1,331 matches
-
forme elementare și fruste, mereu mai sărace, mai stereotipe și mai vulgare, atunci când nu se inversează în voirea monstruoasă a autonegării și autodistrugerii. A sosit clipa în care practicile barbariei nu mai pot fi trecute sub tăcere. CAPITOLUL VI PRACTICILE BARBARIEI Numesc practici ale barbariei toate modurile de viață în care această viață se înfăptuiește sub o formă grosolană, frustă, rudimentară incultă, în contrast cu formele elaborate care nu mai sunt numai cele ale artei, ale cunoașterii raționale, ale religiei, ci care se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mereu mai sărace, mai stereotipe și mai vulgare, atunci când nu se inversează în voirea monstruoasă a autonegării și autodistrugerii. A sosit clipa în care practicile barbariei nu mai pot fi trecute sub tăcere. CAPITOLUL VI PRACTICILE BARBARIEI Numesc practici ale barbariei toate modurile de viață în care această viață se înfăptuiește sub o formă grosolană, frustă, rudimentară incultă, în contrast cu formele elaborate care nu mai sunt numai cele ale artei, ale cunoașterii raționale, ale religiei, ci care se regăsesc la toate nivelurile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ține de faptul că ele se înrădăcinează în esența vieții, fiind de fiecare dată dorite și dictate de ea. Această înrădăcinare a modalităților în viață, ca moduri ale vieții, este singura care ne poate ajuta să înțelegem în ce constă barbaria vremurilor noastre, precum și orice barbarie în general. Înainte de a reveni mai pe larg asupra acestui subiect, să observăm că etica nu constituie un domeniu separat. Ea se dovedește mai curând a fi, în calitate de ansamblu al modurilor de viață, coextensivă acesteia
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se înrădăcinează în esența vieții, fiind de fiecare dată dorite și dictate de ea. Această înrădăcinare a modalităților în viață, ca moduri ale vieții, este singura care ne poate ajuta să înțelegem în ce constă barbaria vremurilor noastre, precum și orice barbarie în general. Înainte de a reveni mai pe larg asupra acestui subiect, să observăm că etica nu constituie un domeniu separat. Ea se dovedește mai curând a fi, în calitate de ansamblu al modurilor de viață, coextensivă acesteia și deplinei sale dezvoltări. Se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau, mai curând, etosul însuși, adică ansamblul proceselor reîncepute la nesfârșit în care viața își înfăptuiește esența. Această mișcare trebuie aprofundată pentru a înțelege mai bine, în același timp cu adevărata natură a culturii, care este această mișcare, originea practicilor barbariei, care purced de asemenea din ea. Mișcarea vieții de a se continua sau de a se spori conatus-ul său nu este inteligibilă decât în rememorarea esenței subiectivității absolute. Așadar această mișcare se explică pornind de la viață. Faptul că viața perseverează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
astfel decât esența interioară a vieții în efectuarea sa fenomenologică: acel "a se suporta pe sine" care nu mai îndură să fie ceea ce este. Acesta este punctul de origine al oricărei culturi, ca și a posibilei inversări a acesteia în barbarie. Cultura este ansamblul acțiunilor și practicilor în care se exprimă prisosirea vieții, toate având drept motivație "încărcarea", "surplusul" care organizează interior subiectivitatea vie ca pe o forță gata să se cheltuiască și constrânsă, sub apăsarea poverii, să o facă. O
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această străbatere este efortul nostru, ceea ce, aflat în opera ființei, înfăptuim la rândul nostru. Aici devine vizibilă și inteligibilă trăsătura oricărui proces de pierire și ceea ce constituie propriu-zis posibilitatea acestuia, punctul de origine pornind de la care acesta se produce negrești: barbaria este o energie nefolosită. De ce rămâne aceasta într-o astfel de stare, pe de o parte, și ce decurge de aici, pe de altă parte: aceste două întrebări constituie tema inevitabilă a oricărei reflecții asupra declinului civilizațiilor. Totuși, înainte chiar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
