376 matches
-
Și cu ce cost, te mai întreb, ce cost? De ziua mea, Duminică, țin post; Pe scrinul meu te redeschizi, cuvânt, Nu te ating! Te-aș preschimba în vânt. Ești fără rost... sunt fără rost... Ce rost? Vine un vânt, bătătorind, din Costes, Revendicând un trandafir-străjer. Să-l scuturam din noi în noi, mon cher! Ești fără rost... sunt fără rost... Ce rost? Și cu ce cost, te mai întreb, ce cost? În miez de plumb, cât mai rănit și prost
SILENZIO STAMPA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374049_a_375378]
-
arhitecții, atunci când fac o boltă, îi conferă stabilitate adăugând greutate pe coama ei, mărind presiunea. Poate că alegând un lider diferit de cei pe care i-au avut până acum, americanii sporesc presiunea asupra edificiului „pacientului” SUA, spărgând tiparele drumului bătătorit de până acum. Poate că vacuumul lor existențial se va umple cu ceva neașteptat. Un lucru e sigur: situația promite să devină palpitantă. Opțiunea pentru un candidat din exteriorul tiparelor clasice e un act de indisciplină civică generalizată și un
VÂN(Z)ARE DE FERICIRE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375301_a_376630]
-
Prin aburul fierbinte al depărtării... Mi-am împletit privirea-n respirația clipei Coborând genele prin albia unei iubiri, Atingând necunoscutul cu vârful aripei Pe unde pașii s-au rătăcit prin amintiri... Ma-ntorc privind doar malurile Pe unde pașii au bătătorit suspine , Unde straturi de vânt agită valurile Și stăncile , ce-au devenit ruine ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Straturi de vânt / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2154, Anul VI, 23 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu
STRATURI DE VANT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375560_a_376889]
-
vremea Orizonturilor roșii, asupra sa s-a abătut taifunul autocroniștilor, al paradoxului: cărțile lui trudite cu migala, cu bună întocmire, rămân nepublicate mult timp. Gabriel Artur Silvestri-unul dintre descălecătorii protocronismului culturii vechi creștine și a celei clasice valoroase a bătătorit potecile istoriei scotocind după chipurile luminate ale Elitei Neamului Dacoromân acoperite de lutul nepăsării, de negura uitării ori de îngroparea de către pigmeii și epigonii Literaturii române, recuperând sau descoperind valorile nemuritoare ale spiritualității creștin ortodoxe, (cum mărturisește eminescologul Theodor Codreanu
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
însă pe copilul său nu îl va mai interesa agricultura. Se va întoarce la țară doar în vizită, să-i vadă când i se va face dor. Secera hârșia prin lanul de grâu retezând smocurile de paie strânse în palmele bătătorite de muncă, iar firele galbene și uscate, le așeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu calce peste spice să se scuture. Cu multă trudă se adună un sac cu boabe. Nici nu știa dacă va reuși să plătească
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
sângeriul amurgului ușor! Pe străzi umbrelele se sărută cu grăbiți trecători Și-își împrumută starea de angoasă deseori Plouă,plouă...Căci ploaia-i fericită și plânge Natura-și schimbă stare de vegetal și sânge! Plouă.. iar ploaia vine peste tine bătătorind Pământul sub rădăcini de flori dormind... Plouă iar ploaia-i perfuzie de sevă-n frunză Fantasme văd în zare,simt că m-atinge-o umbră! Referință Bibliografică: PICĂTURILE DE PLOAIE / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2238, Anul VII, 15
PICĂTURILE DE PLOAIE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372410_a_373739]
-
șapte de ani era încă robust plin de putere, fata lui era plină de cute erau urmele luptei cu viața, ochii săi căprui, mari, expresivi, plini de acea lumină a oamenilor de treabă, brațele încă puternice, vânjoase cu palmele mari bătătorite de muncă, degetele groase cu care căra apă de la fântână sau înhamă încă calul care nu era chiar domol ci avea unele năravuri, apoi putea muncii ore în șir la grădina sau la parcela de la marginea satului. Bunica însă era
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
meditație(aici se află 100 de case călugărești construite în stilul caselor de la munte pentru cele aproape 400 de măicuțe). În primul rând, aveai senzația că e un sătuc părăsit, dar știai (simțeai) că înăuntru trăiesc suflete. Mai apoi, drumul bătătorit de pe ulița și aleile caselor aveau urme fără pași. Gospodăriile simple și curate, lemnele stivuite într-o ordine desăvârșită, fântânile acoperite, cu căni atârnate pentru călători rătăciți îți întregeau încrederea că acolo e rostul lor. Îți venea să pășești pe
SĂTUCUL LINIŞTILOR NOASTRE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348813_a_350142]
