218 matches
-
punct al masei continentale eurasiatice, a fost depășit la 10 septembrie. Zece zile mai târziu, când "Fram" s-a apropiat de zona în care fusese distrusă "Jeannette", s-a observat banchiză groasă pe la 78° latitudine nordică. Nansen a urmat linia banchizei către nord până la o poziție înregistrată ca fiind 78°49′N, 132°53′E, înainte de a ordona oprirea motoarelor și ridicarea cârmei. Din acest punct a început deriva lui "Fram". Primele săptămâni în gheață au fost frustrante, deriva fiind imprevizibilă
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
se aflau la doar de , cel mai nordic punct cunoscut al Insulelor Franz Josef. Condițiile de înaintare se înrăutățiseră, însă, întrucât vremea mai caldă dusese la ruperea gheții. La 22 iunie, cei doi au hotărât să se odihnească pe o banchiză, pentru a-și aduna forțele și pentru a-și repara echipamentul în vederea următoarei etape a călătoriei. Au rămas acolo timp de o lună. A doua zi după ce au părăsit această tabără, Nansen consemna: „în sfârșit s-a întâmplat minunea—pământ
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
străbătut pentru prima dată în 1879 de către suedezul Nils Gustaf Nordenskiöld, devenind astfel primul om care a traversat ambele pasaje din regiunea arctică. Amundsen intenționase să lase nava "Maud" să fie prinsă în gheață, pentru a pluti în derivă odată cu banchiza (așa cum făcuse Nansen cu "Fram"), dar nu a reușit. Cu toate acestea, studiile științifice efectuate la bordul navei, în principal de către Harald Sverdrup, au fost de o mare valoare. Noua descoperire a secolului XX, aviația, l-a atras pe Amundsen
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
Norge" a decolat din Svalbard la 11 mai 1926. A survolat Polul Nord geografic pe 12 mai 1926, la ora 01.25 (GMT), și a sosit la Teller, în Alaska, două zile mai târziu. La Polul Nord au fost lansate pe gheața banchizei trei drapele: al Norvegiei, al Italiei și al SUA. Cei trei exploratori care revendicaseră premiera atingerii Polului Nord și anume Frederick Cook în 1908, Robert Peary în 1909 și Richard Byrd în 1926 (cu avionul, cu doar câteva zile înainte de Amundsen
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
sa natală, Norvegia. La 23 mai 1928, dirijabilul "Norge", rebotezat "Italia", a pornit într-o nouă expediție polară, de această dată cu un echipaj compus numai din italieni, sub comanda lui Umberto Nobile. Din nefericire dirijabilul s-a prăbușit pe banchiza polară la aproximativ 120 km nord-est de Nordaustlandet, Svalbard, într-o poziție având coordonatele 81°14′N 28°14′E. Nouă din cei zece membri ai echipajului au supraviețuit prăbușirii, dar au rămas complet izolați și în pericol de moarte
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
Anatoli Liapidevski (certificatul nr. 1), Sigizmund Levanevski, Vasili Molokov, Mavriki Slepnev, Nicolai Kamanin, Ivan Doronin și Mihail Vodopianov, care au participat la misiunea aeriană de salvare a echipajului vaporului "Celiuskin", care s-a scufundat în apele Oceanului Arctic, zdrobit de banchize, pe 3 februarie 1934. Zoia Kosmodemianskaia, membră a mișcării sovietice de partizani, a fost prima femeie care a fost onorată cu Ordinul Erou al Uniunii Sovietice (16 februarie 1942). Pilotul de vânătoare și a doua femeie as al aviației Lidia
Erou al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307571_a_308900]
-
incluse în antologii de poezii din R.Moldova, România, Italia ș.a. Călina Trifan este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Volume publicate: "Adagio"(1989); "Soliloc"(1992); "Descărcare în egretă" (1999);"Canonul tăcerii"(2000);"Pe banchizele din cer"(2004), Aleea clasicilor (2009),„femeile iubesc cum respiră” [2011]. A coordonat: Femeia în zonele de conflict (2005).Autor și coordonator : Dicționarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2010, Ed. a 2-a,(2010). Biobibliografii: "Dicționarul Scriitorilor Români din Basarabia 1812-2006
Călina Trifan () [Corola-website/Science/307956_a_309285]
-
1911. Pentru Scott, provocarea continentului înghețat data de mult, din 1900, când fusese ales pentru a conduce expediția științifică la Cercul Polar. În momentul plecării, în iulie 1901, nu era pregătit să înfrunte un mediu ostil cum era cel de pe banchiza polară. Până atunci fusese căpitan de marină, priceput încă din tinerețe să conducă navele, dar fără experiență în ceea ce privește dotările și metodele cele mai bune pentru înfruntarea Polului. În ciuda acestor impedimente, călătoria s-a dovedit un succes incredibil. Scott ajunsese destul de
Robert Falcon Scott () [Corola-website/Science/309132_a_310461]
-
