439 matches
-
și Haos că legenda românească a edificării arcei de către Noe face parte din aceeași mitosferă cu legenda tip Meșterul Manole. De aseme- nea, am vrut să sugerez faptul că jertfa umană nu a fost înlocuită cu un banal gest creștin (bătutul în toacă), ci că acesta din urmă este ecoul unei mentalități arhaice și complexe privind creația în general și, în special, cea prin construcție. Analiza celor câteva episoade ale variantelor românești ale legendei potopului mi-au permis depistarea și evidențierea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și învățați” etc., oameni predestinați să aibă puteri supranaturale, dar care se supun unei prelungite și obligatorii recluziuni inițiatice. Puterile solomonarilor nu sunt nelimitate și acțiunile lor nu sunt infailibile, precum cele ale zeului. Există oameni (contrasolomonarii) și gesturi rituale (bătutul clopotului, descântecul, amenințarea cu arme tranșante) care pot diminua sau chiar anula puterile solomo- narilor. Într-un cuvânt, solomonarul nu pare a se defini ca o entitate divină, ci mai degrabă ca un om inițiat, dotat cu puteri supranatu- rale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
edituri franceze, așa mi-am făcut bibliotecă. Acesta era încă un motiv în plus pentru anchete, întrebări, fiind vorba despre delictul de corespondență cu străinătatea... Cu ocazia revoltei de la Gherla, am fost anchetat trei zile de dimineața până seara și bătut; de fiecare dată, la un eveniment politic major, ne convoca și ne lua la bătaie ca să nu fie vreun scandal. Veneau acasă la soție să ne intimideze; dacă se întâmpla ceva, eram clienții lor, permanent terorizați; eram ca într-o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
noiembrie 1950, a avut loc un eveniment care avea să marcheze cursul acțiunii de la Târgșor: Ioan Lupeș și Petrică Măzăreanu au încercat să evadeze, însă doar primul dintre ei a reușit. Deținuții din închisoare au fost scoși în curte și bătuți, iar moș Dumitrache a fost dat afară fiindcă lovea cu milă. Măzăreanu a fost bătut de director, anchetat la Ploiești, ținut la carceră timp de șapte zile, după care s-a întors în cameră și le-a povestit colegilor tentativa
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fost ordinul directorului Dumitrescu către prim-gardienii Ciobanu și Mândruță de a nu primi raport de la deținuții din celulele în care se aplica bătaia nici la deschidere, nici la închidere. Popa spune că au existat cazuri când unii dintre cei bătuți au cerut raport, dar răspunsul a fost: „Dute’n p... m... de bandit, ce, mie ți-ai găsit să-mi raportezi”4. Etapele sistemuluitc " Etapele sistemului" Odată cu declanșarea torturilor la începutul lui decembrie 1949 s-a pus la punct și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și Formagiu și Vasile Popa, iar izolarea a fost desființată pe 1 august 1951. Anchetele au continuat și în luna septembrie, când Vasile Badale a fost cercetat în afara penitenciarului timp de o săptămână. Speriat că ar putea fi încă o dată bătut, Pătrășcanu a cerut să fie scos să lucreze la zidurile exterioare care se înălțau în spatele sanatoriului și a stat departe de ceilalți deținuți timp de trei luni. Între timp, a mai fost anchetat în jurul lui 15 octombrie 1951, când i-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
usture sau să-l doară. Nu a putut să vadă ce s-a întâmplat cu camarazii lui, pentru că fața îi era tumefiată și nici nu își aduce aminte toate bătăile, întrucât a stat leșinat multă vreme. Dimineața au fost cu toții bătuți din nou și nu au primit mâncare. Virgil Bordeianu i-a spus că va fi crezut de regim că este sincer doar atunci când își va tortura prietenii și frații, după care l-a bătut la fese. Dumitru Bordeianu a fost
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Popescu, Murărescu, Gheorghe Popescu și Grigore Romanescu. Rândurile acoliților săi s-au îngroșat odată cu sosirea în Gherla a lotului din Târgșor, Popa văzând în Ion Stoian un entuziast al acțiunii. Pentru că din Târgșor au sosit și alți deținuți care trebuiau bătuți, au fost înființate alte camere de tortură (80, 81, 82 și 99), în colectivul său fiind cooptați, în afară de Stoian, Liviu Boeriu, la camera 80, Murărescu, la 81, Octav Botez, la camera 82, și Marcel Buta, Gheorghe Simionovici și Florin Bârsan
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
