388 matches
-
alcătuită din imagini care se concretizează în urma procesului de sublimare poetică; despre cele două realități se poate spune că trăiesc fervent și dihotomic, întocmai ca-n sugestia baudelaireană din Corespondențe. Depistate cu precădere în poezie, însemnele realității secunde (în sens barbian) sunt: locul și rolul creatorului, intensitatea și adâncimea gândirii, imaginea iubitei, erosul, motivul germinării universale, cerul înstelat și îngerii, sunetul cornului, al clopotului și al buciumului; luna, somnul, somnolența și visul, lumile siderale, muzica sferelor, zborul și plânsul, insula lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pas être. (Roberto Juarroz) Desfășurat între istoria complexă a realității ipoteștene concrete și realitatea intrinsecă a creației eminesciene, periplul de față confirmă existența a numeroase punți care leagă cele două lumi. Mult mai amplă decât prima, realitatea secundă, în sens barbian, "topește" în profunzimile sale imagini și semne ale realului palpabil, extinzându-le semnificațiile prin generalizare. Analiza acestui proces de sublimare arată însă că urmele și ecourile realității concrete nu se sting pe de-a-ntregul în noua lume a realității artei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ambigue: „Poemul se va termina și nu apuc să spun nimic” (Cartagina), „Numai eu și poemul acesta nu avem amintiri” (Pământ roșu). Dacă în Dueliștii S. propune o „încartiruire în simțuri” (o autoimpusă limitare la real, „abdicarea” de la viziune), în barbiana Pământ roșu „virtualitatea/ îmi apare cu mâinile pătate de realitate”, iar poetul își dezvăluie adevăratul model, modernist, religios-metafizic, al limbajului: „Pâinea se frânse în bucăți./ Limba se frânse în cuvinte”. De altfel, tema stănesciană a frângerii cuvântului și a sfâșierii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
cu tristeți (Nunțile efemere, 1972). Versurile sunt ritualice și criptice, galante uneori în chip excesiv, cu podoabe și sonorități livrești, de o eleganță care place totuși, fiindcă Z. pune gravitate și pricepere retorică în lirica sentimentală. După o frumoasă parafrază barbiană în Cartea de copilărire (1974) revine, cu Astralia (1976), la tema lui privilegiată, erosul, pe care o tratează într-un vers mai concentrat. Este în continuare încercat de mari voluptăți și trece prin extazuri împinse la limita suportabilului, însă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
RSS Moldova. În perioada interbelică a colaborat la „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Bugeacul”, „Gazeta Basarabiei”, „Itinerar”, „Jurnalul literar”, „Convorbiri literare” ș.a. Venind dinspre publicistică, I. a publicat plachetele de versuri Blestem (1937) și Moartea vulturului (1938), vădit marcate de „experiențe barbiene” și îndeosebi de „maniera lui Arghezi”, așa cum observa G. Călinescu, dar și de marea poezie franceză (Baudelaire, Verlaine, Béranger), de care s-a simțit întotdeauna foarte apropiat. Poezia din această perioadă evocă, în vocabule dure, de o intensă coloratură autohtonă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
Ce bărci mă vor aduce Spre stâncile de var ca o chemare Și-apoi spre alte stânci? Spre ce răscruce Mulțimi schimbate-n năvi? Și-un cort... În ciclul de Patrusprezece sonete, schimbarea e vizibilă mai ales în amprenta stilistică barbiană, semnalată, de altminteri, în nota (aparținând, probabil, lui Sașa Pană) ce prefațează poemele tipărite în 1967 în revista Astra, unde se notează "frecvența frazei eliptice (el, care era un poet pletoric), concentrarea (la un torențial și expansiv ca dânsul) aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în "cămara soarelui, marelui": "Sună-mi trei, clare chei"... Ici-colo, ar mai putea fi identificate urme similare, în contrageri și deformări sintactice specifice, evidențiate și de "materia" unor imagini pe care le-ar fi putut furniza, de pildă, concentratul poem barbian Înecatul ("În sare, câte, mările le spală / Lumini, atâtea, în mărgean se strâng"), în "unanima apă" din alt sonet (Fuga poetului), ori, din nou, un vag ecou, mai curând sintactic, dar și imprimat "geometric" în două din versurile sonetului Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
deoarece sub carcasa, ca să zicem așa, mai ferm desenată, o neliniște specifică, asociată cu reveria comuniunii fraterne cu semenii, ce fusese anunțată până la tonalități patetice ale vocii în, bunăoară, Petre Schlemihl, transpare tulburător, -și ea e foarte departe de geometriile barbiene ale imaginii și stărilor de spirit. Dacă citim atent sonetele lui Voronca, observăm că apare acum o ipostază, oarecum inedită la el, a eului: aceea de luptător sau, poate mai exact, de om ce se pregătește de o cucerire însemnată
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
