827 matches
-
pe rămurele, Lăpădându-se de lene, Cântă vesel, păsărele, Înfoindu-se în pene. Dezmorțiți din geruri grele, Legănându-se pe-o sârmă, Doi cioroi, la turturele, Se zgâiesc, ochind o râmă. Un picior trăgând agale, O slăbătură de câine, Scârțâind din balamale, Duce-n bot un colț de pâine. Că de-acum în postul mare N-o să mai pupe găluște. Tare-i sunt zilele-amare! N-are vlagă nici să muște. Un moșneag, într-o sacoșă, Cu un măr și-o barabulă, Molfăie
VINE, VINE PRIMĂVARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354812_a_356141]
-
mă rog./ Alături gândul sta ca un milog/ Cu un cuțit înțepenit în șale.// A milă, drumul tăvălit în smog/ Se închina făcându-și cruci banale./ Îngenuncheasem ostenit de cale/ Pe-o lespede bătrână să mă rog.// Octombrie scrâșnea din balamale/ Cu duhu-n chinga brumelor, zălog./ Îl spinteca un corn de inorog/ Și-n vaietele lui autumnale/ Îngenuncheasem ostenit de cale.” Legătura dintre eu și lume, numai iubirea este capabilă să o realizeze. Pădurea, cerbii, apele, trupul, ochii, o pasăre necunoscută
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
se termină fânul și ți se dezumflă roata cu spițe de fag și muștele secolului te asaltează cu zumzet de bombardiere dincoace de prag, când singurătatea își răsucește burghiul în inima ta când nu ai alt punct de sprijin decât balamaua care mai ține ușa nopții fără nici-o stea iar carul mic pe cer își frânge oiștea de sare și crapă limba cotidianului ca într-un tablou de Dali și razele de lumină ca două coarne de bou își lasă gelatina
ECOUL NOPŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356974_a_358303]
-
a citit numărul de înmatriculare. A transmis scurt: - Se confirmă! Somațiile au sunat cu putere la cele două uși de acces și la ferestre. Nu a răspuns nimeni. Casa părea a fi pustie. În câteva secunde, ușile au sărit din balamale și echipa a pătruns în imobilul ce a fost răscolit, extrem de rapid, încăpere cu încăpere. În ultima dintre ele au găsit o pe Iuliana. Era căzută pe covorul de iută, cu un braț prins sub trup și celălalt încleștat pe
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
Încercăm cu toții să supraviețuim în secolul acesta a turbulenței creându-ne în imaginație mici insule unde evadăm atunci când nu mai putem face fața uraganelor și cutremurelor care ne înconjoară. Acolo, pe insula noastră jucăm șotron chiar dacă nu ne mai țin balamalele, gângurim ca bebelușii, ne așezăm pe tronul regelui fără să ne fie frică de pedepse, sărutăm și ne iubim cu toate vedetele intangibile ale lumii moderne. Acolo, pe insula fericirii noastre este veșnic primăvară. Acolo suntem mereu tineri și sănătoși
POEME PENTRU ADOLESCENŢI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355109_a_356438]
-
s-a scurs Pe albia secata a vietii mele triste Pe mine azi mă plimba de zgarda că pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară buimaca și de fier Eu îmi mai pun speranța în zarurile sorții Frumoasă ești că luna care încet apune Cînd zarea ne inundă cu mîngîieri caline Cînd o să fii tu gata te rog din timp a
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
de înțeles între cele două părți ale poemului, aparentă descuiere primitoare a porților și certitudinea faptului că niciun oaspete nu trece prin ele, zădărnicește speranțele ospitaliere. Vîntul este autorul ambelor fapte, el zgîlțîie și face porțile să se zbată în balamale, el a gonit toți oaspeții potențiali din peisajul pustiit. Toamnă se concentrează în ființă lui și iradiază tristețe peste întreaga lume. Un kigo perfect realizat prin punerea în valoare a stihiei care este vîntul. Aniversare - în fereastră-mi bat numai
HAIKU,REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355709_a_357038]
-
s-a scurs Pe albia secata a vietii mele triste Pe mine azi mă plimba de zgarda că pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară buimaca și de fier Eu îmi mai pun speranța în zarurile sorții Frumoasă ești că luna care încet apune Cînd zarea ne inundă cu mîngîieri caline Cînd o să fii tu gata te rog din timp a
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