pentru expedițiile polare. La 15 decembrie 1911 a fost primul care a ajuns la Polul Sud. Ca și pe Scott, îl aștepta un sfârșit tragic: a murit încercând să-l salveze pe exploratorul italian Umberto Nobile, care se prăbușise pe banchiza Cercului Polar Arctic. Soția lui Scott, Kathleen Bruce, era o femeie excentrică și, pentru epoca ei, incredibil de emancipată. La Paris i-a cunoscut pe pictorul Pablo Picasso și pe sculptorul Auguste Rodin și le-a devenit elevă. Înainte de a
Robert Falcon Scott () [Corola-website/Science/309132_a_310461]
-
este de cca. 2,5, (în loc de 0,7 în medie pe planetă), iar grosimea medie a ghețurilor a scăzut cu 40 % în perioada 1993 - 1997 față de perioada 1958 - 1976. În 2007, observațiile din satelit au relevat o accelerare a topirii banchizei arctice, cu o scădere a suprafeței sale cu 20 % în decursul unui singur an. Dacă tendința continuă, unele observatoare consideră că banchiza se va topi complet vara deja din 2013, în loc de 2030 cât se estima înainte.. Se speră că satelitul
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
perioada 1993 - 1997 față de perioada 1958 - 1976. În 2007, observațiile din satelit au relevat o accelerare a topirii banchizei arctice, cu o scădere a suprafeței sale cu 20 % în decursul unui singur an. Dacă tendința continuă, unele observatoare consideră că banchiza se va topi complet vara deja din 2013, în loc de 2030 cât se estima înainte.. Se speră că satelitul specializat CryoSat-2, care va fi lansat pe orbită în 2009 să furnizeze informații mai exacte cu privire la acest fenomen. Și în Antarctica apar
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
Ermak, de la stația radio de pe insula Gogland s-au emis 440 de telegrame oficiale. În afara echipajului rusesc, datorită semnalelor SOS emise prin telegrafia fără fir, spărgătorul de gheață Ermak a salvat și 50 de pescari finlandezi, eșuați pe o mică banchiză de gheață plutind în apele golfului. Cam în aceeași perioadă, Guglielmo Marconi făcea primele sale transmisii radio. În 1901, Aleksandr Popov a fost numit profesor la Institutul Electrotehnic care în zilele noastre îi poartă numele. În 1905 a fost ales
Aleksandr Popov (fizician) () [Corola-website/Science/299997_a_301326]
-
Grytviken, Georgia de Sud, "Endurance" a plecat către Antarctica la 5 decembrie. După două zile, Shackleton a întâlnit gheață încă de la 57°26’ lat. S, ceea ce a forțat nava să efectueze manevre. Pe parcursul următoarelor zile au existat probleme superioare cu banchiza, care, la 14 decembrie a fost destul de groasă să oprească nava pentru 24 de ore. După trei zile, nava a fost oprită din nou. Shackleton a comentat: „Eram pregătit pentru condiții dificile în Marea Weddell, dar speram că gheața va
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
să oprească nava pentru 24 de ore. După trei zile, nava a fost oprită din nou. Shackleton a comentat: „Eram pregătit pentru condiții dificile în Marea Weddell, dar speram că gheața va fi desprinsă. Ceea ce am întâlnit a fost o banchiză foarte densă și foarte încăpățânată”. Progresul a fost întârziat de opriri dese până când calea s-a deschis și "Endurance" a putut avansa constant către sud pe 22 decembrie. Aceasta a durat încă două săptămâni, iar nava a pătruns adânc în
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
gheață cu dalte, fierăstraie și târnăcoape, să încerce să forțeze trecerea, dar efortul s-a dovedit inutil. Shackleton nu a abandonat toată speranța de a se elibera, dar acum contempla „posibilitatea de a petrece o iarnă în brațele neospitaliere ale banchizei”. La 21 februarie, "Endurance", strâns prinsă, a plutit în derivă până la latitudinea sa cea mai sudică, 76°58’S, după care a început să se deplaseze constant spre nord împreună cu banchiza. La 24 februarie, Shackleton, realizând că nu vor putea
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
de a petrece o iarnă în brațele neospitaliere ale banchizei”. La 21 februarie, "Endurance", strâns prinsă, a plutit în derivă până la latitudinea sa cea mai sudică, 76°58’S, după care a început să se deplaseze constant spre nord împreună cu banchiza. La 24 februarie, Shackleton, realizând că nu vor putea controla nava toată iarna, a ordonat abandonarea muncilor de rutină de la bordul navei. Câinii au fost dați jos și puși în cotețuri de gheață, iar interiorul vasului a fost transformat în
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
șanse egale de a fie distrusă și de a scăpa dintre ghețuri. Deși "Endurance" se dovedise capabilă să reziste la presiuni uriașe, situația navei era extrem de gravă, și, la 24 octombrie, când partea de la tribord a fost împinsă într-o banchiză, presiunea gheții din partea laterală a navei a crescut până când aceasta a început să se îndoaie și să crape; apoi, apa de sub gheață a început să curgă în interiorul navei. Când scândurile s-au spart, au scos zgomote puternice, pe care marinarii
