211 matches
-
de viață rurală și personaje la fel de tipice precum cele din lirica poetului. Dacă vrem să prindem într-o formulă tematica acestor narațiuni, realiste mai cu seamă în detalii și în vorbirea oamenilor, doar superficial aburite de nostalgii sămănătoriste, în latura baladescă, aceasta este dureri înăbușite. Adică, nu întîmplător, titlul volumului lui Sadoveanu din 1904. Cel mai important monografist al lui Agârbiceanu a susținut ideea admirației pe care scriitorul ardelean ar fi purtat-o moldoveanului. Însă ideea lui M. Zaciu creează o
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
-se, astfel, de "maestrul" lor, L. Blaga), ai unei tradiții cărturărești care ar îngloba curentul latinist, Școala Ardeleană, pașoptismul, Junimea etc. În perioada aceasta cețoasă și romantică a începuturilor, contribuția beletristică cea mai importantă a "cerchiștilor" a reprezentat-o producția baladescă, o influență hotărâtoare exercitând-o asupra lor atât Goethe, cu care-i familiarizase Blaga, cât și - ne atrag atenția autorii - antologia lui Börries von Münchausen, Meisterballaden. După ce Revista Cercului n-a mai putut apărea, Ion Negoițescu lansează ideea "euphorionistă" (v.
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
fost precedată de Capriccio pentru vioară și orchestră de George Enescu - o altă lucrare de dimensiuni ample, o muzică pe care Dmitri Sitkovesky a expandat-o nepermis de mult, distorsionând sensul frazelor, nesigur pe accentele și întorsăturile ritmice specifice caracterului baladesc, dansant sau doinit, ”de jale”, imaginate de Enescu. Violonistul a dovedit fie că nu avusese răgazul unui studiu îndeajuns de judicios al partiturii, fie că nu i-a înțeles alcătuirea și ethosul. Din nou, muzica lui Enescu a avut de
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
secvențială a vieții, prinsă în capitole în care cronologicul și tematicul alcătuiesc o armătură indestructibilă. În final, într-o notă melancolică al cărei înțeles nu scapă nimănui, Tony Judt ne oferă, în chip de bun rămas, un Envoi, în tradiția baladescă franceză, o declarație de dragoste față de Elveția, țara în care se află „cabana memoriei” care l-a ajutat să ne restituie urmele inefabile ale existenței sale. Silueta lui Hans Castorp se apropie de noi încă o dată, făcându-ne prietenos cu
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
sfârșitul poemului când distihul revine, verbul inițial „e” fiind înlocuit de „O,”... Operația mea pe text se poate revela scelerată, inadmisibilă, iar cititorul poate ușor reconstitui ansamblul original. Distihul în cauză îmi pare un pic „literar”, trimițând atenția spre un baladesc germanic; fără el, „Tunetul liniștii” câștigă în grandoare. Metaforele magistrului Ursachi sunt austere, rare - și cu atât mai prețioase. Iată una din ele, în piesa „Punct de vedere (p. 131): „Se duc gâștele toamnei și gâgâie duios,/ cu flautele tari
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
însă, pene colorate de iarmaroc. Un circ meschin, de oraș - ,în fața blocului e o baltă prin care se tîrîie inși" se înfruntă cu un carnaval de munte, unde obrăzarele sînt chipurile strămoșilor oameni, fraților fiare. Versurile cad amestecate. Cînd dure, baladești, greu de luat în serios tocmai fiindcă sînt înspăimîntător de serioase, cînd înmuiate, dînd-o cîteodată pe ironie, pe zăngănit de mecanisme. Trebuie să spun că prefer absurdul piețelor pustii, în care vînd și cumpără un Orb și un Străin, imaginilor
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
