780 matches
-
betel. Ca aspect general n-ar face o figură total nepotrivită pe o masă de disecție. O dată sau de două ori, întinde mâna să ciupească și să frece pielea de pe brațul lui Pran, apreciind textura fină, așa cum apreciază croitorul un balot de material. Pran este prea ocupat cu mâncarea ca să-i pese. Nici bărbatul, nici femeia nu sunt interesați să-i inspire încredere. Un observator obiectiv (aici, așa cum este cazul, lipsește, din păcate) le-ar putea remarca ochii lucind, când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în Falkland Road un fenomen ceva mai complex decât o masă de oameni ale căror suflete nu fuseseră salvate. Zi de zi îi urmări cu mai multă atenție, văzu oameni care cărau tăvi cu pahare de ceai, cutii cu cărămizi, baloturi de bumbac, idoli din mucava, cadavre acoperite de flori și începu să se mire cât de plină era lumea aceea, plină de lucruri pe care nu le înțelegea. Andrew a fost fericit când ea și-a recăpătat puterile. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cercetătoare, neliniștit. Vizorul căștii de soare îi taie din perspectivă. De-a lungul cheiului, vasele cu încărcătură își golesc burțile imense, pline de bunuri conservate și macazuri de tablă ondulată, încărcând în locul acestora un volum egal de ulei de palmier, baloturi de bumbac și tutun. Șiruri de bărbați asemănătoare furnicilor vin și pleacă de pe pasarelă, mânați din spate de șefii lor cu strigăte și amenințări cu pistolul. În fața unui vapor, un contingent de trupe indiene stă în căldură, așteptând ordinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tine în rând mă visez concertând și-ți promit anonim, de oriunde voi fi, la chemarea-ți de oricând o să-ți fiu la cântatul cocoșilor prim.... furtună ... dă mai (departe) Azi e prăpăd și pomii să răstoarnă, pe drumuri sunt baloți dă vată grea, la radio s'-anunță că ar vrea petalele să-ți treacă dă lucarnă. Cad flori, cât ochii tăi dă mari, dă prea vad cerul lor topit care să-ntoarnă spre bustul meu, cu prelungiri dă marnă, pe-aleea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pod, unde se înmuiau la loc de frig și atunci ne apucam de păpușit. Păpușitu-ăsta era dandana mare, nu se mai termina, intram în iarnă cu el... Pe urmă venea tata de-acolo de unde se ducea să-l predea în baloturi mari, înjurînd. Nu numai că nu lua un leu pe tot ceea ce produsese, dar mai ieșea și dator, fiindcă fumau toți, și el și frații mei mai mari, ca niște turci, și îl piteau, nu-l predau tot, fiindcă trebuia
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-l văd pe Onel și treceam țantoș prin fața lui. „Ce vrei?” mă lua cam repede prietenul meu și mă fâstâceam din nou. Abia reușeam să Îngaim: „Dă și mie două palme de zgârci gros, douăzeci de copci din sârmă de baloți și douăzeci de-alea roșii, bătute cu ciocanul”. Marele meșter mă privea cu liniște și de sus. Poruncea: „Ia să văd ce sculă ai!”. Pierdut, cotrobăiam În buzunarul de la piept și-i Întindeam crăcanul de care atârnau resturi de zgârci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sus. Poruncea: „Ia să văd ce sculă ai!”. Pierdut, cotrobăiam În buzunarul de la piept și-i Întindeam crăcanul de care atârnau resturi de zgârci. „Ha!” făcea el către frate-său, „ia uite cu ce vrea ăsta să tragă copci de baloți și de cupru!” - și-mi Îndoia amarnic arma, ca să arate că era o jucărea, iar nu un lucru serios. „N-ai ce face cu asta!” și-mi azvârlea crăcanul pocit ca vai de el. Mi-era rușine să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici cât o zecime din hărmălaia pe care o făceau. Capotele de pe boturile lor se desfăceau la hopuri mai puternice, săltau brusc și acopereau vederea șoferilor. Aceștia se Învățaseră minte În scurt timp și le legau zdravăn cu sârmă de balot sau cu niște curele de ventilator stricate În noduri meșteșugite și le agățau de cârligele sudate pe bara de protecție din față. Puține dintre camioane izbuteau să urce singure coasta dinspre Dunăre a satului. Celelalte erau așteptate de două tractoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cel gângav și fără de simțul gustului făcuse un lucru care ne mișcase pe toți. Și trebuie să recunosc că astăzi mă simt Încă mai abitir Înduioșat de gestul lui de generozitate. Eram la zbor, la niște construcții uriașe clădite