209 matches
-
și a malurilor și/sau pentru transport de persoane și materiale. ... (2) Ambarcațiunile navei fac parte din mijloacele colective de salvare. ... (3) Ambarcațiunile la bordul navelor se numerotează de la prova la pupa, numerele impare în tribord, iar cele pare în babord. ... Articolul 245 Plecarea ambarcațiunilor navei de la bord și acostarea acestora la navă/cheu este permisă numai cu aprobarea comandantului navei, iar în lipsa acestuia cu aprobarea înlocuitorului legal. Articolul 246 (1) Se interzice plecarea de la bord/cheu a unei ambarcațiuni aparținând
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
se acordă când acestea se întâlnesc ziua, pe mare, fluviu sau în radă. ... (2) Navele militare se salută reciproc prin trecerea echipajelor la front în bordurile de întâlnire, iar la o distanță de 1-2 cabluri, se ordonă "Front la tribord/babord". ... (3) Atunci când comandantul navei se află pe comanda de marș, acesta împreună cu ofițerul de cart ies în bordul de întâlnire și acordă salutul navei întâlnite, iar în situația în care comandantul navei lipsește din comanda de marș salutul se acordă
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
ofițerul de gardă pe navă. ... (6) Când se întâlnesc nave militare care navighează sub aceleași mărci sau nave de același rang, dar fără mărci, salutul se acordă, pe cât posibil, în același timp de către ambele nave. ... (7) Semnalul "Front la tribord/babord" se dă cu fluierul de către ofițerul de cart/gardă sau de către comandantul navei la navele de rangul 4, printr-un sunet lung și unul scurt, iar " Liber de la front" prin două sunete scurte. ... (8) Pe timp de noapte se aprind
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
află în portul statului respectiv arborează pavilionul statului respectiv la verga catargului principal. ... (2) Pentru navele aflate în marș, pavilionul național se ridică la pic pe catargul principal, iar atunci când nu este posibil, la verga cea mai înaltă în bordul babord. ... Articolul 603 Într-un port străin, comandantul navei se adresează comandantului grupării, autorităților diplomatice românești, iar în lipsa acestora, autorităților locale, pentru a obține informațiile de care are nevoie pentru îndeplinirea misiunii sale. Articolul 604 În porturile de staționare străine se
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
care vine la bord când nava este ancorată sau în derivă a) Întâmpinarea se execută cu întreg echipajul*) ... b) Primirea o face comandantul navei*) ... Când ambarcațiunea militară a ajuns la pupa navei, ofițerul de cart dă comanda "Front la tribord/babord!". După acostare, când persoana oficială/șeful comisiei de inspecție/control sau comandantul/șeful reprezentând eșaloanele superioare unității de nave intră pe platforma scării de bord, ofițerul de gardă comandă "Drepți!" și șeful de cart dă onorul cu sifleea. Când persoana
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
unității de nave pune piciorul pe platforma scării, ofițerul de gardă pe navă comandă "Drepți!", iar șeful de cart dă onorul cu sifleea. După ce ambarcațiunea militară s-a desprins de navă, ofițerul de gardă pe navă ordonă "Front la tribord/babord!". Anexa 15 la regulament ALGORITMUL ACTIVITĂȚILOR CARE SE DESFĂȘOARĂ CU OCAZIA CEREMONIALULUI DE PREDARE/PRIMIRE A MĂRCII DISTINCTIVE DE COMANDANT DE UNITATE/MARE UNITATE 1. Ceremonialul de predare-primire a mărcii de comandament a comandantului U/MU se desfășoară cu ocazia
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
de susținere de ghețuri sau de revărsările Loirei, plutind și el fiind căpitanul acestei insulei plutitoare. Scriitorul s-a sfătuit cu fratele său, Paul Verne, în privința dirijării Insulei cu elice doar cu ajutorul unei elice la tribord și a uneia la babord, fără a se mai folosi cârma. Un cvartet francez (Sébastien Zorn - violoncelist, Frascolin, Yvernes - violoniști și Pinchinat - la violă) călătorește de la Sân Francisco spre Sân Diego, unde cei patru urmează a avea un nou spectacol. Ei ajung pe "Standard Island
Insula cu elice () [Corola-website/Science/319136_a_320465]
-
de interioare a cărui experiență includea vagoanele Pullman, nave transoceanice și nave de război ale Marinei Germane. Puntea superioară A era formată dintr-o mică zonă centrală conținând cabine de pasageri, flancată de încaperi publice mari: sala de mese la babord iar la tribord un foaier și o cameră de lectură. Pereții sălii de mese erau pictați și portretizau călătoriile lui Graf Zeppelin din America de Sud iar o hartă stilizată a lumii îmbogățea unul din pereții foaierului. Lungi ferestre înclinate dispuse de-
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
