385 matches
-
uciderii mișelești a nobilului bărbat, vistiernicul n-ar fi fost plecat Într-o solie secretă la unul dintre puternicii vremii. Apoi toate s-au prăbușit: Stavrinos a fost Întemnițat și băgat În aceeași hrubă În care zăcea de ceva vreme, bărbos și plin de păduchi, soldatul Cocrișel. În frumoasa limbă greacă vorbită, vistiernicul și-a pus În stihuri marea dragoste ce-o avusese față de faptele Viteazului. Chiar după ce a așternut pe hârtie, pentru veșnicie, faimoasele versuri care În tălmăcire sună cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
anumite sărmănii neuronale - admisă În vreo instituție de Învățământ superior. Respectivul Își minte cu nerușinare părinții că ar fi student - susțin sursele noastre - ca să le poată păpa bănuții la oraș, În desfătări oprite de lege și credință cu un individ bărbos, putred de vicii și care Își dă aere de intelectual priceput la deslușirea mesajelor artistice. În fine, acest Repetentu, un tânăr de o moralitate cel puțin dubioasă, nu a ținut câtuși de puțin cont de nădejdile obștei În confruntarea sportivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cei care cercetau dispariția lui Foiște și a lui Repetentu, după ce găsiseră Într-o lădiță a profesorului o grămadă de scrisori - dintre care una despre o falsă sinucidere - semnate de Repetentu și adresate nu lui Foiște, ci unui oarecare prieten bărbos la care - se stabilise ulterior - nu ajunsese nici măcar o epistolă din acea serie. Printre hârțoagele și Însemnările găsite În casa lui Repetentu, scris pe un curs de filozofia limbajului, se găsise un fragment dintr-o presupusă scrisoare, adresată tot bărbosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu se oglindește În ea nici o umbră. În beznă, aș auzi doar clipocitul râului fumuriu, sub cerul greu și jos, de plumb, al subpământului. Aș clipi mut, orbit de bezna ca smoala, nu i-aș vedea nici chipul hâd și bărbos, nici mâinile reci, Încleștate pe vâsle. Nimic altceva În jur decât clipocitul nevăzut al apei negre, gata să smulgă de lângă mal luntrea, tocmai când, șovăind, tremurând, aș Întinde piciorul, ca să mă prăbușesc În adâncurile fără fund, umede, Înghețate, care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vălurea în jurul lui ca o mantie din franjuri de mătase. Cei mai tineri dintre bărbați se aruncară după el și căzură pe covor. Femeile și fetele, împiedicate de propriile lor fuste, ajunseră și ele tot acolo, țipând cu mare plăcere. Bărboșii boieri divaniți, incomodați de greutatea anilor, a caftanelor și a calpacelor tivite cu blănițe de jder, doar se răsuceau pe călcâie la dreapta sau la stânga, urmărind fuga micuțului rebel care reușea să scape mereu. O potaie atât de simandicoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sunt minate, iar zidurile, escaladate. Iusuf s-a luptat ca un leu, până a fost rănit și prins. Fu condus În preajma sultanului, curios să cunoască de aproape sursa necazurilor sale. Cel care se Înfățișează Înaintea lui e un omuleț uscat, bărbos, colbăit. Merge drept, cu capul ridicat, Între doi coloși care-l țin cu putere de brațe. În ceea ce-l privește, Alp Arslan stă așezat pe un podium de lemn acoperit cu perne. Cei doi bărbați se măsoară Îndelung din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alb și strălucind În mijlocul unei plantații de caiși. Două cruci discrete pe grilaj și, pe acoperiș, deasupra porții de la intrare, un steag american. Un grădinar persan mi-a ieșit În Întâmpinare ca să mă conducă În biroul pastorului, un bărbat Înalt, bărbos și roșcovan, cu aspect de marinar, cu mâna fermă și ospitalieră. Chiar Înainte de a mă invita să mă așez, Îmi propuse un loc de dormit pe durata șederii mele. Avem tot timpul o cameră pregătită pentru compatrioții care ne fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu un surâs obosit. — Nu te grăbi, secolul de-abia Începe. Tuși ușor, duse bolul cald la buze, se pierdu iarăși Într-o contemplație tăcută. Apoi, anevoios: Când am sosit În această țară, nu reușeam să Înțeleg de ce nobili domni bărboși sângerează și se flagelează pentru un omor comis acum o mie două sute de ani. Acum am Înțeles. Dacă persanii trăiesc În trecut, este pentru că trecutul e patria lor, pentru că prezentul le este un ținut străin, unde nimic nu le aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
