271 matches
-
priză la o parte dintre alegători. Acesta este motivul pentru care nu s-au atins de Marian Oprișan din Focșani, fiind însă nevoiți să renunțe la Nicolae Mischie din Gorj și la Bebe Ivanovici din Ilfov și străduindu-se să bandajeze rănile produse de plecarea lor. La debarcarea lui Bebe Ivanovici, Cozmâncă l-a umplut de elogii („un adevărat revoluționar”!), după care, în stil de vechi activist PCR, a cerut activului de partid să strângă rândurile pentru a asigura victoria în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
În Flandra. Îmi amintesc că soarele strălucea pe un cer foarte albastru și foarte curat deasupra acoperișurilor caselor dimprejur, iar locul de taifas fremăta de mulțime. Căpitanul Alatriste, care continua să se arate În public, aparent netemător de consecințe - mâna, bandajată după Înfruntarea de la Portița Sufletelor, era ca și vindecată -, purta cizme Înalte, pantaloni cenușii și pieptar Întunecat la culoare Închis până la gât; și deși dimineața era destul de călduroasă, avea pe umeri capa ca să acopere cu ea crosa unui pistol pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sau, și mai grav, nu cunosc deloc modalitățile de prevenire. Astfel: • doar 66,5% dintre elevi știu că, pentru prevenire, e bine să nu atingem sângele; • doar 63,9% dintre elevi știu că, pentru a preveni infectarea, trebuie să ne bandajăm rănile; • doar 15,2% dintre elevii investigați știu că, pentru a preveni infectarea cu HIV, trebuie să ai un comportament sexual protejat, utilizând prezervativul sau evitând contactul sexual cu persoanele necunoscute sau prea puțin cunoscute; • doar 6,8% dintre elevi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
Am coborât câteva trepte care duceau spre demisol. Pe tot culoarul vopsit în verde lumina un singur bec galben, nu mai puternic ca o luminare. De-a lungul culoarului, care cotea imprevizibil, se întindea, lângă tavan, o țeava de fier bandajată din loc în loc cu chit roșu și cânepă. Cămăruțe cu uși părând subțiri ca de carton se-nșirau în stânga și-n dreapta. La zgomotul pașilor mei se deschidea câte o ușă, de după care se căscau spații strâmte și calde, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înecîndu-se, cum Maria nu-l mai auzise niciodată. Ieși pe ușa cuptorului, și fulgii de zăpadă îi îngheța-ră-ntr-o clipă fața înroșită de la foc. La poartă era un milog nenorocit, ieșit din cine știe ce spital, căci avea capul și mâinile în întregime bandajate în fese murdare, aproape negre. Doar ochii i se vedeau, și nici aceia bine, șterși cum erau de neîncetata fulguială. Îmbrăcămintea nu i se deosebea de a oricărui cerșetor dintre cei care mai treceau uneori prin sat. Cu toate acestea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ridică de acolo cu un geamăt și, întorcând spatele torentului, o porni din nou pe coastă în sus. Ajuns la calul său, scotoci febril în sacul de merinde pe care îl ținea îndărătul șeii, căutând ceva cu care să-și bandajeze mâna. Găsi o eșarfă de mătase pe care o purta la ocazii mari și, ținându-i un capăt între dinți, se strădui să obțină ceva ce semăna cu un bandaj; operațiunea, totuși, fu dureroasă și îi luă mult timp, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
negru, cu nările dilatate, sabia sclipitoare gata să lovească... Ce sfârșit avusese ciocnirea? Ce i se întâmplase? Era limpede că fusese rănit, dar poate nu grav. Reușea să-și miște picioarele și asta deja era ceva, însă antebrațul stâng era bandajat și i se părea că întreg trupul trecuse pe sub roțile unui car. Simțea mai ales o durere arzătoare în grumaz, iar capul îi era strâns parcă într-un clește. își aminti cu oroare lațul care, într-o clipită, sustrăgându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aici? — De azi după-amiază. Când te-au adus păreai mai mult mort decât viu, dar cred că, una peste alta, nu ai nimic grav. Sigur te-ai lovit la cap și probabil ai o coastă ruptă, de aceea ți-am bandajat și pieptul. Și pe urmă, ești umflat peste tot și mai sunt și zgârieturile de pe gât. E o minune că frânghia nu ți l-a frânt. Oricum, o să-ți revii repede. Vorbea pe un ton sigur, cu simplitatea aspră specifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gât, contactul