381 matches
-
obișnuise cu mărul, un copac nici prea mare, nici prea mic, aflat într-un colț potrivit al curții; poate de asta rezistase, în timp ce alți pomi îmbătrâniseră, se uscaseră, în locul lor crescând smocuri răzlețe de iarbă. Pământul îmbătrânise și el, se bătătorise, încât nici bălăriile nu mai creșteau în curte. După ploaie apa băltea până se evapora, nu mai vroia să intre în pământul devenit ca asfaltul. Bătrâna nu vedea decât copacul, se gândea mai mult la el decât la casă. Trăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
altceva pentru băut În afară de cana asta bâzâită de muște, pe fundul căreia s-a Închegat un rest din ciulamaua lui Florinel. A dat foamea-n sete, da’ numaidecât e gata și masa. Pe cimentul podelei era risipită sfărâmătura de pământ bătătorită pe alocuri cu tălpile. Până la glezne i se cunoșteau urmele semnalelor fiului ei, contrastând cu albeața strălucitoare a gambelor și pulpelor ce păreau să tresară imperceptibil. Se Învârtea ca un animal Într-un țarc cu pământ bătătorit pe jos, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sfărâmătura de pământ bătătorită pe alocuri cu tălpile. Până la glezne i se cunoșteau urmele semnalelor fiului ei, contrastând cu albeața strălucitoare a gambelor și pulpelor ce păreau să tresară imperceptibil. Se Învârtea ca un animal Într-un țarc cu pământ bătătorit pe jos, pe lângă cratița cu fiertură și tigaia cu rântaș pe aragaz, și mai era loc În țarc pentru o masă mică de brad nevopsită, aidoma celei pe care-mi scriam cândva romanele vieții, și pentru trei scaune ce păreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
destupe, s-o facă să-i audă plânsul, În timp ce Andrei Îi susținea și se amesteca În furtuna aia de țipete și mugete teribilă și incredibilă ca Însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla de pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam Îndârjiți după un grai comun tinzând să se confunde cu sfâșierea de mamă a mutei. Părințelul era oricum de-al casei. Ne traducea poticnit și gemut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mătăhăloase tăind un culoar nesfârșit prin popor. Zboară pământ și pietre din toate părțile și busturi În combinezoane negre se ivesc pentru câteva secunde ca să tragă capacele turlelor. Se succed din ce În ce mai repede pe o fâșie de țarc pavat cu pământ bătătorit de șenile, mergând În aceeași direcție cu noi, spre Primărie, Miliție și Comitetul de Partid, duduind și spumegând printr-o furtună de fluierături și Înjurături, răscolind și Învârtejind trâmbe de pământ. Se răscolea pământul. Pământul zbiera și scuipa și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-sa și tot neamul ei femeiesc, dar mai mult și mai mult am iubit o femeie care mugea și răgea și se zvârcolea din tot trupul ca o bestie. Amândoi eram niște bestii Într-un țarc cu pământ pe jos, bătătorit de tălpile și de trupurile noastre perpelindu-se În focul dorinței, dar uite că n-am avut parte prea mult timp unul de altul. Ne-au gonit de acolo, ne-au zburătăcit și ne-au hăituit cu gloanțe și gaze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sau cu cineva la întâmplare; voi avea mereu o punguliță cu zahăr și una cu sare și un cuțit în buzunar; voi vorbi cu haita de câini înfometați ori sătui. Poate că voi merge și eu pe acest drum îndelung bătătorit de atâtea și atâtea generații de bolnavi! Poate voi aștepta și eu, înainte de a fi strigat de o bucătăreasă durdulie și cu gura mare. ,,La masăăăăă...! La masăăăă...!'' un glas pițigăiat se va repeta de mai multe ori la fiecare
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și simplu trebuie să devenim mai buni“. O tendință despre care Wal-Mart insistă că nu ar fi provocat-o este offshoring-ul producției. „Ne convine mai degrabă să putem cumpăra marfă fabricată În Statele Unite“, a spus Glass. „Am petrecut doi ani bătătorind drumurile acestei țări, Încercând să-i conving pe oameni să producă aici. Am plăti mai mult dacă am cumpăra marfa de aici, deoarece amenajările de producție din acele orașe ar crea slujbe pentru toți acei oameni care Își fac cumpărăturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
lui Gheorghe Asachi de la Iași, redactată și difuzată în 1829, ca și „Gazeta Transilvaniei” a lui Gheorghe Barițiu de la 1838 nu numai că au fost destinate și bucovinenilor, dar se pare că au avut surpriza să apară pe un teren bătătorit în Bucovina, La 1811 apărea la Cernăuți „Calendarul de casă”, care în 1809 purtase titlul de „Calendariul”. De altfel, un ziarist, Ioan Lupeș, referindu-se la Cristomaticul de la 1820 și chiar la ziarul lui Racoce de la 1789 ori revista lui