au răcorit. Apoi a luat-o pe Măriuca iar în brațe. Așa au mers până apropape de iarba unde cosea, dar acum aștepta, tatăl fetei. - Bună ziua, bade Grigore! Ai obosit? rosti cu vocea gravă Costache. - De-amu s-au înmuiat balamalele, ficior, răspunse tatăl fetei, un moșneag în putere, cu o pălărie mare și rotundă pe cap. Când eram ca tine, în două zile era culcată iarba. Acum mă târâie o săptămână pe dealurile astea. - Păi de-amu te-oi ajuta
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
-i aparții, Că-ți aparține - Și să nu te urască! PLOUĂ-N MAI Cresc depărtările, Detună crestele, Mugesc pădurile, Lunecă zările, Se zburlesc tufele: Vin avântate Ploile, ploile! Umbresc cărările, Croncăne ciorile, Își pleacă, florile, Mândre petalele. Dăngănesc clopotele, Sar balamalele Din toate porțile. Fug sumețite Fetele, fetele! Urlă văioagele, Zboară poloagele, Gem costoroabele, Se-nchină babele, Răpăie streșinile, Cântă ulucele, Stau toate-n panică Galinaceele. Se scaldă-n șanțuri Rațele, gâștele. Au pierit, oare, Muștele, muștele? Se prăvălesc apele, Apele
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
munci pentru ele. Traiul decent costă din ce în ce mai mult efort, peste tot în lume (durata medie de viață a scăzut mai ales în America, spun statisticile!). Undeva în adâncime crește revolta surdă împotriva acestei stări nefirești de lucruri. Se zgâlțâie din balamale fundamentele mai multor edificii pe care le credeam bătute-n cuie. Sună pompos, dar așa este. Începem să ne-ndoim de lucruri care nu demult erau tabu, până și ca subiect de conversație. De exemplu: democrația (clasa politică nu mai
CÂND EUROPA HIBERNEAZĂ... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362588_a_363917]
-
țeavă și n-am nicio greață să ți-l transfer ție în tertecuță. M-am executat cât am putut de repede, dar, cu toate astea, individul mi-a aplicat o lovitură perversă cu cantul dinspre arătător al palmei, exact la balamaua picioarelor, unde țin eu de obicei bijuteriile de familie, turtindu-le serios, acțiune care mi-a produs o durere destul de nesimțită, greu de descris în cuvinte: ‒ Deschide, dracului cracii ăia!... și-a însoțit el gestul cu o invectivă. M-am
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
într-o confuzie totală Precum un melc strivit de asfințit În era noastră încă epocala În care din greșeală ne-am trezit NU avem harul să ne-alegem sorții ȘI zi de zi cădem în asfințit Geme din greu și balamaua porții Prin care evadam în infinit DINCOLO DE ZIDUL DE ZĂPADĂ Dincolo de zidul de zăpadă În care doar tăcerea o să cadă Se-ntinde un alt cer nemărginit Care s-a regăsit în infinit Ca-n jurul unui ceas cu raze vagi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
nostalgici, nu ne-om fi trezitTraim într-o confuzie totalaPrecum un melc strivit de asfintitIn era noastră încă epocalaIn care din greșeală ne-am trezitNU avem harul să ne-alegem sortiiSI zi de zi cădem în asfintitGeme din greu și balamaua portiiPrin care evadam în infinitDINCOLO DE ZIDUL DE ZAPADADincolo de zidul de zapadaIn care doar tăcerea o sa cadaSe-ntinde un alt cer nemarginitCare s-a regăsit în infinitCa-n jurul unui ceas cu raze vagiSe mai învîrt și azi aceiași
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
și apartamente, cu fire place în living room, iar când venea Mike cu prietenii săi, vagabonzii - cum îi plăcea lui să-i numească, - ne retrăgeam într-un apartament, făceam focul în cămin și se-ncingea distracția atât cât ne țineau balamalele!” Chefurile de la Long Beach rămăseseră amintiri frumoase în sufletele lor. Mergeau mulți amici de-ai lui Mike la nea Mitică, toți erau bucureșteni și locuiau în California. Mike Florian și prietenii lui stăteau pe unde puteau. Dăduseră adresa hotelului din
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
cea corectă. „De ce îmi cereți să nu bat din picioare, să-mi ascund frumusețea cărnii??? Dacă o fac, veți fi fericiți?!” Finalul este dramatic. Ceea ce nimeni nu spera să se întâmple, se întâmplă. „Constat indiferentă că ușa metalică e cu balamalele sfărâmate, că zidul s-a dărâmt în răstimp. Suflul exploziilor a malaxat Babilonul. Nu mai sunt nici paznicii care să ne oprească. Suflul altei explozii ne eliberează de zidul de chirpici. Molozul se spulberă, cahlele de lut se dărâmă. Aerul
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