cu pielea chinuită îl făcu pe Sebastianus să tresară violent. — E foarte bine așa, îi spune ea, o să te ajute. O să te ung apoi cu o unsoare pentru piei. Aici nu avem alt leac. Atunci, tu m-ai bandajat. — M-a ajutat ea, răspunse Lidania, arătând din nou către tânără. întinzându-și puțin bărbia, ca să-i ușureze treaba, care într-adevăr îi aducea o oarecare ușurare, Sebastianus întrebă: — Și pe voi... cum v-au prins? Tamponându-i mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în iarbă, de astă dată, ai prietenilor. Se aplecară asupra lui Balamber. Toraman, cu vocea sugrumată, cuprins de o vie îngrijorare, dădu ordine. îl ridicară și-l puseră pe un car. Cineva îi dădu să bea, mâini de femeie îi bandajară rana cum se putu mai bine, oprindu-i sângerarea. Puțin după aceea, carul se puse în mișcare, ajunse cu bine în sat și intră, în sfârșit, pe podul de peste Saône. Balamber, sfârșit, căzuse într-un soi de leșin. în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și e prea greu pentru mine.” Mișcat de cuvintele copilului, șoferul a înghițit cu greu nodul pe care-l simțea în gât. Rapid, el a ridicat copilul handicapat înapoi în scaunul său, apoi a luat o batistă și i-a bandajat zgârieturile și tăieturile. Totul arăta ca și cum ar fi făcut o treabă bună. „Mulțumesc și Domnul să te binecuvânteze” i-a spus copilul recunoscător, străinului. Prea mișcat pentru a mai putea vorbi, omul pur și simplu a privit copilul cum împingea
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
că tremură ca varga. Cu ochii închiși și cu obrazul ca varul, Costăchel gemea surd... În acea clipă, lui Petrache îi treceau prin minte scene cu răniți din timpul războiului... Știa ce trebuie să facă... S-a apucat să-i bandajeze rana sângerândă cu o bucată de pânză, în timp ce se gândea: „Cum îi spun eu Măriucăi despre nenorocirea care a dat peste Costăchel? Pe lângă asta, trebuie să-l vadă un doctor neapărat. Cum ajungem la târg pe o vreme ca asta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să te omoare? Știu sigur. Inge se ținu după mine În dormitor, unde mi-am pus o cămașă, și m-a privit cum mă Închei neîndemânatic la butonii de la brațul pe care-l julisem și pe care ea mi-l bandajase. — Știi, i-am zis mai departe, noaptea trecută a ridicat tot atâtea Întrebări ca și răspunsuri. Nimic nu are logică, absolut nimic. E ca și cum ai Încerca să rezolvi un puzzle, dar având nu unul, ci două seturi de piese. Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
într-o formă prea grozavă. Merg jos să văd despre ce este vorba. Morții mai pot aștepta. Prin holul întunecat al parterului se încrucișează mereu cu soldați care aleargă către posturile unde fuseseră desemnați. Unii dintre ei șchiopătează, alții sunt bandajați la o mână, sau cap. "Oh, Doamne, ce puțini am rămas!". Sublocotenentul Novăceanu se apropie alergând. Domnule locotenent, aparatul lui Bocioagă a fost atins de schije în timpul atacului. Nu mai este bun de nimic. Asta nu e bine de loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și spunea că el n-are nici o familie nicăieri. ― Familia mea s-a dus. I-au omorât. ― Săracul om, a spus Desdemona. Nu mai vrea să trăiască. ― Trebuie să-l ajutăm, a insistat Lefty. Mi-a dat bani. Mi-a bandajat mâna. Nimănui altcuiva nu i-a păsat de noi. O să-l luăm cu noi. Cât au așteptat ca verișoara lor să le trimită bani, Lefty a Încercat să-l consoleze pe doctor și, până la urmă, l-a convins să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la cutia albă cu cruce roșie pe capac, vine înapoi cu o sticluță nedestupată de rivanol și c-o pungă cu vată, toarnă lichid până când mânuța roz și manșeta albastră a cămășii devin galbene, apasă cu un tampon uriaș și bandajează, în tot timpul ăsta o atinge, o mângâie, îi șoptește la ureche niște chestii pe care nimeni nu le-aude, o ajută să se scoale, o sprijină, aproape c-o duce el pe sus către cabinetul medical, din ușă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țâșnea ca un izvor mititel. Guță, cu supranumele Puță, a căzut în genunchi, a căscat ochii mari și a leșinat. Găurica din frunte s-a făcut imediat cât o prună, cineva (nu eu) și-a sfâșiat tricoul și l-a bandajat, altcineva (nu eu) a arborat steagul