-i întunecă sufletul său avid de morală, dreptate, umanism, patriotism. Citindu-l pe Comaniță, un poet țăran, gândurile te duc la creatorii din veacuri recuperații de marii culegători de folclor și incluși în manuale școlare. Înscriem această carte printre comorile baladești românești, ca o pagină vie a unui prezent tulburat de o tranziție încărcată cu cele bune și cele rele de care poporul român, vitregit de istorie, a avut parte mai tot timpul. Vasile Comaniță se face cronicarul timpului său, aducând
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
care ține fata legată. Vezi bibliografia motivului B 11.10.1, „Dragonul ține fecioara legată cu un lanț de aur” (78). în economia legendei au apărut și alte modificări, poate mai puțin spectaculoase, dar mult mai semnificative. Într-o variantă baladescă a legendei Sfântului Gheorghe - datând din 1601, prelucrată și publicată în Germania două secole mai târziu -, fecioara este cea care îl leagă pe balaur, cu propriul ei brâu, dar eroul este cel care îl duce legat în cetatea în centrul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
când în când... (Crește lumina pe scenă. Intră Mama și Corul. Mama trage scaunul lângă "Leagăn", sub "Tei", se așază. Corul se așază în formă de semicerc. Textul Corului va fi distribuit pe interpreți sau pe grupuri de interpreți. Notă baladescă.) CORUL: În temeiul codrului / Cale nu-i, cărare nu-i. Că de-a fost vreodată drum / El s-a prefăcut în fum. / Că de-a fost vreodată cale / Ea s-a prefăcut în vale, / S-a umplut de spini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Pillat, Iuliu Cezar Săvescu etc.) sau a prerafaelitismului serafic, muzical și platonizant (Ștefan Petică), dar și un simbolism cu note „socialiste”, așa-numitul „simbolism proletar” (reprezentat sporadic de Bacovia, Traian Demetrescu, Mihail Cruceanu, Andrei Naum, A. Toma), un postromantism heinian, baladesc și folclorizant, cu elemente „secesioniste” (Șt. O. Iosif) ș.a.m.d. Un simbolism „snob”, exterior și decorativ al cafenelei bucureștene, dar și un simbolism nevrotic, interiorizat al Provinciei moldave. Nostalgia față de „vechea lume care dispare” se asociază cu expectația febrilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care amintește scrisoarea-manifest a Cercului Literar de la Sibiu (publicată în „Viața” din 13 mai 1943), o adevărată declarație de „atașare entuziastă la critica estetică ce descindea din Maiorescu”, exprimând aici și dorința de a promova „un gen mai apropiat eposului, baladescul”. Ostilitatea arătată de „presa de extrema dreaptă”, ce îi etichetase drept „comuniști esteți”, modul în care era repudiat „un manifest care cuteza să ceară libertate pentru spirit” sunt invocate de Negoițescu în articolul Mișcarea de rezistență de la Sibiu, din numărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
de „un pretins estetism”, de vreme ce membrii Cercului au condamnat „estetismul” și „au dorit necesitatea unui nou umanism”, manifestându-și simpatia pentru opera clasică, plurivalent axiologică. De altfel, Radu Stanca e cel care va scrie și despre „resurecția baladei”, susținând că „baladescul înseamnă prezența dramaticului în interiorul poeziei lirice”. Printre poeții prezenți în revistă se află, aproape număr de număr, Ștefan Aug. Doinaș, Radu Stanca, Constant Tonegaru și Ioanichie Olteanu. Dintre prozatori, colaborează I.D. Sârbu, Ioana Postelnicu, iar lui E. Lovinescu i se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
număr, Ștefan Aug. Doinaș, Radu Stanca, Constant Tonegaru și Ioanichie Olteanu. Dintre prozatori, colaborează I.D. Sârbu, Ioana Postelnicu, iar lui E. Lovinescu i se include în sumar un fragment din romanul Mălurenii. Radu Stanca dă și două acte din „tragedia baladescă” Hora domnițelor. De remarcat, în cadrul rubricii „Cronica ideilor”, recenziile lui I.D. Sârbu cu privire la Filosofia culturii de Tudor Vianu și la O nouă traducere din Platon. Poziția teoretică a revistei este susținută de consistentele contribuții ale lui Victor Iancu din Actualitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