articulare a discursului său se vede la fiecare pas pusă sub semne de întrebare. Versul, în loc să fie compact, cum promiteau anumite imagini oarecum geometrizate și o sintaxă obligată la un fel de austeritate, cu exemplul, în față, al "jocului secund" barbian, apare adesea fragmentat, întrerupt de puncte care probează că ideala coagulare a perspectivei spre lume nu s-a realizat deplin, că o agitație subterană o face mereu problematică. Frecvența conjuncției disjunctive "sau" sugerează nesiguranța și labilitatea opțiunilor, cu alternative mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
viziunea împletirii raționalului cu iraționalul și care a intuit legea indeterminării. Că între Ion Barbu și Dan Barbilian nu există o schizoidie, ci o sinteză de personalitate se demonstrează în Ion Barbu. Cosmologia „Jocului secund”, o primă încercare în exegeza barbiană de a reciti creația poetului fără a ignora viziunea și structura intelectuală a matematicianului, de vreme ce el aspiră la unitatea contrariilor și la „elaborarea unei metode riguroase, geometrice de captare a inefabilului”. Se obține astfel o reorganizare din interior a simbolurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
interior a simbolurilor poeziei și o invitare a lor de a-și arăta partea ascunsă, locul secret prin care fiecare dintre ele se încatenează cu altul, aparent opus. Nucleul studiului îl constituie „cosmologia” jocului secund ca reverie a ternarului, opera barbiană fiind centrată în jurul a trei mituri fundamentale (oglinda, nunta, soarele), corespunzându-le trei culori (albastru, verde, galben) și o serie de poeme-cheie. Astfel, mitul oglinzii e travestit îndeosebi în artele poetice barbiene, mitul nunții se asociază cunoașterii inițiatice în Ritmuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
cosmologia” jocului secund ca reverie a ternarului, opera barbiană fiind centrată în jurul a trei mituri fundamentale (oglinda, nunta, soarele), corespunzându-le trei culori (albastru, verde, galben) și o serie de poeme-cheie. Astfel, mitul oglinzii e travestit îndeosebi în artele poetice barbiene, mitul nunții se asociază cunoașterii inițiatice în Ritmuri pentru nunțile necesare și „nostalgiei increatului” în Oul dogmatic, mitul soarelui își află una dintre cele mai bune întrupări în Riga Crypto și lapona Enigel ș.a.m.d. Ulterior, după elaborarea teoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
între ele sau, dimpotrivă, așezate în opoziție. Astfel, Joc secund ar fi o îmbinare a mitului oglinzii și a mitului nunții, Oul dogmatic și Riga Crypto... o „replică baladescă” la Ritmuri..., în care soarele (și nu Enigel) ar fi „Luceafărul” barbian, iar râpa Uvedenrode, văzută ca Olimp grotesc al poeților, se proiectează ca intersecție a mitului oglinzii cu simbolica îngroșată a „cercului Venerii” sau, în fine, poemul Domnișoara Hus este citit ca un „cântec de dragoste moartă” și ca o celebrare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
Înecatul simbolurile oglinzii și nunții ar fi deformate prin prisma tanaticului etc. Febrilitatea ideilor îl face pe N. să arunce în joc ipoteze interesante - unele lăsate în stadiul de fulgurații și nedezvoltate - care, reordonate, compun o perspectivă nouă asupra liricii barbiene: poetul face parte din aceeași familie spirituală cu Mihai Eminescu și Lucian Blaga, viziunea balcanismului purificat prin răsfrângerea în oglindă din ciclul Isarlâk ar fi opusă celei crepusculare a lui Mateiu I. Caragiale, consubstanțialitatea artei cu știința este demonstrată, in
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
vlagă și onestitatea în a-și impune valorile la scară universală. În contra acestui tip de comoditate conservatoare, Marian Mincu și-ar fi lansat metoda ce îmbină teoria telquel-istă a textului cu semiologia italiană și tematismul, totul fiind profetizat în Textul barbian". Deținând prioritatea introducerii unor termeni ce au modificat limbajul critic (textualism, experimentalism, autenticitatea scriiturii etc.) Marin Mincu nu are cum să nu fie revendicat ca proprietarul de drept al propriilor idei și intuiții critice, de care s-a văzut adesea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pentru a se apropia apoi vertiginos de imperativul purist și incantatoriu al esteticii lui Bremont. însă dincolo de arhitectura textului, de ritmul alert al respirației și de un interes special pentru imponderabila lexicală, dusă uneori pînă la abstracțiune, toate de filiație barbiană, poezia lui Barbu Brezianu este lipsită de angulozități, de acel impact aproape contondent pe care poezia lui Ion Barbu îl are asupra cititorului. Dacă autorul Jocului secund se comportă ca un pugilist, lovind năprasnic și definitiv, Barbu Brezianu levitează într-
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