constituie tema inevitabilă a oricărei reflecții asupra declinului civilizațiilor. Totuși, înainte chiar de a continua elaborarea lor, s-a ivit deja o evidență și, odată cu ea, caracterul pătrunzător al observației de pornire împrumutate de la Joseph de Maistre și potrivit căreia barbaria este mereu secundară în raport cu o formă preexistentă de cultură. Nu o situație istorică, cea a unei culturi date, este cea care precede răsturnarea sa într-un proces de descompunere, ci Energia originară a Ființei în calitate de Viață sau, mai curând, în ceea ce privește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau, mai curând, în ceea ce privește această viață care este a noastră (cea a indivizilor și a grupurilor, prin urmare cea a societăților), faptul că ea se regăsește în acest istorial al Absolutului și se înfăptuiește în el și ca el. Aprioricul barbariei ca și cel al culturii, aprioricul tuturor aprioricelor este această viață absolută în care suntem trăitori. De ce atunci rămâne această Energie nefolosită în noi? În ce fel sporirea, contravenind într-un anumit fel propriei sale esențe, se inversează în stagnare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din cauza patosului său, este cel care se întrerupe, oprirea se produce în suferire, în faza sa de suferință și odată cu ea se produce și inversarea. Căci, în fond, oprirea ca atare nu este niciodată posibilă. Așa cum a stabilit întreaga problematică, barbaria se ivește și se dezlănțuie nu ca simplă oprire a vieții și a dezvoltării sale, ci ca autonegare a acesteia. Înainte de a reveni pentru ultima oară asupra acestei circumstanței finale, să descriem oprirea, în măsura în care ea îmbracă acest aspect, să o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
află în egală măsură în sensibilitate și în inteligență, sporirea sa prin intermediul încercării suferirii sau refularea sa sub formele diverse ale nemulțumirii de sine sunt la toate nivelurile condițiile atât ale culturii, a cărei dezvoltare este globală, cât și ale barbariei, al cărei proces afectează una după alta fiecare dintre modalitățile vieții individuale și sociale. Cu toate acestea, odată cu fiecare repliere a energiei, deoarece, în același timp, ea nu contenește a fi produsă ca viața însăși, nemulțumirea, încercarea de sine pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
timp, ea nu contenește a fi produsă ca viața însăși, nemulțumirea, încercarea de sine pe care o face această energie nefolosită, crește. În acea clipă, în mod cât se poate de evident, în fața sa se deschid două căi, desenând chipurile barbariei. Nu este vorba numai de revenirea la comportamente mai elementare și mai grosolane, de vreme ce, în acest proces de regresiune, nici energia, nici afectul nu dispar, nefăcând, dimpotrivă, decât să se lase purtate de el la un grad de tensiune mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Ca fugă de sine și, în același fel, ca distrugere de sine, viața rămâne astfel în sine. Acesta este modul în care ea subzistă într-o lume de unde se dorește a o alunga, în lumea științei precum și în cea a barbariei. Aceasta din urmă se lasă atunci recunoscută ca ceea ce este: menținerea vieții în chiar interiorul proiectului său de a fugi de sine și de a se distruge. Iată de ce un astfel de proces reîncepe fără contenire, cu un soi de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din eșecul său din eșecul la care ajunge, însă înainte de toate din cel din care purcede și al cărui patos îl însoțește în fiecare dintre fazele sale, determinând în mod global, ca un soi de a priori, această lume a barbariei și conferindu-i, sub pecetea acestei neliniști, un caracter singular, mai vizibil astăzi ca niciodată. Fuga de sine este titlul sub care putem cataloga aproape tot ceea ce se întâmplă sub ochii noștri. Nu știința în sine, care în calitate de cunoaștere a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
curând, mișcarea lor comună: fuga omului departe de ființa sa veritabilă, în măsura în care acesta nu se mai poate suporta pe el însuși. Asta înseamnă că această fugă nu se înfăptuiește numai pe planul ideologiei, ci tocmai pe cel al practicii. Practicile barbariei o poartă mereu în ele ca pe naturantul lor veritabil și în același timp ca pe ceea ce le conferă uluitoarea lor unitate. Nici una, totuși, nu o exhibă într-un mod mai manifest decât o face televiziunea. Ar putea părea paradoxal
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
îl exilează în absurditate. Faptul că, în ciuda acesteia, el și-a extins și își extinde încă stăpânirea în toate domeniile "gândirii" dovedește afinitatea sa profundă cu o lume care purcede ea însăși din autonegarea vieții cu lumea tehnicii și a barbariei în general. Este așadar imposibil a îndepărta problema televiziunii sub pretextul că aceasta ar reconduce la aceea a sistemului tehnicist în care este cufundată, dacă este adevărat că acesta din urmă, ca orice sistem de acest gen, nu este decât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de sine și a fugi de sine. Dacă sistemul tehnicist în general manifestă o astfel de finalitate, aceasta dobândește odată cu mijlocele de comunicare forma sa de expresie cea mai extremă: televiziunea este adevărul tehnicii, ea este practica prin excelență a barbariei. Atunci când spunem că televiziunea îneacă spectatorul într-un șuvoi de imagini, spunem de fapt că ea este fugă sub forma unei proiecții în exterioritate. Însă arta, artele plastice și, de asemenea, literatura, poezia nu ne pro-pun oare și ele imagini
