371 matches
-
nu știu cărui ceas,/ Când - dincolo de-al anilor ravagiu -/ Să mai salvăm splendori câte-au rămas./[...] A fost un timp baudelairian, pesemne,/ Și-un timp rimbaldian cu varii sori,/ Prin care noi - adepți plăcerii demne / Vocalizam și-ngurgitam culori”; un timp când „bahica lozincă” este contrapusă lozincilor oficiale mincinoase. Reprezentativă în grad suprem pentru această atitudine contestatară este figura lui Spartacus (evocată și într-un poem independent), model și stindard al „singaporenilor”: „cavalerul” G. Mărgărit, Ernest Mathe („umanistul Matty”, apostol al dreptății absolute
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
lamentație, produc rareori o atmosferă poetică originală. Înclinația satirică și tendința către formele concentrate se concretizează în câteva cicluri de epigrame. Stimulul cercului de epigramiști ploieșteni, precum și influența tutelară a lui Al. O. Teodoreanu sunt evidente în Epigrame (1938), Poante bahice și Epigrame (ambele din 1941). Orientarea către sonet devine aproape exclusivă în ultimele cărți tipărite, Cântec pentru Prometeu (1969) și Marea aurărie (1975). S. și-a conturat târziu o identitate lirică, după experiența scrisului ocazional, adunat în două volume de
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
cea mai mare parte, în pagini de reviste. Menționate în diverse publicații, volumele Fântâni arteziene (1934), Noi, milioanele (1946) și Scurt tratat politic (1946) nu se găsesc în biblioteci. SCRIERI: Boema, Ploiești, 1938; Epigrame, Ploiești, 1938; Epigrame, [Ploiești], 1941; Poante bahice, [Ploiești], 1941; Cneaz peste furtuni, București, 1942; Marele salt, [Ploiești], 1943; Cântec pentru Prometeu, București, 1969; Marea aurărie, București, 1975. Repere bibliografice: Niculae Manolescu, „Boema”, „Gânduri și rânduri”, 1938, 8-10; „Boema”, VRA, 1938, 545; „Boema”, „Deșteptarea României” (Ploiești), 1938, 23
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
în același timp autor și personaj de roman, este un tânăr inteligent și cultivat, cu o mare poftă de cultură și dornic să se pătrundă de viață, să experimenteze limitele proprii în nesfârșite discuții cu amicii, ca și în excese bahice sau în escapade prelungite în natură. El privește lucrurile dintr-un unghi adesea pieziș, dându-le o față nouă, neașteptată, de multe ori grotescă. Pe cât de decis în judecăți livrești, pe atât de fragil în structura sa interioară, Teofil alternează
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
mai cunoscute la sfârșitul Evului Mediu erau delirurile colective de tipul posesiunii demoniace cu caracter de contagiune epidemică, extrem de rapidă și de extinsă ca difuziune: posesiune, demonolatrie, demonopatie, vrăjitorie etc. Ele aminteau, în epoca la care facem referință, de „ritualurile bahice” și de „cultul coribanților” din Antichitatea clasică elină. Stările de posesiune demoniacă au constituit teme de numeroase studii și deosebit de interesante (T.K. Oesterreich, W. Szumowski, A. Cabanés, C. Ginsburg, M. Sendrail, A. Laignel-Lavastine, J. Vinchon, J. Lhermitte, M. Ristich de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de învățare” aveau loc? Se pare că erau reluate simbolic căutarea și aducerea Persephonei pe pământ și era simulată căsătoria sacră a lui Zeus cu Demetra pentru zămislirea zeiței htoniene. Erau probabil zile și nopți de orgie sexuală, gastronomică și bahică, dar nu există dovezi sigure în acest sens22. 2.5.2. Misterele dionisiacetc "2.5.2. Misterele dionisiace" Misterele dionisiace erau mult mai răspândite - se numeau Dionisii, pentru că erau mai multe. Oschophoriile deschideau calendarul, fiind celebrate în luna Pianepsion (aprox.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Leneele (în Gamelion - ianuarie). Cele din urmă au făcut gloria Dionisiilor prin ceremoniile orgiastice la care participau vestitele bacante; de aceea sărbătorile se numeau bacanale. Toate sărbătorile erau legate de struguri și vin și se bazau pe bine cunoscuta „nebunie bahică” - dar ar fi cu totul superficial să reducem aceste misterii la beție. Dionisiile celebrau o zeitate care se regenera și se reproducea anual fără să moară, precum Demetra, Persefona. Diferența dintre grâu și vița-de-vie avea o semnificație profundă, întrucât cea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dintre grâu și vița-de-vie avea o semnificație profundă, întrucât cea din urmă reușea să evite Hadesul. Cele mai vechi Dionisii, Anthesteriile, se sărbătoreau în lunile februarie-martie pentru a celebra această păcăleală a morții de către vița-de-vie, ale cărei roade produceau nebunia bahică - o mania care îi făcea pe oameni asemenea zeilor nemuritori. În luna Elafebolion (martie), când înflorea vița, corurile ditirambice, jocurile și tragediile erau organizate pentru a marca victoria lui Dionysos asupra lui Thanatos și Hades. Confreriile de bacante erau așadar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de obișnuită; era urmată, imediat după ospăț, de o ceremonie religioasă și, apoi, de băutură. Se bea vin împreună, de unde expresia sun-pinein (syn-pinein = „a bea”). Nu era o simplă bețivăneală de cheflii, ci un ritual, probabil cu origini dionisiace. Petrecerea bahică era condusă de o căpetenie a symposionului, care se numea symposiarh. Symposiarhul era maestru de ceremonii care fixa: cantitatea de vin, tăria lui, felul petrecerii (care presupunea, în anexă, recitări, jocuri, cântece acompaniate de flaut, dansuri, glume, elogii) și, bineînțeles