cu capitanul Max Pruss la cârmă. În jurul orei 19:25, Hindenburg lansează două linii de ancorare conform procedurilor, urmând a fi prinse de troliuri și tras către sol; personalul de la sol a prins cele două cabluri lansate de la tribordul si babordul dirijabilului dar a apucat să fixeze de troliu doar cablul de la babord când Hindenburg a fost cuprins brusc de flăcări și a căzut la pământ în numai 37 de secunde. Din cei 36 de pasageri și 61 de membri ai
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
două linii de ancorare conform procedurilor, urmând a fi prinse de troliuri și tras către sol; personalul de la sol a prins cele două cabluri lansate de la tribordul si babordul dirijabilului dar a apucat să fixeze de troliu doar cablul de la babord când Hindenburg a fost cuprins brusc de flăcări și a căzut la pământ în numai 37 de secunde. Din cei 36 de pasageri și 61 de membri ai echipajului, 13 pasageri și 22 de membri ai echipajului au murit, acestora
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
de tragere pentru artilerie. Câteva nave au deschis focul de pe ambele părți, spontan. Înțelegând că navele sale sunt aproape înconjurate de navele japoneze, Callaghan a emis ordinul care a produs confuzie: "„Navele impare deschid focul la tribord, navele pare, la babord.”" Trebuie notat că niciun ordin anterior bătăliei nu stabilise care sunt navele pare și care sunt cele impare și că dispunerea pentru luptă era deja haotică. Cele mai multe din navele americane au deschis focul, deși câteva au fost nevoite să-și
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
Corali din iunie. Tâmplarul John Seetterly a observat că „se scurge foarte mult - face între doisprezece și șase țoli pe oră, fiindcă chila principală este rănită în multe locuri, chila falsă nu mai era de la mijlocul navei încolo. Lovită la babord, unde e scurgerea cea mare, dar nu pot ajunge acolo din cauza apei.” O inspecție a cocăi a relevat că unele scânduri nereparate erau roase și mai aveau o grosime de doar 3 mm. Cook a consemnat că „toți cei ce
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
engleză a trecut în ofensivă, folosind o tactică surprinzătoare prin originalitatea ei. Navele au fost dispuse în linie, la o distanță de 100-150 de metri una de cealaltă și au navigat paralel cu navele inamice, deschizând focul cu tunurile de la babord sau tribord. Aceasta se numește “linie de șir” și avea să devină, în secolul următor, o tactică clasică a bătăliilor navale. Spaniolii doreau să profite de superioritatea numerică și forța infanteriei de la bordul navelor și au încearcat să-i atragă
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
mare calibru Tirpitz care trage 39 de lovituri. "Moscova", pătruns în barajul de mine, întoarce, lansează o perdea de fum și încearcă să părăsească lupta. "Harkov" este avariat ușor de un proiectil și se retrage. La ora 04:26, în babordul liderului "Moscova" a avut loc o puternică explozie care a rupt nava în două. În trei-patru minute, distrugătorul s-a scufundat. Vedetele torpiloare românești "Viscolul", "Viforul" și "Vijelia" au plecat spre zona care încă fumega, aducând în port numeroși naufragiați
Distrugătorul Moscova () [Corola-website/Science/324134_a_325463]
-
standard de 72 de avioane și aveau loc de o rezervă de 12 avioane. Spre deosebire de "Sōryū", avioanele de rezervă nu trebuia să fie păstrate dezasamblate, ceea ce scurta timpul în care acestea puteau fi operaționale. După ce au experimentat construirea suprastructurii la babord pe portavioanele "Akagi" și "Hiryū", japonezii au optat să construiască suprastructurile portavioanelor "Shōkaku" și "Zuikaku" la tribord. În septembrie 1942, a fost instalat pe "Shōkaku" un radar antiaerian Tip 21. Pe suprastructură era instalat și un sistem central de control
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
Acestea erau așezate sub nivelul punții, în construcții care ieșeau în afara navei, câte patru grupuri pe fiecare parte a corpului navei, două grupuri spre proră și două spre pupă. Au fost instalate patru sisteme de control al tragerilor, două la babord și două la tribord. Un al cincilea sistem de control al tragerilor era așezat în vârful suprastructurii (sub antena radarului) și putea să controleze, după cum era nevoie, fie unele tunuri de calibru mare, fie pe toate. Inițial au fost instalate
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
cursul Bătăliei din Marea Coralilor. "Shōkaku" a fost și el avariat grav pe 8 mai 1942 de bombardierele în picaj de pe portavionul USS "Yorktown" și de pe "Lexington", care au reușit să îl lovească de trei ori: o dată la provă, spre babord, a doua oară la tribord spre capătul de la pupa al punții de zbor și a treia oară în partea dinspre pupă a suprastructurii centrale. Ca urmare a loviturilor primite, pe "Shōkaku" au izbucnit incendii care au fost însă ținute sub
