2,143 matches
-
poate ieși un tigru 412 Scriitorul Zuo Si a scumpit hârtia la Luoyang 413 Pentru o plată de mizerie să nu-ți îndoi șalele 414 Refacerea oglinzii sparte 415 Visul de la Nanke 417 Să asculți părerile mai multor părți 417 "Banchetul cu flori de la Qujiang" 418 O porție de orez pentru cele trei mese ale zilei 420 5. Povestiri cu tâlc 421 Jocul broaștei cu dragonul 421 O pildă despre învățătură 423 O poveste despre Mo Zi 423 De ce și-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe regina-mamă 428 Eliminarea celor trei războinici cu două piersici 429 6. Povestiri militare 431 Sun Bin, marele strateg militar 431 Bătălia de la Changping 433 Cao Gui și lupta de rezistență împotriva agresiunii statului Qi 434 Bătălia de la Baiju 437 Banchetul de la Hongmen 439 Bătălia de la Jingxing 441 Zhou Yafu în război cu cei șapte regi răzvrătiți 442 Bătălia de la Chibi 444 Tactica "orașului nepăzit" 446 Bătălia de la Feishui 447 Capitolul XIII TRADIȚII ȘI OBICEIURI 449 1. Tradiții și obiceiuri populare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
unii, tulburarea asta Îi Îmbată ca un vin. Rowe, Însă, se simți Înspăimîntat, ca și cum ar fi comis, fără voia lui, o atrocitate. Doamna Bellairs Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru a se stăpîni Îi umflase vinele de la gît. Singurul care se dovedi la Înălțimea situației fu domnul Prentice, care, ocolind masa, Îi dădu doamnei Bellairs cîțiva pumni În spate: — Tușește tare, cucoană! O să-ți treacă! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cap pentru a înlătura asocierea: Un laborator guvernamental mare nu e dotat să facă față unui asemenea lucru; nici din punct de vedere psihologic, nici din orice alt punct de vedere. Prinse în piuneze pe pereți și stând întinse pe banchete printre tăvițele emailate erau sute de fotografii. Podeaua din jurul aparatului de mărit era plină de probe, developat și aruncate deoparte odată ce-și scoseseră la iveală imaginile. În vreme ce Vaughan scotocea pe masa principală, întorcând paginile unui album legat în piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rănită în cursul recuperării postoperatorii. Primele fotografii cu ea stând în mașina zdrobită arătau o tânără obișnuită al cărei chip simetric și a cărei piele netedă descriau toată economia unei existențe comode și pasive, alcătuită din banale flirturi consumate pe banchetele din spate ale mașinilor ieftine și savurate fără o conștientizare reală a adevăratelor posibilități ale propriului corp. Mi-o puteam imagina stând în mașina vreunui director de vârstă mijlocie de la agenția de ajutor social, fără să conștientizeze conjuncția formată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și peste mașinile acelea cu o geometrie perfectă. Vaughan o conduse de la o mașină la alta, ajutând-o să urce pe platforme și să intre în cabinele prototipurilor stilizate, în mașinile special proiectate, în limuzinele de lux pe a căror banchete din spate ședea ca regina ostilă a acelei tehnarhii hiperactive. - Plimbă-te cu Gabrielle, Ballard, mă îndemnă Vaughan. Ține-o de braț. O să-i facă plăcere. Mă încurajă să-i iau locul. Când se cără sub pretextul că-l văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
provocat de colier. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe parcară vizavi, la umbra unui salcâm. Întârziaseră puțin și căldura după-amiezii își făcea deja simțită prezența. Până-n amiază, orice vehicul lăsat la soare avea să fie aproape imposibil de atins, cu banchetele prea fierbinți pentru pielea pasagerilor și cu volanul ajuns un inel de foc. Umbra avea să împiedice toate aceste neplăceri și sub fiecare copăcel se cuibăreau mașini aliniate cu boturile spre trunchi, ca purcelușii la scroafă, pentru a beneficia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Juan, Puerto Rico. Ziua următoare, tunurile fortăreței din El Morro se amuzaseră efectuînd exerciții de tir asupra jalnicului corp al nefericitei nave, pînă ce reușiseră să o preschimbe Într-un morman de așchii, În vreme ce rechinii dimprejur se desfătau cu un delicios banchet de pirați abțiguiți, care se azvîrleau În apă ca apucați de streche, Încercînd să scape de loviturile bombardelor. În acele clipe pricepu roșcovanul Oberlus cît de mult putea să aștepte de la sine și de la capacitatea sa de rezistență la teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