regăsește busola, deși ceața în care era învăluit nu s-a ridicat destul. Criza de identitate națională care a făcut ca românii să nu mai știe cine sunt și ce drum să aleagă, apare că dă semne de slăbiciune a balamalelor. Românii încep iarăși să-și întărească convingerea că România este Grădina Maicii Domnului și revin la plăcerea de a-și mărturisi dragostea de țară. Se înfiripează treptat sentimentul de unitate și cel al valorilor comune. Spiritul civic parcă să se
ANUL 2015 CU MAI MULTE SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359040_a_360369]
-
aleargă Un tren cenușiu Și-n fiecare gară cobor Totdeauna eu. Șuieratul locomotivei Are rezonanță unui pustiu Unde nimicul e o poveste Pe care doar mecanicul o știe. Pe peronul pustiu Vântul matură timp Ușile se închid Se deschid singure Balamalele scrâșnesc A rugina și a moarte Sunetul pașilor mei Vorbesc cu resemnare Despre Marea Singurătate. Locomotivă pufnește lângă peron Așteptând încordata. Voi rămâne un timp pe aici Sa masor cu pașii tăcerea Iar cu genele clipă. O să-mi las sentimentele
CĂLĂTORIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359319_a_360648]
-
altfel l-ar fi văzut alături de ceilalți bărbați când ieșise să invite gospodinele. Nu era nici în gredină!. Se îndreptă cu pași hotărâți spre grajd, în pragul căruia se opri ca trăznită. Dragul ei ventilator era legat cu funii de balamalele ușii, iar paletele, suportul și butoanele erau mânjite de stropii de balegă împroșcați în mișcarea rotativă. Înainte de a-și pierde cunoștința în arșița cumplită, privirea Silviei întâlni ochii vacii, imenși, blajini și recunoscători. Referință Bibliografică: VENTILATORUL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
din 02 ianuarie 2012. Deschise poarta, care-i zgârie timpanele cu scârțâitul ei prelung, păși în curte, după care o închise cu același zgomot neplăcut. De fiecare dată când trecea prin deschizătura acesteia, își amintea că trebuie să-i ungă balamalele, dar uita aproape instantaneu, ca să-și reamintescă la următoarea operațiune similară. „Hai că azi te pun io la punct! Timp am, că nu-i decât ora trei ... Numa' de nu m-oi lua cu altele prin curte și-oi uita
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
le ... Citește mai mult Deschise poarta, care-i zgârie timpanele cu scârțâitul ei prelung, păși în curte, după care o închise cu același zgomot neplăcut. De fiecare dată când trecea prin deschizătura acesteia, își amintea că trebuie să-i ungă balamalele, dar uita aproape instantaneu, ca să-și reamintescă la următoarea operațiune similară. „Hai că azi te pun io la punct! Timp am, că nu-i decât ora trei ... Numa' de nu m-oi lua cu altele prin curte și-oi uita
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
2012 Toate Articolele Autorului Deschise poarta, care-i zgârie timpanele cu scârțâitul ei prelung, păși în curte, după care o închise cu același zgomot neplăcut. De fiecare dată când trecea prin deschizătura acesteia, își amintea că trebuie să-i ungă balamalele, dar uita aproape instantaneu, ca să-și reamintescă la următoarea operațiune similară. „Hai că azi te pun io la punct! Timp am, că nu-i decât ora trei ... Numa' de nu m-oi lua cu altele prin curte și-oi uita
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
buzunar cheile, descuie ușa, după care trase cu forță de ea. În urma acțiunii sale energice, aceasta se deschise cu-n pocnet strident, urmat de un scârțâit grav și prelung, ambele constituind semne certe că, atât dispozitivul de închidere, cât și balamalele aveau serioase probleme. - Într-o zi are să se rupă de tot și o să-ți cadă pă picioare, comentă acid Ralița, care tocmai depuse lângă perete, alături de sacoșele cu mâncare, trei bidoane de cinci litri cu apă și care nu scăpa
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
dădu jos din mașină deschise poarta, pe care-o ținea închisă doar propria ei greutate, care o făcea să se proptească singură într-unul din stâlpii care-o încadrau, din cauza înclinării spre exterior a celui pe care-și avea fixate balamalele. Casa de chirpici, stătea netencuită de mai bine de cinci ani de când, cu chiu, cu vai, reușiseră să-i pună un simulacru de acoperiș, din carton bituminat și folie de plastic și să-i monteze ușile și ferestrele primite de
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]