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și să păzim adâncurile sufletelor noastre...”, pentru că în grădina naratologicului, „cuvintele sunt forțe, au magnetismul și vraja lor” (Ion D. Sîrbu). „Pagina albă” a viitorului va putea fi completată cu mai multă acuratețe doar atunci când, stăpânind trecutul, ai forța să bătătorești prezentul, întrezărind, întrucâtva, necunoscutul. Pentru Stelian Țurlea, trecutul istoric este lacrimă arzândă. Ni-l confirmă recentul roman Trei femei *. Un adevărat „exercițiu de dezgolire” (I. D. Sîrbu) de caractere. Nu ni se dezvăluie ca un roman puzzle, cum am fi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mai putea fi răsădite. În plus, există mai multe plante care nu pot fi semănate în interior. Cum veți proceda? Umpleți ghiveciul cu un amestec pentru răsaduri, până la un centimetru de margine. Nivelați cu grijă la suprafață înainte de a semăna, bătătorind bine pământul. Apoi, veți sădi semințele, uniform și fără excese. Dacă semănați prea des, riscați să provocați ofilirea tinerelor plante și veți fi obligat să răsădiți prea devreme. Odată semințele puse în ghivece, veți cerneți puțin amestec pentru răsaduri, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
în care locuiți o permite: timpul trebuie să fie cald și însorit. Faceți rânduri cu o distanță de 30 de centimetri între ele și de un centimetru adâncime. Acoperiți semințele de napi cu mraniță cernută sau cu pământ fin și bătătoriți bine. După aceea, aveți grijă să udați și să răriți plantele când le dau două sau trei frunze. Lăsați câte o plantă la 10 centimetri. Recoltați rădăcinile toamna, înainte de îngheț; înlăturați pământul de pe rădăcini și puneți-le la adăpost. Vă
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
mai profund sentiment uman, cel religios, ce-l deosebește decisiv pe om de natură, de restul viețuitoarelor de pe Pământ. Cartea se recomandă ca un îndreptar pentru descoperirea substanței subiectivității, (a celei psihologice) pe un drum care vine din depărtare, anevoios, bătătorit de mii de ani. Dacă s-a materializat inițial în forma primară a totemismului și animismului panteist, leagăn de manifestare a celor mai vechi tradiții culturale ale societăților omenești, astăzi putem spune că acționează cu un aparat conceptual propriu, cu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
spunând că știința și artele, politica și literatura pot fi lucruri bune și rele în același timp. Important este ca ele, prin aprofundare spirituală, să se finalizeze în erudiție. El a făcut deosebire între rațiunile superioare și cele inferioare, primele bătătorind calea spre înălțarea contemplativă, spre ideile eterne. Se ajunge la acest nivel prin intrarea în funcțiune a ceea ce în suflet asigură înălțarea spirituală, adică a "mens-lui", sediul înțelepciunii, care beneficiază de ajutorul iluminator al lui Dumnezeu. Acesta conduce sufletul spre
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
anumite limite. Aceasta pentru că explicarea inconștientului, Freud o face prin inocularea subtilă a simbolului existenței unui Homo primitivus, aflat la originea personalități tuturor oamenilor, a reflectării lor conștiente, a cărui reactivitate se află într-o adversitate declarată cu normele morale bătătorite în istoria societății. Din această cauză, din copilărie și mult după aceea, omul este încercat de un primitivism reactiv aflat în afara oricărei norme morale, care devine cu atât mai deplorabil cu cât este vorba de comportamentul său sexual. Stăpânit de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dominată de o seamă de soluții vitaliste. Înlocuirea și alungarea lor definitivă a fost posibilă grație realizării unor descoperiri importante în fizica mecanică, în chimia hidrocarburilor, conturarea sensului vieții organice și sufletești din perspectivă evoluționistă ș.a. Fiecare dintre ele a bătătorit decisiv calea pentru nașterea psihologiei ca știință de sine stătătoare. Mutarea și reproducerea fenomenului psihic din natură și societate într-un laborator a însemnat posibilitatea declarării psihologiei ca știință de sine stătătoare. Această reușită a fost pregătită conceptual de formularea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în curricula optimizate în SUA, Canada și Europa. (Unele reforme de această natură au fost anticipate încă din anii ’70. Dificultăți au întâmpinat și întâmpină încă discursurile „liberale” referitoare la homosexualism și lesbianism.) Personalitățile proeminente care au „defrișat” și au „bătătorit” acest domeniu pot fi considerate: Anthony Appiah (1985); Henry Luis Gates, jr. (1985); Cameron McCarthy (1993); Warren Crichlow (1993); William H. Watkins (1993); Asa Hilliard (1990); Cheikh Anta Diop (1993); Yosef ben Jochannan (1993); Chancelor Williams (1993); Walter Rodney (1993