metalul mașinilor, pe capotele zdrobite sub greutatea celorlalte mașini așezate deasupra. Astea-s automobile cu botul deformat din care știi că n-a scăpat nimeni cu viață. Mașini cu aripi distruse în care au murit familii întregi. Mașini tamponate, cu banchetele din spate împinse până-n bord. Mașini de pe vremea când nu existau centuri de siguranță. Mașini de pe vremea când nu existau airbaguri. Dinaintea echipajelor de descarcerare. Dinaintea paramedicilor. Astea-s mașini jupuite în jurul rezervoarelor de benzină explodate. Totul e așa grandios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o deraiere poți strânge câte două sute de creioane odată. Becuri încă perfecte, care nu scot zdrăngănitul ăla înăuntru. Chei neștanțate cu sutele. În camionetă locul era limitat și, oricum, pe-atunci soseau deja alte camionete cu oameni lopătând cereale pe banchetele din spate și oameni privindu-ne cu mormanele noastre de prea multe lucruri în vreme ce ne hotăram ce ne trebuie mai mult, cele zece mii de șireturi sau cele o mie de borcane de țelină. Cele cinci sute de curele de ventilator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a coniacului distribuit cu prea multă larghețe. Hotărît lucru, Basarab Cantacuzino era un boier, un boier de altădată, care vrea neapărat să te copleșească, pînă la a te strivi, cu generozitatea sa. Dacă Mihai Mihail nu-l trimisese degeaba la banchet, acela era momentul în care ar fi putut afla cît de cît ceva. Exaltarea și alcoolul deschid orice poartă sufletească. "De aceea, domnule ministru, fac apel la dumneavoastră și vă conjur dați acestor tineri posibilitatea să înfrunte moartea. Dați-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
convingerea că sarcina pe care și-o propuseseră le depășea cu mult posibilitățile de victorie. Femeile își dădeau toată silința să le facă viața bărbaților cât mai plăcută, cântând, dansând și străduindu-se să transforme fiecare cină într-un adevărat banchet, după care Omul-Memorie obișnuia să povestească vechi istorioare, insistând asupra faptelor eroice ale strămoșilor lor. Înțelegând că sosise momentul să ridice moralul echipajului sau, însuși Miti Matái lua cuvântul într-o seară, pentru a face o relatare amănunțită a fabuloasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cutițele, însă se părea că ceea ce ii chinuia cu adevarat nu era proximitatea morții, ci faptul că totul se petrecea sub ochii celor de care, cu atâta viclenie, isi bătuseră joc. Își făcură apariția și mai mulți rechini, ca și cum vestea banchetului care se apropia ar fi ajuns deja până în fundul oceanului, iar cei mai îndrăzneți dintre ei le atingeau deja picioarele naufragiaților. Era doar o chestiune de timp. Navă lui Octar abia se mai ridică la câțiva centimetri deasupra apei. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Un rechin cenușiu îl trase în adâncuri, cu mâna încă ridicată. Câteva clipe mai tarziu, nu mai rămăsese nici un singur Te-Onó în viață, iar câteva bucăți de carne pluteau ici și colo, de unde le culegeau rechinii care ajunseseră ultimii la banchet. Fusese un spectacol macabru și cutremurător, pe care Tapú Tetuanúi avea să și-l amintească până la sfârșitul zilelor lui. Dar și mai mult avea să-și amintească ceea ce se petrecu după aceea, căci, pe neașteptate, când totul părea să indice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
numește „închidere în cocon”. Domnul și doamna Keyes - Packer și Evelyn - n-au fost întotdeauna așa. Înainte, cum murea un delfin în plasele pescarilor de ton, cum se repezeau să scrie un cec. Să dea o petrecere. Au organizat un banchet pentru victimele minelor de teren. O serată dansantă pentru victimele traumelor craniene severe. Fibromialgie. Bulimie. Un cocktail și o licitație fără strigare pentru suferinzii de colon iritabil. Fiecare serată avea o temă: „Pace universală pentru toate popoarele”. Sau: „Speranță pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
