546 matches
-
nu, apoi își luă inima-n dinți și i se adresă cu mult calm, după ce-i spuse un foarte politicos "sărut mîna": Îl aștepți pe nenea Tudor, tanti? Mama Ilincăi îl privi peste umăr nici măcar preț de-o secundă și Bărzăunul nu-și putu da seama dacă s-a uitat la el sau la un țînțar. Pe urmă rosti repede, țuguindu-și buzele ca după mere acre: Nu. Atît: "nu". Și întoarse capul în altă parte. A naibii treabă, gîndi Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul nu-și putu da seama dacă s-a uitat la el sau la un țînțar. Pe urmă rosti repede, țuguindu-și buzele ca după mere acre: Nu. Atît: "nu". Și întoarse capul în altă parte. A naibii treabă, gîndi Bărzăunul. Parc-ar avea ceva cu mine. Nu se așteptase chiar la asemenea răceală din partea ei. Doar îl știa foarte bine. Ce-o fi avînd oare?... În definitiv n-a spart capul nimănui, n-a băgat mî na-n buzunarul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
putea fi observat mai bine și luat în considerație ca atare. Eu îi aștept pe-ai mei... pe tata și pe mama... de la combinat, zise el după puțină vreme. Mama Ilincăi întoarse capul în partea opusă, măsurînd din nou șoseaua. Bărzăunul nu se dădu bătut. Cît e ceasul, tanti ? întrebă el cu glasul cel mai dulce. Păi... e trecut de 8, catadicsi ea să dea răspuns, fără să se uite la ceas. Phii, exclamă Bărzăunul clătinînd din cap. A întîrziat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
partea opusă, măsurînd din nou șoseaua. Bărzăunul nu se dădu bătut. Cît e ceasul, tanti ? întrebă el cu glasul cel mai dulce. Păi... e trecut de 8, catadicsi ea să dea răspuns, fără să se uite la ceas. Phii, exclamă Bărzăunul clătinînd din cap. A întîrziat peste 20 de minute? Oare de ce? Eu știu?... O fi avut, poate, vreo pană... Că hîrburile de pe traseul nostru... mamă, mamă! Mai bine le-ar duce pustiului de pe-aici, ori ar face borș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
poate, vreo pană... Că hîrburile de pe traseul nostru... mamă, mamă! Mai bine le-ar duce pustiului de pe-aici, ori ar face borș cu ele! Iar pe șoferi să-i tragă pe râzătoare, că tare-s ai focului! Păi nu? Bărzăunul se umflă de bucurie cînd văzu că reușise s-o stîrnească la vorbă. Așa că se hotărî să fie cît mai amabil cu putință: Ai mare dreptate, tanti... Mă uit eu cînd vin ai mei de la combinat. Nu-i zi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ai mare dreptate, tanti... Mă uit eu cînd vin ai mei de la combinat. Nu-i zi să nu se plîngă ori că-i fum înăuntru, ori că-s stricate scaunele, ori că... Ce scaune, Ticule? se stropși mama Ilincăi de parcă Bărzăunul ar fi fost vinovatul principal. Poți veni și-n picioare, la o adică, dacă n-ai scaun, că nu-i mare lucru o jumătate de ceas, numai să știi că ajungi întreg acasă. Dar așa... cînd încep șoferii să mîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
picioare, la o adică, dacă n-ai scaun, că nu-i mare lucru o jumătate de ceas, numai să știi că ajungi întreg acasă. Dar așa... cînd încep șoferii să mîie ca la zidul morții, te apucă groaza, nu alta! Bărzăunul oftă și dădu din cap ca un bătrîn trecut prin toate greutățile. Apoi, uitîndu-se țintă în ochii mamei Ilincăi, zise cu o voce plină de năduf: Ce mai oameni!... Dar, dacă ai treabă, du-te acasă, tanti... Că, de aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aștepți poșta, ți-aduc eu ce-o fi. N-ai nici-o grijă! N-aștept nici o poștă, Ticule, răspunse ea mult mai prietenoasă, zîmbind totodată. O aștept pe Ilinca, nu știi?... Trebuie să vină în seara asta. Pe Ilinca? se miră Bărzăunul de parcă atunci ar fi auzit pentru prima dată un asemenea nume. Dar abia acum vine ea în vacanță? Acum, Ticule... că pînă azi a tot fost plecată prin alte părți cu echipa artistică a școlii... N-are astîmpăr deloc, farmazoanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
