707 matches
-
aceea, ele nu se cercetează, ele se ascultă. Precum nici dragostea cea mare nu se încearcă, nu se depozitează ci se trăiește pe loc! Epicul haiducesc, eroic, epicul satiric, despre trândăvie, beție, prostie, recitativul melodic, stilul declamat, doina, balada, cântecele bătrânești, de legendă, de tradiție, lumești, înveselitoare, cântări cu strigături... firul de poveste al unei mari varietăți de genuri și teme nu l-a lăsat indiferent pe Constantin Enceanu. Întinderea și valoarea repertoriului acestui cântăreț oltean nu sunt măsurabile. Doar drumul
CONSTANTIN ENCEANU. SPRE PROFUNZIMEA ŞI CULOAREA DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365956_a_367285]
-
Autorului LA CASTELUL LUI URZICĂ La Castelul acidului Urzică Facem chef, spunem povești Se bea vinul din ulcică Hai noroc, să tot trăiești! Bun venit Paharnice Costel La Urzică, în micul Castel S-ascultăm și noi povești De alea simple, bătrânești Sus, la Castelul lui Urzică Acum când este ziua mică Se adună zilnic pe-nserat Cei bătrâni să stea la SFAT Poftiți la dans distinse doamne Să ascultăm din muzica ușoară În mijlocul acestei toamne Să ne simțim ca-n primăvară. E
LA CASTELUL LUI URZICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365372_a_366701]
-
și în vârstă... Cred că moartea soțului și treaba asta cu succesiunea au cam doborât-o. Oare s-a împăcat cu toți copiii? Le-a dat tot, în afară de partea ei... Era unul care a reclamat ceva... cred că despre casa bătrânească e vorba. Hm! Să mă uit pe rezumatul făcut de grefier. Nu mai țin minte cum a pus problema. Da, cred că de acolo pleacă treaba. Nu știe că jumătate aparține soției văduve. Și nu am de gând să-i
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
țărănești. Este satul Liveni-Vârnav. Casa pe care o căutăm este oarecum detașată de sat. Ajungi la ea coborând. Intrarea îi este străjuită de trei nuci bătrâni. În fund, o grădină. Pretutindeni salcâmi, care te întâmpină cu mireasma lor suavă. Casa bătrânească, modestă, de om cu posibilități mijlocii. În fața ei, tradiționalul cerdac făcut din scânduri și unit prin stâlpi cu strașina”... Mai târziu, pe la cinci ani, după ce avusese o vioară adevărată și-și demonstrase potențele, tatăl său, Costache Enescu, intuind „că în
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
Eminescu: "Vreme trece, vreme vine, Toate’s vechi și nouă toate"... Ne aflăm în fața tabloului ce trece dincolo de timp prin minunatele "flori de măr", care se pare ca împodobesc valea întreaga așa cum au făcut-o mereu în cadrul existenței umane. Casă bătrâneasca, străjera a satelor de dintotdeauna sprijină acum un pahar contemporan în care sunt surprinse rămurele proaspăt aduse din livadă. A venit primăvară cu alai, cu flori și culori!! Noul și vechiul se întrepătrund minunat în viziunea artistului, iarna cu primăvară
EXPOZITIE DE PICTURA, SEMNATA SUGESTIV SI CUPRINZATOR, ION PANDURU!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365258_a_366587]
-
care sunt surprinse rămurele proaspăt aduse din livadă. A venit primăvară cu alai, cu flori și culori!! Noul și vechiul se întrepătrund minunat în viziunea artistului, iarna cu primăvară abia sosita, precum și vechiul adus acum aminte, reprezentat prin casă tradițională bătrâneasca, dar cu acele vremuri moderne ale tinereților noastre din lumea bunicilor. Sunt atingeri de penel și de culoare care au învăluit timpul și readus în memoria vizuală alte timpuri mai vechi și pentru noi. Iată, un maestru al penelului, descinzând
EXPOZITIE DE PICTURA, SEMNATA SUGESTIV SI CUPRINZATOR, ION PANDURU!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365258_a_366587]
-