care, în Vatra cu stele (1942), poartă însemne ale luminozității nordice, dar și evidente reminiscențe mioritice. Un lexic suculent îndeamnă retoric spre amintirile copilăriei, spre ieșirea din tristețe și durere, spre imnificarea gliei străbune, cu întreg cortegiul ei de frumuseți baladești și de fapte eroice. Cuvinte ca „baladă”, „legendă”, „stele” și „toamnă” sunt aici simboluri ce conturează obsesiile simțirii. În Însemnele anilor (1973) este evidentă încercarea poetului de a se regăsi pe sine și întreaga-i creație precedentă. Acest volum retrospectiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
noastre se destramă"/. Labiș restituie registrului poetic bocete, blesteme, orații de nuntă; redă poeziei pastelul, reînvie istoria aureolând prezentul, redescoperă mitul strămoșilor, casa părintească, folclorul și un bănuit sentiment al dezrădăcinării și al înrădăcinării. Poetul aude venind prin noapte cavalcade baladești și firul de argint al doinei, glia gemând de schije și otravă, ca o iubită, de aceea blestemă în numele vieții și scrie orații de nuntă în numele dragostei: "Poate se pun la cale prin semne fără grai/ Nunți noi cu vornici
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și stânci/ și cruci de ninsori/ vorbitorii ucenicesc la școala măreției/ îngerul încătușat în vitraliile înguste/ ale bisericii scufundate/ mi-a lunecat în ființă/ năruind feroneria fantomelor/ și stâlpii cocliți ai galeriei" (triunghiuri cu pupila albastră). Crochiul întunecat în ton baladesc, pastelul de umbre și reflexe agonice (chiar și cel compus în numeroasele sale ore franceze) ori sonetul acompaniat de un vag halou al evanescenței pe care le cultivă Valeriu Stancu în cicluri bine delimitate (copilăria anotimpurilor din Sinucigași de lux
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rafinamentul tehnic și în special ironia cu toate formele ei posibile, se mixează migălos, într-o textură miscelanee care îl prinde foarte bine. Citind O scurtă ochire din Ultimul vorbitor..., spre exemplu, putem avea senzația că respirăm din nou aerul baladescului cerchist sau oniric, dar unul rarefiat de o conștiință a artificiului, a convenției care se cere subminată de o ironie subțire: Când noaptea se târăște ca motanii/ să-ți lingă seva care dă în pârg/ statui de abur leagă epifanii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
definit de Henryk Markiewicz ca „realitate dinamică, prezentată întro formă subiectivă sau simbolică“ (Conceptele științei literaturii). Prin resurecția baladei de către poeții Cercului literar de la Sibiu se suprimă frontiera dintre genuri, obținându-se „liricizarea speciei“. Astfel, pentru Ștefan Augustin Doinaș termenul baladesc semnifică „o situație poetică [...] o zonă imaginativă, unde epicul și dramaticul se scaldă în lirism“. Poeții neomoderniști și postmoderniști (Marin Sorescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, Leonid Dimov, Mircea Cărtărescu etc.) exploateză maximal resursele lirismului narativ, fiindcă „narativul poate configura o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
limbajul eminamente oral etc. potrivit conținutului ce se caută pe sine. O trăsătură comună a multor poezii este caracterul lor epic, semnalând uneori chiar prezența anecdoticului. Combină uneori liricul cu epicul. Rezultatele obținute de poet în domeniul lirismului de tip baladesc, fără a fi remarcabile, merită totuși a fi relevate, deoarece vădesc în creația lui Labiș pe un bun mânuitor al uneltelor poetice, versul lui câștigând în suplețe, în capacitatea de a sugera concretul. Volumul de debut, „Primele iubiri”, reprezintă în
