1,043 matches
-
susțineau 11 cursuri, mai mult teoretice decât experimentale; dar optică s-a schimbat către mijlocul secolului al XIX-lea, învățământul medical orientându-se net în direcția pregătirii unor practicieni 68. În consecință, au apărut institutele de anatomie, respectiv de fiziologie, bacteriologie și terapeutică (1895) și s-au dezvoltat două spitale universitare în aceeași idee a consolidării învățământului clinic (St. Jean și St. Pierre)69. În 1909 cele 65 de cursuri ale facultății erau susținute de 11 profesori ordinari și doi extraordinari
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
teorie celulară"; "targhet theory"/ "théorie de la cible"/ "teoria țintei". III.8.2. Metafore-titlu Această categorie de metafore conceptuale are impact în titrarea domeniilor științei. Desemnează printr-un construct metaforic sfera de competență științifică a unei discipline, a unui domeniu/ ramură: bacteriologie, virusologie, venerologie, pneumologie, ihtiologie etc. În epistemologia tradițională, canonică a științelor medicale se recurge adesea la intuiția raționamentelor în titrare. Fundamentală rămâne în metafora-titlu, relația strânsă dintre știință/ logos și modelul cultural greco-latin în conceptualizarea domeniilor cunoașterii. Cuvântul πνεΰμα, -ατος
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
transparentizează, în sensul în care știința nu recurge la complicarea titlurilor, așa cum se întâmplă în discursul literar. Metafora-titlu a subdomeniului se racordează la conținutul cognitiv, în ramurile tradiționale ale medicinii europene, prin numeroase alte constructe conceptuale: subdomeniul "microbiologie" în raport cu ramurile: "bacteriologie", "micologie", "protozoologie", "virologie", "parazitologie", "algologie". IV.3.1. Titrarea non-canonică și medicina viitorului În fiecare perioadă de evoluție a științei funcționează o anumită modalitate a titrării, solidară cu nivelul cunoașterii, cu tehnologia de avangardă. În secolul XX medicul recurge la
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Relevanța raționamentelor este dată de rezultate specifice: constructul metaforic angajează o imagine abstractă; materializează lingvistic imaginea abstractă. În plan secund, generează câmpuri conceptuale, subansambluri de concepte în diferite grade, aflate în raporturi de subordonare, coordonare, incluziune etc. În medicină, subdomeniul Bacteriologie s-a dezvoltat pe matricea βακτηρία,- ας: Tabel nr. 6: Matrice și construct metaforic Domeniul țintă Domeniul sursă Metafora specializată Tip de bacterie Vegetal: bastonaș, vărguță (cf. lat. bacillum,-i s.n. Cicero îl utiliza cu accepțiunea de "vărguță"). bacil (cf.
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de neoformație, cu tendința de a persista și a crește“ (....). André Victor Cornil a fost profesor de anatomie patologică la „Collège de France“ și membru la „Académie Nationale de Médécine“. Împreună cu Victor Babeș a publicat în 1885 prima lucrare de bacteriologie medicală apărută vreodată. Victor Babeș (1854-1926), colaborator al lui V. Cornil la College de France - Paris, între 1883 și 1885. Deși fost elev la Viena al umoralistului Carl von Rokitansky, și-a însușit cu entuziasm teoria celularistă, după un stagiu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și F. Hobday în Anglia, au publicat reușita transmisibilității papiloamelor câinelui, prin inocularea, la animalul indemn, de filtrate acelulare din lizate de țesut papilomatos. În același an 1898, Giuseppe Sanarelli (1864-1940), specializat la Institutul Pasteur din Paris, ulterior profesor de bacteriologie la Montevideo, Uruguay, comunica reușita transmiterii mixomatozei iepurilor, o boală acută proliferativă, prin inoculare experimentală de filtrate acelulare la iepurii europeni (Oryctolagus cuniculus). În anii 1904-1908, Vilhelm Ellerman și Oluf Bang căutau un agent infecțios al leucemiei, deoarece considerau că