traumelor craniene severe. Fibromialgie. Bulimie. Un cocktail și o licitație fără strigare pentru suferinzii de colon iritabil. Fiecare serată avea o temă: „Pace universală pentru toate popoarele”. Sau: „Speranță pentru viitorul nostru nenăscut”. Imaginează-ți că te-ai duce la banchetul de absolvire în fiecare seară pentru tot restul vieții. În fiecare seară un alt decor alcătuit din flori sud-americane și milioane de beculețe albe. O sculptură de gheață și o fântână cu șampanie și o orchestră în costume de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fi acolo. Vechea Gardă. Cele mai bune părți ale Registrului Social. La zece seara, sub rampele de vest ale podului. Nu pot, spune Evelyn. Packer și ea trebuie să participe miercuri la „Valsul pentru eradicarea foametei în America Latină“. Joi e banchetul „Nevoile aborigenilor“. Vineri e licitație fără strigare pentru prostituatele adolescente fugite de-acasă. Evenimentele astea, cu toate premiile din acrilic lustruit care se dau acolo, te fac să tânjești după vremea în care frica numărul unu a americanilor era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
carton. Un inel masiv decorat cu un craniu se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de albeață, spunând: — Ce zici, nu vrei să vii cu mine la banchetul de absolvire...? Și îngerițele roșesc. Chicotesc de bătrânelul ăsta amuzant și inofensiv. I se așează în poală, în scaunul cu rotile; coapsele lor musculoase, lucrate cu antrenorul personal, se lasă pe genunchii lui ascuțiți și osoși. Firește, într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și pictează o miniatură perfectă. Sau schițează un studiu în cărbune, după ce-au dat eticheta cu un strat alb, de bază. Apoi, cu eticheta în palmă, se duc să-și expună mica lor operă. În vagoanele de tren. Pe banchetele din spate ale taxiurilor. Și operele lor rămân „expuse” acolo pentru mai multă vreme decât v-ați închipui. Poșta a făcut etichetele astea dintr-o hârtie atât de ieftină încât nu le mai poți dezlipi. Hârtia se rupe bucăți-bucățele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Arhipelagul Gulag, de care auzise orice cetățean care asculta Europa liberă care intra cel mai bine pe undele scurte ale Vefurilor. Profa de engleză a primit și un flacon de Opium pentru care i-a mulțumit lui Klaus abia după banchet. Momentul a fost bine ales deoarece a doua zi ea nu trebuia să meargă la școală și nici el la vreun antrenament. În afară de asta, pentru Janis J., cum era alintată În liceu, lumina zilei era un adevărat afrodisiac, oarecum inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dar se obișnuise. De ce sé i se facé lui rușine, dacé niménui nu i se fécea rușine cînd le spunea șoferul boule? Sau poate li se fécea, dar nu spuneau? Fugeau repede În spate și rîdeau și se așezau pe banchete și nimeni n-ar fi putut sé-și dea seama. Praful se ridicé foarte curînd, cînd autobuzul ieși de pe drumul de oraș și intré pe drumul de pémînt, care ducea spre satul lui Șasa. Se ridicé un praf cafeniu, care pérea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
-i pe la Timișoara? Nu-mi place să citesc în public din cărțile mele. N-aș fi putut să fiu actriță; nu mă dezbrac la nudiști, nici sufletul nu mi-l arăt în pielea goală; evit întrunirile de generație, de promoție, banchetele la 10, 20, 30 de ani după. Și uite că spun cu voce tare, fără cerculeț verde, fără pătrățel roșu, cuvîntul care m-a eliminat din presă și din viața literară: căcat. Nu o dată, ci de trei ori: căcatcăcatcăcat. Zîmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă, plisată, cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei i-a plăcut. Nu și lui Iordan: "Mata te-ai născut în secolul trecut, coane Victorache. E demodată, nu-i șade unei fete de șapteșpe. Să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gura apă după tine. Du-te, trăiește cu 120 pe oră". I-am purtat sărutul, proastă și fericită, toată seara. Mă simțeam numai cap. Mă gîndesc la floarea cu cap de fată din bestiarele Evului Mediu: tijă și căpățînă. De la banchet am venit desculță, ba am și pierdut unul dintre pantofii escarpați ai mamei. Tălpile îmi luaseră foc din cauza lor. Nesăbuită, necugetată, nesocotită cum eram, voiam să mă sărute încă și încă. A dispărut foarte de dimineață. Gustul sîngelui, reizbucnit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Se ridică ușor pe vârfuri și-și îngroapă fața din nou în floare. Respiră profund ca și cum s-ar abandona total sevei acelei flori miraculoase.) Scena 11 (sau ultima scenă) (Două jumătăți tăiate de vagon de tren ocupă extremitățile scenei. Pe banchete, de-o parte și de alta, stau Pulcheria și Maurizio cu câte un laptop pe picioare și un celular la ureche susținut de mâna stângă. Lovesc febril tastatura și intonează în telefon patetic ceea ce scriu. Sau, mai degrabă, transcriu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]