uite ce necazuri îmi face. Of, of! Acum, de-ar veni odată, că am lăsat oala cu sarmale pe plită și... Vine autobuzul! Vine! se auziră mai multe glasuri deodată. Mama Ilincăi se ridică repede și se apropie de trotuar. Bărzăunul stătu cîteva clipe pe gînduri, cu ochii țintă spre autobuzul care se apropia, apoi se hotărî, fără nici un motiv mai deosebit, să plece din stație. Așa crezu el atunci, că-i mai bine să se ascundă după un boschet, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
totul străine de posibilitatea noastră de a le reproduce. Ba încă mai primi și doi pumni zdraveni în spate. Nu te uiți pe unde calci, bă alifie?! Cuvintele fuseseră rostite de Vlad. Bineînțeles că și pumnii fuseseră tot opera sa. Bărzăunul se strîmbă la el, îi trase un picior într-o anumită parte mai moale a corpului, apoi o luă la fugă pînă la alt tufiș. Văzînd că Vlad nu-l urmărește, se așeză liniștit acolo, cu ochii țintă la autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tufiș. Văzînd că Vlad nu-l urmărește, se așeză liniștit acolo, cu ochii țintă la autobuzul care tocmai oprise în stație. Mare-i fu mirarea însă cînd văzu, chiar lîngă el, o mogîldeață neagră, cu fața acoperită de niște frunze. Bărzăunul îl recunoscu imediat și scoase un hohot înfundat de rîs. Era Virgil. Acesta se ridică nemaipomenit de iritat că fusese dat de gol și ieși în șosea, după ce-i adresă Bărzăunului alte cuvinte, de care eu personal nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o mogîldeață neagră, cu fața acoperită de niște frunze. Bărzăunul îl recunoscu imediat și scoase un hohot înfundat de rîs. Era Virgil. Acesta se ridică nemaipomenit de iritat că fusese dat de gol și ieși în șosea, după ce-i adresă Bărzăunului alte cuvinte, de care eu personal nu vreau să-mi mai amintesc. Tii, și ce frumos era îmbrăcat Virgil! Purta un costum nou, cu cravată și cu trei insigne pe piept: una de Cruce Roșie, una din Somalia și alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
șoselei, rînji într-un fel aparte și rămase în continuare în același loc privindu-i pe toți călătorii cum se depărtau, pînă nu mai rămase nimeni în stație. Și părinții săi coborîseră și plecaseră într-un grup mai mare, dar Bărzăunul abia le aruncase o coadă de ochi... Simți deodată că-i trist și trăi din plin convingerea că unii oameni, ca Vlad de pildă, sînt măgari! Și chiar spuse încet, ca să audă numai el și plopul lîngă care se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ilinca! Unde se vede că o expediție, fie ea cît de grea, se pregătește mult mai ușor atunci cînd dorești neapărat să fii alături de o anumită persoană P înă în prezent n-am reușit să aflu de ce expediția plănuită de Bărzăun și de Virgil spre Peștera Liliecilor nu a avut loc a doua sau a treia zi, cum fusese vorba. Dar cîte lucruri mari nu se amînă pe lumea asta din motive cu totul și cu totul independente de cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și cu totul independente de cei ce le plănuiesc! Așa că, ce să mai vorbim! Expediția s-a amînat cu exact opt zile și era cît pe ce să nu mai aibă loc. Am încercat să-l trag de limbă pe Bărzăun, ca să aflu care sînt motivele adevărate, dar degeaba! Bărzăunul a ridicat din umeri și mi-a spus foarte clar că pe el nu-l interesează astfel de fleacuri. Ei, uite aici a fost momentul cînd l-am suspectat eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Așa că, ce să mai vorbim! Expediția s-a amînat cu exact opt zile și era cît pe ce să nu mai aibă loc. Am încercat să-l trag de limbă pe Bărzăun, ca să aflu care sînt motivele adevărate, dar degeaba! Bărzăunul a ridicat din umeri și mi-a spus foarte clar că pe el nu-l interesează astfel de fleacuri. Ei, uite aici a fost momentul cînd l-am suspectat eu pe Bărzăun de nesinceritate. Cum, adică, nu-l interesa neînțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ca să aflu care sînt motivele adevărate, dar degeaba! Bărzăunul a ridicat din umeri și mi-a spus foarte clar că pe el nu-l interesează astfel de fleacuri. Ei, uite aici a fost momentul cînd l-am suspectat eu pe Bărzăun de nesinceritate. Cum, adică, nu-l interesa neînțelegerea ivită între membrii grupului, cînd tocmai acest fapt făcea să se bată pasul pe loc? Doar el le aprinsese la toți