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale poate fi perceput la fel de bine atât în propria sa realitate, cât și în cea a mediului care o înconjoară, este același principiu care acționează de două ori, sau, mai curând, care acționează pretutindeni, într-o singură societate în care barbaria care o pervertește treptat în întregime face, tocmai, imposibilă menținerea în ea a unei Universități conforme conceptului său. Ce este Universitatea? Potrivit sensului care derivă atât din etimologia sa, cât și din originea sa istorică, Universitatea universitas desemnează un câmp
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu mai este aceasta din urmă, ci o sumă de cunoștințe, de procese și de proceduri pentru stabilirea și ordonarea cărora viața a fost, atât cât se poate, dată deoparte. Această situație, descrisă în lucrarea de față, este cea a barbariei caracteristice vremurilor noastre. În societatea pe care o inaugurează, nu mai este loc pentru Universitate dacă aceasta, ca loc al învățării, uceniciei și cercetării, reunește ansamblul proceselor de autodezvoltare și auto-înfăptuire a vieții. Distrugerea Universității de către lumea tehnicii îmbracă o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cultura este exilată în clandestinitatea unui underground în care natura și menirea sa se schimbă în totalitate în același timp cu natura și menirea societății din care tocmai a fost exclusă. Trăsătura decisivă a modernității, care face din ea o barbarie de un soi încă necunoscut, este tocmai faptul de a fi o societate lipsită de orice cultură și subzistând independent de aceasta. Oricât de banală și de obișnuită ar putea părea astăzi, această situație dă totuși naștere unui paradox aproape
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ar putea părea astăzi, această situație dă totuși naștere unui paradox aproape intolerabil, dacă este adevărat că, în calitate de autoconservare și auto-sporire de sine, viața constituie prin ea însăși un proces de cultură fapt pe care îl ilustrează toate civilizațiile trecutului. Barbaria este așadar un soi de imposibilitate, iar dacă ea totuși se produce, nu o face niciodată sub forma unei toropeli inexplicabile a puterilor vieții. Acestea trebuie mai curând să se întoarcă împotriva lor înseși, în cadrul marilor fenomene ale urii și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lor înseși, în cadrul marilor fenomene ale urii și resentimentului. Și o fac în măsura în care, în suferința sa consubstanțială ființei sale și nemaiputând brusc să se suporte pe ea însăși, viața încearcă să se debaraseze de ea însăși. Nu există așadar deloc barbarie fără o irupție a Răului, a acestei voințe smintite și cu toate acestea pe deplin inteligibile a autodistrugerii. Sau, spus altfel: în orice stare de regres social este posibil a recunoaște, dincolo de evidența caracterelor stagnării și declinului, violența refuzului deliberat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
smintite și cu toate acestea pe deplin inteligibile a autodistrugerii. Sau, spus altfel: în orice stare de regres social este posibil a recunoaște, dincolo de evidența caracterelor stagnării și declinului, violența refuzului deliberat al vieții de a fi ea însăși. Caracteristica barbariei Occidentului și ceea ce îi conferă forța sa formidabilă este faptul că acest refuz s-a înfăptuit nu împotriva tuturor formelor de cultură, ci în interiorul uneia dintre ele, cea a cunoașterii. Și am văzut în ce fel: în ce fel proiectul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tehnico-mediatic, drogurilor sale, excrescenței sale monstruoase, transcendenței sale anonime, însă acesta i-a redus la tăcere odată pentru totdeauna. Mai poate oare fi salvată lumea de unii dintre ei? CUPRINS Ce nu s-a mai văzut vreodată I. Cultură și barbarie II. Știința judecată după criteriul artei III. Știința singură: tehnica IV. Maladia vieții V. Ideologiile barbariei VI. Practicile barbariei VII. Distrugerea Universității Underground
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
odată pentru totdeauna. Mai poate oare fi salvată lumea de unii dintre ei? CUPRINS Ce nu s-a mai văzut vreodată I. Cultură și barbarie II. Știința judecată după criteriul artei III. Știința singură: tehnica IV. Maladia vieții V. Ideologiile barbariei VI. Practicile barbariei VII. Distrugerea Universității Underground
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]