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de semnificații și repere ale vieții individuale, comunitare și societale, uneori organizate ca topografii continue, alteori ca rețele și itinerarii. Chiar fără s-o știe (suficient ori cum trebuie), oamenii au mers, merg și probabil vor mai merge pe drumurile bătătorite de alții, sau deschid drumuri noi, utilizând, păstrând, transmițând și modificând hărți mentale, mișcându-se și într-un spațiu simbolic, nu doar fizic. O bună istorie nu poate fi gândită fără o bună geografie, iar aceasta din urmă nu e
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vorbi? Țipă: hă, hăăă. Pot vorbi. Slavă Domnului! Dar ce-a fost toată povestea asta?! O poveste ciudată, își răspunde tot el. Cu uratul la Conac Ia-mă bădie cu mata, te rog... Îl prind de mînă, o mînă puternică, bătătorită de muncă, cu degetele groase cît un ciomag. Mă, băiatule, îmi răspunde unchiul Victor, este drum lung și greu, nu-s cărări făcute pînă acolo. Zăpada este pînă la gît. Eu scîncesc cu gîndul la strujăneii lungi de o jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ai fi coborît în enorma căldare, trebuia să suporți zgîrieturi de tot felul și, în plus, pantalonii se umpleau de fel de fel de spiculețe, scaieți minusculi și alte componente ale unor ierburi pe care nu le cunosc. Chiar cărările bătătorite într-un fel erau acoperite de o vegetație aeriană înfrățită, ca să le ascundă. Oriunde ai fi săpat 2-3 metri adîncime pe acolo dădeai de apă limpede, pură și chiar mai bună decît berea pe care o tot laudă niște bețivani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
victorie așa de ușoară Dinții acestuia sînt galbeni și mulți dintre ei sînt lipsă. Cînd vorbește, stropește abundent. Rodica simte cum i se întoarce stomacul pe dos. Ar plînge dar nu poate. Acum vede și părul din capul omului. Este bătătorit de praf și de mizerie. După o ureche o suită de bube dulci își fac veacul. Este neras și are pielea pergamentoasă. Rînjește îngrozitor. Pleacă, spune moale Rodica. Eh, de-abia m-am încălzit... O strînge cu foc. Rodica îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe care o întreprinde în 1911-1912 în „Rampa”, ca replică la ancheta Poporanismul, inițiată de „Luceafărul”. Sensibilitatea sa nu este însă nici destul de profundă, nici cu adevărat modernă, încât în primele versuri merge pe drumuri măcar croite, dacă nu și bătătorite de alții. Poemul ce deschide și dă titlul plachetei Spre Cetatea zorilor reia motivul infinitei aspirații, în timp ce altele (Trandafirii galbeni, Buchetul, Garoafa roză) relevă tehnica și substanța „romanțelor” minulesciene. Un efort de individualizare se constată în Poemul oglinzilor, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
încetișor ca și cum s-ar fi aflat pe un teren minat, mama a intrat în camera cu atribuții polivalente, oprindu-se în fața primului geam. A rămas uluită! Ambele ferestre erau potopite de zăpada care se depozitase în straturi succesive și inegale, bătătorite de rafalele războinice ale unui crivăț inconștient de culoare albă, rivalizând în răutate și demență cu celălalt crivăț de extracție roșie-bolșevică, ce teroriza sărmana țară de aproape un deceniu. Concluzia se impunea de la sine: eram îngropați de vii sub nămeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
constituită copilărește din cele patru brațe puse la dispoziție cu dragoste de frații mei. Leu țopăia în fața noastră bucuros, adresându-se lui Mircea în limbajul său canin: Bravo, Mircea, ai avut o idee formidabilă! În urma noastră, Sandu înainta prin zăpada bătătorită de picioarele oamenilor, având în mâna stângă toporișca, cu cealaltă târând după el obiectul care constituise cel mai răsunător furt al secolului al XX-lea de pe planeta noastră: un copăcel de salcâm uscat. Am părăsit strada numărul 8 și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
va produce și, mai ales, de ce primire ostilă va avea parte acolo. I-am mulțumit mamei pentru surpriza culinară oferită la micul dejun, mi-am luat geanta veche și scorojită în care-mi duceam cărțile și-am pornit prin zăpada bătătorită spre școală. Distanța dintre casa noastră și instituția publică spre care mă îndreptam nu era mai mare de cincizeci de metri. Nici nu parcursesem o jumătate din drum, când o forță mai mare decât a mea, acționând violent din adâncimile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]