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
burg medieval transilvan și ingrediente de oțiu oriental: „Mi-e groază de sofismul sintetic și cu vogă / și care moleșeala din sânge mi-o abrogă, / cum și de postulatul lansat de Euclid / pe-un crug lucid” - stare tradusă în seducția baladescului (pândit însă de diluție). Ultimele volume (Poeme noi, 1984, Versuri, 1987) sunt vizitate de sentimentul elegiac al celui ce-și contemplă trecerea („Și uite, astfel ni se face iarnă, / și iar ne ninge timpul pe meninge”). O elegie totuși boem-voioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
Poeme (1977), unde intra și reminiscențe de poezie patriotică, sentimentalizata, cu tonalități imnice: „Și cerbii, o, cerbii - frați buni vulcanilor / patriei mele, înserarea vâslind / câmpia sfințită de rod primenindu-i” (Corabie în roșu în altă Donaris). Este folosit metrul popular, baladesc, exulta bucuria lăuntrica ori se instalează pacea sufletească purificata ritualic. Același discurs, transpus tot într-o structură triadică, poate fi întâlnit în Solăria (1982), unde versului cu inflexiuni patriotice îi ia locul lirica orfica. Titlul este sugestiv, poezia devine mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
măcar himerică; pe de altă parte, interferența unor (sub)rutine aparținând unor practici și sfere diferite generează adesea un efect ironic sau absurd, nu fără un anume substrat politic. Cele două stratageme, dezvoltate în jurul unui nucleu narativ ce atinge uneori baladescul, alternează în primele două volume de versuri, dintre care La noapte va ninge indică o ușoară predilecție pentru metafizică: „Hei, e cineva-năuntru? întreabă fluturele/ așezându-se pe gura fierbinte a puștii/ hei, e cineva-năuntru? repetă ecoul/ alunecând de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
ci bazându-se pe elemente de valoare tradițională, fiind „concepută de astă dată ca un «mijloc» poetic și considerată în sensul absolut contemporan al poeziei”. Neîndoielnic, mai toți poeții de la Cercul Literar au fructificat această teorie, tonul lor fiind preponderent baladesc până târziu: Ștefan Aug. Doinaș, Eta Boeriu, Ioanichie Olteanu, Dominic Stanca ori mai puțin cunoscutul Al. T. Țion. Cât despre S., a fost în exclusivitate baladist. Tot Ion Vartic susține că el „a ilustrat cu strălucire lamentația baladescă”. În aceeași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
fiind preponderent baladesc până târziu: Ștefan Aug. Doinaș, Eta Boeriu, Ioanichie Olteanu, Dominic Stanca ori mai puțin cunoscutul Al. T. Țion. Cât despre S., a fost în exclusivitate baladist. Tot Ion Vartic susține că el „a ilustrat cu strălucire lamentația baladescă”. În aceeași linie intră romantismul, patetismul, atitudinea trubadurescă, vocația tragicului, care nu cad în desuetudine, ci izbutesc să păstreze aparențele modernității. Poate că reușita vine din faptul că toate producțiile sale poetice au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
I, 181-183; V. Fanache, Eseistul Radu Stanca, TR, 1970, 3; Balotă, Labirint, 297-303; Doinaș, Diogene, 79-85; Negoițescu, Însemnări, 187-195; Mircea Tomuș, Eseistica lui Radu Stanca, TR, 1970, 23; Teodor Tihan, Modalitatea tragică a teatrului, ST, 1970, 8; H. Zalis, Spectacol baladesc și autobiografie, ST, 1970, 8; Bugariu, Incursiuni, 47-54; Nicolae Balotă, Despre pasiuni, București, 1971, 63-72; Negoițescu, Lampa, 44-50; Doinaș, Poezie, 106-112; Grigurcu, Teritoriu, 23-27; Sasu, Progresii, 39-45; Vlad, Convergențe, 262-268; Horia Stanca, Radu Stanca și Sibiul, T, 1973, 1; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]