-
mele doar că voi fi un om împăcat cu sine și renăscut în propria-mi ființă. Când am ajuns în sat, n-am mai recunoscut mare lucru. Case solide fuseseră construite în locul colibelor, drumuri late în locul cărărilor ce le-am bătătorit cu tălpile în copilărie. Doar muntele și oamenii erau la fel. Muntele tot semeț și cu piscurile ascunse-n ceața lăptoasă, iar oamenii tot săraci și bolnavi, triști și schilodiți. Leopold al II-lea o ducea tot mai bine. Prețurile
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
e astfel planificat încât nu mai rămâne nici un pic de loc libertății umane ori moralei creștine, este un adevărat act de curaj. Foarte multe femei ar zâmbi malițios sau ar râde de-a binelea, la auzul unui astfel de subiect bătătorit în toate filmele, piesele de teatru, prozele lungi și scurte, poeziile și întreaga artă. Cu toate acestea, subiectul nu este epuizat. Dacă ne mai mișcă acest gen de literatură, înseamnă că nu suntem cu totul abrutizați, pervertiți, pierduți sufletește. Mai
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
săgeți O vom vorbi, ca sfântă și curată, Ce-a viețuit în secole prin noi, Ca rădăcina de stejar ’cercată, De vânturi și torente în puhoi. Și ar mai fi o sfântă rădăcină, Credința în Zamolxe-al nostru zeu, Care-a bătătorit ce-avea să vină - Credința în Iisus și Dumnezeu. Referință Bibliografică: Rădăcini / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1996, Anul VI, 18 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nelu Preda : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RĂDĂCINI de NELU PREDA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375258_a_376587]
-
ninsoare zdravăna din iarnă această și stau și privesc prin geamul balconului cum totul se acoperă în alb. Peste drum de blocul meu e un loc unde lumea stă la ”ocazie”. O mamă cu un băiețel de vreo 5-6 ani bătătoresc de zor zăpadă de la marginea șoselei încercând să se dezmorțească, în așteptarea vreunei mașini care să-i ducă spre casă. Din când în când îl ia în brațe, probabil ca să-l încălzească. Mă întreb de ce a plecat la drum pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
ninsoare zdravăna din iarnă această și stau și privesc prin geamul balconului cum totul se acoperă în alb. Peste drum de blocul meu e un loc unde lumea stă la ”ocazie”. O mamă cu un băiețel de vreo 5-6 ani bătătoresc de zor zăpadă de la marginea șoselei încercând să se dezmorțească, în așteptarea vreunei mașini care să-i ducă spre casă. Din când în când îl ia în brațe, probabil ca să-l încălzească. Mă întreb de ce a plecat la drum pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
și am urcat chiar și la Cota 1400 cu un IMS[ IMS = mașină de teren, similară cu ARO acum (n. red.) ] de călători. Coborârea am făcut-o pe scurtătură, pe propriile noastre picioare, cu un grup mai numeros. Cărarea era bătătorită, însă tot mai alunecai și te trezeai în zăpada afânată din pădurea de conifere. La ora prânzului, eram departe de cantina noastră din Predeal, așa că am luat masa într-unul din frumoasele saloane ale restaurantului Furnica, întorcându-ne abia seara
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
Sentiment > MI-AM AMINTIT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1689 din 16 august 2015 Toate Articolele Autorului Mi-am amintit și am plecat,dorind ca plaiurile dragi să le colind, să chiui prin pădurea noastră dragă unde-am bătătorit cândva poteci, să sorb răcoare din izvoare reci și din miresme să respir iar vlagă. Mi-am amintit de zâmbetul tău cald, de ochii-ți cu sclipire de smarald, de trupul tău încântător,de zână, și am dorit în brațe
MI-AM AMINTIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374787_a_376116]
-
de a merge la mama, nerăbdătoare să o îmbrățișez după lunga despărțire și să petrec seara cu ea. Mă așteaptă deja, căci am vorbit mai devreme. Țărâna bătrână a satului mi-a recunoscut pașii, care atât de rar i-au bătătorit ulița în ultimii ani și mă întâmpină cu fastul cuvenit unui fiu rătăcitor, întors acasă. Dintre toți ai mei cei mai în vârstă mi-a mai rămas doar mama, care mă întâmpină cu lacrimi de bucurie în priviri. O Îmbrățișez
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
se simțea parcă mai îmbătrânită în comparație cu colegele ei, încă domnișoare. Era conștientă că atenția și dragostea lor va fi îndreptată către micuțul sau micuța care se va naște în curând. Între timp băieții și fetele se prinseră într- o sârbă, bătătorind cu foc zăpada din curtea cabanei. Chiotele și voia bună răsunară în ecouri. Peste crestele munților trona glasul vântului. După vreo jumătate de oră studenții căzură obosiți prin troienele de lângă brazii ce străjuiesc cabana. - Hei, ce-i cu voi? Ați
