
-
culegere fructe de pădure} combinate cu activități indutriale de prelucrare mai fină a lemnului { în loc de grinzi și cherestea să producă mobilier tradițional din lemn pentru bucătarii și birouri în locul celor existente din PÂL și PFL , case de vacanță din lemn , băncuțe din lemn cu schelet metalic pentru parcuri în orașe, dar și în marile comune în locul celor din plastic importate } și desigut activități de turism prin crearea unei rețele turistice cu infrastructura adecvată și facilități fiscale pentru investitori {cel puțin la
Horea, Alba () [Corola-website/Science/300245_a_301574]
-
asta o iei spre ușă și ajungi În spatele recepției. TRIBUNALUL din Springfield. Sub biroul cel mare. MUZEUL CAUCIUCULUI, Akron, Ohio. Între scrumierele de cauciuc și costumul spațial. HENRY FORD VILLAGE, Detroit. În interiorul Modelului T. MUZEUL DE ARTĂ DIN DETROIT. Sub băncuța din fața tabloului cel mare cu doamna aia grasă și despuiată.“ Maggie i-a trezit interesul la dimensiunile cerute. Îl Întoarce și Îl Încalecă, gemînd cu ochii Închiși. — Continuă! Îi poruncește. Micuțul Wakefield găsea locuri bune de pitit În copaci, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o iau de nevastă pe Cecilia, androgina cu ochii de gheață, de care acum nimic nu mă mai desparte. Am regăsit-o după secole, căci Îmi fusese răpită de bărbatul acela cu saxofon. Acum ea merge În poante pe spătarul băncuței, azurie și blondă, nici acum nu știu ce ascunde sub tulul vaporos ce-o Împodobește. Capela e săpată În stâncă, altarul e străjuit de o pânză neliniștitoare ce Întruchipează chinurile condamnaților În măruntaiele infernului. Câțiva călugări cu glugă Îmi fac loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Bo. Dar hai să mergem la masa aia și să văd ce pot face. „Masa aia“ fiind chiar altarul, preotul, cu ochii ieșiți din orbite, a căutat un alt punct de coborâre pentru mire. După câteva clipe, a găsit băncuța pe care stătea organistul, iar mirele a revenit pe pământ. Pe tot parcursul ceremoniei, organistul a cântat stând în picioare, dar într-o manieră evident îmbunătățită. —Dragilor, a spus preotul. Congregația a redevenit serioasă. În fine, evenimentul luase cursul obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la voi. Prietenii mei se uitară Înăuntrul camionului. Marginile camionului erau din scânduri late, iar deasupra era o prelată Închisă la culoare, cauciucată, care, și-au imaginat ei, proteja de soare și ploaie. Pe ambele laturi ale camionului erau aliniate băncuțe din nuiele, cu multe adâncituri, iar În mijloc erau două baterii imense de doisprezece volți, una dintre ele fiind așezată Într-o drăcovenie lungă, și În jur se vedeau coșuri și genți Împletite din sfori Înnodate cu provizii de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ele fiind așezată Într-o drăcovenie lungă, și În jur se vedeau coșuri și genți Împletite din sfori Înnodate cu provizii de mâncare. Nu sunt centuri de siguranță, observă Heidi. Nu sunt nici scaune! pufni Vera uitându-se descurajată la băncuțe. —Probabil nu mergem departe, spuse Wyatt. —Sunt sigură că Bibi ar fi ales numai ceva interesant și sigur În același timp, adăugă Vera. Heidi stătea În spatele camionului, ascultând cu urechea ciulită și Încercând să ghicească În ce urma să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai găseai deloc. Altfel, după ce treceai de prejudecăți, cartierul arăta chiar frumos: oamenii își săpaseră grădini de zarzavaturi printre blocuri, dacă știai unde să te uiți, descopereai și porumbul. Bărbații măturau aleile și jucau table în pijama sau halat, pe băncuțe montate de ei, bucată cu bucată. Lângă linia ferată, zmeura creștea grozav, trebuia doar să ai grijă să nu te rupă câinii când băgai mâna prin tufe. Mai