Așadar, Chirca Pătrașcu, zis Barna sau Chirca Barna, străbunicul meu, se însurase cu o fată cu zestre însemnată - pământ, vite, oi, capre -, moștenire de la cei care o înfiaseră. Am descris deja terenul din Capu’ Satului unde pe vremuri era casa bătrânească, precum și ceea ce mă îndreptățește să presu¬pun că socrul lui se numea Teșcuț. Haideți acum să vedem ce era și cu celelalte trei locuri din sat ale străbunicii mele. Locul numit La Cimitir era un pinten de pământ aflat înspre
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
Așadar, Chirca Pătrașcu, zis Barna sau Chirca Barna, străbunicul meu, se însurase cu o fată cu zestre însemnată - pământ, vite, oi, capre -, moștenire de la cei care o înfiaseră. Am descris deja terenul din Capu’ Satului unde pe vremuri era casa bătrânească, precum și ceea ce mă îndreptățește să presu¬pun că socrul lui se numea Teșcuț. Haideți acum să vedem ce era și cu celelalte trei locuri din sat ale străbunicii mele. Locul numit La Cimitir era un pinten de pământ aflat înspre
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
IIIAșadar, Chirca Pătrașcu, zis Barna sau Chirca Barna, străbunicul meu, se însurase cu o fată cu zestre însemnată - pământ, vite, oi, capre -, moștenire de la cei care o înfiaseră. Am descris deja terenul din Capu’ Satului unde pe vremuri era casa bătrânească, precum și ceea ce mă îndreptățește să presu¬pun că socrul lui se numea Teșcuț. Haideți acum să vedem ce era și cu celelalte trei locuri din sat ale străbunicii mele.Locul numit La Cimitir era un pinten de pământ aflat înspre
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
cu vagi aprinderi de stele adevărate (de „stele verzi” în mod sigur!) pe cerul Domnului din nopțile târzii, când se coc gândurile, se dumiresc aleșii inimilor și se încheagă dorurile... Acolo, la lumina lămpii agățată de cuiul din peretele casei bătrânești de sub pintenul dealului de la Valea Dăii, pe care adeseori le „prinde” în vârful acului, sulfilează, tivește și calcă cu mașina cu tăciuni aprinși, pe care o tot învârtește până amețește dis-de-dimineață, netezind încă odată cu grijă colțurile țuguiate ale carpetei, insistând
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
Iancu a avut șapte copii, pe Sântioana, Maria, Zamfira, Ana, Alisandru, Avram și Ioan. Alisandru Iancu va fi tatăl legendarului erou Avram Iancu. Alisandru s-a născut în anul 1787, s-a căsătorit cu Maria Gligor și va moșteni casa bătrânească a familiei. Alisandru Iancu era iobag, la fel ca și toți străbunii săi, însă fiind la fel de bun gospodar ca și aceștia, ajunge să fie "pădurar", fiind astfel un fel de "om al stăpânirii" pentru că datorită atribuțiilor sale venea în contact
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
candelabrul care se învârtea cu camera, cu ei, pe un carusel amețitor până când un țîpăt din noapte a oprit caruselul trupurilor îngemănate, îmbrățișarea s-a dizolvat ca o pereche de cătușe desfăcute instantaneu, trăsăturile nu râdeau, se adunau în riduri bătrânești peste minute, clipa greu își dezvăluia secretele în fața celor doi, peste care au căzut morminte ... -Ești virgină? -Nu -Și atunci? -Nu suntem croiți unul pe măsura celuilalt. -Și atunci? -O luăm totul mai ușor, doar experimental ... * -Ana, vreau să-ți
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
bucuria Învierii, Tată, Vin Paștele, vai, Doamne cum aș vrea Să vină pretutindeni și deodată! Valeriu CERCEL POEZIE DE PAȘTI Când Paștile se-apropie mereu Sunt luat de amintiri și dus agale, Copil mă regăsesc în satul meu La casa bătrânească de pe vale; Simt și acum, pe prispă, dimineața, Cernându-și fluturașii de ninsoare, Cum îmi ating cu gingășie fața Cireșii alintându-se în floare, Și-aud la fel, venind peste câmpie Spre deal, zorit, urându-mi „ziua bună”, Un soare