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
pe care o întreprinde în 1911-1912 în „Rampa”, ca replică la ancheta Poporanismul, inițiată de „Luceafărul”. Sensibilitatea sa nu este însă nici destul de profundă, nici cu adevărat modernă, încât în primele versuri merge pe drumuri măcar croite, dacă nu și bătătorite de alții. Poemul ce deschide și dă titlul plachetei Spre Cetatea zorilor reia motivul infinitei aspirații, în timp ce altele (Trandafirii galbeni, Buchetul, Garoafa roză) relevă tehnica și substanța „romanțelor” minulesciene. Un efort de individualizare se constată în Poemul oglinzilor, în care
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
dorința mea de a distruge cadrul acela efemer... Balconul devenea minuscul - ca și cum l-aș fi privit de la o distanță foarte mare -, da, minuscul și fără apărare. A doua zi, un vânt fierbinte și uscat a invadat Saranza. La colțul străzilor bătătorite de soare se iscau mici vârtejuri de praf. Și apariția lor era urmată de o detunătură sonoră - o orchestră militară răsuna în piața centrală, iar suflul fierbinte aducea până la casa Charlottei frânturi de zarvă de vitejie. Apoi, liniștea revenea brusc
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu un ton mustrător: „Doar vă hrănește statul... E o rușine!” „Samovarele” erau aprope toți tineri, unii evident beți. Toți aveau privirea pătrunzătoare, puțin smintită... Trei sau patru lăzi s-au năpustit spre Charlotte. Soldații își înfigeau bățul în pământul bătătorit din piață, se răsuceau, ajutându-se cu smucituri violente din tot corpul. În ciuda sforțării lor, totul aducea mai degrabă a joacă. Charlotte s-a oprit, a scos în grabă o bancnotă din sacoșă și a dat-o celui care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tradițională a propriei evoluții, a puterii atașate unei cauze? Atunci trebuiau să dea lumii o cauză și să se situeze în fruntea efortului pentru îndeplinirea ei, coalizând forțe sociale, luptând, construind instituții și declanșând stări de spirit. Sau pe calea bătătorită de istorie a puterii imperiale, care își fixează scopuri în funcție de propriile interese și folosește mijloacele de care dispune pentru materializarea acestora chiar cele ale forței sau, mai ales, cele ale forței? Realitatea este că SUA au tot amânat această alegere
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
ceilalți membri ai familiei învață limba lui Cicero! Până și cei din jurul lor încep să se exprime ca romanii din epoca republicană - în așa măsură încât, în întreaga regiune, unii termeni latini intră în vorbirea curentă. După cocioaba cu pământ bătătorit pe jos, în care doica vorbea dialectul gascon, Montaigne aude o altă muzică, o altă limbă și ajunge să stăpânească binișor latina. Un fapt remarcabil pentru un contemporan al lui Quintilian... cu cincisprezece veacuri mai târziu! Tatăl are așadar până la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
încă o carte despre globalizare și mai ales după ce mediul academic românesc, profesorii de la ASE-București au „acoperit” domeniul cu lucrări deosebit de valoroase? Curajul de a aduce încă o informație în memoria colectivă asupra unui subiect controversat și pe un drum „bătătorit” poate fi justificat prin tipul și organizarea informațiilor descriptive și analitice și nevoia de a crea repere obiective pentru formarea de atitudini și fundamentarea deciziilor. Literatura de specialitate evidențiază, pe de o parte, caracterul complex atât al determinismului care stă
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
Ochii au un singur limbaj pretutindeni”.) „Dacă n-ai văzut Însă o femeie care iubește, atunci n-ai văzut niciodată o femeie frumoasă.” (Camil Petrescu) Iubirile vechi și tăciunii stinși se aprind ușor. (O iubire veche este ca o cărare bătătorită pe care, dacă vom merge din nou, amintirile reînnoite ne vor ajuta să Înțelegem mai bine taina primei iubiri.) „O dragoste apusă e ca un vulcan: niciodată nu poți zice c-a trecut pericolul de a izbucni din nou.” (O.
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
primăria orașului. Faptul că structura orașului s-a dezvoltat În lipsa unui plan global și nu se bazează pe o geometrie coerentă nu Înseamnă că ea ar fi fost opacă locuitorilor. Multe din străzile pavate fuseseră construite de-a lungul cărărilor bătătorite cu piciorul vreme Îndelungată. Pentru cei care crescuseră acolo, Bruges era un oraș perfect familiar și transparent, fiindcă tocmai aceste alei și străduțe condiționau cele mai obișnuite deplasări zilnice. Totuși, pentru un străin sau neguțător venit prima dată acolo, orașul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]