urmăreai și îmbrăcămintea: scurtă, strâmtă, exactă, să-ți taie răsuflarea. Din Pajura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de calorifere de fontă, tăiate din apartamente. La parter atârna un covor, spălat cu apă și detergent. Cât despre platforma de la demisol, acolo găseai de toate, ca la bazar: găleți, o umbrelă de soare, mături, ipsos, ziare, chiar și-o băncuță (pe-asta o căra florăreasa în fiecare dimineață, să-și odihnească fundul de proporții biblice); în zilele bune, dormea și-o pisică pe trepte. Curtea se bălăcea în frunze. În pivniță, dacă deschideai grilajul, te împiedicai de-un motor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cutia televizorului. Cineva mutase iar canalul, acum curgea o muzică stelară, de Teleenciclopedia, cu împerecherea sepiilor; mă fascina cum își schimbau culorile. „Merge să citim și ultimele scrisori?“ „Nu știu.“, i-am răspuns. „Vedem din mers.“ M-am tras cu tot cu băncuță lângă Mihnea și-am butonat telefonul. Pe ecranul lui 6210 i au început să curgă rândurile furate din bibliotecă. Scrisorile nu mai purtau dată, nici însemne oficiale. Scrisoarea 6. Mă uit în oglindă. Fața se deschide-n dominouri albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am aceeași chimie cu Canada. Canada nu-mi place, cel puțin acum, la început, este prea mare, prea vastă, prea rece, prea-prea... Lumea nouă, biroul de imigrație al aeroportului Dorval, Montréal. Oameni de toate rasele și culorile, așezați cuminți pe băncuțe de lemn. Privesc cu îngrijorare grelele bagaje pe care le-au adus cu ei rotindu-se pe banda de cauciuc moale a aeroportului, ca niște câini credincioși abandonați de stăpân. Suntem supravegheați de o femeie-polițai enormă, un fel de Kapo
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru mama, de care îi era milă văzând-o mereu înrobită la treburile casnice și lucrând noaptea la fabrica de țesut covoare de iută. Într-o zi, unchiul Umberto ne-a construit cu mâinile lui frumoase de inginer constructor o băncuță cu două locuri, care putea fi deplasată în toate locurile din grădina noastră plină de gutui. Acest fapt a trezit gelozia tatălui nostru; care era ebenist și nu se gândise niciodată să ne facă din mâinile lui o asemenea trăsură-bancă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mea întotdeauna. Fusesem „bine ales” după opinia mea, căci nimeni și nimic nu reușea să mă abată din drumul meu. Linda m-a condus undeva mai departe decât obișnuia de obicei. Marea se vedea printre copaci și găsisem chiar o băncuță de lemn la umbra unui platan. S-a așezat cu naturalețe, fără eleganță, de parcă și-ar fi ieșit din rol. Apoi mi-a zis: -Care e numele tău adevărat? -Codrin! Mă cheamă Codrin! Mă privi cu acea privire căutătoare, nesigură
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
avocați, o saună la club. Iar printre toate aceste posibile popasuri se număra și Azilul de orbi de pe Arthington Street. Era construit dintr-o piatră cenușie, iar veranda era un petec în fața ușii pe care nu se aflau decât două băncuțe. Erau bănci și înăuntru. Era mobilată ca o cameră de ședințe sau un forum, cu o grămadă de spațiu; singurul lucru care împiedica trecătorul să privească înăuntru era starea jalnică a ferestrelor; geamurile erau murdare, pline de denivelări, probabil de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acasă la familia Magnus foarte bine dispus, în noaptea neagră a aleii și capul de zăpadă al porticului, sigur pe mine și fluierând, iar cheile îmi țineau hangul, scoțând o melodie proprie din haina pe care am aruncat-o pe băncuța din hol. Totuși, când Sam, fratele lui Lucy, mi-a dat o băutură, mintea mi-a zburat iar, cu o viteză mult mai mare decât cea pe care o avusesem când conduceam, la morgă --mirosul de whiskey pe stomacul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu mobilă grea, pustiu, și, cum încercam să descopăr care din acele uși elegante era ușa liftului, am văzut un pătrat de lumină apărând în una din ele. Thea venise să mă ia. Ușa s-a deschis. Am văzut o băncuță de catifea și ne-am prăbușit pe ea, atingându-ne febril și sărutându-ne în timp ce liftul urca lin. Neobservând cămașa scorțoasă din cauza sângelui uscat, ea și-a trecut mâna pe pieptul meu și pe umeri. I-am deschis halatul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și când i-am văzut împreună plimbându-se pe afară, am simțit cât de multe înțelegea deja la vârsta ei și mi-a fost milă de ea. Și așa, în anumite după amieze aurii, lângă taverna unde stăteam pe o băncuță în pantalonii mei șifonați și cămașa murdară, neras de vreo trei zile, îmi venea să încep a spune: „O, voi creaturi ce faceți umbră pământului, ce faceți voi! Până și fericirea și frumusețea sunt asemeni unui film.“ De multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
m-am apucat să trec în revistă situația. Aveam semnalizatoare, iar pentru moment nu era nici o problemă cu apa și mâncarea, căci nu eram decât doi oameni. Dar ce nenorocit îmi dăduse soarta drept tovarăș? Tipul ăsta ce ședea pe băncuță și pe care îl pocnisem noaptea trecută, cât putusem și eu de tare, și ce necazuri avea să îmi facă omul ăsta? Era tâmplarul și omul bun la toate de pe vas, și dintr-un anume punct de vedere eram norocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aceea nu pot să fiu nefericită. Lev Tolstoi, Anna Karenina prima oră Turnul din beton armat se Înălța În Întuneric, scorojit și sinistru În lumina rece a lampioanelor. Țâșnea, ca un ultim avanpost al orașului, Între o pajiște presărată cu băncuțe și un teren viran pe care, În timpul zilei, păștea o turmă bezmetică de oi. Probabil că erau Închise undeva pe aproape, căci vântul aducea În parcare o putoare Înțepătoare de oaie. La gardul acestui teren viran se sfârșeau luminile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un surâs visător: — Michael, faceți-mă să arăt mai tânără. Profesorul Ferrante Își Începu examenele pe la ora zece și jumătate, cu o oră mai târziu decât anunțase. Studenții Înscriși pe listă - mai bine de două sute - zăceau În atitudini descompuse pe băncuțele din hol. Unii fumau, alții răsfoiau cu disperare cursurile, căci unul dintre examinați, ieșind, Îi asigurase că asistentul - hamalul profesorului din vremuri imemorabile, Încâinit de atâta așteptare a unei catedre - nu punea Întrebări doar din texte, ci se axa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nenaturale - dezmembrează societatea, și astfel societatea nu trebuie să le aprobe și să le ajute. Din acest moment, discursul Începea să fie dificil și Camilla nu Înțelegea care era diferența Între primele și cele din urmă. Se Întoarse și privi băncuța lui Kevin, ultima de pe rândul din dreapta, aceea În care stau măgarii neatenți. Rămăsese goală. Carlotta ridicase mâna. Spunea surorii că membrele corpului sunt utile doar atunci când stau la locul lor. Dacă-ți rupi un picior, nu mai poți să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
părul ca un ciorchine de banane. Răbdare. Păcat că venise tocmai astăzi tati. Dar acum era aici și restul nu mai conta. Urmată de Antonio, care-și mesteca guma cu nervozitate, Valentina coborî din tribune, Își recuperă geanta, abandonată pe băncuța pustie. — Mă bucur să te cunosc, spuse antrenorul, strângând mâna lui Antonio. Valentina mi-a vorbit foarte mult despre tine. — Serios? comentă Antonio fără entuziasm. Cine era rotofeiul ăsta transpirat cu care fetița lui se afla În confidențe? Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]