din baloți de paie, aflate lângă grajdurile CAP-ului, undeva, În fundul imenselor curți. Paznicul era un fel de rudă a lui Palică (poreclit, fără să se știe de ce, Ceaun) și, pentru o jumătate de țuică, se făcea că nu ne vede, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Palică (poreclit, fără să se știe de ce, Ceaun) și, pentru o jumătate de țuică, se făcea că nu ne vede, nu ne aude și Își căuta de lucru tocmai În partea cealaltă a curții, pe lângă silozuri. Desfăcuserăm zeci de baloți și risipiserăm paiele la poalele muntelui galben. Se făcuse o saltea Înaltă, largă și moale, pe care ne aruncam după ce ne cățăram pe o latură a șirei. Făceam salturi din ce În ce mai de sus până când unul Costel, zis și Baronu, a Îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arătau parașutele, o pânză țeapănă, cu emblema căilor ferate imprimată de zeci și sute de ori, și atârnase sfori de ea. După mai multe Încercări, o adusese la o formă cât de cât convenabilă. Titel stătea În vârful căsoiului de baloți, Îi arăta zburătorului cum să strângă În palme și să Înfășoare capetele de sfori, Îi ținea pânza Într-un anume fel și o azvârlea cu măiestrie când ăla Își dădea drumul. Cum era și normal, costa trei lei cursa pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Directorul i-a luat clasa cu pricina lui Dordonea și i-a dat alta În loc. În rest, fostul condamnat politic reabilitat - pe atunci - numai pe jumătate se dovedea un om să-l pui la rană. Stăteam toți patru pe niște baloți de paie În camionul lui Oaie. Ne zgâlțâia de ne amețise și aveam grijă, când vorbeam, să nu ne mușcăm limbile. La tuspatru ne era gândul la merindele din cabină. Într-o traistă cu băieri lungi se Înghesuiseră o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la cer și se pregătea de izbit. Avea o putere pe care nu izbutea s-o stăpânească. „A zis tata că o să mi-o dea de nevastă când m-oi face mare...” Lovi cu pumnul și răspândi În toate vânturile baloți de paie din șiră. Vârteje se iscau din mișcările lui largi; răvășeau văzduhul și-l murdăreau cu resturi ridicate din țărână. „Da’ eu n-o s-o iau dacă n-o să fie fată mare...” Palma uriașă Îl apucă pe prostovan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
potrivit de lungime și am atârnat o bucată de frânghie nouă, În care Încă se zăresc bucățele albe din tulpinile bătute de cânepă. O splendoare de frânghie. I-am făcut un lanț meșteșugit și am Întărit nodul cu sârmă de balot. În loc de săpun, cum am auzit că-i obiceiul, am folosit pentru ungere o mână din vaselina căpătată În urmă cu o săptămână de la un tractorist beat contra unei jumătăți de tescovină. Sub laț am pus un scăunel cu trei picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mușterii de tot felul: femei, bărbați, tineri, bătrâni, copii. Se purta frumos cu fiecare și se mișca repede, ca să nu aștepte oamenii prea mult la coadă. O singură greșeală făcuse - și nici măcar nu era pe de-a-ntregul vina ei: comandase baloți Întregi de felurite pânzeturi În speranța că, apropiindu-se toamna și mai ales iarna, muierile ar fi cumpărat ca să Înnoiască garderoba familiei. Însă nu se Întâmplase deloc așa, baloturile zăceau neatinse pe tejgheaua de lemn și, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcuse - și nici măcar nu era pe de-a-ntregul vina ei: comandase baloți Întregi de felurite pânzeturi În speranța că, apropiindu-se toamna și mai ales iarna, muierile ar fi cumpărat ca să Înnoiască garderoba familiei. Însă nu se Întâmplase deloc așa, baloturile zăceau neatinse pe tejgheaua de lemn și, În cele din urmă, ca să nu ocupe locul, fuseseră depozitate Într-o magazie, În așteptarea unor vremuri mai bune. Ghinionul a făcut ca acele groase și prețioase baloturi să fie atacate de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu se Întâmplase deloc așa, baloturile zăceau neatinse pe tejgheaua de lemn și, În cele din urmă, ca să nu ocupe locul, fuseseră depozitate Într-o magazie, În așteptarea unor vremuri mai bune. Ghinionul a făcut ca acele groase și prețioase baloturi să fie atacate de o colonie nemaivăzută de șobolani care distruseseră totul. Scârboasele rozătoare nu picaseră din senin: În urma denunțurilor unui cumnat cu care nu se Înțelegea În privința Împărțirii averii rămase de pe urma socrilor, vecinul