gând și-i Îndrăgeam. Obligat oarecum de snobismul interlocutorilor mei, Îi prezentasem ca pe niște personaje de desene animate. Poate că era vina lui Guillaume din Tyr, istoriograful acela incredul. Nu erau chiar așa, acești cavaleri ai Templului, ci erau bărboși și Înflăcărați, cu frumoasele lor cruci roșii pe mantiile albe ca zăpada, săltând În șa la umbra stindardului lor alb cu negru, vestitul Beaucéant, gata oricând să meargă - și Încă splendid - la petrecerea lor de moarte și de cutezanță, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar se prezentau cu fastul unei caste aristocratice, cu acea aviditate a noii pături de negustori, cu cutezanța obraznică a unui corp de mușchetari. Nu peste mult timp se trece la șoapte insinuante: homosexuali, eretici, idolatri care adoră un cap bărbos ce nu se știe de unde vine, În nici un caz din panteonul unor adevărați credincioși; probabil că Împărtășesc tainele ismaeliților și au legături cu Asasinii Bătrânului de pe Munte. Filip și consilierii săi au tras Într-un fel foloase din aceste zvonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și sărutați in posteriori parte spine dorsi, adică pe șezut, pe ombilic și apoi pe gură, in humanae dignitatis opprobrium, În fine, se dedau la Împreunări reciproce, unul cu altul, spune textul. Orgie. Apoi le era arătat capul unui idol bărbos, iar ei trebuiau să i se Închine. Acum, ce răspund acuzații când sunt puși În fața acestor denunțuri? Geoffroy de Charney, cel care mai apoi va muri pe rug Împreună cu Molay, zice că da, i s-a Întâmplat, l-a renegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în uliță și taie-o! direct în grădina noastră întinsă pe cinci hectare. Prima casă, cea din deal, era a bunicului. A doua, pe jumătate îngropată în pământ, dar lăbărțată, era a străbunicii. Pe pereți se mai găsea încă portretul bărbos al răstrăbunicului, cel care își pierduse nevasta la cărți. Soțul străbunicii fusese un om mai așezat: concentrat pe negoțuri, iarna își scotea băieții afară să spargă gheața, în timp ce el se dădea pe derdeluș. Odată, unul din băieți, înghețat bocnă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care se născuse și copilărise în zonă. Nici unul dintre amici nu apucase să observe, însă, umbra înaltă, care se desprinsese din peretele cârciumii, dintr-un intrând neatins de iluminatul stradal și care înainta acum, înspre dânșii. Un tânăr chipeș, blond, bărbos și cu alură neîndoielnică de hipiot purtând cu stângăcie o pereche de blugi Dolce & Gabbana gri, mototoliți și un tricou galben, smuls de la uscat (se mai vedeau pe el urmele cârligelor!), cu inscripția Forza Petrolul! își ridică ritualic palmele, către
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
topografic, tronsonului de scăpare pe care Avocatul îl va fi stabilit cu ai săi, inițial. În avangardă, mergeau Îngerul de rang înalt, ambasadorul bunăvoinței Domnului, cu barba și pletele blonde, înveșmântat ca un paparazzo, alăturea de Poet, un lungan așijderea bărbos, șaten și încruntat. La mijloc, urma un bărbat matur, robust, încărunțit de tânăr, Fratele, purtător a unei mustăți bonom plivite, mici, în ton cu freza îngrijită pedant, și cu un început proeminent de burtică. Acesta era însoțit de un ins
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ți-este fomică deloc? Deloc!? Mânca-l-ar mama pe el, de dulcișor...! Arătosule! Frumosule! Țoc-țoc! îl îngână Lili. Era, de altfel, un fapt verificat și răs-verificat, notoriu, că nevasta nurlie a lui Mariusache avea cârlig la bărbații blonzi și bărboși! În astfel de situații și de momente, precum cele în plină desfășurare, sorbindu-l pe Înger cu ochi exoftalmici, brun-verzui, de anaconda, aceasta pur și simplu debordează de tensiune erotică, câștigându-și și recâștigându-și cum laude, eticheta-epitomă, pusă de către
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a unei fabrici de coniac își păstra mirosul de băutură chimică, proastă. Deși era mai mare decât oricare alta pe care o văzusem, în noaptea aceea era plina până la refuz. Oriunde priveai, întîlneai figuri cunoscute, ofițeri și pictori, câțiva preoți bărboși, industriași și femei mondene, toți surescitați de inovația neașteptată adusă ruletei. Tabla pe care doi tineri în cămăși scriau cotele pariurilor ocupa tot peretele din spatele lădiței pe care trebuia să se urce Ruletistul. Acesta apăru după un timp, abia străvăzîndu-se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Gleț l-a cunoscut Într-o seară de vară, pe stradă, deghizat Într-un bețiv de cartier, care s-a supărat pe el că nu are să-i dea un foc, drept pentru care: futu-ți rasa mă-tii de sectant bărbos, n-ai un chibrit? ia de-acia. A doua zi, tovarășul Bicu nu s-a jenat să apară la nunta unui prieten cu ochii Învinețiți, povestind episodul cu un umor amar. Tovarășul Bicu a ajuns un personaj excentric, nefrecventabil. Fiind un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