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Medicină din București pe George Assaky, profesor de clinică chirurgicală, și pe doctorul Nicolae Kalen deru, profesor de clinică medicală. În același an, o altă lege numea pe doctorul Victor Babeș profesor de patologie experimentală și cap al Institutului de Bacteriologie. Doctorii bucureșteni, profesori la Facultatea de Medicină, cei mai mulți liberali, se revoltară. În fruntea celor cari protestau, cel mai violent, cel mai furtunos, era doctorul Gr. Romniceanu. În Parlament, doctorii liberali au făcut proiectelor de lege o îndârjită opoziție, dar fără
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
În 1923. Singurul român care a luat până la urmă un Premiu Nobel, dar ca american de origine română, a fost, În 1974, medicul George Emil Palade (născut În 1912). Există de altfel În România o pleiadă de medici, Începând cu bacteriologii Victor Babeș (1854-1926) și Ion Cantacuzino (1863-1934), neurologul Gheorghe Marinescu (1863-1938)... Românii se consideră foarte Înzestrați pentru medicină; din păcate, Înzestrarea tehnică nu este pe măsură. Cu siguranță că nici un medic român nu a cunoscut celebritatea mondială a doctoriței Ana
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Ausweiss, era amenințată cu un proces de fraudă, dar care, grație soțului ei, a fost clasat. Toate aceste știri ne-au fost aduse de d-na Brezeanu, sosită din nou cu cei doi medici germani de la Tonolla și Institutul de Bacteriologie... Tot d na Brezeanu îmi spuse că la spital mergea bine, dar că Lili era obosită și că băiatul Ion era din ce în ce mai suferind. 10 mai. corespondență 10 Mai! Ce să mai zicem? Acum un an deja ni se părea sărbătoarea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Popovici. Anul II: Farmacologie profesor Mironescu; Chimie organică profesor Șumuleanu; Chimie analitică conferențiar Popovici; Farmacie chimică galenică profesor Deleanu. Anul III: Farmacie chimică și galenică profesor Deleanu; Analize chimice și băuturi profesor Deleanu; Igienă profesor Ciucă; Chimie analitică profesor Coniver; Bacteriologie profesor Slătineanu. Bazele materiale nesatisfăcătoare și caracterul însuși al acestei secții întărea impresia provizoratului. În anul următor, în Cameră, s-a hotărât desființarea secțiilor de farmacie de la Cluj și Iași; decizia este îndeplinită printr-un Ordin ministerial. Reacția locală este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
profesor A. Popovici, Mineralogie V. C. Buțureanu, Chimie minerală N. Costăchescu, Fizică Th. Ionașcu (Facultatea de Științe), Farmacologie I. Enescu, N. Costăchescu, Farmacie chimică și galenică N. Deleanu, Analize alimentare și băuturi N. Deleanu, Toxicologie N. Deleanu, Igienă M. Ciucă, Bacteriologie Al. Slătineanu. În anul următor, profesor N. T. Deleanu se transferă la București. Catedra este atribuită profesorului Alex. Ionescu-Matiu. Secția se consolidează cu timpul, cursurile, însă, sunt predate de către profesori aparținând, în majoritate, facultăților de medicină și științe. În 1930
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
T. Deleanu se transferă la București. Catedra este atribuită profesorului Alex. Ionescu-Matiu. Secția se consolidează cu timpul, cursurile, însă, sunt predate de către profesori aparținând, în majoritate, facultăților de medicină și științe. În 1930, în planul de învățământ figurează următoarele cursuri: bacteriologie, chimie analitică și calitativă, igienă și parazitologie, botanică, chimie analitică calitativă, chimie analitică cantitativă, chimie alimentară, chimie minerală, chimie organică, farmacie organică și galenică, fizică experimentală, farmacologie, mineralogie, toxicologie și chimie biologică. Cu această structură, Secția de farmacie și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și unde și-a desfășurat aproape întreaga carieră. Între 1873 și 1880, îl găsim la Paris, ca student al Facultății de Medicină și extern al spitalelor. Pe planul evoluției medicinii, perioada coincidea cu afirmarea concepției anatomo-clinice, completată fructuos cu descoperirile bacteriologiei și apariția celor dintâi tehnici de investigație endoscopică. Mai târziu, în cariera sa, C. Thiron a luptat pentru modernizarea practicii medicale în spiritul acestor concepții. În 1885, după susținerea doctoratului, reîntors la Iași, dr. Thiron a fost numit profesor suplinitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