care stătea gard În gard cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hoțul care jefuise din averea Întregului popor ar fi primit ca pedeapsă un număr dublu de ani de Închisoare. Șobolanii, Însă, nu-i purtaseră noroc Marioarei, căci, fugind de cei care le stricau raiul, năvăliseră În Încăperea În care zăceau baloturile. Șefii cooperativei de comerț Îi desfăcuseră femeii contractul pentru neglijență În serviciu și provocarea de prejudicii pe care, ca să n-o trimită În instanță, o obligaseră să le acopere din banii ei. Șobolanii n-ar fi găsit, Însă, mai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fuseseră luate de pe ușile caselor, cetățenii din Azuchi realizară că se întâmpla ceva - în port erau încărcate și ridicau ancora zilnic neobișnuit de multe corăbii. Corăbiile, fără excepție, navigau din zona de miazăzi a lacului, către miazănoapte. Și mii de baloturi de orez, transportate pe drumurile de uscat, cu convoaie șerpuitoare de cai și căruțe, urcau și ele, în susul coastei, spre nord. Ca întotdeauna, străzile din Azuchi forfoteau de circulația călătorilor și de venirile și plecările feluriților seniori. Nu trecea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi ceru să aștepte. Chemând, încă o dată, un vasal, puse ca în fața lui Sanzo să fie aduși atât de mulți bani, încât ar fi trebuit să-i ducă în spinarea unui cal. Un funcționar și ajutorul personal împachetară monedele în baloți de rogojini, pe când Sanzo se uita cu gura căscată de uimire. — Vreau să mai îndeplinești o misiune, Sanzo. — Ascult, stăpâne. — Le-am dat amănuntele, cu multă grijă, la trei dintre oamenii mei de cea mai mare încredere. Vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mult decât l-ar fi tulburat o băltoacă de sânge. Se prosternă din nou, apăsându-și, exagerat de tare, capul pe pământ. Când îl ridică, văzu un bătrân, care arăta ca un samurai de țară, și doi tineri voinici, încărcând baloții cu bani pe șaua unui cal. Shonyu și Yukisuke beau împreună un ceai în ceainărie. Părând a nu fi decât tatăl și fiul care luau micul dejun împreună, în intimitate, după o lungă despărțire, se adânciseră de fapt, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
provincii, Ise și Owari vor fi distruse. Nobuo își spuse sigiliul pe document. Ca daruri de la Hideyoshi, Nobuo primi în ziua aceea douăzeci de galbeni și o sabie făurită de Fudo Kuniyuki. I se mai dăruiră treizeci și cinci de mii de baloți de orez din regiunea Ise, ca despăgubiri de război. Hideyoshi se plecase în fața lui Nobuo, îi arătase respect și-i făcuse daruri ca dovezi de bunăvoință. Tratat în acest fel, Nobuo nu putea să nu surâdă cu satisfacție. Este cert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
când parcă ieșisem din rândul școlarilor. Nu știu cum fac și-l conving pe tata să luăm lucrurile ce le aveam și să plecăm, de parcă cineva ne zorea pe drumul spre casă. Am strâns tot ce aveam la clasă și dormitor, facem balotul și alte pachete și astfel încărcați, o luăm spre ieșirea din școală, de pe str. Regală, și trecem pe trotuarul de pe partea spitalului, ca să nu ne întâlnim cu cineva cunoscut. Prin fața spitalului, surpriză mare! Prof. C. Iacomi, subdirectorul școlii noastre, mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
plină de soarele darnic al dimineții trec în trap săltat câțiva călăreți răscolind colbul abia așezat în urma câtorva căruțe care au trecut valvârtej și încă se auzeau hodorogind în josul uliței. Boi nădușiți trag cu greu o haraba plină vârf cu baloți de marfă...Un târgoveț trece strigându-și marfa pe care o poartă într-o putinică...Se oprește în fața unei prăvălii, de unde iese un tejghetar care îi cere să-i dea din marfa pe care o strigă...Mă uit atent . Negustorul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Ici se descarcă butoaie pline cu vin sau cu untdelemn, dincolo se stivuiesc putini cu brânză sau cu scrumbie, acolo hamalii cu sudoarea șiroindu-le pe față și pe spinările goale încarcă o haraba cât ți-i malul cu niște baloți grei. Aici se opintesc în juguri patru boi ca să urnească din loc un car încărcat doldora cu saci de grâu, dincolo gem sub povară alte perechi de boi care se trudesc să urnească tocmai harabaua pe care o încărcaseră hamalii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]