mințile și nu avea nici o dorință mai arzătoare decît să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fără să aibă un motiv special, fața ei se înroși toată. Virgil însă nu observă acest fapt și trecu direct la problema care-l frămînta de mai multe zile. N-ai vrea să... adică nu... vreau să-ți spun că Bărzăunul mă tot bate la cap, de mai multă vreme, să facem o plimbare cu toții pînă la Peștera Liliecilor. El îi zice Gropniță și... Eu n-am auzit nici de Peștera Liliecilor, nici de Gropniță, răspunse Ilinca bosumflată, de parcă Virgil i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de Gropniță, răspunse Ilinca bosumflată, de parcă Virgil i-ar fi vorbit cu ton de insultă. Ce-s astea? Păi, nu, că ori Peștera Liliecilor, ori Gropniță, tot una e. Poate să fie, și? Și... asta voiam să-ți spun, că Bărzăunul tot insistă mereu să mergem cu toții pînă acolo. Dar nu știe nimeni unde se află exact. Atunci de ce vă mai frămîntați degeaba, dacă nu știe nimeni unde se află? Asta nu-i o problemă. Aflăm noi. Totu-i dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și ziua, și numele participanților, și ce urma să ia fiecare, și absolut totul, totul. Erau convinși amîndoi că va fi ceva nemaipomenit și de aceea se cuvenea pregătit bine fiecare amănunt. Chiar din acea clipă trebuia luată legătura cu Bărzăunul, cu Tomiță și cu Nuțu lui Răstoacă. Despre Ilinca nu pomeni nimeni, dar amîndoi aveau convingerea că o asemenea expediție nu se va face, în nici un caz, fără ea. Și mai trebuia pus la punct, neapărat, un lucru deosebit de important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prea multe, dar sper să ne-ajungă, răspunse Nuțu arătînd o plasă destul de voluminoasă. D-dacă vrei și tu, îți dau u-u-unul. Dă-mi, că mi-i sete. Vlad luă mărul, dar nu mușcă din el. Imediat, apoi, sosi și Bărzăunul, vesel, fluierînd cît putea de tare o melodie. Știa că nu poate fi urmărit de nimeni, așa că nu-i păsa. Încă înainte de a ajunge lîngă cei doi, le strigă: Vine și Ilinca îndată! Am trecut pe la ea, că am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
A fost o chestie teribilă, pe cuvînt!... Un cerb, alungat pesemne de vreun lup, intrase în mlaștină și nu mai putea ieși. Se zbătea acolo de mama focului și se cufunda tot mai adînc... Săracul! Dar era-ncolțit de lup? întrebă Bărzăunul cu multă compătimire în glas. Nu, n-avea nici o rană, nicăieri. Ne-am chinuit cu el aproape două ceasuri pînă l-am putut scoate. L-am săltat cu niște bîrne și apoi l-am tras c-o funie. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
surîzînd Vlad, oferindu-i galant mărul primit de la Nuțu. Ia-l, că-i dulce... Pentru tine l-am păstrat... Mulțumesc... răspunse nu prea încîntată Ilinca. Luă mărul și-l puse puțin mai apoi în plasa ce i-o ducea Virgil. Bărzăunul se pregătea tocmai să înceapă din nou poanta pe care voia s-o spună de cînd venise, dar fu întrerupt de Nuțu: Nu plecăm, fr-fr-fraților? Că ne-apucă a-amiaza aici! Plecăm, plecăm! spuseră cu toții în același glas și porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
multe mofturi, fandoseli și alte marafeturi cu care erau obișnuiți din alte ocazii. Drept e că erau oameni serioși cu toții, nu niște mucoși plîngăreți de care găsești cu duzina pe toate drumurile, cît ai scăpăra un chibrit. Ziceți poate că Bărzăunul era mai mic decît ceilalți și nu prea se putea pune mare bază-n el? Aș! Nici vorbă! Pot spune așa ceva doar miopii, ori cărpănoșii care nu-l cunosc bine pe Bărzăun, ori vor să arunce o lumină proastă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cît ai scăpăra un chibrit. Ziceți poate că Bărzăunul era mai mic decît ceilalți și nu prea se putea pune mare bază-n el? Aș! Nici vorbă! Pot spune așa ceva doar miopii, ori cărpănoșii care nu-l cunosc bine pe Bărzăun, ori vor să arunce o lumină proastă asupra întregului grup. Păi nu?... Aaaa, știu că unii ar putea zice, de pildă, așa: păi ce te faci cu un nătăfleț ca ăsta, care trage cu pistoale imaginare și se luptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]