alb. Propriu-zis n-a fost o capitulare, ci mai degrabă o încetare forțată a ostilităților, de-a lungul căreia agresorii s-au albit la față și-au tremurat ca frunzele. Când a sosit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sens, pricepi că ai leșinat și că ești plin de sânge. Spaima lor e contagioasă, uiți de licăririle becului și te întorci grăbit în lumea reală. Cineva te curăță pe frunte și în păr cu o batistă umedă, altcineva te bandajează cu un fular peste ochiul drept, apoi acel tu generic, prin care curge povestea, devine eu, persoana a doua singular se diluează și dispare, lăsând locul persoanei întâi. Și nici nu m-a prea durut când asistenta medicală mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui mare și vechi. Era o cameră de pe vremea lui Matusalem și el stătea cu capul pe pernă, cu o pijama cum poartă Celso și Daniel, zîmbindu-i și spunîndu-i m-am lovit rău. Îi puseseră atele la braț și-l bandajaseră pe deasupra, nu putea să le scoată decît peste două săptămîni. Julius stătea de cîteva ore pe fotoliul acela incomod, plin de arcuri rupte, unde-l pusese să stea bunicuța În timp ce ea se dusese să le pregătească ceva de mîncare. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era nici el de mare ajutor. Ashling și-a înăbușit un oftat, s-a ridicat de pe scaun, a luat plasturele din mâna lui Jack și a îndepărtat plasticul protector. —Sus degetul. Da, mami, spuse el sarcastic. Degetul sângerând a fost bandajat cu rapiditate și eficiență. Sub pretextul că se asigura că plasturele era bine poziționat, l-a strâns puțin de deget și a simțit o satisfacție vinovată când a văzut cum fața lui roșește ușor de durere. — Ce altceva mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de dulci. Și sunt unicul lucru adevărat pe care mi-l aduc aminte”. Ceilalți n-au Înțeles, eu am intuit - iar acum știu. Mai ales În lunile acelea, când Înota În minciuna diabolicilor, și după atâția ani În care-și bandajase rana deziluziei provocate de minciunile din romane, zilele petrecute la *** Îi apăreau În memorie ca o lume În care un glonte e un glonte, ori că te ferești de el, ori că te nimerește, iar cele două tabere se conturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asupra ei, negrul devenise roșu-aprins. Și brațele, și pieptul erau la fel, și cînd Își mută lanterna peste ele proiectau mici luminițe delicate. Din el răsăreau cioburi de sticlă. Mickey Încerca să scoată ce era mai rău, Înainte să-l bandajeze. În acest timp el tresărea, Își clătina capul de parcă ar fi fost orb. Ochii Îi erau pe jumătate Închiși, lipiți cu sînge care se coagula. Probabil că simțise că Mickey ezită. — E rău? Îl auzi Mickey Întrebînd-o. — Nu foarte rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru că uneori pietrișul era amestecat cu cioburi fine de sticlă. Se examinară una pe alta la lumină: „Uită-te sus... Uită-te jos... Minunat!“ Kay intră În sala comună. Majoritatea șoferilor erau deja acasă. O’Neil, fata cea nouă, Îi bandaja mîna lui Hughes. — Nu așa de strîns, scumpete. — Îmi pare rău, Hughes. — Ce se-nîmplă? Întrebă Kay așezîndu-se lîngă ei. — Asta? zise Hughes. O, nimic. O’Neil Își face mîna. Kay căscă. Era Întotdeauna o greșeală să stai jos Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care le văzuseră. Kay aduse cănile cu ceai și fu Întîmpinată cu urale. Patridge luă o linguriță și o folosi pentru a azvîrli cocoloașe de hîrtie prin Încăpere. O’Neil terminase de bandajat mîna lui Hughes și Începuse să-i bandajeze capul acum. Îi puse ochelarii la loc, În vîrful crêpului. CÎnd sună telefonul, nimeni nu tăcu și nici nu Încercară să asculte; presupuneau că erau cei de la Control, care confirmau semnalul. Apoi, Însă, Binkie intră din nou. Ridică mîinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-i pun numele Lăbuș. Când am ajuns acasă, m-am uitat la piciorul lui. Avea un ghimpe și nu mă lăsa deloc să-l ating. Se ferea, strângându-și piciorul la piept. Nici nu știu cum i lam scos. L-am bandajat apoi. Se uita la mine cu mulțumire. L-am mai ținut câteva zile în casă, apoi lam dus afară sperând că o să plece. S-a așezat în fața ușii uitându-se la ,mine cu frică. Mi s-a făcut milă de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]