accident. Fratele ei refuza încă s-o recunoască; îndârjirea lui devenise cu adevărat înspăimântătoare. Nu-și închipuise că simptomul ăsta bizar și instabil avea să dureze atât de mult. Stând nemișcată timp de o oră, pe un snop de iarbă bărboasă care revenea la viață, înăuntrul unui balon de tăcere în sălbăticie, își simțea propria neputință. În timp ce ea se făcea tot mai mică, iar marea de iarbă se făcea tot mai întinsă, înțelese proporțiile vieții - milioane de teste încâlcite, mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încredere în el, iar el nu oferise decât filosofie. Și totuși, respectându-și promisiunea față de ea însăși, nu-l înfruntase niciodată. Până în momentul în care le întorsese spatele, îi măgulise reputația, convinsă că, dacă va fi destul de politicoasă, specialistul ăsta bărbos și curtenitor, cu părul grizonant, va învinge Capgrasul și îi va salva atât pe fratele ei, cât și pe ea. Daniel ceruse de mai multe ori să-l întâlnească pe doctor. Ea îl refuzase. Daniel nu i-o spusese niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Rehov care reprezintă un rege așezat pe tron (Mazar, 2007). Chiar dacă ne aflăm în afara limitelor cronologice ale acestui volum, se poate aminti aici și o monedă (o drahmă de argint) din epoca persană târzie pe care este reprezentat un zeu bărbos care ține un șoim așezat pe un fel de tron în formă de roată înaripată, având alături o inscripție din trei litere: yhd, „Iuda” (cf. Fig. 2; Meshorer, 2001, p. 2). După unii autori, această figură divină ar fi o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
atras într-un loc unde să fie mai expus. Gosseyn încuviință cu un gest obosit. În fond, această propunere prezenta același grad de periculozitate ca și acțiunile lui de până atunci. Și la fel de vagă. Trebuia să colaboreze cu un tip bărbos. Își ridică privirea. ― Asta-i tot ce-a spus Crang? Să colaborez? ― Da, atât a spus. "Ce-și închipuie ei..." se gândi Gosseyn cu amărăciune. Din nou i se cerea să urmeze orbește indicațiile altcuiva. Dacă se preda acum sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fi putut face, cu puțină abilitate ― ar fi însemnat să renunțe la tot ce realizase până atunci, să se supună unei supravegheri încă și mai severe, și să trăiască cu speranța că nu se știe care plan al unui tip bărbos va reuși. Măcar dac-ar fi știut care este chiar și unul dintre necunoscuții cărora le urma instrucțiunile. Ajuns cu raționamentul în acest punct, se decise să întrebe. ― Patricia, cine este Crang? Ea îl privi. ― Chiar nu știi? N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
atras într-un loc unde să fie mai expus. Gosseyn încuviință cu un gest obosit. În fond, această propunere prezenta același grad de periculozitate ca și acțiunile lui de până atunci. Și la fel de vagă. Trebuia să colaboreze cu un tip bărbos. Își ridică privirea. ― Asta-i tot ce-a spus Crang? Să colaborez? ― Da, atât a spus. "Ce-și închipuie ei..." se gândi Gosseyn cu amărăciune. Din nou i se cerea să urmeze orbește indicațiile altcuiva. Dacă se preda acum sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fi putut face, cu puțină abilitate ― ar fi însemnat să renunțe la tot ce realizase până atunci, să se supună unei supravegheri încă și mai severe, și să trăiască cu speranța că nu se știe care plan al unui tip bărbos va reuși. Măcar dac-ar fi știut care este chiar și unul dintre necunoscuții cărora le urma instrucțiunile. Ajuns cu raționamentul în acest punct, se decise să întrebe. ― Patricia, cine este Crang? Ea îl privi. ― Chiar nu știi? N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pirați atacă navă după navă este submarinul echipat cu raza V - un instrument redutabil ce deține potențialul de a opri motoarele oricărei nave, reducând-o la postura de victimă fără apărare. Creierul din spatele acestei operațiuni de cambriolaj marin este profesorul bărbos și nebun, animat de visul nașterii unei noi seminții robotice înzestrate cu rațiune. Fiecare dintre actele de piraterie comise de acoliții săi este o ofrandă pe altarul acestui proiect luciferic, ce evocă scenografia expresionistă a lui Fritz Lang din Metropolis
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]