a încolțit ideea unei antologii în marginea operei satirului iubitor de cîini, un satir al cărui talent, insolit în expresiile tăioase, merită din plin evocări cu bătaie critică. Fiecare autor a avut libertatea de a atinge acea latură din ființa barbiană pe care a considerat-o mai apropiată, și întrucît Barbu e de o copioasă polivalență, comentariile îi acoperă cam toate firidele spiritului: Eugen Simion se apleacă asupra epistolelor, compozitorul Nicolae Brânduș asupra sugestiilor muzicale ce-i pornesc din versuri, Solomon
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Primului Război Mondial, în unitățile militare din Bîrlad, Huși și Rusca. Nu lipsesc recuperările postume prin care texte exegetice mai puțin știute sunt redate atenției publice. Așa se face că Eugen Coșeriu apare cu un studiu de strictă aplicație morfologică asupra limbii barbiene, în vreme ce Mircea Ciobanu e prezent cu un pitoresc eseu inspirat de stanțe. În totul, o antologie meritorie, al cărei scop - comemorarea unui număr rotund de ani de la moarte - a fost atins în ciuda discrepanței de viziune a articolelor. Mai pe șleau
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
implicit o propedeutică la propria sa creație poetică, ne sugerează o posibilă cale de pătrundere la sensurile încifrate în simbolurile poeziei sale. Cum însă cercetarea de față s-a vrut doar un preliminariu teoretic la un examen posibil al operei barbiene, vom ilustra cu un singur exemplu gradul de funcționalitate a demersului propus, care - subliniem - nu reprezintă decît una din multiplele soluții interpretative ce-i stau exegetului la îndemînă.“ (p. 72) Ce rost au propozițiile acestea de umplutură e anevoie de
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
afle chipul fenomenologic. Dacă nu te poți ridica, măcar prin subțirimea asociațiilor de idei, la înălțimea ritmurilor lui Barbu, nu-ți rămîne decît cuviința de a păstra tăcerea. În cazul studiilor amintite, expresia lamentabilă e sporită de inserarea unor citate barbiene, a căror alură stilistică, frapant de mustoasă, împrumută comentariului de fond un timbru meschin de mediocru. Morala? Nu are nici rost să-l comentezi pe Barbu dacă, stilistic vorbind, ai maniera unui chibiț abstract abuzînd de banalități prețioase. Mai înduioșătoare
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Morala? Nu are nici rost să-l comentezi pe Barbu dacă, stilistic vorbind, ai maniera unui chibiț abstract abuzînd de banalități prețioase. Mai înduioșătoare e Mihaela Brut cu Viața spiritului locuind forme perfecte. O incursiune în geneza și emergența limbii barbiene, la care exigența critică n-o împiedică să-și comenteze propria carte despre Ion Barbu, cititorul asistînd la o mise en abîme în cursul căreia, sub motiv că-i analizează poezia, autoarea își descrie volumul Poetica și lirica lui Ion
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
e act inutil, concertul de glasuri ilustrînd diversitatea ireductibilă. Pentru unii autori, ermetismul lui Barbu este marea prejudecată pe care critica a răspîndit- o de-a lungul timpului, pe cînd alții sînt încredințați că prundișul alegoric pe care curg versurile barbiene e indubitabil. În fond, ludic sau serios, eliptic sau clar, Barbu e înainte de toate un talent. Satirul din Cotroceni are un har atît de frapant că cel mai potrivit mod de a-l gusta e să-i citești poemele fără
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
ne preda poezie, ne-am dat seama ce mare privilegiu avem și am căutat să profităm cît mai mult. - Dvs. în mod special, cred, fiindcă poeziile pe care le-ați scris poartă evident marca lui. Presupun că ați fost primul "barbian", fiindcă, daca nu mă înșel, ați debutat în volum înainte cu vreo doi ani de Dan Botta. În acest volum din 1929, Nod ars, influența lui Ion Barbu era atît de vizibilă, încît malițiosul Șerban Cioculescu v-a numit Ion
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
ci la unul rostuit acum, din pagini de versuri și de proză), cu cîteva observații. Încearcă, întîi, serios-disimulat, să scape de nesuferita, în fond, etichetă, de matematician printre poeți. Caută, astfel, implicit, să îndepărteze de cartea lui umbra lirismului pur, barbian. Vrea, în schimb, să scrie o poezie sprijinită pe gramaticile "chomskyene", cu structuri superficiale ce decurg, prin transformări, din altele, de adîncime, un jurnal vag, de stări și de gînduri la limita dintre vis și trezie. Urmează o (falsă) confesiune
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
Ion Simuț După o foarte bună ediție critică Ion Barbu (Opere I-II, prefață de Eugen Simion, Ed. Univers enciclopedic, 2000), pentru care beneficiase de emulația cu devotatul barbian Romulus Vulpescu, Mircea Coloșenco realizează, tot în colecția "Opere fundamentale", coordonată de Eugen Simion, o bună ediție G. Bacovia Opere, într-un singur volum (1014 p.), apărută în 2001, nu lipsită de procedări sau rezolvări discutabile. Trebuie să spun, totuși
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]