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
de 3 m înălțime. Pe această suprafață, în două zile, grupul a reușit să călătorească doar . La 1 noiembrie, Shackleton a abandonat marșul și a decis, în acord cu Wild și Worsley, să stabilească tabăra și să aștepte spargerea gheții. Banchiza plată și aparent solidă pe care se aflau când au renunțat la marș a fost denumită „Tabăra Ocean” și membrii grupului s-au oprit acolo. Din când în când, unele echipe au mai vizitat epava lui "Endurance", care încă plutea
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Insulele Shetland de Sud, dar Shackleton credea că pot fi traversate mai ușor. Avantajul era că ele erau uneori vizitate de baleniere și se puteau găsi provizii acolo. Toate aceste destinații necesitau o călătorie periculoasă în bărcile de salvare, odată ce banchiza pe care pluteau s-ar fi spart. Înainte de această călătorie, bărcile de salvare erau fiecare denumite după sponsorii principali ai expediției: "James Caird", "Dudley Docker" și "Stancomb Wills". Sfârșitul Taberei Răbdarea a fost anunțat în seara zilei de 8 aprilie
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
care pluteau s-ar fi spart. Înainte de această călătorie, bărcile de salvare erau fiecare denumite după sponsorii principali ai expediției: "James Caird", "Dudley Docker" și "Stancomb Wills". Sfârșitul Taberei Răbdarea a fost anunțat în seara zilei de 8 aprilie, când banchiza s-a rupt. Tabăra se găsea acum pe o mică plută triunghiulară de gheață; o spargere a acesteia ar fi însemnat un dezastru, astfel că Shackleton a pregătit bărcile de salvare pentru plecarea grupului. A decis că se va încerca
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
sale mentale precare, comandantul efectiv era Tom Crean. Următoarele câteva zile au fost extrem de dificile - bărcile erau încă între ghețuri, dependente de căile de apă ce li se deschideau, iar progresul era periculos și imprevizibil. Adesea acestea rămâneau prinse de banchize, sau erau urcate pe ele, în timp ce oamenii își puneau corturile și așteptau îmbunătățirea condițiilor. Shackleton ezita din nou între câteva potențiale destinații, și, la 12 aprilie, a respins orice altă alternativă și a decis să meargă spre golful Speranței, în
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
disponibil înainte de luna octombrie, ceea ce, după părerea lui, era prea târziu. Atunci, cu ajutorul ministrului britanic din Montevideo, Shackleton a obținut de la guvernul uruguayan cu împrumut un trawler, "Instituto de Pesca No. 1", care a pornit spre sud la 10 iunie. Banchiza i-a blocat din nou. În căutarea unui alt vas, Shackleton, Worsley și Crean au călătorit la Punta Arenas, în Chile, unde s-au întâlnit cu Allan MacDonald, un britanic, proprietar al schoonerului "Emma". McDonald a echipat acest vas pentru
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
la Punta Arenas, în Chile, unde s-au întâlnit cu Allan MacDonald, un britanic, proprietar al schoonerului "Emma". McDonald a echipat acest vas pentru o nouă tentativă de salvare, care a demarat la 12 iulie, dar cu același rezultat negativ—banchiza i-a învins pentru a treia oară. Shackleton a dat numele lui McDonald unui ghețar din bariera de gheață Brunt din Marea Weddell. Când acest ghețar nu a mai putut fi identificat, numele McDonald a fost dat unor munți de
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
ultimele rezerve de cloroform din proviziile medicale, întreaga operație a durat , și a avut succes. Până la 23 august, se părea că politica de interzicere a formării de provizii a lui Wild era un eșec. Marea din jur era plină de banchize de gheață care ar fi oprit orice navă de salvare, resursele alimentare erau pe terminate și pinguinii nu mai veneau la țărm. Orde-Lees scria: „Va trebui să-l mâncăm pe cel care moare primul [...]”. Gândurile lui Wild se îndreptau serios
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
și un grup de oameni degerați și demoralizați. În mai, lucrurile aveau să fie mai rele, când "Aurora", ancorată la Capul Evans, a fost împinsă de vând înspre mare, și nu s-a mai putut întoarce, fiind prinsă de o banchiză de gheață. A plutit în derivă printre ghețuri până la 12 februarie 1916, la o distanță de înainte de a se elibera și a ajunge, cu greu, în Noua Zeelandă. Ducea cu ea o mare parte din combustibilul, hrana, hainele și echipamentul grupului
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]