astăzi. Cele două persoane importante sunt doi medici, celebrii profesori Cantacuzino și Slătineanu. Despre cel de-al doilea vreau să scriu, aici, câteva rânduri; despre celălalt, când voi putea reproduce magnifica fotografie. Așadar, o însemnare despre Alexandru Slătineanu, profesor de bacteriologie și întemeietor al unei importanțe școli de medicină din Iași și din România. Este greu să faci evocări despre oameni pe care nu i-ai văzut niciodată, dar care nu au devenit încă abstracțiuni postume. Din acest motiv am amintit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
specialist în această specialitate, pe care o va continua întreaga carieră, nerenunțând însă la chirurgia generală. Din 1942 până în 1967 a fost titularul catedrei de urologie chirurgicală, desfășurând o activitate prodigioasă. Exigent și energic, a contribuit la crearea laboratoarelor de bacteriologie, anatomie patologică, biochimie și radiologie, înființând și un centru de dializă extracorporală, centru care a stat la baza actualului serviciu de dializă al Spitalului "Parhon". Opera toate bolile renale chirurgicale, excelând în special în tuberculoza renală, dar continuând și abordarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
acțiunea de combatere a unor flagele cu extindere masivă: holera, malaria, sifilisul nervos. Ca om de știință dotat cu o recunoscută inventivitate și pe baza unei prodigioase activități, profesorul Ciucă a elaborat studii, cercetări și a făcut descoperiri importante în bacteriologie, în biologia bacteriofagului, mai ales, domeniu care l-a consacrat pe plan mondial. La Iași, reușind să polarizeze în jurul său un grup de cercetători de valoare, atrași de marea sa personalitate, susținut de Alexandru Slătineanu, profesorul M. Ciucă a imprimat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a primului curs de paludism din Extremul Orient, la Singapore. Lucrările sale în domeniul bacteriologici, în care a colaborat cu Jules Bordet, sunt clasice. A fost cel care a descoperit fenomenul de lizogenizare la bacterii, fenomen important în genetica generală, bacteriologie și în clinica bolilor contagioase. Profesorul M. Ciucă a adus contribuții valoroase și în cunoașterea altor boli contagioase: în epidemiologia difteriei maligne, în scarlatină, tifos exantematic, variolă și febrele tifo-paratifice. Înființarea și dezvoltarea bazei clinice de boli contagioase se identifică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pentru studiul morbidității terenului a fost o altă realizare de mare utilizare a Școlii de igienă din Iași. În evoluția Facultății de Medicină din Iași, Școala de igienă reprezentată de profesorul M. Ciucă nu poate fi despărțită de Școala de bacteriologie a profesorului Alex. Slătineanu. Amândoi au fost animați de ideea aplicării și realizării practice. Cu concursul profesorului Alex. Slătineanu, s-a profilat, atunci, nucleul actualei Catedre de boli contagioase și epidemiologie, precum și al Catedrei de medicină a muncii. Ca urmare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