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prezentată povestea misteriosului personaj Sfânta de pe Vale: oaia năzdrăvană, viziunea paradisiacă a „gurii de rai”, șerpii și smârcul malefic, câinele iadului, fata frumoasă și iubeață ca metamorfoză vicleană a Tălpii-Iadului ș.a. Toate sunt recuperate în ordinea „realistă” prin invocarea stării bahice a personajului care le-a perceput, recuperare contrazisă însă, în alte pasaje, astfel încât textul rămâne ambiguu. În narațiune este vorba de o lume a satului pestriță și alterată. E, în parte, lumea fiului lui Bălosu din Moromeții de Marin Preda
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
descriere sinceră și tristă a „generației fără idealuri”, captivă a comunismului. Romanul Dulce ca mierea e glonțul patriei (1971) îi aduce scriitorului succesul. Cele două romane sunt transpuse imediat în limbile polonă, cehă, slovacă, maghiară și germană, iar altul, Sfârșitul bahic (1973), este tradus de îndată în Marea Britanie și Suedia. În afară de cărțile proprii, P. publică traduceri și alcătuiește o antologie pentru tineret, Cinci povești cu cowboy (1972), care cuprinde proză a scriitorilor americani O’ Henry, Stephen Crane și John Graves, cât
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
Om în somn - 1971), unul de eseuri (Între Socrate și Xantipa), un scenariu cinematografic ecranizat (Drum în penumbră) și cinci romane (Prins, Dulce ca mierea e glonțul patriei, Să crești într-un an cât alții într-o zi - 1973, Sfârșitul bahic, Copiii Domnului - 1974). S-a impus, cumva spre surprinderea generală, însoțită fie de admirație, fie de adversitate, în postura, rar ilustrată și dificilă, a scriitorului de succes. Un succes fulminant de public (cărțile lui devin bestselleruri), dar și de critică
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
violența, oroarea de sordid și derizoriu, prietenia, solidaritatea ș.a. Să crești într-un an cât alții într-o zi, tot un roman de actualitate și despre tineri, pare mai puțin consistent, dar face loc modalității picarești și umorului, iar Sfârșitul bahic, cu acțiunea plasată în anii ’50, în toiul „obsedantului deceniu”, reconstituie istoria recentă. Anticipând într-un fel Galeria cu viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu, Sfârșitul bahic, bine construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
pare mai puțin consistent, dar face loc modalității picarești și umorului, iar Sfârșitul bahic, cu acțiunea plasată în anii ’50, în toiul „obsedantului deceniu”, reconstituie istoria recentă. Anticipând într-un fel Galeria cu viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu, Sfârșitul bahic, bine construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu elemente de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei staliniste, procedare în principiu încurajată oficial în perioada ceaușistă, dar care vizează, în subtext, aspectele blamabile ale oricărui
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
de jazz. 1964-1966, București, 1969; Prins, București, 1969; Om în somn, București, 1971; Dulce ca mierea e glonțul patriei, București, 1971; Între Socrate și Xantipa, București, 1973; Să crești într-un an cât alții într-o zi, București, 1973; Sfârșitul bahic, București, 1973; Copiii Domnului. O legendă munteană, București, 1974; Boxes, Stairs and Whistle Time, Londra, 1975; The Last Wave, Sydney, 1977; Before and After Edith, Londra, 1978; ed. (Înainte și după Edith), tr. Antoaneta Ralian, București, 1993; In Hot Blood
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
naratori secundari, reflectori ai biografiei personajului. Anecdotica e pletorică și, la urma urmei, comună: viața studențească predecembristă și existența precară, frustrantă din anii postdecembriști, trăite de un tânăr chinuit de incertitudini și aspirații generoase, mici aventuri, povești de amor, libații bahice, un caz de arivism politic (al unui cadru universitar) etc. - toate supuse comentariului auctorial. Susținut de un patos omniprezent, venit dintr-o oximoronică jubilație decepționistă suscitată de confruntarea cu marasmul, și de un stil uneori de o verbozitate excesivă, cu
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