1 de la etajul I-corecție în noiembrie 1949, să obțină informații de la deținuți, să organizeze bătăile (cinci la număr) din camera 4-spital dintre 25 noiembrie 1949 și februarie 1950, să îi scoată în camera de baie pentru declarații pe cei bătuți, să îi predea lista cu cei care pot fi folosiți mai departe în acțiune ca agresori, pentru a fi mutați în camere cu regim mai blând, să îi facă o listă cu cei din secțiile muncă silnică și temniță grea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
zbori mai târziu”. 3) Pentru a fi adaptativă, o apărare trebuie să fie cât se poate de specifică. Metafora cea mai ilustrativă din acest punct de vedere este cea a cheii care se potrivește perfect în încuietoare, în comparație cu ciocanul de bătut la ușă. Referindu-se la specificitate, Vaillant abordează o chestiune care fusese deja evocată de A. Freud atunci când vorbea despre faptul că, în fața anumitor amenințări, unele mecanisme sunt mai utile decât altele. 4) Pentru a putea fi socotite adaptative, apărările
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se-nțeleagă. Însă în această seară, nu știu de ce, dar pentru prima oară am sentimentul că suntem cu toții legați prin același fir. De acum încolo vom merge toți patru umăr la umăr pe același drum, loviți de aceleași ploi și bătuți de aceleași vânturi. Flacăra lumânării pâlpâi și clopotul bătu ultimul ceas al acelei zile. Samuraiul își închise ochii și se gândi cum să le spună însoțitorilor săi, care încă nu știau nimic, că vor trebui să o pornească iarăși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
patra pasăre coborî, și când atinse pământul fugi un pic cu pași repezi și apoi se Îndreptă legănându-se spre celelalte. — Dau târcoale oricărei tabere. De obicei nici nu le bagi În seamă. Nu mori dacă nu te dai tu bătut. Unde-ai mai citit asta? Doamne, ești așa de proastă. — Poate te gândești la altcineva. — Dumnezeule mare, zise el. Păi asta am făcut mereu. Apoi zăcu o vreme liniștit, privind la aerul care vibra de a căldură deasupra tufișurilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
împăratul lui Iuda: 3. "Pregătiți scutul și pavăza, mergeți la luptă, 4. înhămați caii, și încălecați, călăriți, arătați-vă cu coifurile voastre, lustruiți-vă sulițele, îmbrăcați-vă cu platoșa!... 5. Ce văd? Li-i frică, dau înapoi, vitejii lor sunt bătuți: fug fără să se mai uite înapoi... Groaza se răspîndește în toate părțile, zice Domnul. Pentru ce ți-au căzut vitejii tăi? Nu pot să țină piept, căci Domnul îi răstoarnă! 6. Cel mai iute nu scapă prin fugă, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
poliție din fața gării. Speram că ne vor ajuta ei cumva, însă la ei încă nu ajunseseră informațiile. M-am dus în grabă și i-am spus ofițerului: «Din cauza atacului de la metrou...», dar nu înțelegea nimic. «Ce? Ce...» M-am dat bătut și m-am hotărât să iau un taxi și să-l duc la spital. Am oprit un taxi, și, împreună cu colega, l-am ținut, l-am urcat înăuntru și ne-am dus la spitalul Nisseki din Hiro-o. Era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trebui să te bucuri și mai mult de ziua de azi. Carpe diem e cu atât mai necesar pentru tine. Atunci nu l-am înțeles. Mă dureau toate. În mintea mea pluteau tacâmurile de pui, imaginea mea noaptea pândind gazele, bătutul discret la ușa din dos la o casă de comenzi unde aveam pile și tremuram că vine miliția economică și mă prinde în delict cu ruda de salam și patru pachete de unt, plătite, evident, dar „ilegitim” obținute: nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la zilele ce aveau să vie, la pruncul care i se mișca în sân, la cel care a lăsat-o... Câteodată o cerca o adiere veninoasă de ură; apoi i se limpezea sufletul. Acuma era hotărâtă, acuma aburii dragostilor trecuseră bătuți de un vânt năprasnic; și-l vedea limpede înaintea ei pe feciorul lui Vartolomei, cu râsu-i de animal de pradă, cu ochii plini de pofte... Nici nu-i trebuia să-și mai aducă aminte de el. Ce putea să nădăjduiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