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
Doar pentru câteva minute, nu mai mult, preciză ea repede, pentru a marca scurtimea vizitei în timp. - Cât doriți atâta stați, eu nu vă rețin mai mult, Doamne ferește! Cei doi se îndreptară spre strada unde își avea Condurache casa lui bătrânească de pe timpul când Bucureștiul era considerat încă Micul Paris. Descuie poarta cu cheia, apoi ușa de la intrare. Își pofti colega în căldurosul și primitorul lui living, încărcat cu tot atâtea amintiri și mobilă veche ca și de cu cărțile valoroase
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
P1384) și a cusăturii ciupag, cusătură peste crețuri mai rar .( P226, P1266) Din punct de vedere cromatic cele mai multe sunt monocrome negru, maro, grena. Cele cu decor negru, după părerea noastră fiind mai vechi sau în unele cazuri urmând o linie bătrânească, în sens de tradițional. Cromatica se diversifică mai întâi prin utilizarea mărgeluțelor colorate pentru a completa decorul ales cu negru, iar apoi prin pătrunderea la sate a coloranților textili de sinteză, arniciului colorat, mulineului, adus de la oraș sau procurat de la
CIUPAGUL DE BALTA ÎN COLECŢIILE MUZEULUI REGIUNII PORŢILOR DE FIER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354867_a_356196]
-
o abatere de la această regulă ciupagul, P1265, care adaptează încrețului motive vegetale în vrej, brodare pe fire trase. În colecția de ciupage de la Balta, de asemenea există și exemplare care poartă o caracteristică identificată de Elena Secoșan pentru cămășile femeiești bătrînești de Mehedinți în general și anume despicătura pe mijlocul pieptului, fără cusătură,.(P1169, P2786), amploarea mânecilor (P2786).6 Tehnica alesului în război, practicată și în trecut, se valorifica în perioada 1970-1980 în frumoase cămăși alese în cocleți, specifice zonei de
CIUPAGUL DE BALTA ÎN COLECŢIILE MUZEULUI REGIUNII PORŢILOR DE FIER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354867_a_356196]
-
Nouă a Făgăduinței, numită încă Visul american. Autorul nostru este negreșit un paradoxal umanist, asupra de crezul creștin, probabil neoprotestant american, pare-se evanghelist, un optimistic, cum spun americanii, inimos, cu un remarcabil apetit de „povestaș- moralist”, aproape de tip rural „bătrânesc”, de tip clasicist al prozei didactice - în tradiția de dinainte de „realismul socialist”, dar mai ales din „ obsedantul deceniu...1980 - 1989... Modele cu adevărat benefice, fără a ne gândi la imitație, ci doar la discursul „cronicii de familie” - dar unul strămutat
DESPRE CONDIŢIA STRĂ-MUTĂRILOR: IMPRESII LA O CARTE A DIMENSIUNII ROMÂNEŞTI A EXISTENŢEI SAU PARABOLA BERZEI OARBE ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356986_a_358315]
-
d-tale deduc: ești acasă în domeniul gândirii și artei. Nu te lăsa prins în capcană de modă, zor, mediu, exemple, clișee (voluntare ori involuntare), fii mereu în stare de alertă, treaz, de veghe! - și foarte indulgent cu elucubrațiile și bătrânești - copilăreștile spuse ale lui N. Steinhardt”. O carte atât de densă și de încărcată de înțelesuri, încât trebuie numaidecât reluată și adâncită în memoria sufletească. Cu doar doi ani înainte de plecarea sa la ele veșnice, aflându-se la Rohia, bibliotecar
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
Neînsurat... - Doar pentru câteva minute, nu mai mult, repeta ea pentru a marca scurtimea vizitei în spațiu. - Cât doriți atâta stați, eu nu vă rețin mai mult Doamne ferește. Cei doi se îndreptară spre strada unde își avea Panait casa lui bătrânească de pe timpul când Bucureștiul era considerat încă Micul Paris. Deschise poarta cu cheia, apoi ușa de la intrare. Își pofti colega în căldurosul și primitorul lui living, încărcat cu atâtea amintiri și mobilă veche ca și de cărțile din vasta bibliotecă