rămas o figură centrală a școlii ieșene de igienă, școală care a beneficiat de reprezentanți iluștri. Născut într-o familie de intelectuali, a absolvit Facultatea de Medicină din București în 1927. În anii următori a făcut studii de malariologie și bacteriologie la Paris și la Universitatea J. Hopkins (Baltimore), unde a aprofundat igiena. Reîntors în țară, a lucrat în cadrul Facultății de Medicină din București și al Institutului de Igienă din Capitală, unde, între 1939 și 1946, a condus secția de epidemiologie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o aproximativă încadrare alfabetică. A rămas deci o școală eminentă și rodnică. A rămas de pe urma epocii Nicolau și marele Spital universitar de pediatrie, care nu-i poartă numele... GRIGORE TEODOROVICI Multe serii de medici își amintesc de fostul asistent de bacteriologie, prin 1946-1948, Grigore Teodorovici, viitorul profesor de epidemiologie. Nedespărțit de maestrul său (profesorul Condrea), asistentul Grigore Teodorovici era un factotum al catedrei. Când bacteriologia s-a extins, incluzând și virusologia, doctorul Teodorovici a fost desemnat la această disciplină fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nu-i poartă numele... GRIGORE TEODOROVICI Multe serii de medici își amintesc de fostul asistent de bacteriologie, prin 1946-1948, Grigore Teodorovici, viitorul profesor de epidemiologie. Nedespărțit de maestrul său (profesorul Condrea), asistentul Grigore Teodorovici era un factotum al catedrei. Când bacteriologia s-a extins, incluzând și virusologia, doctorul Teodorovici a fost desemnat la această disciplină fără a fi scutit de atribuțiile care îi reveneau până atunci. Nu știu cum se descurca cu atâtea activități. El răspundea, printre altele, de prezența studenților la cursuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Zeci de ani am dus existențe paralele. Nu prea era timp de taclale cu acest om foarte harnic și foarte ocupat. Cred, de altfel că soarta lui a fost aceea de a fi foarte harnic. Nu a ajuns profesor de bacteriologie cum și-ar fi dorit, a fost repartizat la o disciplină înrudită, epidemiologia. A regretat, cum mărturisea, dar a fost un om care "schimbă locul". Ca profesor de epidemiologie a înființat o școală de prestigiu; colaboratorii săi (îi amintesc, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
TBC Bârlad. A urmat un curs postuniversitar în specialitatea Anatomie Patologică, la Institutul de Medicină și Farmacie Iași (19701973). În 1973 devine medic specialist anatomie patologică și medicină legală. În perioada 1977-1978 a funcționat ca medic principal Laborator Clinic și Bacteriologie la Spitalul Clinic nr. 2 Iași, apoi la Spitalul de Recuperare din Iași. În 1979, pe baza examenului susținut, obține titlul de medic primar anatomopatolog, desfășurând, timp de 25 de ani, activitate integrală la Clinica de Chirurgie Oro-MaxiloFacială a Spitalului
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
primar la spitalele Epitropiei Sf. Spiridon din Petroșani și Iași și director al Spitalului Cantacuzino-Pașcanu, din Iași, transformându-l în numai doi ani într-o instituție spitalicească modernă. În anul cinci de studenție a fost numit preparator la Catedra de Bacteriologie la prof. dr. Alexandru Slătineanu. Între 1920-1939 a beneficiat de o atentă îndrumare didactică și științifică din partea prof. Al. Slătineanu, căruia i-a rămas cel mai apropiat colaborator. A parcurs treptele ierarhice didactice: asistent la catedra de Bacteriologie, șef de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Catedra de Bacteriologie la prof. dr. Alexandru Slătineanu. Între 1920-1939 a beneficiat de o atentă îndrumare didactică și științifică din partea prof. Al. Slătineanu, căruia i-a rămas cel mai apropiat colaborator. A parcurs treptele ierarhice didactice: asistent la catedra de Bacteriologie, șef de lucrări și profesor suplinitor (1938). Între 1922 - 1927 a fost medic definitiv la Asigurările Sociale din Iași, iar după înființarea Institutului de Igienă, șef de secție la Igiena Socială. În perioada refugiului în Transilvania, dr. Constantin Bart a
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]