facem și un bine semenilor noștri. Altruismul: ultimul răcnet. Știam totul despre aceste proiecte. Pe scurt, un grup de tineri petrecăreți din New York descind în mijlocul unei comunități rurale sărace din Pennsylvania și insistă să le construiască o casă unor prăpădiți bătuți de soartă. Orășenii se distrează de minune, alergând de colo-colo, jucându-se cu sculele electrice și stând treji toată noaptea, bând bere în jurul unui foc de tabără, ștergând-o apoi înapoi la New York și la apartamentele lor minunate cu parchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un ciorap negru. Știam ce înseamnă asta. Picioarele mele erau ca nici picioare văzute prin apă. Ușa din spate - or fi încuiat-o? N-are nici o importanță. Poți să fugi, dar nu poți să fugi. Fă-o și o să fii bătut ca un câine, da, o bătaie cu adevărat fascistă. Nu eram în stare să fug. Nu eram în stare să mă țin pe picioare, dar trebuia s-o fac. — Bun, îmi explică Fat Paul, nu poți să pleci, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spuse ea. Și totodată sunt mândră de tine. — Mândră, repetă Virgil. — O, da! spuse ea. Pentru că ai alungat umbra aceea venită de la Grimus. Ai făcut foarte bine. Acum nu se mai poate întâmpla nimic. — Nu, rosti domnul Jones, dându-se bătut. Nimic. în noaptea aceea Virgil Jones a visat-o pe Liv. înalta, frumoasa, ucigătoarea Liv, cea care-i venise de hac cu mult timp în urmă. Liv era centrul vârtejului, iar el cădea spre ea, timp în care gura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o să mă vezi așa? Când nici eu nu mai știu dacă-s chiar eu. Am știut, pe bune. Cu sufletul am știut... Un junghi, așa, când mă gândeam ce-o să se întâmple cu tine. Mă temeam doar să nu vii bătut, înjunghiat, cu oasele împachetate sau mai știu eu cum. Să nu citesc la ziar despre tine, acolo la ăia cu chenare, că te-ai mutat la Pătrunjelu... Nu-mi păsa de parapsihologia ei. Nu-mi păsa nici de mine. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și-o trăgea în venă și era o consumatoare înrăită de droguri farmaceutice. Danny se așeză la loc. Claire își stinse țigara și își aprinse alta. Luminile scăzură în intensitate. Începu muzica - o baladă romantică, lentă. Danny încercă manevra cu bătutul ritmului, dar mâna lui Claire nu se mișcă. Ochii ei cercetau întreaga încăpere. Danny văzu cum ușa de vizavi de ei se deschide, luminându-l o clipă pe Carlton W. Jeffries, dealerul de droguri pe care îl bruscase ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pretutindeni? - E un punct de vedere... comentă Alexandru. - Alexandru! Simoane! Fraților! E adevărat că eu pribegeam prin adâncurile codrilor, iar Moldova se bătea mai departe, așteptând semnul mântuirii? - Adevărat, măria ta... spuseră plăieșii. Doară nu credeai că ne-om da bătuți... Vocile se amestecară Într-o rumoare acoperită de alte tropote de cai. Dinspre Apus sosi un alt grup de călăreți purtând semnul scutului și spadei. - Căpitane Gâlcă! exclamă voievodul. De unde vii? - De peste munți, măria ta! Doamna Maria se află În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
seama de importanța a ceea ce au pierdut“. Potrivit lui Fann Sora cea Mare, eunucii puternici conduc Orașul Interzis. Ei sunt maeștri în a țese intrigi. Pentru că au suferit mult, au o uimitoare capacitate de a îndura durerea și tortura. Nou-veniții sunt bătuți zilnic cu biciul. Înainte de a-și duce băieții la palat, părinții eunucilor cumpără trei bucăți de piele netăbăcită de vacă. Noii eunuci își înfășoară aceste piei în jurul spatelui și al coapselor pentru a acoperi zonele unde va lovi biciul. Pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gesturi: „Stai, că n-am terminat!”. S-a pus În patru labe și a azvârlit din picioarele din spate ca un cal, În timp ce din gură scotea: mi-ho-ho! mi-ho-ho! Pe urmă s-a ridicat și a făcut din nou mișcarea cu bătutul cuiului. Ar fi priceput până și un bou. Înțelesese și vânzătorul, care i-a răspuns limpede În limba noastră: „Nu avem pentru cai; numai pentru măgari, adică i-ha! i-ha!”. S-au tăvălit pe jos de râs toți clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vadă lacrimile. De îndată ce le auzi cuvintele, Shojumaru sări în sus, bătând din palme: — Chiar? Ce minunăție! Și alergă în camera lui. — Mă duc la Azuchi! Au spus că plec într-o călătorie cu Seniorul Hanbei! Gata cu dansul și cu bătutul tobei. Opriți-vă! Apoi, întrebă cu glas sonor: — Hainele astea sunt potrivite? Ito intră și răspunse: — Domnia Sa vă amintește să faceți baie și să vă aranjați frumos părul. Paznicii îl conduseră pe Shojumaru la baie, îl băgară în covată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]