ALMA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356042_a_357371]
-
vicisitudinile vieții, să lupți și să mergi mai departe. Este dorul care te duce în cele mai frumoase locuri și momente ale copilăriei pentru a te reîncărca sufletește cu energiile curate de atunci... Zâmbind, îmi amintesc cu drag de casa bătrânească, de curtea mare și de grădina prin care trebăluiam cu sarcini precise, orânduite de mama ori de tata, potrivit vârstei pe care o aveam, de acea grădină prin care cutreieram pentru a-mi împlini toate plăcerile ori pentru a mă
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ARTEMIZA BEJAN REÎNTOARCERI PESTE PRAGUL UITĂRII LA ZĂCĂMÂNTUL BUNĂSTĂRII SPIRITUALE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului „Cântecele de dor, cântecele «bătrânești», doinele, cântecele de rezistență ale folclorului muzical bucovinean din zona Cernăuțiului, culese de la izvor și rupte de la rădăcină pentru glastra cu flori spirituale a neamului românesc, au fost mângâiate cu glasul Artemizei Bejan, un glas de catifea ce va rămâne
ARTEMIZA BEJAN REÎNTOARCERI PESTE PRAGUL UITĂRII LA ZĂCĂMÂNTUL BUNĂSTĂRII SPIRITUALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370376_a_371705]
-
de vedere.”, rememora la regretabila despărțire de Artemiza Bejan, interpreta Sofia Vicoveana. „Eu eram un copil timorat, venit din lumea satului. Era impunătoare, demnă și foarte frumoasă. A avut un glas limpede, clar și un repertoriu aparte, cu doine, cu bătrânească și cântece de dor. Am aflat târziu că este în suferință, am încercat să o ajut cât am putut. Îmi pare rău de tot necazul ei și îmi pare rău că nu am reușit să o ajut mai mult. Obișnuiam
ARTEMIZA BEJAN REÎNTOARCERI PESTE PRAGUL UITĂRII LA ZĂCĂMÂNTUL BUNĂSTĂRII SPIRITUALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370376_a_371705]
-
o rugăminte foarte complexă adresată toamnei. Personajul cere toamnei frumusețea și bogăția nesfărșită a anotimpului toamna. O toamnă a anului , dar și o toamnă a vieții continuată în armonie. Este impresionant redată această cerere fin penelată în grai frumos, oarecum bătrânesc, românesc. Este poezia ,,Mă lasă toamnă” Dorința de desfătare în sfera poeziei o aduce pe poetă în a ne face destăinuirea pentu pasiunea de a scrie. Cum fiecare dintre noi este atras de a da la lumină ceva din comoara
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]
-
pentru intenția ginerelui ! Cum?! se întrebase el retoric, cum să plece el din casa LUI? insistând asupra posesiei nu doar prin pronunție, cât și prin mimică. Adăugase apoi că Artemie cumpărase și apartamentul, și mobila din banii luați pe casa bătrânească din Oltenia. Așa fusese înțelegerea! Ca să stea cu băiatul, nu-i dăduse bani și Aurei, nici din vânzarea casei, nici din a pământului - doar ea primise, la nuntă, pe lângă dota în bani și douăsprezece hectare! Drept era însă, pământul fusese
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
4, noiembrie - decembrie 1938 HEI, MOARTE Hei, moarte, ce treci ca un vânt, cu zile de cer și pământ, oprește trasura dealatul cu noi, dealatul atâtui gunoi. și stai ca să bem un cotnar magnific de bun și de rar, cotnar bătrânesc, cu pulpă de lut românesc. Hei, moarte, ursuză și rea, cu fruntea de negură grea deshumă focoșii cârlani să bem un milion de ani, să bem sacadat și urât cu toată durerea în gât. Tu, moarte, nimic nu câștigi că
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]