la Universitate (1876-1878). Rupe însă relațiile cu Junimea și îl dă în judecată pe Mihai Eminescu pentru vini imaginare. Pleacă la București, unde se și stinge, bolnav de ftizie. P. începe să scrie versuri încă din 1860, mai ales poezii bahice și patriotice. Recenzat elogios de V. Alecsandri, volumul Flori de mormânt (1867) cuprinde lamentații prilejuite de tragedia familială a autorului, însă imaginile sunt emfatice și obositoare prin monotonia sentimentului clamat. Treptat poezia se mai limpezește și, cu toate că se menține în
PETRINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
ține o predică urmată de un cântec pe limba lui. Într-o scenă pastorală, fostul secretar al domnului își cântă, în latinește, românește și ungurește, fericirea simplă, în mijlocul naturii, oricând de preferat măririlor lumești. În fine, se intonează un cântec bahic și apoi, în românește, un Testamentum Bacchi. După o scenă de un spectaculos naiv, în care sfetnicii uneltitori sunt luați de un demon înveșmântat în flăcări, în încheiere se face o urare împărătesei Maria Tereza, împăratului Iosif al II-lea
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
șantierul de la Mogoșoaia, la Pustnicul, pe Bărăgan, la o vânătoare neobișnuită (de câini) în Balta Brăilei. Un moment colateral, derulat într-o cârciumă din Brăila, e adus în prezent de Ramițki, scriitorul. Momentele nodale ale scenariului sunt tot atâtea ceremonialuri bahice, culminând cu o petrecere orgiastică desfășurată în noaptea de Crăciun în casa tatălui Astei Dragomirescu, un ins bizar care o dată pe an organizează la domiciliu „spectacole fără egal în București”. Episodul generează o atmosferă asemănătoare aceleia din casa Arnotenilor. Trei
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
i-a creat dificultăți în calea unei inserții sociale decente și meritate. O propensiune structurală către formule de viață libertare, incapacitatea de a accepta constrângerile instituțional-profesionale au dus la marginalizare socială. P. a avut o existență boemă, punctată de „avânturi bahice” (Gheorghe Grigurcu) și trăiri fervente, copleșită de dificultăți materiale extreme (multă vreme nu a avut domiciliu fix, dormea pe unde apuca, pe la prieteni, în atelierele unor artiști plastici, uneori în aer liber, prin parcuri, pe sub poduri etc., iar într-o
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
frondă explicită. Într-un poem - memorabil ca exercițiu de terifiant buf - este evocată tortura foamei atroce, rezolvată absurd, urmuzian (dar și cu sugestii din G. Topîrceanu), prin devorarea propriului cap, după o ceartă cu viscerele. Atmosfera, anecdotica și folclorul boemei bahice și jovial-crapuloase sunt mult mai rar prezente în textele poetului decât ar lăsa-o de bănuit renumele său. Cea mai pregnantă compunere în acest registru este probabil Balada coșcadârilor („...Păi când intram eu la restaurant / Muierile veneau ca la stupină
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
din punct de vedere formal a autorului, matca stilistică folclorică este supusă unor prelucrări și distilări de mare subtilitate, la capătul cărora versurile se ordonează într-un palimpsest muzical ce rezumă, în spirit postmodern, o întreagă evoluție literară, de la exuberanța bahică a stihurilor antonpannești („! Nu mă-mbăt de beutură/ De durerea mea mă-mbăt/ Beau otravă și pe gură/ Vorbe dulci ca mierea scot!”) la tonalitatea gravă și monocordă a lirismului bacovian („! merg și scriu - și scriu! -/ și că te caut
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
protejează pe oameni împotriva cutremurelor. În 10 noiembrie 1940, cunoscutul scriitor și epigramist Păstorel Teodoreanu urma să se mute într-o garsonieră din blocul Carlton din București, pe care o și arvunise cu o zi înainte. Participând la un chiolhan bahic, a amânat cu o zi să se mute și a scăpat astfel cu viață: peste noapte, blocul s-a prăbușit Printre cei care au avut mare noroc la cutremurul catastrofal din 10 noiembrie 1940 s-a numărat și actrița Mia
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
e o proclamație a bucuriilor omului, a luminozității sentimentelor în salutarea specifică a omului orânduirii noastre, a fenomenelor de viață celor mai ingenue și mai pure. De curând, închinând un «toast în cinstea tinerilor de la Festival» poetul reia veghea sa bahică, deschizându-și sufletul său de om al norodului și recapitulând, de astă dată într-un ton mai potolit, deși la fel de apăsat, durerile trecute: Dar dacă n-am trântit paharul E ca să-l mai golim odată Zicând „să piară tot amarul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
schimbă, parcă, într-un diavol: „Ești dat dracu, sughița Druică și se îneca în râs. Am și certificatul, a spus Antipa.” Crima pusă la cale de personajul care decide în joacă soarta semenilor lui este una generatoare de haos. Orgia bahică pe care o dezlănțuie face să se șteargă diferențele și determină indivizii să-și piardă identitatea, să se aglutineze într-o turmă vânzolită de dezordine: „Dar ce se întâmplă? Doctorul Pușlenghea are capul profesorului Lăduncă, pe umerii lui Viziru stă
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]