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
a comandanților aliați în superioritatea tactică a vaselor proprii. Pe 20 octombrie 1827 la ora 13:30, Codrington a semnalizat de pe vasul amiral „Pregătiți-vă pentru acțiune”, iar echipajele aliate și-au luat pozițiile de luptă lângă tunuri. Tunurile de la babord aveau gurile de tragere acoperite pe jumătate, iar comandanții aveau oridine stricte să deschidă focul doar dacă erau atacați. La ora 14, vasele aliate au început să intre în golf prin intrarea sudică, înaintând pe două linii, britanicii urmați de
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
să deschidă focul doar dacă erau atacați. La ora 14, vasele aliate au început să intre în golf prin intrarea sudică, înaintând pe două linii, britanicii urmați de francezi la tribord (spre sud-est, mai aproape de Navarino) și cu rușii la babord în același rând, dar puțin în spatele francezilor. Bateriile de coastă sau corvetele otomane plasate la intrarea nu au încercat să împiedice intrarea aliaților în golf, dar Codrington a primit din partea lui Ibrahim Pașa un mesaj. Ibrahim Pașa atrăgea atenția că
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
În dimineața zilei de 15 noiembrie 1979, în timp ce revenea din al 19-lea voiaj, "Independența" se afla în Marea Marmara pentru a tranzita Bosforul spre Marea Neagră. La ora 04:35 (ora locală), petrolierul românesc a fost lovit în dreptul tancurilor 3-4 babord, de nava grecească "Evriali". Abordajul a provocat spargerea tancurilor de marfă ale petrolierului și deversarea unei mari cantități de țiței în mare. Datorită scânteilor produse, s-au declanșat puternice explozii, care au facut ca nava să ia foc și să
Nava „Independența” () [Corola-website/Science/322223_a_323552]
-
că flota neerlandeză se apropria dinspre Nord-Est, vântul suflând dinspre Est-Sud-Est sau Est prin Sud și era foarte slab. Direcția vântului este mai importantă decât de obicei datorită diferenței de opinie dintre aliați dacă să ia marea cu murele la babord, cum au făcut francezii, sau la tribord. Marea majoritate a surselor contemporane relatate de persoane prezente cad de acord asupra direcției vântului ca fiind între Est și Est-Sud-Est. Nu este posibil ca vântul să fi fost dinspre Nord-Est deoarece flota
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
și jumătate să recheme toți marinarii de pe uscat și să se pună în mișcare și să formeze un fel de linie înainte ca inamicul să între în raza tunurilor. Din nefericire, datorită unor neînțelegeri inexplicabile, francezii înaintau cu vântul la babord iar cele două escadre engleze cu vântul în tribord. Există opinii diferite cu privile la motivele lui D’Estrées de a acționa așa cum a făcut-o și dacă a fost îndreptățit sau nu. Justificarea sa pare a venit din faptul
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
corpului principal. Van Ghent a întors în vânt și s-a apropiat cu vântul în tribord asupra Escadrei Albastre; De Ruyter a făcut același lucru ceva mai târziu în fața Escadrei Roșii; dar Banckert a continuat să înainteze cu vântul în babord formând o linie de chilă și s-a apropiat spre Sud în vânt față de francezi. Nu există nici o dovadă că De Ruyter și-a concentrat întreaga escadră de nave incendiare împotriva englezilor, obținând astfel o superioritate locală. Singura mărturie în
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
s-au apropiat dinspre prova tribordului englezilor, astfel că navele din linia lor avansată au intrat în acțiune înaintea stațiilor lor proiectate. Escadrele sudice ale lui D’Estrées și Banckert au angajat lupta timp de câteva ore cu vântul dinspre babord, neerlandezii în vânt, fără să se aproape la mai puțin de 500 de metri, dar există mărturii conflictuale asupra motivelor lor. Neerlandezii au susținut că francezii au coborât sub vânt tot timpul și că Banckert i-a urmărit cât de
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
suficientă de abordaj fără să slăbească focul astfel încât să încurajeze și alte nave neerlandeze să se aproprie la abordaj. Van Ghent a făcut chiar acest lucru; el intenționa să treacă pe la pupa lui "Royal James" și să o abordeze de la babord, dar datorită lipsei vântului nu a reușit să ajungă acolo și a trebuit să treacă încet de-a lungul tribordului la foarte mică distanță. "Dolfijn" 82 a suferit foarte serios în carenă și greement, iar Van Ghent însuși a fost
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]